Suferinta naste arta

Suferinta naste arta

Comunismul este adanc inradacinat in memoria poporului roman, astfel ca timpul, desi sterge din urmele lasate de aceasta perioada, nu poate smulge lucrurile care au jucat un un rol major in derularea istoriei.

Cele mai evidente si tulburatoare amprente se afla in cultura Intr-adevar,este de condamnat cruzimea cu care oamenii valorosi, oamenii de cultura au fost tratati. Comunismul este de vina pentru pierderea multor idei stralucite. Dar sa nu ne axam pe umbrele acestei perioade si sa ne punem intrebarea : a existat ceva bun in toate acestea? Nu raspund cu da sau nu, insa voi preciza doar un lucru, si anume ca toate se intampla cu un motiv.

Intelectualii au inteles acest lucru si in loc sa isi planga soarta, au incercat sa aduca lumina. Un intelectual nu se sperie de intuneric, el vede cu ochii mintii; nu evita greutatile, ci gaseste o cale in jurul lor; nu se lasa prada suferintei, ci o modeleaza. Multi oameni de cultura au fost aruncati in inchisori, torturati, in incercarea de a le infrana libertatea. Insa ceea ce nu stiau comunistii este ca suferinta naste arta, iar arta inseamna libertate. Cele mai intense sentimente sunt generate de cele mai puternice trairi, iar durerea - nu cea fizica, ci aceea de a fi ingradit - slefuieste sufletul si mintea. Intelectualii au inteles acest lucru si au dat frau liber unei lumi interioare, altfel ascunse.Creatiile lor insa nu reflecta numai suferinta si mizeria, ci si imagini si personaje cu nuante pozitive. Au gandit, au scris, au consemnat "roadele" trairilor din inchisoare in toate modurile posibile, avand grija sa nu fie descoperiti. De frica? Nu. Din dorinta de a nu lasa sa se piarda singurele fragmente de sinceritate si de valoare ale acelei perioade. In fond, putem privi creatiile intelectualilor si ca o alinare pentru acestia. Transpunandu-se in lumea lor, in universul lor interior, s-au descatusat de durere, de frica si de singuratate

Este usor sa vorbesti fara a intelege pe deplin prin ce au trecut acesti oameni. Dar ei nu doreau ca generatiile urmatoare sa le planga de mila, ci sa invete.Sa gandeasca. Sa traiasca intens fiecare moment si sa il exploateze pana la ultima picatura.

Ce anume intelegem din mostenirile lasate de acesti oameni de cultura, depinde de fiecare Ne-au invatat sa descoperim frumosul intr-un peisaj mohorat, sa gasim un intreg Univers intr-o particula, sa ne lasam loviti de ploaie cu mandrie si demnitate. Acum, cand avem mai multa libertate ca oricand, avem puterea de a schimba, de a ne face auziti, de a crea o lume noua! Trebuie sa profitam si sa cream.

Comunismul a eliminat oameni, insa imaginile lor, vorbele lor au ramas increstate in istorie. Nu trebuie sa ne punem in locul lor pentru a intelege, trebuie doar sa ne deschidem mintea, sa punem intrebari, sa cautam.

In final, eforturile acestor oameni de valoare ai culturii romanesti au dat roade. In ciuda acestei perioade intunecate, literatura a renascut din propria cenusa si a fost dezvoltata avand ca punct de reper si literatura creata in inchisorile comuniste.

Desi, fiind tineri, nu suntem afectati direct de ceea ce s-a intamplat in trecut, nu trebuie sa neglijam perioada comunista. Sa nu ne mandrim doar cu episoadele glorioase sau cu personaje eroice. Sa ne mandrim si cu cei care s-au ridicat deasupra propriei sorti si cu amintirea triumfului culturii asupra ignorantei.