Tabara - supravietuire

1. Nu pierde timpul

2. Incropeste un adapost Unde? Daca nu gasesti un acoperis, intr-o groapa naturala, Din zapada, Din gheata, Langa copaci, Coliba, Cortul, intr-o constructie existenta, intr-un autovehicul, intr-un avion

3. Organizarea

4. Igiena

5. Unelte Din piatra, Din oase, Toporul, Taierea copacilor, Fierastraul flexibil

6. Mobilierul

7. Obiectele de origine animala

8. Funii si franghii

9. Nodurile Imbinarile simple, imbinarea a doua franghii, Nodurile pentru priponire, Legarea sarcinilor si a greutatilor, Legarea betelor si a grinzilor, Nodurile pescaresti

Daca stii: unde sa faci tabara; cum sa improvizezi haine si echipamente din ceea ce gasesti injur; cum sa aprinzi focul, sa gatesti si sa pastrezi hrana, ai sanse mari sa supravietuiesti.

Si invers: daca nu stii unde, cum, , esti pierdut.

1. NU PIERDE TIMPUL (vezi si #7)

Cand esti accidentat, epuizat, n-ai vizibilitate - trebuie sa te adapostesti. Daca te-ai ratacit sau esti izolat ori blocat intr-un loc sau o fundatura, daca ti-e frig, ploua sau ninge si e intuneric, gaseste cat mai repede un adapost! Fa rost de el INAINTE: de a te cuprinde panica sau epuizarea, de lasarea intunericului.

Dar, inainte de a cauta sau a improviza un adapost -gandeste Tine seama de: starea sanatatii tale, uneltele disponibile si conditiile inconjuratoare. Insa nu uita nici o clipa ca iti trebuie URGENT un adapost. Iar cand vrei cu tarie ceva, poti sa gasesti oriunde o solutie.

De exemplu, daca te-a surprins un viscol puternic, foarte curand nu vei mai putea gandi si actiona corect. Daca nu gasesti repede niste copaci, niste stanci sau un vehicul care sa constituie un fel de adapost, ingroapa-te urgent in zapada, ca o cartita; lasa o gaura prin care sa respiri. Treptat largeste gaura si spatiul din jurul tau. Asteapta asa pana ce viscolul slabeste sau se termina.

2. INCROPESTE UN ADAPOST

Adapostul te apara de frig sau de caldura, de ploaie, zapada sau vant, de animale sau insecte.

Adapostul poate fi individual sau colectiv.

Amenajeaza un adapost provizoriu, simplu, pana construiesti altul permanent. In cursul deplasarii incropeste un adapost provizoriu la fiecare popas pentru innoptare. Eventual il cari cu tine.

Constructia adapostului poate fi:

- inchisa, semi-deschisa sau deschisa;

- solida (bordei, coliba, pestera etc.) sau flexibila (cort etc);

- usoara, demontabila sau stabila.

Felul adapostului depinde de conditiile locale si materialele disponibile. Scormoneste imprejurimile cat mai e lumina.

Constructia unui adapost inchis trebuie sa satisfaca doua conditii esentiale:

a) Sa fie bine ventilat, fara nici o piedica pentru evacuarea fumului si a vaporilor de la foc sau soba. Pe vreme friguroasa riscul asfixierii cu oxid de carbon este foarte mare. La fel de grava e si umezeala produsa de vapori sau de transpiratie. Pentru asigurarea tirajului, a curentului interior, sunt necesare cel putin doua gauri: una pentru intrarea aerului curat, rece si alta pentru iesirea aerului sau fumului cald; una sus, in acoperis si cealalta jos, in usa. O singura gaura de ventilare NU este suficienta

b) Sa NU patrunda frigul prin pardoseala.

Pune pe jos un strat izolator cat mai gros, dar afanat: intinde covoarele de cauciuc de la automobil, spatarele scaunelor din automobil, husele de la scaune, rucsacuri, coarda de alpinism, saci, haine, o barca intoarsa cu fundul in sus, vesta de salvare, ramuri de brad, muschi, crengi, iarba.

Niciodata sa nu dormi intins direct pe pamant umed, pe noroi sau pe pamantul rece.

Daca nu ai lemne la dispozitie, consolideaza-ti adapostul cu un paravan construit din orice material gasesti: pietre, blocuri de gheata, bucati de avion sau de nava.

Epava avionului, a navei sau autovehiculului poate deveni adapost sau sursa de materiale pentru constructie. Daca exista pericolul de foc ori de explozie a rezervorului de combustibil, asteapta sa arda sau sa se potoleasca inainte de a te apropia, de a intra pentru a lua ceva.

Unde: locul pentru adapost sau tabara trebuie sa aiba urmatoarele calitati:

- Sa permita prevenirea surprizelor; sa vezi, sa auzi si sa fii bine vazut;

- Sa nu fie expus caderilor de pietre sau avalanse;

- Sa ofere o protectie naturala impotriva vantului, curentului, frigului si umiditatii, pe contrapante sau in caldarile muntilor. Versantii preferabili sunt cei expusi spre sud, iar zona cea mai calda a acestora se afla intre mijlocul si patrimea lor superioara;

- Sa aiba o suprafata neteda si orizontala pe care sa se poata instala cortul sau amenaja culcusurile, cu o mica terasa la intrare; sa nu dea posibilitatea alunecarii obiectelor la vale;

- Sa nu fie pe fundul unei vai (chiar secata sau uscata), caci poate veni apa, inundatia sau torentul;

- Apropierea de sursele de lemne si apa: din pacate aceste resurse nu stau de obicei impreuna, asa ca va trebui sa alegi, sa faci un compromis. Apropierea de lemne e mai importanta.

Deci, NU face tabara in apropiere de:

- O culme, o creasta, un varf, o culme golasa de deal sau de munte (coboara, aseaza tabara pe fata aparata de vant);

- Trecatori, defileuri, depresiuni, creste sau sei (expuse in cea mai mare parte a timpului la vant);

- Fundul vailor sau caldarile adanci (e umed; noaptea e mai frig si ingheata);

- Zone lipsite de vegetatie - nu retin caldura solului, incalzindu-se repede in cazul expunerii la soare si racindu-se brusc cand acesta apune;

- La baza pantelor foarte inclinate, a culoarelor si peretilor sfaramiciosi langa versantii de pe care se scurge sau se aduna apa, zapada sau pietrele;

- Sub o streasina sau cornisa de zapada, acolo unde poate cadea o avalansa de zapada, pietre sau stanci;

- O terasa de pe panta (sol umed);

- Urme sau poteci de animale, care duc spre apa;

- Prea aproape de apa, de rau (pericol de insecte si inundatie brusca; sunetul apei poate acoperi alte zgomote care indica pericolul sau apropierea salvatorilor);

- Langa un copac izolat (atrage trasnetul);

- Langa cuiburi de insecte, albine, viespi;

- Sub crengi uscate (pot sa se rupa si sa cada la vant puternic). Daca faci drumetie cu cortul, alege un loc:

- la cel putin 50 m. de apa sau de drum, poteca;

- care a mai fost folosit de alti turisti;

- mai ferit; respecta-i pe ceilalti turisti - incearca sa nu fii vazut sau auzit de ei. Alege o suprafata orizontala si neteda, de preferinta umbrita. Pentru a verifica locul ales, desfasoara pardoseala cortului sau prelata si intinde-te pe ea. Locul e neted? E orizontal? Are galme? Indeparteaza pietrele si gunoaiele care te inteapa in spate, fara insa a incerca sa obtii o suprafata perfecta. Daca e nevoie de prea multa munca - alege alt loc. Dupa ce nu mai sunt denivelari mari - ridica-ti cortul. Daca suprafata nu e orizontala, aseaza cortul astfel incat sa dormi cu capul mai sus. Daca e vant, cauta un loc mai adapostit - de exemplu, dupa o stanca. Dimineata curentul de aer sufla spre vale, ziua si seara spre culme. Daca e cald, aseaza cortul cu usa spre orice adiere care va racori atmosfera si va alunga insectele. Daca poti, orienteaza usa cortului spre rasarit - lumina va va incuraja sa va sculati mai devreme. NU sapa un sant de scurgere in jurul cortului: vei strica aspectul locului si vei grabi eroziunea solului.

La munte se gaseste rar un loc ideal pentru instalarea adapostului. Totusi, padurea si zona de langa liziera acesteia asigura protectia contra vantului, a frigului, a precipitatiilor si a caderilor de pietre si ofera cele necesare pentru prepararea hranei si incalzirea adapostului.

Pe o banchiza (insula de gheata), opreste-te acolo unde gheata este mai groasa, sau pe cea mai intinsa insula, departe de gheata subtire si de coamele de gheata (ce apar datorita presiunii de contact la granita dintre doua insule).

Daca nu gasesti un acoperis existent: actioneaza, nu te opri.

Construieste un paravan, oricat de precar, in vale sau pe o panta. Este putin probabil ca terenul sau zona sa fie chiar asa de golasa cum ti s-a parut la o prima privire. Amenajeaza-1 lucrand cu fata la vant sau cu vantul lateral.

Cladeste paravanul din pietre. Astupa golurile cu pamant. Sau construieste un acoperis din orice fel de materiale: pietre lunguiete, bete sau caramizi. Izoleaza-te de pamant prin orice mijloc posibil, de exemplu sezand in rucsac sau pe el. Misca mereu intregul corp sau partile corpului care nu intra sub acoperis.

Cel mai usor de facut sunt adaposturile sau acoperisurile laterale, deschise, mai ales daca pornesti de la o scobitura existenta. In dreptul deschiderii, la gura adapostului, fa un foc a carui caldura sa fie reflectata spre adapost de un pietroi, o stanca, un bustean sau un perete. Poti imagina multe variante constructive de adapost deschis. De exemplu folosind betele si skiurile. Orice bat sau creanga poate fi aranjat, legat sau dezvoltat (cu frunzis, zapada etc.) pana devine un se-miacoperis, ca un adapost. Peste schelet pune orice material disponibil - de la o husa la hainele de rezerva. Porneste legarea si impletirea frunzelor sau a crengilor scheletului de la baza spre varf, pentru a obtine si un efect de suprapunere a foilor (ca la un acoperis de tigla sau sindrila).

In prima noapte, mai ales daca nici nu ai mult timp la dispozitie, nu te apuca sa construiesti un adapost prea mare si complicat. Mai bine il vei intari si dezvolta a doua zi.

Intr-o groapa naturala. Santurile, cornisele din piatra, pesterile, toate pot fi folosite daca le amenajezi ca sa te adapostesti contra intemperiilor (vezi si #8.9).

Cauta o incapere uscata, prin care nu curge apa. Ori de-cate ori poti si ai timp, mareste gradul de izolare termica printr-un adaos la paravan, la acoperis, pardoseala sau pereti.

Intr-o pestera, culcusurile se vor amenaja la partea superioara, catre tavan, acolo unde nu circula curenti de aer rece. Este recomandabil sa arda permanent un foc deschis din lemne uscate de esenta tare, care nu fac prea mult fum. Inainte de a te instala in pestera verifica daca sunt serpi veninosi (vipere) sau alte vietuitoare.

Surplombele si scorburile mici pot fi folosite pentru adapostire, dupa ce le inchidem la partea superioara.

Este foarte bun adapostul facut intr-o scobitura de la partea inferioara a unei stanci mari. Acest acoperis natural poate fi imbunatatit prin construirea unui perete sau paravan din pietre si bolovani mari. Golurile dintre pietrele peretelui se etanseaza prin umplere cu crengi, pungi de plastic, sticle goale, pamant, noroi sau zapada.

Langa copaci pot fi goluri care ofera multe posibilitati de adapostire. Crengile si coroana pot constitui acoperisul unui adapost (fig. 1). Indeparteaza zapada de sub partea inferioara a crengilor, sau largeste radial gaura existenta pe care au format-o nametii in jurul trunchiului. Adauga un acoperis din orice ai la indemana - crengi, prelata, pelerina.

In timp ce sapi, aduna si lemne pentru foc: ramuri, conuri si ace de brad uscate sau cazute.

Construieste un adapost din zapada, pentru ca este un material termoizolator natural. Dar, zapada are caracteristici diferite in diversele regiuni ale globului pamantesc! Exista zapada umeda si zapada rece si uscata. Daca temperatura nu este sub 0°C, acoperisul de zapada se va topi si se va prabusi peste noapte.

Nu uita ca este foarte important sa ai ceva pe care sa stai {niciodata direct pe zapada sau pe pamant!). Cand muncesti, scoate-ti hainele exterioare, pentru ca sa nu le uzi cu zapada si transpiratie.

Nu incerca sa construiesti o casa din zapada (iglu), caci este o treaba prea complicata. Retine: un adapost mic tine mai cald decat unul mare si in plus, e mai usor de construit

Iata cateva posibilitati:

a. Vizuina in zapada: sapa in zapada o groapa simpla. Oricand o poti extinde cu tunele, camere sau firide. Acoper-o cu blocuri, bulgari sau suluri de zapada. Amenajeaza inauntru o banca (fig. 2).

b. Bordeiul de zapada: necesita cea mai putina munca. Sapa un sant cu orice unealta disponibila sau improvizata: piatra lata, piolet, capac de borcan. Acopera-1 cu o pelerina, o panza, crengi sau foaie de plastic, pe marginile careia pui zapada pentru ancorare si stabilizare.

Daca vremea este foarte rece si zapada foarte tare (urmele pasilor abia se vad) se poate construi un acoperis tip cort, din blocuri de zapada avand dimensiunile 0,5x 0,5x 0,15 m (fig. 3). Taie si scoate si blocurile dintr-o groapa sau sant de 1,2 m adancime si lung de vreo 2 m - care va deveni partea de jos a adapostului. Aranjeaza blocurile sa se sprijine unul pe cealalalt, dar decalate, pentru a putea manevra cate un bloc odata. Ca sa nu alunece, blocurile trebuie sprijinite jos intr-un canal avand forma de "L' cu laturile 15x15 cm, pe care-l sapi pe cele 2 laturi ale santului principal.

Daca stratul de zapada nu are 1,2 m adancime, cladeste niste ziduri pe marginea santului pentru a obtine inaltimea necesara.

c. Pivnita in zapada: este o amenajare mai ampla, pentru 3-4 persoane, care poate fi realizata in cca. 3 ore (fig. 4). Daca e nevoie, se poate mari.

Atentie: zidurile si acoperisul trebuie sa aiba grosimea minima 0,6 m pe vreme friguroasa (sub -3° C), altfel se vor surpa.

1. Adapost sub coroana unui copac

2. Adapost - gaura in zapada

I2.3. Adapost - bordei de zapada

4. Adapost - pivnita in zapada

Sapa mai intai o intrare, un tunel orizontal in malul sau pe panta de zapada, apoi sapa in sus, largind incaperea. Zapada poate fi sapata si scoasa sub forma de bulgari sau blocuri. Plafonul incaperii trebuie netezit si inclinat pentru a nu se forma picaturi. Cladeste sau ciopleste o banca de forma unui pat, la nivelul tavanului tunelului de intrare, aproape de plafon (unde aerul este cald). Pardoseala se netezeste prin tasare cu picioarele.

Pentru a evita pierderea de caldura, intre corpul omenesc si sol trebuie interpus un strat termoizolator. O saltea pneumatica sau de burete, crengi, cetina, fan, paie, frunze vestede, crengi infipte in pamant si apoi culcate, o bancheta improvizata, un rucsac, ziare (eventual unse, pentru a nu se umezi), sunt tot atatea straturi cu proprietati izolatoare bune.

Ca sa te feresti de frig si sa reduci pierderea de caldura, culcusul trebuie plasat cat mai sus, iar intrarea in adapost cat mai jos cu putinta, ea deschizandu-se spre vale.

Intrucat aerul rece si bioxidul de carbon sunt gaze grele, ele "curg' la fel ca apa. Pentru a le scoate din adapost trebuie amenajata o asa-zisa "groapa de frig' -adica un sant sapat in jurul culcusului sau lavitei, cu o scurgere in afara adapostului (la fel ca pentru scurgerea apei).

Sursa de caldura (lumanare, lampa cu petrol, soba portativa etc.) trebuie plasata la inaltimea locului de dormit sau deasupra acestuia. Daca sursa de caldura este asezata in groapa de frig, caldura se pierde, intrucat aerul incalzit in groapa se ridica, iar cel rece de afara e aspirat in interior. Cand aerul din groapa de frig ramane rece, el actioneaza ca un baraj izolant impotriva aerului din exterior.

Incaperea trebuie sa fie cat mai mica. Pentru aerisire, acoperisul de zapada va fi strapuns de o gaura in care se lasa un bat. Batul trebuie miscat din cand in cand pentru a desfunda gaura. Nici intrarea nu va fi complet acoperita sau etansata, tocmai pentru a avea cea de a doua gaura - necesara pentru circulatia si improspatarea aerului.

Foarte important: in pivnita totul va fi mentinut uscat. Tencuieste aruncand o bucata mica de zapada moale pe orice zona a plafonului din care incepe sa pice apa - picurarea trebuie oprita.

Iesiti afara cat mai putin. Marcati vizibil atat acoperisul adapostului - pentru ca oamenii sa nu calce din greseala pe el - cat si intrarea - pentru ca sa poata fi gasita chiar pe viscol sau pe intuneric.

Hainele se usuca cu caldura corpului. Nu lasa incaltamintea sa inghete - im-pacheteaz-o in haine sau intr-o punga de plastic. Si tine-o langa locul unde dormi.

Cat mai putina bucatarie - trebuie evitat aburul. Mentine gaura de aerisire desfundata. Pentru iluminare foloseste lanterna. Tine unealta pentru sapat (orice obiect: capacul de borcan, pioletul etc.) la indemana, gata s-o folosesti in cazul unui accident - cum ar fi prabusirea acoperisului.

Din gheata: daca ai ajuns pe o banchiza, intr-o alternativa fericita ai cale ceva la dispozitie: zapada, gheata, o barca, resturi de avion etc. Gandeste-te la ideile expuse mai inainte si improvizeaza ceva pentru a incropi un adapost. Orice material poate fi folosit: blocuri de zapada, gheata, scanduri, table. Dar fii gata sa pleci imediat ce insula de gheata da semne ca incepe sa se topeasca, sa se sfarme sau sa se scufunde

Coliba poate fi construita din orice material disponibil: prelata, pungi de plastic, saci, si cu orice fel de forma: tip cort, acoperis, hangar etc. Alege ceva care se potriveste mai bine situatiei si scopului tau.

Formele aratate in fig. 5 pot fi construite cu orice material disponibil. Coliba indiana (tipi) realizata dintr-o prelata sau alte materiale similare, poate adaposti mai multi oameni plus focul central - un excelent mijloc pentru alungarea disperarii. Sau cortul fabricat pe un schelet din ramuri de salcie legate sus, in forma de iglu. Acopera-1 cu cateva straturi din frunzis, panza sau alte materiale.

5. Adaposturi -colibe

6. Cort a - bolovan; b - pietricica infasurata in panza; c - strat de iarba sub bolovan

Cortul: adapostul semideschis poate fi realizat oricand si oriunde dintr-o foaie de panza sau plastic (fig. 6) - pe un teren plat, chiar fara alt schelet decat niste pietre. Orice obiect mai rigid - bulgari, bolovani, bete, rucsacuri - poate deveni un stalp pentru cele doua capete ale cortului. NU ai nevoie de copaci, pereti sau stanci. Astupa capetele cortului cu zapada, pietre sau frunzis.

Cateva pietre legate de marginea acoperisului il tin intins. Le legi cu cate o bucata de siret, sfoara sau coarda - prinsa de marginea panzei, prin legarea ei in jurul galmei obtinute dintr-o pietricica infasurata cu panza (vezi schita).

Construieste adapostul in umbra oricarui paravan disponibil (dar sigur!). Daca ai de-a face cu un vant sau curent puternic si nu gasesti un paravan natural, merita sa amenajezi tu unul.

Pregatirea locului pe care intinzi cortul se face in functie de dimensiunile acestuia, prevazand si spatiul pentru platforma sau locul de intrare, ancore si bete de sustinere. Pe teren stancos, amenajeaza o platforma neteda, orizontala, usor ridicata deasupra nivelului terenului din jur. Locul de instalare a cortului pe timp de iarna se pregateste prin saparea si batatorirea stratului de zapada cu picioarele, pana obtii o platforma solida. Daca stratul de zapada nu este gros, inlatura-1 de pe sol, pentru a evita umezirea cortului.

Cortul trebuie fixat temeinic, ca sa poata rezista rafalelor puternice de vant si ploaie, sau greutatii zapezii. Cortul nu se instaleaza cu deschiderea si partile laterale orientate spre directia de unde bate vantul. Daca sunt mai multe corturi, se vor grupa pentru a fi mai bine protejate impotriva vantului si frigului.

Tarusii de ancorare se bat in pamant inclinati la 45° spre exterior, pentru a rezista tractiunii sforilor, iar acestea se vor intinde periodic, deoarece umiditatea le slabeste.

Cand stationarea este mai indelungata, peretii laterali ai corturilor se inconjoara cu un zid de pietre, blocuri de zapada, crengi impletite, sau se aglomereaza cetina, fan si frunze.

Dupa instalarea cortului, inainte de caderea noptii, hainele care nu vor fi utilizate peste noapte se aduna intr-un loc si se pun la indemana cele necesare pentru ziua urmatoare. In plus, pregateste: lanterna (lumanarea), primusul (spirtiera), apa de baut (pentru bautura calda). Imbracamintea pentru dormit trebuie astfel ajustata pe corp incat sa nu impiedice circulatia normala a sangelui.

Scoate obiectele aflate in buzunare ca sa nu te jeneze in timpul somnului. Curata bocancii de zapada, gheata sau noroi si inveleste-i intr-un sac de plastic, pe care il introduci in fundul sacului de dormit (pentru uscare). Pe timpul noptii, poarta o pereche de ciorapi uscati si curati, din lana sau bumbac. Nu calca cu bocancii pe panza sau pe podeaua cortului. Cand ploua, evita atingerea acoperisului cortului, pentru a nu porni infiltrarea apei.

Sub locul de dormit se pune o saltea din burete, sau un strat din frunze, iarba uscata, crengi de brad sau alte materiale.

Intr-o constructie existenta: oriunde in lume, chiar in zonele aparent pustii, se pot gasi tot felul de constructii intregi sau ruinate: colibe, cabane, prepeleacuri, garduri, stane, exploatari miniere, sonde, chiar orase-fantoma (parasite).

Dar trebuie sa cauti: de-a lungul raurilor, vailor, in luminisuri, langa potecile de animale. Toate constructiile ofera o posibilitate (limitata) de supravietuire.

Atentie: folositi-le, dar NU le distrugeti, NU le stricati!

Intr-un autovehicul - vezi #13.9.

Intr-un avion: cabina avionului prabusit intr-o zona friguroasa nu este un adapost, ci un frigider. Carapacea din aluminiu este un conductor termic excelent, asa ca, iesi repede afara din ea

Daca nu gasesti vreun alt adapost mai bun in apropiere, construieste unul sub aripa sau coada avionului. Peretii vor fi facuti din blocuri de zapada, iar metalic va ramane doar acoperisul.

Sau, amenajeaza un cort dintr-o prelata sau o parasuta aruncata peste aripa sau coada, mentinuta in pozitie cu pietroaie, bagaje ori blocuri de gheata, asezate peste marginile panzei.

Intr-o zona cu clima mai blanda, chiar daca e frig (de exemplu noaptea in desert), stai inauntrul cabinei. Dar gateste afara din epava, ca sa eviti asfixierea cu oxid de carbon.

3. ORGANIZAREA

Daca in grupul de supravietuitori exista dinainte o structura ierarhica, ea va fi pastrata Daca nu, trebuie stabilit un comitet de actiune si de conducere cu sarcini precise

Hotarati o lista de sarcini si responsabili pentru efectuarea activitatilor zilnice. Repartizeaza treburile grele si neplacute la toti membrii grupului, prin rotatie. Orice persoana valida trebuie sa indeplineasca pe rand muncile neplacute, afara de cei care au o calificare speciala si au mereu de lucru (medic etc). Cand ai tot timpul ceva de facut, nu te mai plictisesti si nici nu te descurajezi. Invalizii vor capata sarcini mai usoare. In tabara trebuie sa fie permanent cineva capabil si disponibil sa semnalizeze oricand cu mijloacele pregatite, daca apare vreun avion de cautare si salvare. Cand numarul persoanelor permite, nu plecati din tabara decat perechi.

In fiecare seara faceti o sedinta cu toti membrii grupului, pentru disciplina, schimb de informatii si planuri de viitor.

Supravietuitorul izolat este amenintat de pericolul plictiselii. Stabileste-ti singur sarcini zilnice, indiferent ca sunt cu adevarat necesare sau servesc numai pentru distractie si preocupare. Programul regulat, rutina, ajuta mult moralului.

4. IGIENA

In tabara trebuie impusa si pastrata o igiena drastica Orice delasare inseamna boala.

Latrina va fi amplasata mai jos decat nivelul taberei, departe de sursa de apa. Apa de baut se va lua dintr-un loc anume. Nimeni nu se va spala mai sus de el. Locul de spalare pentru corp si rufe va fi mai jos, iar locul unde se spala vasele de bucatarie si mai jos.

Latrina si groapa de gunoi vor fi asezate cat mai departe de tabara si de sursa de apa, preferabil incotro bate vantul, dar nu atat de departe incat sa deranjeze. Amenajeaza o poteca pana la ele.

Latrina se amenajeaza chiar si pentru un singur supravietuitor. Nu risipi dezinfectantul pentru latrina, ci acopera fecalele cu pamant. Daca latrina incepe sa miroase, amenajeaza sau sapa alta noua. Acopera latrina veche cu pamant si aprinde un foc bun deasupra ei.

Latrina tip transeu este un sant cu adancimea cam de 1,25 m. si latimea de m. Inalta malurile cu buturugi, pietre sau pamant pana la nivelul scaunului. Umple golurile. Aseaza deasupra cateva lemne, lasand liber un spatiu pentru utilizare. Presara cenusa peste lemne, ca sa etansezi golurile si sa indepartezi mustele. Gaura latrinei se acopera contra mustelor cu un capac din lemn, o piatra lata sau o frunza mare ancorata cu pietre, care va fi folosit in permanenta.

Pisoarul poate fi o groapa de aprox 60 cm. adancime, umpluta pe 3/4 cu pietre mari si deasupra cu un strat de pamant in care se infige o palnie facuta din coaja de copac.

Crematoriul - toate gunoaiele trebuie arse, de exemplu in zona latrinei. Ce nu arde se ingroapa.

Un regim alimentar sanatos te fereste de boli, infectii, chiar de insecte. Spala-te, fa baie zilnic, iar daca nu poti, macar spala-te des pe maini.

Sapunul - spalarea excesiva cu sapun face pielea mai sensibila, permeabila la apa si la microbi. Dar sapunul este un dezinfectant mai bun decat multe alte substante (de exemplu tinctura de iod) care pe langa microbi, distrug si pielea. Sapunul este ideal pentru spalarea mainilor inainte de acordarea primului ajutor. Pastreaza totdeauna o rezerva pentru acest scop

Sapunul se fabrica din grasimi si o baza (alcaliu) cenusa de lemn sau iarba de mare sau prin fierberea cojii interioare de pin. Un continut prea mare de cenusa usuca si raneste pielea. Grasimea poate fi vegetala sau animala, nu insa minerala. Cenusa de lemn sau iarba de mare este o baza, un alcaliu. Cum se procedeaza: spala cenusa, apoi o fierbi impreuna cu grasimea la foc mic, pana se evapora excesul de apa. Lasa sa se raceasca. Sapunul astfel obtinut nu este dezinfectant. Pentru aceasta trebuie adaugata radacina de hrean sau rasina de pin.

Reguli de purtare: Fii ordonat si curat; agata toata vesela pe crengi sau carlige. Nu lasa focul sa arda nesupravegheat. Tine hainele si echipamentul intr-un loc unde nu se pot umezi, nici aprinde. Proviziile de hrana se pastreaza acoperite, ridicate de la sol. Pune capacul la loc imediat ce ai scos ceva dintr-o cutie.

Vanatul nu se curata in tabara; goleste-1 de sange, scoate-i maruntaiele, jupoaie-1 acolo unde l-ai prins (ca sa atragi alt vanat).

Daca faci drumetie: orice animal, mic sau mare, e interesat de alimentele tale. Cand nu le cari, pastreaza-le agatate intr-un copac sau in alt loc inalt. Cauta locul potrivit cat e lumina. Pastreaza curatenie in jurul cortului sau al taberei. Nu da nimic de mancare unui animal salbatic, oricat ar fi de mic si de simpatic. Ii faci un mare rau daca il dezveti sa caute singur hrana proaspata si il inveti sa se hraneasca cu resturi, gunoaie si hoituri.

5. UNELTE

Din piatra: ca sa obtii o fata neteda, sparge sau crapa o piatra lovind-o cu alta piatra tare si neteda (fig. 7). Directia loviturii va fi la un unghi mai mic de 90°. In continuare da-i forma dorita cioplind-o cu alta piatra.

Taie sau rupe o bucata laterala ca sa rezulte o fata, in care lovind piatra va crapa sub forma de felii, cu fetele mai mult sau mai putin paralele. Felia va capata o muchie ascutita cioplind-o cu alte pietre, dupa care se netezeste si se finiseaza cu un lemn tare. Feliile de piatra se pot folosi ca razuitor, cutit sau topor etc.

Din oase: osul sau cornul se taie cu un cutit sau o piatra, dupa care se netezeste cu o piatra aspra, abraziva (fig. 8).

Dintr-un omoplat se poate face un fierastrau: mai intai crapa-1 in doua, apoi taie dintii cu un cutit. Coastele pot deveni tepe sau varfuri de sageti.

Pentru a confectiona un ac, cauta un os potrivit si da-i gaura pentru ata cu un cui sau sarma inrosita in foc, sau scobindu-1 cu un varf de briceag (insa nu baga in foc lama cutitului!).

Toporul: pentru fixarea cozii, infige si bate o pana in capatul cozii din gaura unui topor din metal, apoi lasa toporul in apa peste noapte ca sa se umfle lemnul (fig. 9). Totdeauna verifica prinderea cozii inainte de a folosi toporul.

Pentru a confectiona un topor de piatra, ia o coada din lemn tare si leag-o bine cu o sfoara sau sarma la 25 cm de un capat. Crapa capatul cozii pana la legatura, baga toporul sau felia de piatra intre cracane, apropie si leaga bine capetele.

Cum se ascute toporul: cu o pila sau cu o piatra aspra se degroseaza indepartan-du-se bavurile, apoi se netezeste muchia cu o piatra (abraziva) mai fina. Pentru ascutire, toporul se fixeaza pe pamant intre doua lemne (fig. 10). Pila se impinge spre muchie; la revenire pila se desprinde de topor, ca sa nu produca bavuri. Se degroseaza ambele fete, apoi se finiseaza. La finisare, miscarea pilei va fi circulara.

Cum se foloseste toporul: misca toporul fara forta dar cu impuls (svung), dupa o traiectorie ca un arc de cerc, care sa-ti fie comoda si cat mai departe de corp, maini sau picioare. Gandeste-te inainte sa lovesti cu toporul: ce se va intampla daca toporul nu nimereste tinta si scapa alaturi, continuandu-si miscarea? Vezi sa nu te loveasca pe tine sau pe altcineva.

Niciodata nu arunca si nu lasa toporul pe pamant. Inveleste-1 cu ceva, sau infige-1 intr-un lemn.

Taierea copacilor: verifica si coroana - daca sunt crengi uscate sau cuiburi de viespi. Taie si indeparteaza crengile sau cioturile care pot devia loviturile.

Fa doua crestaturi diametral opuse in trunchi, fiecare cu fata de sus la 45°, iar cea de jos orizontala (fig. 11). Prima crestatura, din partea spre care vrei sa cada copacul, va fi mai jos decat cealalta. Nu intra cu prima crestatura mai adanc de jumatatea grosimii trunchiului. Copacul va cadea in partea in care are mai multe crengi, indiferent cum amplasezi crestaturile pe trunchiul sau. Taie crengile de pe partea trunchiului opusa taieturii.

Loveste in ritm constant. Daca folosesti prea multa forta, loviturile devin imprecise. Schimba, alterneaza unghiul de lovire, ca sa nu se intepeneasca toporul in lemn.

10. Cum se ascute toporul

11. Cum se doboara un copac cu toporul

Cum se taie un trunchi de copac cu toporul

O lovitura prea piezisa face sa ricoseze toporul, una prea perpendiculara il va intepeni, micsorand randamentul taierii. Incearca la 45°.

Pentru a reteza un trunchi intins pe sol: stai inapoia lui, cu picioarele departate. Loveste trunchiul cu toporul in partea opusa (fig. 12). Nu lovi vertical pe partea de sus a trunchiului. Pentru a reteza un lemn mai mic, sprijina-i un cap pe altceva: lemn sau musuroi. Nu-l fixa cu piciorul.

Coada se poate rupe daca e lovita si preia ciocnirea, cand toporul greseste tinta (fig. 13). Scoate restul de coada din topor prin ardere in foc - dupa ce acoperi metalul cu pamant (pentru a nu se decali).

Fierastraul flexibil: taie in asa fel incat taietura sa aiba tendinta de a se desface (fig. 14), nu sa se stranga (si sa blocheze fierastraul). Daca firul formeaza o bucla, fierastraul se poate rupe. Asa ca trage drept si mentine sarma intinsa, dreapta, nu trage inclinat. Aceeasi regula se aplica si cand lucreaza doi oameni cu acelasi fierastrau.

E mai usor sa tai un lemn tragand alternativ in sus de cele doua manere -deci sprijina pe o buturuga sau pe un pietroi un capat al trunchiului intins pe sol (in felul acesta taietura se casca). Cand tai o creanga, trage de manere in jos. Ca sa ajungi la o creanga inalta, lungeste fierastraul cu sfori legate de manere. Fii mereu cu ochii la creanga - sa te feresti cand cade.

6. MOBILIERUL

Patul: NU te intinde niciodata direct pe solul rece si umed. La tropice patul trebuie ridicat de la sol, pentru a se putea ventila. In zonele reci incalzeste patul, dirijand spre el caldura focului cu ajutorul unui reflector. Daca solul este uscat, ingroapa cateva pietre incinse in foc sub un strat subtire de pamant si culca-te deasupra lor.

7. Unelte din piatra

8. Unelte din os

9. Topor

13. Schimbarea cozii toporului

14. Feraastraul flexibil

15. Patul cu cadre A

Patul cu cadre in forma de A: infige in sol doua perechi de araci sau bastoane inclinate unul spre celalalt. Intre cele doua perechi de cadre, distanta sa fie mai mare decat inaltimea ta (fig. 15). Leaga impreuna capetele betelor din fiecare pereche. Daca solul este tare, s-ar putea sa fie nevoie de niste grinzi transversale intre picioarele A-ului si intre cele doua cadre A, pentru rigidizare.

Confectioneaza un manson din (sac de) panza sau plastic tare si baga in el doua prajini cu lungimea mai mare decat distanta dintre cele doua cadre A infipte in pamant. Atentie sa nu fie materialul sau cusaturile slabe, caci cedeaza. Mansonul retine prajinile si impiedica alunecarea lor la vale pe picioarele cadrelor A.

Un pat bun se poate confectiona si din crengi de brad, asezate in mai multe straturi pe sol, in directii alternativ opuse.

Patul tip scara: cadrele in forma de A si cele doua prajini longitudinale se monteaza ca si la patul dinainte, dar acum pe cele doua prajini se prind traverse facute din crengi zdravene, elastice de brad. Toate componentele trebuie bine legate intre ele. Peste scara se pune un strat de frunze, ferigi sau cetina.

Scaune: NU te aseza niciodata direct pe solul umed. Confectioneaza scaune din trunchiuri de copac, buturugi, capre din lemne legate intre ele.

Scara: leaga bine traversele de doua prajini putin neparalele, ca sa impiedice alunecarea traverselor in jos.

Targa, sania pentru transportul bagajelor: se confectioneaza la fel ca o scara; dar se adauga si contravantuiri pentru rigidizare. Preferabil ca prajinile sa fie elastice.

Pieile, blanurile bine tratate sunt elastice, rezistente, termoizolante, permeabile pentru aer si vapori de apa.

Pentru confectionarea de: incaltaminte, coliba, sireturi, burdufuri, barca -trebuie indepartata blana; in schimb blana este folositoare la: imbracaminte, asternut, patura, saltea.

Grasimea si carnea se curata prin razuirea pielii cu o muchie de os, de piatra sau de lemn. Ai grija sa n-o tai. Sa nu ramana nici o urma de carne. Daca lasi pielea pe sol, furnicile si alte insecte te ajuta la curatat. Fii insa atent si nu le lasa sa consume chiar pielea.

Pentru conservare, intinde pielea cat mai bine (pe un cadru etc.) si las-o sa se usuce la soare. Tratamentul este si mai bun daca o freci cu sare sau cenusa. Fereste pielea de umezeala pana ce se termina conservarea. Daca nu e soare, usuc-o fortat deasupra unui foc; dar sa fie batuta numai de caldura sau fum, nu si de aburul vreunei oale de gatit.

Sireturi sau sfori: taie in linie dreapta, in lungul pielii. Ca sa obtii o lungime mai mare, taie in spirala - dar atentie sa pastrezi latimea constanta pentru a nu avea zone sau puncte slabe.

Tendoanele de la picioarele animalelor pot fi uscate si folosite ca sfoara, coarda la arc, funii scurte, legaturi pentru capul toporului sau sagetilor etc. Proaspete, arata ca niste sfori albe si lipicioase. Uscate, sunt tari.

Printre maruntaiele animalelor mari se gasesc stomacul si basica udului care pot servi la pastrarea apei, dupa curatare si astuparea sau legarea gaurilor.

8. FUNII SI FRANGHII

Sansele de a gasi o franghie tocmai cand ai nevoie de ea sunt mici. De obicei trebuie sa improvizezi ceva din: sfoara pe care se usuca rufele, cu care se trage perdeaua, sforile de la parasuta, sarma cu care se leaga balotii de paie, furtunul de apa, sau prosoape, curele, cearceafuri, perdele innodate.

Improvizarea unei franghii se poate face din: liane, vita, iarba, papura, coaja de copac, ramuri de palmieri, par de animale. Tijele si fibrele de canepa sunt foarte bune. Cele de iedera pot fi rasucite impreuna. Cu cat fibra e mai tare, cu atat franghia rezultata va fi mai rezistenta. Unele fibre mai rigide pot fi inmuiate prin incalzire sau aburire.

Fibrele de plastic nu absorb umezeala si sunt usoare, dar se pot topi la caldura si, in stare umeda, sunt lunecoase.

Chiar daca pe termen scurt, la iuteala, se poate obtine o funie satisfacatore dintr-o tulpina sau tija elastica intreaga, dintr-o planta lunga, dupa un timp ea se usuca si devine casanta si fragila. O astfel de improvizatie poate fi de folos intr-un caz disperat - dar nu rezista la intrebuintari si solicitari repetate sau mari. Mult mai bune sunt funiile realizate prin impletirea sau rasucirea mai multor fibre.

Inainte de a folosi o funie improvizata, verifica-i rezistenta. Pune un capat al ei pe dusumea si urca-te cu piciorul pe el, apoi trage cu toata forta de celalalt capat, mai ales de noduri.

Daca poti alege, ia o funie potrivita (ca fel, grosime si lungime) pentru ceea ce vrei sa faci cu ea.

O franghie cu diametrul de 9-10 mm este buna pentru legat, aruncat, asigurare la catarare. Poate fi folosita la coborare si urcare cu tehnici speciale de alpinism, dar nu are suficienta grosime pentru o catarare simpla - prin apucare sau strangere directa cu mainile si picioarele. Franghia sau coarda pentru catarare trebuie sa fie elastica, pentru a putea absorbi socul care apare la oprirea caderii celui asigurat fara sa-l raneasca.

Daca observi ca in timpul utilizarii funia se va freca de o muchie ascutita, protejeaz-o dinainte prin invelirea zonelor amenintate cu orice fel de material moale. Roaderea, tocirea, frecarea scade periculos de mult rezistenta unei funii.

Materialul din care este facuta franghia imbatraneste, pierzandu-si calitatile dupa aproximativ 4-5 ani de la fabricatie, ceea ce ii reduce ^jumatate rezistenta la socuri si tractiune.

Ingrijirea franghiei, a corzii de catarare:

- Fereste-o de umezeala, de bataia soarelui, de insecte si rozatoare (fibrele naturale);

- Nu o usca fortat aproape de foc;

- Nu o tari si nu o lasa pe sol (intra murdarie intre fibre si le va roade);

- incearca s-o folosesti numai in scopul pentru care a fost facuta: nu folosi franghia de rufe la catarat sau coarda de catarare la legarea bagajelor. Dar cand situatia impune sa calci regulile - fa-o, fara regrete.

O franghie murdara se spala cu sapun si apa rece sau calduta, dupa care se usuca. Se transporta pe sau in rucsac, invelita cu un sac de plastic. Pentru uscare, coarda uda se desface in colaci si bucle largi si se atarna intr-un loc ferit de bataia razelor de soare sau de alte surse puternice de caldura. Franghiile care au taieturi, umflaturi, rupturi ale fibrei, sau innegriri, subtieri excesive, scamosari mari - nu se mai folosesc la catarare.

Franghia se desface in ordinea inversa strangerii. Inainte de intrebuintare, coarda trebuie controlata si pregatita: se desfasoara complet pentru verificarea starii tehnice si evitarea aparitiei de incurcaturi, rasuciri sau noduri.

Cum se arunca o franghie: un colac se arunca mai bine si mai eficient decat un simplu capat de franghie.

Infasoara jumatate din coarda pe palma dreapta si cot, apoi ridica degetul aratator si infasoara a doua jumatate numai pe cot si restul degetelor de la mana dreapta, la si tine al doilea colac in mana stanga. Arunca primul colac cu dreapta si imediat arunca-l si pe al doilea (cu stanga).

Pentru a arunca departe capatul franghiei, leaga de el o greutate sau fa-i un nod mare. Arunca franghia mai departe, dincolo de tinta, astfel incat destinatarul s-o poata apuca chiar daca n-a prins-o din zbor.

Fii atent sa nu-ti scape celalalt capat! Fa un colac mare pe sol sau bratul stang, cu spirele bine rasfirate. Leaga capatul celalalt de o ancora: copac, pietroi, bratul tau - nu risca sa scapi si sa pierzi toata franghia.

Cand arunci o funie peste o creanga, fereste-te din calea ei, caci va pendula inapoi spre locul de aruncare. Cand arunci cuiva o franghie ca sa se apuce de ea si sa se salveze, ai grija sa nu-l lovesti cu ea si sa-l ametesti.

9. NODURILE

Este foarte important sa alegi nodul potrivit pentru un anumit scop. Invata si exerseaza din timp! Nu stii niciodata cand o sa fii nevoit sa faci sau sa desfaci un nod.

Nodul dublu obisnuit este suficient de bun pentru nevoile curente. Intareste-1 prin cateva smucituri. Franghiile se pot imbina cu un nod pescaresc, usor de facut (daca stii sa-l faci si ti-l amintesti - fig. 15).

In continuare vor fi descrise diverse noduri, numind «capat» - capatul franghiei cu care se face nodul - si «coada» - celalalt capat, stationar. Ochiul este o bucla, rasucita la baza.

Imbinarile simple:

1. Nodul dublu - fig. 16- serveste la imbinarea a doua franghii de grosime egala. Rezista bine si se deznoada usor. Nu e bun pentru franghii cu diametre diferite. Se poate folosi si pentru primul ajutor- se aseaza lipit de pacient. Trece capatul din stanga peste cel din dreapta, apoi pe sub el. Apoi trece capatul din dreapta peste cel din stanga si pe dedesubt. Verifica - cele doua bucle trebuie sa alunece una peste cealalta. Strange nodul tragand lateral de capete. Pentru siguranta, mai fa un nod simplu cu fiecare capat, cu coada de pe partea lui.

2. Nodul simplu - fig. 17: fa o bucla si baga capatul'inapoi prin ea.

3. Bucla simpla - fig. 18: serveste la agatarea de un carlig, o consola sau un tarus. Indoaie capatul. Cu capatul dublat fa un nod simplu.

4. Nodul in opt - fig. 19: serveste ca opritor. Fa o bucla. Du capatul mai intai inapoi, apoi in jurul cozii si adu-1 inainte prin bucla.

5. Bucla in opt - fig. 20: se face la fel ca nodul in opt, folosind insa capatul dublat. Se poate folosi la prinderea funiei de un tarus, peste o ancora.

6. Nodul in opt, cu bucla - fig. 21: se foloseste cand vrem sa prindem sau sa ancoram funia de un stalp cu varful inaccesibil, de o balustrada cu ambele capete incastrate in zid etc. Fa un nod in opt larg. Du capatul pe dupa stalp, apoi baga-1 inapoi prin nod, urmarind dublarea franghiei. Strange nodul.

Imbinarea a doua franghii:

7. Nodul de imbinare - fig. 22: facut corect, rezista bine daca forta de intindere a funiei nu variaza. Fa o bucla cu capatul franghiei groase. la capatul sforii subtiri si du-1 inapoi in jurul buclei, apoi adu-1 inainte peste el si baga-1 prin bucla. Strange nodul, aranjandu-i totodata forma si spirele.

8. Nodul dublu de imbinare - fig. 23: o varianta mai sigura de imbinare, se foloseste cand franghia este umeda si forta nu e constanta. Fa o bucla cu capatul franghiei groase. Baga capatul sforii subtiri prin bucla, pe sub capatul franghiei groase, apoi peste bucla si in jurul ei sau pe sub ea. Baga capatul sforii printre ea si exteriorul buclei groase. Mai infasoara o data bucla groasa cu capatul sforii, pe care apoi il bagi din nou pe sub el, la exteriorul buclei groase. Strange nodul, aranjandu-i totodata forma si spirele.

9. Nodul pescarului - fig. 24: foarte bun pentru imbinarea unor vite, sarme, gute sau sfori elastice si alunecoase. Uda mai intai guta ca sa se inmoaie. Nodul e foarte rezistent, dar se desface greu. Nu se recomanda pentru funii groase sau guta de nylon. Aseaza, petrece cele doua capete unul langa celalalt, orientate in directii opuse. Du capatul uneia dintre sfori in jurul celeilalte si fa un nod simplu. Repeta acelasi lucru cu capatul celeilalte sfori. Strange partial nodurile si apropie-le pana se sprijina unul pe celalalt, apoi strange definitiv.

10. Nodul dublu al pescarului - fig. 25: este versiunea mai zdravana a celui simplu, descris mai inainte. Nu se recomanda la gute si funii de nylon, ori la funii groase. Du capatul uneia din sfori in jurul celeilalte, apoi din nou in jurul ambelor. Baga capatul inapoi prin cele doua bucle. Repeta acelasi lucru cu capatul celeilalte sfori. Strange partial nodurile si apropie-le pana se sprijina unul de celalalt, apoi strange definitiv, dar nu brusc.

11. Nodul pentru panglici - fig 26: se foloseste la imbinarea unor curele, panglici etc. Fa un nod simplu cu capatul uneia dintre panglici, lasandu-1 larg, nestrans. Baga incetisor capatul celeilalte panglici ca sa urmeze exact traseul primeia, dar in sens contrar. In afara nodului trebuie sa ramana o lungime destul de mare din capat, pentru ca la strangere sa nu alunece si sa scape de tot.

Latul simplu - fig 27: are o bucla care nu se strange, nu se largeste si nu aluneca in sarcina. Se foloseste la capatul unei franghii de salvare. Fa o bucla mica, undeva mai departe de varf. Baga capatul prin bucla, infasoara-1 in jurul cozii si baga-1 din nou prin bucla. Strange nodul tragand de capat, aranjandu-i totodata forma si spirele. Pentru siguranta, mai fa un nod simplu cu capatul.

13. Latul alunecator - fig. 28: are o bucla care se strange usor. Fa un lat simplu si baga coada franghiei prin el. Nu lega niciodata un om cu un lat alunecator (peste mijloc, piept etc.) caci il va strivi, ba ar putea chiar sa-l omoare.

14. Latul triplu - fig. 29: un lat simplu facut cu o sfoara dubla. Indoaie capatul sforii si cu sfoara dublata fa o bucla. Baga capatul dublat prin bucla, pe dupa coada si din nou prin bucla. Rezultatul este 3 bucle sau laturi simple, care pot fi folosite la: legarea si manipularea bagajelor, a greutatilor sau ca ham de ridicare pentru oameni (in doua bucle se baga picioarele, iar a treia vine in jurul pieptului). Nu e chiar usor de facut, deci invata si exerseaza-1 inainte de a avea nevoie de el.

15. Latul dublu - fig. 30: serveste la sustinerea si ridicarea unei persoane cazute intr-un put, crevasa sau prapastie. Latul nu se strange si nu se incurca. Se formeaza doua laturi - unul sprijina sezutul, iar celalalt partea de sus a trupului, invata si exerseaza-1 inainte de a avea nevoie de el! indoaie capatul pentru a dubla sfoara. Fa o bucla cu sfoara dublata si baga capatul prin ea. Adu capatul pana jos si baga latul prin bucla, la varful capatului dublat. In continuare du bucla pana sus, deasupra nodului inca neterminat. Strange-1 treptat si lipeste-1 de nodul format. Trage de laturi ca sa se stranga nodul.

16. Latul pentru asigurare - fig. 31: poate fi facut oriunde pe lungimea unei franghii, chiar mai multe. Nu aluneca. Fa o bucla din franghie in locul dorit, incaleca firul din stanga peste bucla. Rasuceste bucla si bag-o peste ramura din stanga, dar pe sub partea din stanga sus a buclei initiale. Strange cu grija nodul, aranjand totodata spirele. Verifica rezistenta latului. Se poate realiza latul si fara rasucirea intermediara a buclei.

17. Scarile - fig. 32: se confectioneaza din doua franghii, in fiecare se innoada un numar egal de laturi pentru asigurare, la intervale egale. In laturi se introduc bete solide sau traversele scarii, apoi se strang laturile. La capetele traverselor cresteaza santuri circulare pentru asigurarea legaturii contra alunecarii. Verifica rezistenta scarii!

18.0 scara mai simpla, dar mai incomoda, se poate realiza dintr-o franghie cu laturi in care se baga mainile si picioarele pentru urcare, coborare sau asigurare -fig. 33.

19. Scara cu noduri - fig. 34: este o franghie avand la intervale egale noduri, care usureaza mult catararea. Pe un bat gros se face un seminod simplu cu coada franghiei, lasand sa atarne liber o bucata de capat. In continuare pe bat se fac se-minoduri nestranse. Dupa ce se termina franghia, capatul liber se baga pe sub toate spirele de pe bat, apoi se scoate batul afara. Tragand de capatul liber apar noduri simple, la intervale determinate de grosimea batului sau a mosorului. Aranjeaza si strange fiecare nod.

20. Arcanul sau latxul de vanatoare - fig. 35: se realizeaza pornind cu un nod simplu facut la capatul franghiei. La oarecare distanta fa un ochi, prin care tragi franghia dintre ochi si nodul simplu. Strange ochiul in jurul buclei nou for-mate si trece coada franghiei prin el. Daca ai numai o singura franghie, nu o folosi in felul acesta: latul de vanatoare o roade si o strica. Inainte de a captura un animal cu latul, gandeste-te la urmari: un animal mare, puternic, poate fugi cu lat cu tot, lasandu-te si fara mancare si fara franghie. Daca franghia este legata de tine, animalul te-ar putea dobori, tari si chiar rani. Ancoreaza coada de ceva solid: un copac sau o stanca.

Nodurile pentru priponire:

21.0 infasurare si doua seminoduri simple - fig. 36: este metoda cea mai buna de legare a unei franghii de un stalp. Rezista bine in orice directie. Infasoara capatul de doua ori dupa stalp, apoi fa doua seminoduri simple peste coada. Strange nodurile.

22. Priponul despicat - fig. 37: rezista bine daca forta este constanta si are o singura directie. Infasoara o data capatul peste grinda. Incaleca acest capat peste coada si infasoara inca odata grinda. Baga varful capatului pe sub a doua spira si trage-1 in sens opus cozii. Apropie spirele si strange nodul.

23. Priponul padurarului -fig. 38: serveste ca un inceput pentru legarea, ridicarea si tararea greutatilor mari. Infasoara larg capatul pe dupa trunchi si pe dupa coada, apoi baga-1 pe sub bucla si infasoara-1 in jurul franghiei de mai multe ori. Strange nodul tragand usor de coada, pana se intepeneste.

24. Priponul de ancora - fig. 39: serveste la legarea unei greutati de ancorare. Mai intai fa un pripon al padurarului (nodul #23) in jurul unui capat al greutatii, apoi cu coada fa un seminod la capatul celalalt al greutatii.

25. Priponul de acostare - fig. 40: este un nod temporar pentru legarea unei franghii de un tarus, sau pentru a fixa un maner la funie ca sa poata fi apucata, manevrata si trasa mai usor. Fa un ochi si roteste-1 pe deasupra cozii. Trage franghia prin ochi si infige bucla astfel formata peste tarus. Trage de capat pentru a strange priponul.

26. Nodul usor de desfacut - fig. 41: este rezistent si sigur, dar se desface usor printr-o smucitura sau tragere de capat. Se foloseste ca legatura de ancorare temporara. Inconjoara stalpul cu capatul indoit, dublat. Prin bucla 1 trage bucla 2 din coada. Fa o alta bucla 3 cu capatul si bag-o in bucla 2. Strange nodul tragand de coada. Pentru desfacere, trage sec de capatul scurt.

27. Scurtarea unei franghii - fig. 42: pliaz-o in 3. Fa ochiuri la capete, in care introduci buclele vecine. Strange nodurile tragand treptat de capete.

Nodurile devin si mai sigure daca bagi un bat peste bucla si pe sub capatul vecin. Sau, daca poti manevra capatul franghiei, trece-l prin bucla, eventual mai bagi si un bat (ca mai sus) - ceea ce mareste rezistenta nodului. Niciodata sa nu tai o franghie, caci sunt mari sanse sa fii nevoit sa o inadesti la loc! Iar orice imbinare are doar jumatate din rezistenta funiei continue. Scurteaz-o asa cum am aratat, de exemplu pentru a exclude o portiune stricata sau slabita.

Legarea sarcinilor si a greutatilor:

28. Nodul pentru transport -fig. 43: se foloseste pentru legarea, asigurarea sau ancorarea unei greutati mari sau a unui acoperis ori invelis. Pentru a strange mai bine, lasa-te si trage in jos cu toata greutatea corpului, apoi asigura pozitia realizata prin doua seminoduri simple. Daca se slabeste, desfa seminodurile, apoi intinde, strange din nou, reasigura. Fa un ochi undeva pe franghie. Fa o bucla intre ochi si capat. Trece bucla prin ochi. Rasuceste, fa un nou ochi in bucla rezultata, in partea de jos. Trece capatul in jurul ancorei si baga-I in noul ochi. Trage de capat ca sa intinzi franghia. Pentru asigurare fa doua seminoduri cu capatul in jurul funiilor de mai jos.

29. Nodul Prusik - fig. 44: este un nod alunecator - cand este incarcat nu aluneca, dar cand nu este incarcat aluneca usor. Cu 2-4 noduri Prusik in care sprijini mainile si picioarele te poti catara, cobori sau deplasa in lungul unei franghii. Este bun si la ancorarea cortului. Indoaie o bucla peste franghia principala de sustinere si trece capetele prin ea, fara sa strangi. Mai rasuceste o data capetele peste franghia principala si in jos prin bucla. Strange usor nodul, fara sa lasi cele 4 spire sa se incalece. Alpinistii fac chiar 6 spire. Pentru catarare etc. cele doua capete libere se leaga impreuna (verifica bine rezistenta lor). Pentru a intinde o ancora a cortului, leaga capetele nodului Prusik de o alta ancora.

Legarea betelor sau a grinzilor intre ele - pentru constructia unei plute, colibe etc:

30. Legatura in crucis - fig. 45: pentru doua bete perpendiculare. Porneste cu nodul padurarului (#23), trecand sfoara complet peste cele doua bete, alternativ sus si jos. Apoi du sfoara in sensul invers acelor de ceas, pe sub sau pe deasupra celor doua bete. Dupa 3-4 circuite, spire, intoarce sfoara in sens invers (orar). Termina cu un seminod pe un bat si cu un pripon despicat (vezi nodul #22) pe alt bat, perpendicular.

31. Legatura alaturata - fig. 46: pentru doua bete puse unul langa altul. Porneste cu un pripon despicat (# 22) in jurul ambelor bete (1) apoi infasoara cateva spire in jurul betelor. Termina cu al doilea pripon despicat in cealalta parte a spirelor (2). Forteaza o pana sub legatura, ca sa o strangi bine de tot. Daca betele stau verticale, pana se baga de sus in jos.

32. Legatura diagonala - fig. 47: se foloseste cand cele doua bete nu sunt perpendiculare, sau stau departate si pentru legare trebuie trase si apropiate. Porneste cu nodul padurarului (#23) facut peste ambele bete, in diagonala. Infasoara ambele bete cu 2-3 spire peste nodul padurarului, apoi mai fa o spira sub batul de jos. In continuare, infasoara cateva spire pe cealalta diagonala, fa o tura in jurul unui bat si apoi cateva spire in cerc peste batul de sus si pe sub cel de jos. Termina cu un pripon despicat pe un bat sau o ramura convenabila.

33. Legatura in crucis - fig. 48: pentru doua bete care fac un unghi - de exemplu pentru un cadru (de pat) tip A. Porneste cu cele doua bete lipite si fa un pripon despicat (nodul # 22) (1) in jurul unui bat. Infasoara apoi ambele bete, fara sa strangi. In continuare intra cu sfoara printre bete si infasoara de cateva ori spirele facute mai inainte. Termina cu un al doilea pripon despicat (2), pe al doilea bat. Intinde si intareste nodul prin departarea betelor. La fel se pot lega 3 bete, ca sa faci un trepied: infasoara-le cu cateva spire pe toate 3, lipite, apoi leaga spirele intre cele doua spatii goale dintre bete. Picioarele cadrului A sau ale trepiedului trebuie ancorate (pe sol), altfel aluneca (se strang).

Nodurile pescaresti:

34. Nodul A -fig. 49: serveste la prinderea sforii de un carlig. Uda binc guta. Baga capatul prin ochiul carligului. Fa un ochi si trage prin el o bucla ca sa rezulte un lat alunecator (#13). Baga varful carligului prin bucla latului alunecator si strange nodul in jurul ochiului carligului, tragand de guta.

35. Nodul B - fig. 50: serveste la prinderea carligului de o guta din nylon. Introdu capatul prin ochiul carligului si infasoara guta de 4 ori in jurul cozii, fara sa strangi, apoi baga varful capatului prin bucla de langa ochiul carligului. Trage capatul ca sa strangi nodul, aducand spirele cat mai aproape de carlig.

36. Nodul C: pentru prinderea unui carlig improvizat de o sfoara sau guta. - Un carlig cu ochi (1): baga guta prin ochi. Infasoara doua spire in jurul carligului si baga capatul prin spire - fig. 51. Strange nodul si verifica rezistenta.

- Un carlig fara ochi (2): fa o bucla la partea de jos a carligului. Fa apoi doua seminoduri pornind de la partea de sus a corpului in jos si trece capatul prin prima bucla (de jos). Strange nodul tragand de coada - fig. 52.

37. Latul A din guta de nylon - fig. 53: indoaie capatul si dubleaza guta. Fa o bucla simpla (1) cu guta dublata. Mai baga inca odata bucla prin ochi (2). Strange (3) si taie capatul, ca sa ramana mai scurt.

38. Latul B din guta de nylon - fig. 54: indoaie capatul si dubleaza-1. Infasoara guta de doua ori inapoi spre coada. Baga apoi guta prin ochiul astfel format. Strange si taie capatul.

39. Imbinarea cu doua laturi - fig. 55: capetele celor doua sfori sunt libere; fa-i fiecarei sfori sau gute cate un lat, apoi baga fiecare coada in latul celeilalte sfori si trage. Daca numai un capat este liber: fa un lat la una din sfori. Baga capatul celeilalte sfori prin lat si fa apoi oricare nod pentru carlig.

40. Imbinarea a doua gute din nylon - fig. 56: suprapune cele doua capele pe o lungime oarecare. Infasoara unul dintre ele de trei ori in jurul celuilalt, apoi adu-1 inapoi si baga-1 prin spatiul dintre cele doua gute, pe sub coada ei si pe deasupra celeilalte gute (1). Repeta acelasi lucru in partea opusa, cu capatul celeilalte gute. La sfarsit cele doua capete trebuie sa fie orientate in directii opuse (2). Strange bine.