Terorismul Contemporan

Terorismul Contemporan

In anii '70, valurile de terorism care au lovit Europa, America si Orientul Mijlociu au surprins total democratiile occidentale. Gruparile teroriste transnationale si internationale au inceput sa atace in mod organizat si sistematic tintele, metropolitane, responsabilii nationali intelegand ca universul violentei politice este mult mai larg si tinte pot deveni chiar proprii cetateni.

Universul violentei politice

Violenta proiectata sau initiata de un stat poate fi divizata in doua tipuri caracteristice si anume: violenta statala indreptata impotriva altui stat si violenta statala contra propriilor cetateni.

Actiunile agresive ale unor state contra altora iau forma razboilui conventional ce presupune ciocnirea a doua armate regulate. Cu toate ca razboiul conventional este forma de violenta politic motivata, cea mai des intalnita in istoria omenirii, statele dispun de paliere actionale mai joase, insa la fel de violente, cum este cazul loviturilor aeriene limitate, actiunilor de comando, infiltrarea diversionistilor; aceste subpaliere actionale violente sunt caracterizate de organizare prealabila, planificare, apelul la institutii statale sau la structuri operative care reflecta gradul sau capacitatea de reactie a unui stat.

In cazul folosirii fortei si a violentei de catre un stat contra propriilor cetateni intalnim, de asemenea, doua categorii actionale: prima include procesul normal si legal de impunere a legilor si actiunilor de aparare a sigurantei nationale, legalitatii constitutionale, ordinii si linistii publice. In a doua categorie se inscriu utilizarea ilegala a violentei politice de catre un guvern cu scopul de a intimida si teroriza cetatenii, prevenind in acest fel eventualele manifestari de opozitie.

Exemplul de folosire abuziva si ilegala a violentei de stat sunt cunoscute de contemporaneitate in toate regiunile totalitare (naziste, fasciste, bolsevice, in tarile comuniste din Asia si Europa de Est, in unele tari islamice) si in statele cu regim pseudo democratic din Africa, Asia si America Latina, unde actionau' Escadroanele mortii', provenite din forte de teroare si intimidare a populatiei in scop preventiv.

Violenta motivata politic se manifesta acut, in ultimul timp, prin rivalitati etnice, social- ideologice sau religioase; numeroase sub culturi de ghetou au devenit focare de violenta motivata de scopuri minore sau de obiective impartasite de grupuri strict minoritare (problematica avorturilor, conservarea mediului ambiant, protectia animalelor etc.)

Violenta cetatenilor avand ca tinta statul, poate fi organizata sau spontana, ea se manifesta ca un pumn impulsiv, expresie a nemultumirilor, fara un obiectiv politic clar, o conducere planificata sau o planificare anterioara aceasta categorie de violenta intra conceptual in categoria insurgentei care are ca scop final rasturnarea guvernului. Formele principale de insurgenta sunt strategii distincte de ridicare la lupta a populatiei contra sistemului statal- revolutia, lovitura de stat, gherila, terorismul si rascoala.

Exemplu de violenta politica a cetatenilor impotriva statului- ridicarea cetatenilor palestinieni impotriva administratiei israeliene ' Intifada'.

Lovitura de stat este o lovitura puternica si neasteptata, cu scopul de a inlatura guvernul aflat la putere: ' Coup d' etat' - reprezinta luarea puterii de catre un individ sau un numar mic de persoane care controleaza parghii importante in sistemul de conducere.

Lovitura de stat era caracterizata de Edward Luttwak[1] ca strategia ' de infiltrare a unui segment mic dar bine plasat de persoane in aparatul de stat in vederea preluarii controlului si puterii'. Pentru a avea succes, rebelii trebuie sa-si asigure cooperarea unei parti din armata (lovitura de stat germineaza din randurile militarilor, insa nu intotdeauna) si din fortele de securitate in paralel cu pastrarea secretului actiunii in vederea realizarii surprizei. Astfel, capitanullibian Moamar Gaddafi, la sfarsitul anului 1969, a primit comanda garzii regale cu ocazia inaugurarii celei mai moderne conducte petroliere din Africa de Nord; din aceasta functie a reusit sa organizeze un nucleu de pucisti in cadrul bazei militare de la bab- Iziza si in timp ce regele Idriss era intr-o vizita oficiala in Turcia, Gaddafi a ocupat principalele posturi de comanda, ministerele, administratia, centrala electrica din Tripoli si a arestat generalii suspecti de loialitate.

Regele a fost inlaturat, regimul absolutist a fost inlocuit cu un consiliu al Revolutiei prezidat de Gaddafi si Abdessalam Jalud, noul comandant al trupelor puciste- acesta a fost exemplul clasic de lovitura de stat in care nivelul violentei a fost foarte scazut. In schimb, lovitura din Chile, contra regimului Allende a fost extrem de sangeroasa.

Saddam Husein, in Irak, a executat 300 de ofiteri din fortele aeriene si garda Republicana, banuiti a fi complotat contra sa, la sfarsitul lunii august 1996.

Loviturile de stat sunt planificate pentru a se desfasura rapid, fara varsare de sange, daca se poate.

Revolutia - presupune schimbari radicale sociale, politice sau economice; ea reprezinta o tentativa de schimbare de sistem si mai putin o strategie de insurgenta.

Schimbarile revolutionare nu presupun, in unele cazuri, un plafon ridicat de violenta politica Revolutia de catifea din Cehoslovacia, unificarea Germaniei, transformarile din Polonia, Ungaria, Bulgaria - in unele situatii violenta politica este prezenta dar se manifesta la intervale scurte de timp - cazul Romaniei - decembrie 1989, iar in alte cazuri, revolutiile au fost procese lungi si sangeroase cu numeroase convulsii politice violente revolutia chineza, coreeana sau vietnameza. Modelul leninist al strategiei revolutionare, adoptat de multe miscari din lumea a treia Africa, America latina se caracterizeaza prin insurgenta maselor) violenta proiectata de sus in jos), antrenarea maselor populare, perioada de pregatire este lunga dar confruntarea directa se presupune a fi scurta, chiar daca este violenta.

Gherila - ,,razboi limitat' - este cea mai veche forma de conflict ce a aparut inaintea razboiului conventional. Este o forma difuza de razboi purtat de formatiuni paramilitare sau militare relativ mici, impotriva unui inamic puternic.

Gherila a servit in numeroase cazuri, ca forma auxiliara de lupta, in spatele liniilor inamice, iar in cazul unor insurectii ea a ramas principala forma de manifestare a violentei politice, practic singura forma de lupta contra statului propriu sau agresorului.

Ca strategie, gherila se defineste prin evitarea luptei directe, decisive, optand pentru uzura inamicului prin mici inclestari, compensand astfel inferioritatea numerica printr-un stil flexibil cu operatiuni 'loveste si fugi', ei procedeaza la fel ca orice subunitate de infanterie atunci cand pregatesc o ambuscada sau atacul unui obiectiv.

Rascoala - reprezinta materializarea violentei proiectate de multime, este neorganizata deoarece nu dispune de structuri de comanda sau esaloane ierarhice, nu este direct controlata de un lider, este scurta si neplanificata. Aceasta poate dura ore, zile, saptamani, constituind doar spasme violente. In multe orase s-au organizat unitati speciale de politie 'anti-riot' (antidemonstratie), ceea ce demonstreaza ca rascoala urbana a devenit un fenomen endemic. Rascoalele cu caracter etnic din cartierele marginase ale Londrei, dezordine a provocata de agricultorii francezi la Paris, rascoale le din Chicago si New York se repeta cel putin o data sau de doua ori pe an.

Terorismul - ocupa un loc aparte in contextul violentei politice contemporane. Actiunile teroriste reprezinta o forma politica diferita de gherila, razboiul conventional, rascoala sau agresiune statala brutala si ilegala, purtate sistemic, ele constituie o strategie distincta a insurgentei motivate politic.

Cadrul de manifestare a terorismului il reprezinta violenta initiala contra altui individ, individ contra stat, stat contra individ sau stat contra stat, in conditiile in care principiile de convietuire pasnica, respectul fata de viata semenilor, fata de lege, devin deziderate teoretice bune pentru altii, dar neconvingator si insuficient aplicat, incepand de la individ, continuand cu statele, culminand cu majoritatea institutiilor suprastatale sau organizatiilor mondiale.

Motivatiile terorismului postbelic

In perioada postbelica, aparitia si generalizarea terorismului au fost determinate de o multitudine de cauze de ordin national, social, politic, ideologic sau religios.

Minoritatile etnice sau religioase au apelat la terorism pentru a-si rezolva aspiratiile spre autodeterminare si auto guvernare cazul bascilor in Spania, catolicilor in Ulster - Irlanda de Nord, comunitatea Ituk in Filipine, armenii din Turcia, curzii in Siria, Iran si Turcia, croatii in Iugoslavia.

Brigazile Rosii Italiene ,,Meteorologii'[2] americanii, Fortele Armate de Eliberare din Puerto Rico (FALN), au apelat la terorism datorita incapacitatii de a-si impune doctrinele sau de a obtine sprijin popular.

Unele organizatii proguvernamentale au apelat la terorism din cauza amenintarilor populatiei majoritare nemultumite - Haiti, Chile, Rhodesia, Africa de Sud.

Sionistii din Palestina - in conflictul cu autoritatile britanice de pe perioada Mandatului, a Falangelor Maronite in lupta pentru hegemonie in Liban, au folosit de asemenea, terorismul.

Impartirea arbitrara a teritoriilor intre diferite state sau regimuri autonome a determinat miscari cum au fost Mau-Mau din Kenya, FNLA (Frontul National de Eliberare), Mozambic , miscarile indiene impotriva colonistilor britanici.

Adeptii postbelici ai folosirii tacticilor teroriste in cadrul insurgentelor revolutionare au considerat ca terorismul reprezinta o cale de atingere a unor obiective tactice ale strategiei revolutionare si anume:

Dupa consumarea unei atrocitati teroriste sa fie mediatizata cauza prin publicitate masiva si imediata.

- Terorismul poate obtine concesii pe termen scurt, cum ar fi eliberarea unor camarazi de arme din inchisori guvernamentale, plata de rascumparari etc.

- Atentatele teroriste pot dovedi capacitatea de riposta a revolutionarilor sau hotararea acestora de a-si razbuna camarazii ucisi sau infrangerile militare (in cazul unei gherile rurale);

Terorismul poate cataliza masele populare nemultumite de starea de insecuritate, de represiune a dura a organizatiilor statale;

Terorismul poate declansa ura intercomunitara sau interetnica care duce la slabirea guvernului tinta;

Terorismul poate elimina' dusmanii cauzei' infricosandu-i pe     ,,revolutionarii sovaielnici', pe cei dispusi sa calce 'disciplina revolutionara' sau sa faca derogari de la cauza.

Succesele repurtate de aceasta mixtura intre miscarile de gherila si gruparile teroriste - preluarea puterii de catre comunistii chinezi in dauna gomingdanistilor lui Ciang Kai Si, victoria revolutiei cubaneze conduse de Fidel Castro contra regimului Batista, rezistenta vietnameza a Viet-Congului au dus la implicari geopolitice din partea marilor puteri antagoniste care au inceput sa sponsorizeze aceste miscari in interes propriu declansand un proces de perfectionare calitativa a terorismului indigen spre terorismul transnational si international.

In anii '60, majoritatea gruparilor teroriste cu orientare de stanga au fost sprijinite ideologic, politic, material si moral de blocul rasaritean, iar in Turcia, Italia, Guatemala, Argentina Brazilia au actionat grupari apartinand extremei dreapta cu impact doar pe scena interna. Internationalizarea terorismului a inceput in Orientul Apropiat, promovat de fanatici fedaini palestinieni, frustrati si disperati de zdrobirea coalitiei arabe in Razboiul de 6 zile din iulie 1967.

Decizia de a razbuna infrangerile arabe si de a pedepsi Israelul cu ajutorul terorismului international a marcat inceputul unei noi ere in folosirea premeditata a terorii transnationale si internationale contra intereselor unui stat tinta.

Principalele cauze si motivatii ale proliferarii internationale ale terorismului transnational care a debutat dupa anii '70 sunt inca subiect de discutie si cercetare, insa s-au putut creiona unele concluzii cum ar fi:

Succesul in realizarea unor obiective circumstantiale de catre teroristi a incurajat emulatia unor analisti si observatori ai fenomenului oricum inclinati spre extremism;

Emulatia pro-extremista ce a potentat terorismul a fost usurata de informarea publicului despre tehnicile, tacticile, armamentul folosit, realizata prin mass-media sau literatura terorista (cartile sau memorialistica exegeta a lui Menahem Begin, Grivas, Fanon sau Marighela);

- Situatia strategica postbelica a determinat proliferarea terorismului ca forma de purtare a razboiului neconventional. Astfel, puterile nucleare antagoniste SUA si URSS au incercat sa evite implicarea lor in conflicte deschise ce se puteau transforma in razboaie atomi ce, tot asa puterile regionale au optat pentru moduri mai putin periculoase de coercitie asupra inamicilor potentiali, folosindu-se de terorism si de miscarile subversive interne din tarile tinta;

-Terorismul domestic si international ca metoda de a purta razboiul neconventional a fost promovat de o multime de state ca URSS, Libia, ltak, Siria. Vietnam, Iran, Cuba sau Nicaragua sandivista. Guvernele acestor tari la care se pot adauga aproape toate fostele tari socialiste au pus la dispozitia miscarilor subversive din tarile tinta, enorme resurse materiale, baze de instructie, sanctuare, sprijin moral si politic. De asemenea, si unele democratii occidentale, victime ale terorismului au sponsorizat direct sau indirect terorismul, cele care nu s-au implicat in sponsorizare au contribuit la finantarea terorismului prin varsarea unor fonduri prin achizitii petroliere, stiut fiind ca o parte din petrodolari au fost dati acestor organizatii;

Dezvoltarea exponentiala a comunicatiilor si a resurselor mass-media, care acopera intreaga planeta a determinat marirea oportunitatilor si apetitul teroristilor pentru publicitate. In acest sens este semn.ficativa 'Legea terorismul contemporan' enuntata de Gresham: 'Cel care varsa mai mult sange va provoca titlurile si editorialele cele mai mari';

Mentaliatea gruparilor liberale a asociatiilor pentru apararea drepturilor omului conform careia teroristii sunt oameni disperati, manipulati, idealisti sau luptatori pentru libertate, individul care comite un atentat fiind doar 'ultima veriga a unui lant cauzal in consecinta nevinovat moral de atrocitatie comise. Este citata in acest sens Butada lui Maxim Gorki conform careia un om vinovat este adesea' ca o piatra aruncata de o mana necunoscuta. Este oare piatra vinovata?

A devenit un lucru cunoscut faptul ca activistii fanatici ai unei cauze nu pot fi intimidati prin masuri represive, mai mult, prin aparitia de falsi martiri in randul organizatiilor teroriste acestea pot capata un atu psihologic important in efortul lor de castigare a sprijinului maselor (exemplu martirilor din timpul ,,Revolutiei de Paste' desfasurata la Dublin, 1916 - adesea adus ca argument).

Surse logistice ale teroristilor

Teroristii folosesc o gama larga de arme de la cele de baza si rapide, pana la cele foarte tehnicizate si sofisticate.

Arsenalul terorist se bazeaza pe arme si echipament militar - pistoale automate, carabine de asalt tip AK -4 7, mitraliere, grenade, aruncatoare de grenade, mortiere arme portabile robuste, cu mare putere de foc utilizate in combinatie cu dispozitive explozibile de natura similara, gloante imbracate in teflon, sisteme perfectionate de ochire, de asemenea, echipamente cu vedere pe timp de noapte, lunete si veste anti-glont.

Unele grupuri teroriste bine organizate au demonstrat oportunitatea si capacitatea de a folosi tehnologii sofisticate, mai ales dispozitive de explodare a bombelor prin telecomanda arme de predilectie a teroristilor; au introdus tehnici noi, sisteme radar, cu raze X, senzori de timp si presiune, eficiente impotriva aeronavelor.

Ca sursa de arme teroriste, ingeniozitatea joaca un mare rol - PIRA ­lider in materie de bombe artizanale, mortiere, si -a demonstrat flexibilitatea in folosirea ingrasamintelor industriale cu ingredient exploziv.

In ultimele doua decenii, multe grupari au fost antrenate si au primit arme si cunostinte tehnice de la fosta URSS si alte state membre ale fostului Tratat de la Varsovia, din Coreea de Nord, Siria, Libia, Irak, Iran, Cuba. Iranul ajuta Hezbollah-ul din Liban, a expediat arme si echipament de pregatire a taberelor din Sudan (exista banuiala ca Hezbollah-ul a plasat bomba din 1991 la Ambasada Israelului din Buenos Aires cu complicitatea Iranului). Siria continua sa mentina tabara de antrenamente din Bekaa in sudul Libanului, desi se straduieste sa-si imbunatateasca imaginea. Cub a, Coreea de Nord sunt ascunzatori sigure pentru teroristi.

Sponsorizarea de stat a terorismului se face cu bani, arme, echipament si pregatire. O problema importanta a constituit -o transferul unor mari cantitati de exploziv Semtex la gruparile teroriste, in Libia; guvernul ceh a impus controlul asupra vanzarilor, dar se crede ca inca mai exista cantitati considerabile ce pot fi procurate de la alte surse[3]. Aceste constrangeri au mutat atentia spre C4 - un exploziv plastic standard, aflat in multe arsenale militare.

La periferia fostei URSS se afla inca in stoc rezerve de arme cepot compensa reducerea ajutorului statelor sponsor, armele si echipamentele lasate in urma retragerii militarilor sovietici sunt folosite pentru a dota noile forte nationaliste din Armenia, Azerbadjan, Tadjikistan insa unele articole iau drumul pietei negre si intra in mainile negustorilor de arme.

In perioada 1979 1991 s-au dat Mganistanului mari cantitati de arme pericolul reprezentandu-l rachetele antiaeriene americane Stinger si sovietice Sam (ele ar putea intra in reteaua armelor teroriste pretul estimat fiind de 50.000 si 80.000 USD, in functie de tipul si racheta).

Alte surse de pericol sunt traficantii de arme comerciale, dar oricand este posibil ca teroristii sa sustraga arme si echipament de la armata, de la fortele de securitate sau depozite comerciale, marea problema constituind-o furtul armelor tactice nucleare sau a componentelor lor.

Unele grupari teroriste folosind computerele au reusit sa intercepteze conversatiile autoritarilor sau sa aiba acces la sistemele bancare pentru a sustrage fonduri sau a spala bani; au reusit sa aiba acces la companiile de carti de credit si alte servicii (PIRA).

In Canada, gruparile cum ar fi White Supremacists, folosesc computerele ca mijloc de comunicare si au un dezvoltat sistem de codificare deosebit de complex.

Pe masura ce tintele sunt tot mai dificile si masurile de securitate tot mai penetrabile, teroristii vor cauta arme ce permit evitarea patrunderii in zona aparata si folosirea lor in atacuri la distanta exemplu atentatul cu racheta sol-aer asupra avionului Companiei TW A (Flight 800), un aparat Boeing 747 (230 morti) iulie 1996 atentat in care se pare ca este implicat Iranul, Jara capabila sa ofere teroristilor armament din categoria 'high-tech'.

Intre obiectivele si cauzele preferate de grupurile teroriste sunt si schimbarile sociale, aspiratiile asociate, cu convingerile religioase, etnice, economice; multi teroristi lupta pentru autodeterminare sau libertate nationala iar pe de alta parte, nu toate miscarile de eliberare nationala apeleaza la terorism pentru a-si promova cauza, unele grupari apeleaza la terorism, in timp, ce lupta pentru libertate, sau au motivatii onorabile.

Terorismul ca strategie a insurgentei

Terorismul reprezinta o strategie bazata pe impactul psihologic si nu pe echilibrul dintre scop si mijloace.

Sir Basil Liddel Hart preciza in lucrarea sa 'Strategy': 'The indirect approach' (Strategia - o persopectiva indirecta) ca 'cel ce obtine victoria a reusit sa-si plaseze oponentul intr-un dezavantaj psihologic, inca dinainte de inceperea luptei' idee enuntata de strategul chinez Sun Tzu cu 2.500 ani in urma.

Baza psihologica a strategiei teroriste contemporane este diferita terorismul reprezinta strategia luptei indirecte, a finalului mereu amanat, impactul psihologic este mai important decat rezultatul actiunilor in lupta. Un element esential al psihologiei teroriste este' propaganda prin fapte' care urmareste atragerea atentiei publice asupra caracterului opresiv al puterii, asupra cauzei lor si a justetii acesteia.

Teroristii contemporani prefera producerea unui soc psihologic masiv in randul populatiei prin intermediul unor atentate indiscriminatorii ­schimbarea reflecta adaptarea strategiei insurgentei teroriste la 'era televiziunii' la realitate a acoperirii mass-media care a devenit cutia de rezonanta a propagandei prin fapte. Aceasta este considerata de teroristi prima faza a luptei, un mecanism de recrutare a aderentilor care sa permita insurgentilor dezvoltarea altor moduri de a duce lupta.

Propaganda prin fapte urmareste intimidarea, al doilea element psihologic dominant al strategiei teroriste contemporane. In trecut, functionarii guvernamentali si reprezentantii puterii erau tintele unor sistematice campanii de asasinate si rapiri, in prezent -asistam la multiplicarea tintelor terorismului coercitiv, in vizorul insurgentelor intrand liderii de opinie, judecatorii sau ziaristii si categoriile de populatie banuite de aderenta sau colaborare cu autoritatile.

Un alt instrument al presiunii psihologice teroriste aplicate populatiei si indirect regimul politic tinta il constituie provocarea fenomen ce a capatat dimensiuni psihologice deosebite datorita lui Carloc Marighela, teoretician si practicant al terorismului in anii '60-'70. Strategia provocarii, devine astazi extrem de relevanta in conditiile in care crizele teroriste si actele de insurgenta capata dimensiuni internationale.

Daca teroristii reprezinta o fractiune nationalista, o entitate politica mai importanta sau se bucura de sponsorizarea unui alt stat, actele lor de terorism sunt comise si in speranta izbucnirii unui conflict deschis intre statul tinta si statul sponsor (concludent cazul Iugoslaviei ciocnirile de frontiera dintre India si Pakistan).

Un atu psihologic important in cadrul strategiei insurgente teroriste il reprezinta in momentul de fata neputinta guvernelor de a reactiona eficient in fata sfidarii teroriste chiar daca raportul de forte este favorabil autoritatilor. Din acest motiv, fractiunile de extrema dreapta apeleaza la 'strategia haosului' pentru a demonstra incapacitatea regimurilor politice atacate de a impune legea si ordinea; disparitia 'dreptului la liniste' creeaza frustrare in randul populatiei care plateste impozite tocmai pentru a beneficia de ' Law & Order'. Insurgentii apeleaza la terorism sperand ca publicul va cere guvernului aflat la putere 'tarat de slabiciune, incompetenta si coruptiv' sa se retraga si sa faca loc unui ' regim de mana forte, apt sa rezolve situatia. Strategia haosului s-a raspandit rapid in Europa devenind apanajul extremei drepte apusene (teroristii detonau incarcaturi explozive, au ucis la intamplare persoane cu ocazia asalturilor asupra unor banci - in afara terorizarii populatiei, aceste atentate erau lipsite de motivatii; prin crearea unei psihoze de masa, ei spera sa obtina in timp un avantaj contra guvernului sau regimului politic tinta vizat.

Strategia haosului este o etapa preparatorie in procesul de preluare a puterii chiar daca teroristii nu constientizeaza clar care ar putea fi forma de inclestare finala cu statul tinta, de aceea majoritatea gruparilor teroriste sunt in favoarea unei lupte de uzura care sa deosebeasca autoritatile.

Un pilon important al strategiei uzurii il reprezinta unele compromisuri cu 'moderatii' - in urma unei analize a raportului cost beneficii: exemplu guvernul israelian a incurajat Hamasul pentru a mina autoritate OEP - iar apoi a intrat in tratative oficiale cu aceata pentru a limita puterea Hamasului radicalizat. SUA a fost atrasa in scandalul 'irangate' - a facut compromisuri initiale cu Irakul, a iertat Siria' de pacatele trecute', pentru a se putea concentra asupra Libiei care a suferit blocade, chiar interventii aeriene limitate.

Dupa ce Gaddafi a renuntat oficial la sponsorizarea fractiunilor teroriste, SUA a reinceput presiunea asupra Irakului, pastrand compromisul cu Siria care Sponsorizeaza fractiunile libaneze in continuare, fara a mai fi observata, in timp ce regimul lui Hussein primeste mereu sanctiuni internationale, blocade economice perpetue, a suportat chiar atacuri ale aviatiei americane sau a rachetelor de croaziera Tomahawk.

Inflexibilitatea oricarei guvernari liberale i-a invatat pe teroristi ca au o limita si un plafon de costuri, dincolo de aceasta, totul devine negociabil, discutabil, convingere cu care este de fapt motorul insurgentei perpetue cu care ne confruntam in lume.

Terorismul ca spasm emotional

Actiunile teroriste sunt considerate in numeroase situatii a fi irationale deoarece neavand o motivatie politica nu sunt determinate de un scop tangibil. Exemplul clasic in acest sens il constituie terorismul moluccan din Olanda din perioada anilor '70. Comunitatea moluccana reprezenta o relicva din perioada coloniala daneza si dupa ce aceasta a evacuat administratiile~ s-a format Republica Sud-Moluccana cu o existenta de altfel, efemera, fiind cucerita de Indonezia. Cam 15.000 de sud­ moluccani refugiati in Olanda au format o comunitate care, nemultumita si frustrata a infiintat 'Miscarea Tineretului Liber Sud-Moluccan' care a organizat cateva atacuri teroriste spectaculoase cele mai cunoscute au fost in 1975, cand au ocupat ambasada indoneziana si au atacat un tren de pasageri; au continuat in 1977 ocupand o scoala si un tren; in schimbul ostaticilor capturati ei au cerut guvernului olandez recunoasterea republicii lor fantoma si eliberarea unor activisti arestati; desi inamicii declarati erau danezii si nu olandezii. Alt exemplu - terorismul armean - anii '70 - '85. Gruparile 'Armata Secreta Armeana pentru Eliberarea Armeniei' (ASALA) si 'Comandourile Justitiare ale Genocidului Armean (JCAG) au comis numeroase atentate impotriva diplomatiilor turci, motivul fiind acela al razbunarii pentru masacrarea armenilor de catre turci in 1915; ei cereau guvernului turc sa-si asume responsabilitatea masacrarii a circa 1,5 milioane de armeni din ordinul ultimului sultan al Imperiului Otoman lucru pe care Turcia l-a refuzat. In plus, teroristii armeni militau pentru infiintarea unui stat independent armean in vechiile provincii din Turcia, desi aici nu mai existau decat vreo 5000 de etnici; in perioada respectiva 80% din armeni locuiau in URSS, actualimente Republica Armenia stat aparut dupa destructurarea Uniunii Sovietice, totusi tinta lor pentru independenta armeana a ramas Turcia. Acestea sunt exemple de 'terorism expresiv', motivatia dominanta a fenomenului fiind reactia emotionala a actorilor, nicidecum o strategie coerenta a insurgentei politice. Astfel, terorismul este o stare emotionala, nu un instrument de obtinere a ceva de natura politica, economica, sociala. Aceluiasi factor emotional i se datoresc si atentatele terosite din 1996 in Rusia, savarsite de ceceni, inaintea acorrdului de pace semnat de generalul Lebed (septembrie 1996).

Accentuarea caracterului international al terorismului

La inceputul anului 1985, grupul terorist Francez ,,Actiunea directa', a anuntat alianta cu 'Fractiune a Armata Rosie' din Germania, la care au aderat mai tarziu 'Celulele Comuniste Combatante din Belgia (CCC). Politia belgiana a demonstrat la acea data legaturile sefului CCC -P. Caretle cu seful ,Actiunii Directe' J.M. Roullan, iar ale acestuia din urma cu ,,Frontul Revolutionar de Actiune Proletara (FRAP) - C.H.Paternostre, care au organizat o serie de atentate in Franta, RFG, Belgia in care au folosit explozivi sustrasi dintr-o cariera belgiana in iunie 1984, de catre CCC.

Ministrul italian de Interne sustinea ca cei care conduc 'Brigazile Rosii', refugiati in Franta, RFGermania, Blegia, intretin legaturi cu teroristii acestor state, li s-au alaturat la executarea multor operatiuni anti­imperialiste, vizand in special obiective ale NA TO.

Teroristii considera 'imperialismul multinational' al carui promotor este SUA, drept un sistem global de dominatie caruia i-au declarat un adevarat razboi, lovind mai ales elementele sale de infrastructura. Miscarile separatiste ETA (Spania), IRA (Irlanda de Nord), 'Grupul de Rezistenta Antifascista 1 Octombrie' (Grapo-Spania), ,,Fortele Populare 25 Aprilie' (FP25-Portugalia) - sunt considerate ca alaturate sau deja implicate in razboiul declarat imperialismului de gruparile si organizatiile din Franta, Germania, Belgia, Italia. Unii specialisti considera ca in spatele acestor grupuri s-ar fi aflat si responsabili ex-sovietici care le-au pus la dispozitie bani si armament asigurandu-Ie sprijin propagandistic. Analistii contemporani apreciaza ca grupurile si organizatiile teroriste din Occident intretin legaturi cu diverse tari ale lumii a treia, pe care le-au intensificat intre 1990-1996, ceea ce demonstreaza accentuarea caracterului international al fenomenului terorist.

Potrivit datelor fumizate presei americane de catre FBI pe teritoriul SUA se aflau in urmarire 19 grupuri teroriste autohtone, 15-25 grupuri transnationale sau internationale, cele mai active fiind; Frontul Unit al Libertatii (anticapitalist si anticomunist); Organizatia Iudaica pentru Actiune Directia (anticomunist); Organizatia 'Natiunile Aeriene' (neonazista); Organizatia Voluntarilor pentru Revolutia Portoricana (vizeaza dobandirea independentei insulei Porto Rico); ASALA (antiturca); OMEGA 7 (organizatie cubaneza anticartista); iar potrivit Revistei Americane 'Newsweek' in lume, exista in prezent cel putin 500 organizatii si grupuri 'nationale', reunite in aproximativ 10 retele internationale.

Implicatiile terorismului de stat pe plan international

Studiindu-i evolutia, analizandu-l sub multiplele sale aspecte, analistii fenomenului au ajuns la concluzia ca terorismul international a intrat Intr-o noua faza, a capatat o noua forma cea a 'terorismului de stat' unii analisti francezi il numesc 'terorism international de stat' iar cei americani, 'terorism girat de catre state' (state sponsored terrorism).

Pentru toti analistii si teoreticienii este clar ca terorismul de stat, ca reflectare a opozitiei dintre ideologii constituie cea mai periculoasa forma de terorism international de natura sa afecteze grav stabilitatea si pacea pe plan mondial.

Analiza evenimentelor din Orientul Apropiat si Mijlociu demonstreaza ca amplificarea terorismului in aceasta regiune a lumii este direct marcata de aparitia terorismului de stat ca o noua arma, prin care state ca Iran, Libia, Israel, Siria urmaresc atingerea unor scopuri politice si militare pe care nu le pot atinge pe alte cai. Referitor la Iran, a rezultat ca acesta si-a intensificat activitatile de pregatire a unor grupuri teroriste destinate unor actiuni In tari ca: Arabia, Kuweit, Bahrain, Iordania, Emiratele Unite Arabe si Franta, membrii acestor grupuri fiind antrenati pentru misiuni ca: deturnarea de avioane, sabotaje, minarea de comunicatii maritime etc, in componenta grupurilor fiind incluse si femei dar si straini adepti ai unor religii interzise in tarile lor.

Grupurile formate din 10-20 membri formeaza o brigada de razboi psihologic independenta, cu un efectiv de 1500-2000 de oameni si nuclee de rezerva subordonate Garzilor Revolutionare. Aceasta brigada 'Brigada 110' dispune (potrivit serviciilor de informatii americane) de urmatoarele baze de instruire; Tarig Al Quads (langa Teheran, unde se pregateste grupul de siiti irakieni 'ALDA W A' pentru a actiona in Irak), Shiraz si Dakilabad (pentru pregatirea in vederea deturnarilor de avioane), Bandar Khomeini ( pentru minarea cailor de comunicatii maritime), Isfahan (pentru distrugeri); Karaj (unde se pregatesc femeile teroriste), comandantii grupurilor ar urma sa fie trimisi in tarile vizitate sub acoperire diplomatica. Iranul sprijina unele grupuri si organizatii teroriste din alte tari, din cadrul organizatiilor 'Jihrad' si 'ASALA', cu scopul de a destabiliza regimurile din tarile islamice din regiune, pregatind terenul pentru 'exportul' revolutiei fundamentaliste. Reprezentativ este cazul Libiei care si-a facut din terorism principalul instrument al politicii externe, acordand sprijin gruparilor palestiniene (Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei Comandamentul General, Fractiunea dizidenta din OEP si grupul condus de Abu Nidal), unor grupuri si organozatii teroriste din Europa (IRA, ETA, EP.25, ASALA), din Asia (frontul de Eliberare Nationala 'Maro' din Filipine, grupul 'Al Eulfiqar' din Pakistan, Frontul Socialist de Eliberare Nationala ,,Kanak' din Noua Caledonie din America Centrala si de Sud (Miscarea 'Stanga Revolutionara' si frontul Patriotic ,,Manuel Rodrigues' din Chile, organizatia 'M-19' din Columbia, insurgentii din Salvador si Guatemala, acest sprijin s-a materializat in fmantarea si pregatirea unor membri ai grupurilor mentionate.

Revizuirea strategiei si tacticii de actiune are loc concomitent cu reorganizarea lor in vederea contracararii masurilor de combatere adoptate de guverne; se actioneaza in primul rand in directia realizarii unei unitati de actiune intre grupurile ti organizatiile teroriste din diferite tari.

Accentuarea compartimentarii - unele grupari teroriste au realizat acest lucru in plan 'orizontal', cazul 'Celulelor Revolutionare' (Germania) - ce actioneaza in celule independente - nu intretin legaturi intre ele si nu folosesc documente - fiecare celula actioneaza independent, scopul fiind destabilizarea societatii capitaliste.

Atat teoreticienii cat si analistii considera ca fenomenul terorism nu ar fi putut prolifera daca nu ar fi beneficiat de sprijinul si incurajarea unor state care fmanteaza, inarmeaza gruparile si organizatiile teroriste, oferindu-Ie 'sanctuare', fumizandu-le documente false si, mai mult, comandandu-le actiuni.

Organizarea si modul de actiune a grupurilor teroriste

Alte grupuri au adoptat o compartimentare pe 'verticaIa', avand in varful piramidei o structura centrala (8 membri, Celulele Comuniste Combatante si 20 membri cazul 'Fractiunii Armata Rosie' in jurul acestui nucleu graviteaza 'sprijinitori activi' ; 70 (organizatia Araba ,,15 Mai' condusa de Mohamed EI-Amuri sau Abu Ibrahim), 100 (frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei Comandamentul Special condus de Salim Abu sau Abu Mahmed, 200 ('Fractiunea Armata Rosie'), al treilea nivel constituit din' simpatizanti' al caror numar variaza de la cateva sute la cateva mii.

Accentuarea specializarii - 'Organizatia Araba 15 Mai' executa noi atentate cu bombe artizanale si incarcaturi explozive; Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei Comandamentul General specializat in deturnari 'ASAIA - Miscarea Revolutionara' executa atentate asupra ofiterilor si diplomatilor turci, ,,Forta 17 a OEP' - actioneaza numai asupra unor obiective militare istraeliene si in teritoriile arabe ocupate; 'Septembrie Negru' - actioneaza an fostele tari s~cialiste impotriva unor diplomati iordanieni sau reprezentanti ai OEP. In Europa Occidentala gruparile si organizatiile teroriste autohtone au trecut la ' actiune a directa' asupra unor obiective ale NATO, in Italia ,,Brigazile Rosii' au evidentiat o orientare catre personalitatile de importanta simbolica (foste oficialitati care nu beneficiaza de protectie).

Orientarea actiunilor asupra obiectivelor de infrastructura din actiunile teroriste au vizat obiective economice (anii 1985 1996, dupa care s-a trecut la confruntarea directa cu 'pilotii' societatii vizate, la lovirea unor obiective vulnerabile importante, cum ar fi elementele sistemului energetic national si cel de transporturi (aeroporturi, cai ferate, poduri), campania terorista din Europa de Vest impotriva unor obiective NATO.Concluzia analistilor - infrastructura tinde sa devina un' calcai al lui Ahile' al tarilor vizate de terorism.

Preocuparea pentru limitarea daunelor colaterale - trasatura caracteristica a fenomenului terorist autohton din tarile Europei Occidentale prin care grupurile cauta sa atenueze 'imaginea' pe care opinia publica si-a format-o despre miscarea terorista. Se urmareste ca atentatele sa faca cat mai putine victime in randul populatiei civile, fara a-i diminua efectele.

Proliferarea actelor de terorism prin sacrificiu isi are originea in factori de ordin psiho- social si in fanatismul caracteristic terorismului din lumea contemporana - exemplul tinerilor palestiniei ('Comandouri sinucigase') ce urmau sa actioneze importiva 'intereselor si obiectivelor Israel si a tarilor arabe ce saboteaza revolutia palestiniana '.

Diversificarea surselor de ordin logistic - este o tendinta ce izvoraste din insusi complexitatea tot mai accentuata a fenomenului terorist.

Aparitia si prolifierea terorismului de atat si accentuarea caracterului international al fenomenului terorist sunt strans legate de nevoia de diversificare a surselor de ordin logistic cu care se afla in stransa interdependenta. Potrivit oficialitatilor germane 'Fractiunea Armata Rosie' ar dispune de milioane de dolari suma acumulata prin rapiri de persoane si spargeri de banci; oficialitatile italiene apreciaza ca terorismul se finanteaza cu 'colaborarea criminalitatii de drept comun, in special prin traficul de droguri' . Teroristii de tipul lui Abu Nidal, considerat unul din cei mai periculosi teroristi sefi de grup, actioneaza nu din convingeri ideologice, cat mai ales pentru notorietate si bani.

Frecventa actelor de terorism

Serialitatea - tendinta caracteristica terorismului legat de situatia din Orientul Aapropiat a reiesit din modul in care s-au derulat evenimentele in bazinul Marii Mediterane, consta din inlaturarea mai multor acte de terorism si masuri de combatere dupa modelul: actiune, contraactiune, contracontraactiune etc.

Concomitenta - trasatura specifica mai ales terorismului din tarile occidentale, reiese din modul cum s-au executat actiunile teroriste in Germania, unde au fost frecvente situatiile in care mai multe atentate au avut loc in aceeasi zi si aproximativ la aceiasi ora la obiective diferite, este argument ce atesta un salt calitativ la nivel organizatoric inregistrat de activitatea terorista.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca unele actiuni executate de teroristi din Orientul Apropiat in tarile Europei accidentale, din Roma si Viena (al treilea atentat la aeroportul din Bruxelles a fost descoperit la timp) au avut loc in aceeasi zi, aproxmativ la aceiasi ora, autorii apartinand aceluiasi grup terorist.

10. Terorismul si tehnologiile de virf

In cazul raidului aviatiei israeliene in Tunisia s-au folosit tehnologii de varf cel putil sub trei aspecte:

utilizatrea datelor de cercetare prin satelit privind dislocarea obiectivelor vizate;

alimentarea in zbor;

- bruiajul pe frecvente de lucru ale statiilor de radio locatie de pe litoralul nord-african.

Actele de piraterie din Marea Mediterana au avut drept efect punerea in stare de alerta a fortelor din zona (a celor americane, in special), cu realizarea unor puternice concentrari de nave in aproprierea locului unde se duceau negocieri cu teroristii.

Deznodamantul este semnificativ in 'episodul Achille Lauro': avionul egiptean care ii transporta la Tunis pe autorii deturnarii si doi negociatori palestinieni a fost interceptat de avioanele de tip F 14 de pe portavionul 'Saratoga' din Flota a VI a si, obligat sa aterizeze la baza aeriana NATO de la Sigonella, cei patru teroristi au fost arestati de autoritatile italiene. Interceptarea s-a executat conform planului special intocmit, avand la baza informatii certe despre teroristi.

Unii analisti considera ca in viitor este posibil ca si teriristii sa ajunga in posesia unor tehnologii de varf, nefiind exclusa chiar posibilitatea coordonarii prin satelit a activitatilor teroriste, evenimentele evidentiind deja aceasta tendinta - bombele artizanale tot mai bine 'dozate', dispozitivele de declansare tot mai sofisticate, armamentul din dotare tot mai modern.