Tipuri si caracteristici - grupuri

Tipuri si caracteristici - grupuri

1.1. Grupul din perspectiva sociopsihologica

Grupurile umane reprezinta o realitate inevitabila pentru individ si societate. Inafara grupurilor, individul uman nu poate trai decat temporar si nu poate ajunge fiinta umana propriu-zisa. Procesul de socializare se desfasoara in grupuri si colectivitati umane (familie, gradinita, scoala etc.), iar entitatile biologice lipsite de acest proces nu numai ca nu devin fiinte sociale complexe, dar nu au nici caracteristicile fundametale ale omului vorbire, gandire abstracta, mers biped. Experientele nefericite ale copiilor crescuti in salbaticie, sau chiar in societate, dar izolati, dovedesc din plin lucrul respectiv.

Pe de alta parte, societatea nu exista si nu functioneaza infara indivizilor si, mai mult, nu este o simpla suma a acestora si nici macar produsul interactiunii simple dintre ei. Societatile si culturile, incepand de la cele mai simple, si cu atat mai accentuat cele moderne, complexe, nu sunt ceva amorf si monolitic, ci compuse din grupuri, comunitati, institutii. Grupurile constituie, asadar, realitatea necesar intermediara dintre individ si societate. Realitate intermediara insemnand, desigur, nu o simpla "curea de transmisie", ci una organica, fundamentala. Grupurile formale si informale sunt absolut necesare atat pentru functionarea societatii ca intreg, cat si pentru existenta si implinirea personalitatii umane.

Studierea sistematica (stiintifica) a diverselor grupuri sociale face obiectul mai multor discipline, de legitatile mai generale ale fiintarii, structurii si procesualitatii lor ocupandu-se doua stiinte cu statut academic: sociologia si psihologia sociala. Dupa cum se stie, la randul ei, psihologia sociala cunoaste inca de la inceputuri doua orientari marcante: una psihologica (psihologia sociala psihologica), cu focalizare pe procesele psihice determinate de stimuli sociali, si cea sociologica (psihologia sociala sociologica), interesata precumpanitor de realitatile psihice grupale si colective (vezi pe larg Ilut, 2000). Dar chiar la acest nivel (al grupurilor), si sociologia ca atare a gasit un teren fertil de studiu, concentrandu-se insa nu numai pe grupurile mici si mijlocii, ci si pe cele mari, si neintrand in detalii de dinamica psihologica a proceselor de grup, asa cum procedeaza psihologia sociala, mergand de multe ori pana la aspecte de psihanaliza colectiva. In tot cazul, apare limpede ca realitatea sociala grupala este prin excelenta un camp de intalnire si suprapunere dintre psihologia sociala si sociologie. De altfel, sunt autori (vezi si Chelcea, 1997) care pentru a marca mai bine aglutinarea dintre perspectiva psihologica si cea sociala prefera sa utilizeze expresia de "psihosociologie", daca nu ca substitut, atunci cel putin ca si complementara celei de "psihologie sociala". Oricum, dincolo de posibilele nuante, semantice, sa retinem ca "sociopsihologia grupurilor" si "psihologia grupurilor" pot fi folosite ca si cvasiechivalente, problema fiind de accent; prin prima sintagma ne situam mai in centrul intersectiei dintre abordarile psihologiei sociale si cele ale sociologiei. Faptul ca grupurile constituie obiect de studiu atat pentru psihologia sociala (psihosociologie) cat si pentru sociologie, e dovedit si prin aceea ca manualele si tratatele generale din ambele specialitati - care sedimenteaza si structureaza cunostintele verificate de baza ale unui domeniu - aloca capitole aparte acestui subiect.

1.2. Tipuri de grupuri

Termenul "grup" are deopotriva in vorbirea curenta cat uneori si in stiintele socioumane un inteles foarte larg, constituind ca sfera notionala genul proxim pentru o serie de formatiuni si colectii de persoane de diferite marimi, cu variate caracteristici si functii: formatiune de lucru, familie, cerc de prieteni, echipa sportiva, clasa de elevi, comunitati etnice, clase si straturi sociale, natiuni, popoare etc. Daca avem in vedere aceasta acceptiune foarte extinsa - ingloband inclusiv intelesuri din expresii de genul "un mare grup de oameni asteptau la rand" -, se poate vorbi de urmatoarele principale tipuri de grupuri:

Dupa ordinul de marime: grupuri mici (pana la 25-30), grupuri mijlocii cum ar fi familia, echipe sportive, formatii muzicale, grupa de studenti; grupuri mijlocii (de ordinul zecilor si sutelor) de exemplu intreprinderile mici si mijlocii, un an de studiu, un cartier; grupuri mari (etnii, natiuni, clase sociale, profesiuni).

Dupa natura relatiilor dintre membrii componenti: primare, caracterizate prin relatii nemijlocite, "fata in fata" si grupuri secundare, unde exista atari relatii, indivizii din cadrul lor nu se cunosc nemijlocit.

Dupa functia lor normativ-axiologica in raport cu individul concret: de apartenenta, din care individul face parte actualmente; de referinta, cel care constituie reperele sale normative (atitudinale, valorice, comportamentale) si spre care tinde sa devina membru.

Dupa statutul acordat legal (oficial): grupuri formale, unde exista organigrama, reguli de functionare scrise (drepturi si obligatii), si informale unde legile sunt "nescrise", dar nu mai putin importante. Ilustrari de grupuri formale sunt echipele de munca, echipa guvernamentala, colectivul de medici ai unui spital, iar de grupuri informale un grup de prieteni, o banda de raufacatori, o trupa muzicala. Familia este un exemplu de grup atat formal (exista si reglementari juridice ale relatiilor de familie), cat si informal (cea mai mare parte a vietii familiale se bazeaza pe legi nescrise). De altfel, distinctia formal-informal este mai operanta pentru natura relatiilor din grupuri decat pentru o tipologie ca atare a lor, intrucat in orice grup uman se dezvolta raporturi ce depasesc cadrul prescris. In cazul grupurilor formale acest lucru apare evident. De pilda, in orice organizatie, dincolo de organigrama si statutul oficial al membrilor, functioneaza legi nescrise ale circulatiei informatiilor, simpatii si antipatii. Intotdeauna, dupa cum se va vedea, organigrama este dublata, si uneori minata de o "sociograma", o structura a relatiilor afectiv-emotionale din grup. Dar chiar in cazul aranjamentelor sociale informale, se pot infiripa legaturi, atitudini si conduite ce nu coincid cu habitusurile consacrate traditional. Vecinatatea este un caz de acest gen.

Dupa gradul de integralitate si stabilitate temporara a intereselor: grupuri naturale, cu interese si scopuri comune de "bataie lunga" (familia, un colectiv de munca etc.) si grupuri ocazionale, unde exista minime trasaturi si scopuri comune, dar de foarte scurta durata (cei care asteapta un tren, publicul de la un spectacol de teatru etc.).

Dupa statutul ontic: grupuri reale, in care membrii, chiar daca nu se cunosc nemijlocit, sunt in anumite relatii, au trasaturi comune, grupul exista ca atare; grupuri nominale, unde indivizii sunt adunati in grup dar pe hartie, cu numele. Asupra acestui aspect vom reveni in secventa dedicata rezolvarii de probleme.

Sa revenim asupra unor tipuri de grupuri cu relevanta in abordarea (psiho)sociologica:

Grupurile primare sunt grupuri mici, in care nu numai ca oamenii au relatii "fata in fata", se cunosc nemijlocit, dar aceste relatii sunt emotional-afective, de intimitate, caldura si solidaritate. H. Cooley, sociologul american care a operat distinctia primar - secundar in problematica grupului, afirma ca grupurile primare sunt "leaganul naturii umane" (1909). Decisiv in formarea personalitatii noastre este grupul familial, dar mai tarziu si alte grupuri devin vitale pentru siguranta si confortul nostru fizic si emotional (prietenii, asociatii etc.). In grupurile primare scopurile si interesele sunt profund impartasite, subzistand o orientare axiologica comuna, ele constituind, in principiu, microuniversul de satisfactie si implinire afectiv-spirituala. A apartine unui grup primar este, de aceea, si un scop in sine si nu doar un mijloc de a atinge alte obiective. Prin urmare, ele pot fi numite si grupuri expresive, adica cele in care se indeplinesc nevoile noastre de exprimare si confirmare a starilor sufletesti, a gandurilor si simtamintelor intime si ale aspiratiilor inalt spirituale.

In grupurile secundare, care sunt, in general, grupuri mijlocii si mari, raporturile afectiv-emotionale apar mai palide, spontaneitatea si intimitatea mai reduse. Oamenii se angajeaza in relatii cu ceilalti doar cu anumite aspecte ale personalitatii lor, si nu integral ca si in cazul grupurilor primare, interactiunile au un caracter mai formal si de multe ori persoanele nu se cunosc nemijlocit. Desi exista un interes comun, scopurile personale de baza sunt altele. Prin grupurile secundare se satisfac nevoile specifice, pragmatice, de aceea ele pot fi numite si instrumentale. De exemplu, asociatiile studentesti sau de alt gen, nu presupun relatii "fata in fata" si nu implica scopuri personale durabile pentru indivizii concreti. Aceeasi situatie este in cazul unei mari intreprinderi, a organizatiilor in general.

Pe plan social mai larg, disocierea grupuri primare / grupuri secundare se regaseste in ceea ce sociologul german F. Tönnies a teoretizat ca si Gemeinshaft (comunitate) si respectiv Geselshaft (societate). Termenul "Gemeinshaft" se refera la comunitati mici si traditionale, caracterizate prin relatii de grup primar si relativ stabile transgenerational, pe cand "Geselshaft", la relatii de tip secundar, contractual-formale, bazate pe interese rational-pragmatice foarte particulare; este vorba de societatea umana cu institutiile si regulile ei formale.

Desigur, distinctia dintre grupuri primare si grupuri secundare, ca si dintre comunitate si societate, nu trebuie inteleasa ca opunand doua realtati contrare. Oamenii fac parte concomitent atat din grupuri primare, cat si secundare. Mai mult, exista si grupuri cu pozitie intermediara, in sensul ca sunt gupuri mici, functioneaza relatii "fata in fata" si chiar de implicare integrala a personalitatii (inclusiv emotionala), dar sunt mai temporare si nu angajeaza scopuri si valori comune fundamentale. Ele protejeaza cumva indivizii fata de anonimat si impersonalitate, intr-o lume (moderna si postmoderna) ce are tendinta de a pulveriza identitatea de sine. Prietenii de chefuri, variate grupuri de intalnire (cei ce joaca fotbal, dupa care merg la o bere, si altele) constituie exemple de acest gen.

In stiintele socioumane se mai opereaza si distinctia dintre in-group si out-group, adica cei ce sunt in interiorul unui grup si ceilalti, dinafara lui, dintre "noi" si "ei". Distinctia nu indica o simpla separare fizica, o apartenenta formala, ci incumba un complex de reprezentari si sentiment, ce determina comportamente specifice. Suntem, astfel, de pilda, pe terenul etnocentrismului, ceea ce inseamna considerarea propriului grup etnic ca cel mai valoros, si ale carui standarde constituie criterii de evaluare a oricarei alte etnii. Dar si alte genuri de stereotipuri si discriminari sunt bazate pe categorizarea in-group si out-group (de gender, profesionale etc.).

Fata de limbajul uzual, in psihologia sociala si in (micro)sociologie, termenul de "grup" are o definitie mai tehnica, considerandu-se ca este o unitate sociala constituita din mai multi indivizi ce au ca note caracteristice: relatii nemijlocite ("fata in fata") de interactiune si dependenta reciproca; scopuri si activitati comune ce presupun structurarea in statusuri si roluri diferite; in timp grupul dezvolta valori si norme comune, care regleaza comportamentele membrilor sai; constiinta apartenentei la grup, sentimentul de "noi".

Apare limpede ca e vorba in aceste definiri (daca respectam concomitent toate conditiile) de grupuri mici, primare, naturale. Totusi, problema identitatii sociale (de grup), acel "noi" ne trimite mai degraba la grupuri mari: identitatea etnica, de gender, de clasa si profesie, de varsta. Am putea disocia pe aceasta linie intre doua modele ale abordarii grupului: 1) Cel al coeziunii, al structurilor si dinamicilor obiective ce caracterizeaza grupurile, sustinut de psihologia sociala experimentala; 2) Modelul identitatii, promovat de psihologia sociala cognitivista si de sociologie, in care ceea ce conteaza prioritar este aderarea mental-emotionala a indivizilor la un grup (categorie sociala). In cap. 5 din "Psihologie sociala" (1994), I. Radu analizeaza pe larg aceasta problema, scotand in evidenta minusurile si plusurile fiecarei abordari, si cum pot fi ele complementarizate.

1.3. Parametri si functii

I. Radu (1994) a sintetizat astfel principalii parametri ai grupului:

1. Marimea grupului se refera la numarul de membri ce alcatuiesc un grup. Desi in limbajul curent un grup presupune mai mult de doi membri, in literatura de specialitate o atentie speciala este acordata diadei, ca formatiune psihosociala (dragoste, prietenie, cuplu conjugal), ea considerandu-se a fi grupul minimal, ale carui mecanisme si procese formeaza insa prin multiplicare, infrastructura oricarui grup uman.

In cadrul marimii sau volumului grupului se face distinctie intre proprietatile statistice si cele psihologice. Primele vizeaza grupul ca agregat de indivizi, urmarindu-se efectele variatiilor de marime asupra unor indicatori statistici ca media, abaterea standard, variabilitatea sub aspectele unor caracteristici socio-demografice ca sexul, varsta, scolaritatea etc. Se pare ca resursele materiale cresc proportional cu numarul membrilor, pe cand cele psihologice (memoria, inteligenta, creativitatea etc.) cresc proportional pana la o limita, dincolo de care aaosul numeric nu mai da efecte liniare. Nici chiar in ce priveste variabilitatea opinionala. E adevarat insa ca, cu cat grupul este mai numeros, cu atat creste probabilitatea de a intalni extreme, divergenta de pareri, amestecul mai sporit de calitati si defecte, de conformism si nonconformism. Probabilitate ce nu se transforma insa cu necesitate in realitate, variabilitatea sau omogenitatea psihosociala a grupului depinzand de o serie de factori, printre care unii de natura endogena (sarcina, structura etc.), altii de contextul social mai larg in care activeaza grupul (inclusiv faptul ca indivizii fac parte simultan din mai multe grupuri cu interese deosebite, uneori divergente).

2. Aspectele de variabilitate sau omogenitate apar mai clar exprimate in ceea ce se numeste compozitia grupului, adica totalitatea elementelor ce formeaza un grup si modul lor de repartitie in functie de anumite trasaturi, exprimate in indici de dispersie. Compozitia se refera, pe langa indicatori socio-demografici (varsta, sex, scolaritate, status social) si la aspecte psihologice (interese, atitudini, trasaturi de personalitate).

Studiile metaanalitice (insumarea si confruntarea mai multor rezultate ale investigatiilor sistematice) arata ca cel mai bun predictor pentru conduita individului in grup este inteligenta, pe care daca o combinam cu extroversiunea si capacitatea de ajustare obtinem predictii de si mai mare acuratete mai ales in ce priveste activismul si popularitatea in grup si probabilitatea de a fi lider (eficient).

3. Sarcina reprezinta factorul principal care genereaza multiple genuri de legaturi, dependente reciproce, schimburi de informatii si activitati intre membrii grupului. De remarcat ca in cazul grupurilor primare (de exemplu, familia) nu exista o sarcina specifica, ci mai multe si cu un caracter mai difuz. In aceste grupuri esenta o formeaza insasi natura puternic emotionala a relatiilor din interior.

4. Procesele de interactiune cuprind o gama larga de relatii intergrupale: raporturi ierarhice si de conducere, comunicare verbala si nonverbala, atractii si respingeri socio-afective. In functie de natura sarcinii si activitatii iau nastere, sau primeaza din tiparele existente, interactiuni si raporturi functionale, se contureaza sau valideaza un lider. S-a constatat, de exemplu, ca intr-o activitate de grup dedicata rezolvarii de probleme, se pot cristaliza doi lideri diferiti: unul pentru sarcina (producerea de idei), altul pentru dimensiunea comunicational-emotionala a interactiunii (cine cu cine schimba mesaje, inlaturarea blocajelor afective etc.). Dimensiune care serveste pana la urma din plin insasi efectuarii sarcinii. Asa cum se va vedea mai pe larg in Cap. 2, procesele de comunicare tind sa unifice grupul, membrii "devianti" ai lui sunt supusi presiunii de conformare, izolarii si respingerii. In cadrul grupurilor mici se produc o serie de fenomene psihosociale cum ar fi sugestia si contagiunea afectiva, gandirea de grup (groupthink), polarizari si conflicte, cunoscute sub sintagma "dinamica de grup".

5. Structura grupului reprezinta configuratia de raporturi intre membri, diferentierea acestora in functie de status-rol. Conteaza si aici atat reteaua "obiectiva" - exprimata in grupurile formale prin organigrama - cat mai ales felul in care diferite pozitii, prestigii si roluri sunt percepute de cei ce formeaza grupul si valoarea afectiva a fiecarui component, ceea ce partial se exprima in sociograma.

6. Constiinta colectiva, coagulata in jurul sentimentului de "noi", de identitate de grup, cuprinzand "idei-forta" ale grupului, norme, valori, reprezentari, traditii si obiceiuri, care dau grupului coerenta si stabilitate transsituationala si transepisodica.

7. Eficienta grupului priveste in primul rand performantele in cadrul sarcinii, dar si viabilitatea colectivului, gradul de satisfactie sufleteasca a membrilor, si alte beneficii pe care ei le obtin de la grup: cunostinte, prestigiu, siguranta.

8. Un parametru fundametal al grupului il constituie coeziunea, " . rezultanta globala a relatiilor interne si a succesului comun, efectul cunoasterii reciproce, a insusirii telurilor grupului si a normelor sale, al climatului de incredere mutuala. Opusa coeziunii ar fi ´disocierea grupului´" (Radu, 1994, p. 113).

Abordarile clasice din psihosociologie vedeau coeziunea ca unidimensionala, mergand de la puternica la slaba. Mai recent, ea este tratata in termeni multidimensionali, implicand mai multi factori care pot varia independenti. Se pare, de exemplu, ca este prezenta atat dimensiunea sarcina - social cat si cea individ - sarcina - social (apud Baron et al, 1998). Prima se referea la gradul in care indivizii sunt interesati in scopurile grupurilor (sarcina) sau in relatiile din interiorul lor (social), in timp ce cea de-a doua vizeaza masura in care membrii sunt atasati de grup ca atare sau de unii dintre componentii acestuia. Aceasta dimensiune este strans legata conceptual de ceea ce s-ar putea numi atractie depersonalizata. Prin respectivul concept se intelege faptul ca nu atat atractiile afective bazate pe caracteristici de personalitate sunt responsabile pentru coeziunea grupului, cat nevoia de a face parte dintr-un grup. Ceilalti din grup sunt cautati si pretuiti nu in primul rand datorita calitatilor personale, ci pentru ca apartin grupului si incorporeaza caracteristicile lui (Hogg si Heins, 1996).

Alti actori care influenteaza gradul de coeziune sunt: 1) Volumul efortului depus pentru a intra in grup. Cu cat costurile de intrare sunt mai ridicate, cu atat, cel putin in prima faza, atractivitatea fata de grup e mai mare; 2) Amenintarile externe si competitiile severe. In principiu, cu cat amenintarile (si competitiile) sunt mai puternice si directe, cu atat creste gradul de solidaritate (coeziune) intragrupala; 3) Marimea grupului este, in general, invers proportionala cu gradul de coeziune - grupurile mici tind sa fie mult mai coezive decat cele mari (apud Baron et al, 1998).

In ce priveste functiile grupurilor, a putea distinge intre functiile lor pentru indivizi si functiile pentru societate.

Din perspectiva individului grupurile sunt importante pentru ca (Paulus, 1989): 1) Prin grupuri ne satisfacem importante nevoi psihosociale, cum sunt aceea de a primi si oferi atentie si afectivitate si de a ne confirma si exercita sentimentul de "a apartine la". Grupurile constituie intr-un fel antidotul la anonimat si singuratate; 2) Grupurile ne ajuta sa atingem scopuri pe care greu le-am putea realiza ca simpli indivizi izolati. Ganditi-va, spre pilda, la miscari politice, umanitare etc; 3) Adesea membrii grupurilor din care facem parte ne furnizeaza cunostinte si informatii neaccesibile altfel. Sau, in tot cazul, sunt o puternica sursa de acordare a relevantei si importantei sociale a unor atari informatii; 4) A apartine unui grup sau, cu atat mai mult, la variate grupuri inseamna siguranta si protectie fata de reali sau potentiali dusmani, in general fata de vicisitudinile vietii (inclusiv catastrofe naturale sau sociale); 5) Calitatea de membru al unui grup iti ofera o identitate (ti) sociala (e) pozitiva, care, la randul ei, constituie componenta principala a maginii si conceptiei de sine. Practic este vorba de mai multe identitati sociale, deoarece facem parte concomitent din mai multe grupuri si categorii sociale. Psihologii sociali considera ca doua identitati sociale au o puternica semnificatie in economia identitatii (conceptiei) de sine: cea de gender (barbat - femeie) sau cea etnica (asociata in general cu o anumita religie). Pe de alta parte, cu cat grupul din care faci parte este mai prestigios (si restrictiv), cu atat, firesc, identitatea grupala conteaza mai mult in conceptia de sine. A face parte din grupuri (cluburi) selecte este un mijloc important de validare a valorii personale.

Formatiunile grupale indeplinesc insa functii si din perspectiva societatii de ansamblu, mai ales pe linia controlului social, al formarii si comportarii indivizilor in acord cu dezirabilul social. Aceasta se realizeaza nu doar direct prin institutii, organizatii si grupuri specializate in acest sens (instante judecatoresti, politie, armata), ci inclusiv prin grupurile primare. De exemplu, indirect prin legile juriduce si prin politicile sociale si familiale, statutul actioneaza la nivelul familiei incurajand sau descurajand divorturile, fertilitatea, influentand masiv asupra starii de sanatate. Mai mult, familia, chiar daca din ce in ce mai accentuat la concurenta cu alte surse, fiind principalul agent socializator, este mereu indemnata sa ofere societatii viitori cetateni de calitate, care sa fie educati in spiritul a celor doua principii de baza: o atitudine pozitiva fata de munca si respect pentru legile formale si informale ale convietuirii sociale. Socializarea si educatia familiala au si functia de a produce si reproduce indivizi care sa nu resimta socialul ca ceva coercitiv. Prin ele se asigura, dupa cum ne arata realitatea de zi cu zi dar si datele statistice, intre limite foarte largi si cu numeroase rateuri - un control social incrustat in individ, ceea ce scuteste societatea de multe eforturi. Oricum, fara mijlocirea grupurilor ar fi greu de realizat un control social pentru fiecare individ in parte.

Teme / Lucrari

Folosind cunostintele de la sociologie generala, incercati o analiza a raportului conceptual dintre "institutie", "organizatie" si "grup".

Alegeti un grup relevant din care faceti parte si descrieti caracteristicile si functiile sale.

Bibliografie

Baron, R., Byrne, D., Johnson, B., 1998, Exploring Social Psychology, Boston, Allyn and Bacon

Chelcea, S., 1997, Vademecum in psihosociologie, Bucuresti, Ed. INI

Cooley, H., 1909, Social organisation: A study of the larger mind, New-York, Scribners

Hogg, M., Hains, S., 1996, "Intergroup relations and group solidarity: effects of group identification and social beliefs on depersonalized attraction", Journal of Personality and Social Psychology, 70

Ilut, P., 2000, Iluzia localismului si localizarea iluziei, Iasi, Ed. Polirom

Paulus, P., 1989, Psychology of group influence (2^nd ed), Hillsdale, NJ: Erlbaum

Radu, I. (coord.), 1994, Psihologie sociala, Cluj-Napoca, Ed. EXE

Tönnies, F., 1887, Gemeinshaft und Geselshaft, Berlin