William Flower

William Flower

William Flower, numit uneori Branch, s-a nascut in Snow Hill la Cambridge. El s-a dus la abatia de Ely unde a fost facut calugar la varsta de saptesprezece ani. El a respectat toate regulile ordinului sau, si a devenit preot, avand dreptul sa tina slujbe. Dar la varsta de douazeci si unu de ani, a parasit ordinul, a renuntat la obiceiurile sale si a devenit un preot laic intorcandu-se la Snow Hill. Aici a tinut slujbe si i-a invatat pe copii timp de sase luni.      

Apoi s-a mutat din loc in loc pana ce in final s-a stabilit in Tewkesbury cel putin pentru un timp si s-a casatorit; apoi s-a mutat la Londra. Intr-o dimineata de Pasti, a vazut cum un preot din biserica St. Margaret's din Westminster dadea impartasania la oameni si infuriat brusc pe preot din pricina ceremoniei, si-a scos cutitul si l-a taiat pe preot pe cap, pe brat si pe mana, facand astfel ca potirul si hostiile sfintite sa cada la pamant, unde s-au amestecat cu sangele preotului.      

Cand a fost dus inaintea episcopului Bonner, Flower a recunoscut ca a procedat necrestineste si ca trebuie pedepsit. Dar in ceea ce privea credinta sa despre impartasanie, a refuzat sa se supuna. El i-a spus episcopului ca poate face ce vrea cu trupul sau, dar nu are nici o putere asupra sufletului sau, care apartine lui Dumnezeu.      

Dandu-i-se un ragaz de cateva ore ca sa se poata gandi, Flower s-a intors la episcop care l-a indemnat sa-si reconsidere parerea despre impartasanie.      

"Eu imi mentin parerea, fie ca legea sa ma pedepseasca" a raspuns el. Ori de cate ori a fost cercetat de catre episcop, parerea sa a fost aceeasi: "Nu am nimic de spus. Am spus deja tot ce aveam de spus si n-am de gand sa schimb ceva."      

In ziua de 24 aprilie Flower a fost dus in curtea bisericii St. Margaret pentru a fi ars pe rug, dar intai, in timp ce i s-a tinut mana stanga la spate, i-au taiat mana dreapta. Apoi s-a dat foc rugului si in timp ce Flower era in puterea flacarilor a strigat de trei ori cu glas tare: "O, Fiul lui Dumnezeu, indura-Te de mine!" dupa care nu a mai vorbit dar si-a sustinut ciotul mainii retezate cu cealalta mana atata timp cat a mai putut.