Accesul la informatia publica

Universitatea Hyperion

Facultatea de Jurnalism

ACCESUL LA INFORMATIA PUBLICA

Informatia si accesul la informatie constituie un dat primordial al fiintei umane precum si un drept cetatenesc funamental * (* Articolul 31 din Constitutia Romaniei exprima accesul neingradit al persoanei la informatia "de interes public":"(1)Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.") " Abseanta uzurparea sau deturnarea unei realitati atat de pregnante ar reduce omul la simplu depozit de reactii induse , inoculate, dirijate, la simple reflexe cauzale. Fiinta umana are prerogativa absoluta a accesului la informatie.

Dreptul la informatie poate fi structurat astfel:

1. Dreptul de a    informa.
2. Dreptul de a fi informat.
3. Dreptul acces la sursele de informare.
4. Dreptul de a verifica informatia.
5. Dreptul de a-ti face cunoscuta informatia
6. Dreptul la raspuns si la replica
7. Dreptul la rectificae.
8. Dreptul al propria imagine.
9. Dreptul la intimitate, la viata privata.
10. Dreptul la confidentialitate.
11. Dreptul la apararea surselor de informare (secret profesional).
12. Dreptul al selectivitate (la non-informare).
13. Dreptul la veridicitea informatiei.
14. Dreptul la demnitate si toleranta, la respectul convingerilor si credintelor, al valorilor sociale, rasiale, nationale si universale.

Constitutia Romaniei inspirata din standardele europene la zi , insereaza direct si explicit , dreptul la informatie intr-un articol de sine statator(art.31).Dreptul la informatie este un bun fundamental castigat si o premisa temeinica a posibilei si necesarei libertati a informatiei. Textul constitutional vizeaza cel putin patru componente ale comunicarii de masa :1)Accesul persoanei al informatie.2)Comportamentul autoritatii publice. 3)Protectia si respectul vietii si deminitatii prsoanei .4)Regimul si controlul mass-media .Articolul 31, "Dreptul la informatie" este structurat in cinic alineate. Astfel:

Dreptul persoanei de avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.

Autoritatile publice , potrivit competentelor ce le revin , sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si a problemelor de interes personal.

Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala .

Mijloacele de informare in masa, publice sau private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice .

Serviciile publice de radio si televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitare dreptului la antena .Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica"

In alineatul (1) se precizeaza faptul ca :"informatia de interes public" nu poate fi ingradita in niciun fel sa ajunga la dispozitia opiniei publice. Persoana (sau institutia)care ar impiedica accesul (si chiar punerea in circulatie) se expune rigorilor legii si oprobriului public.

Privind o mai buna intelegere a prevederilor constitutionale redam cateva paragrafe din interpretarea articolului 31 in cadrul Colocviului organizat la Bucuresti:

"Dreptul la informatie este un drept nou, receptat in Constitutia Romaniei din instrumentele juridice internationale in acest doemniu . El este un drept fundamental , deoarece dezvolatarea spirituala a omului , exercitarea libertatilor prevazute prin Constitutie si, mai ales, a acelora prin care se exprima gandurile , opiniiile, credintele religiose si creatiile de orice fel, implica si posibilitaea de a putea receptiona date si informatii privind viata sociala , politica, economica, stiintifica si culturala.Continutul dreptului la informatie este complex, dimensiunile sale fiind in continua dezvoltare.De aceea , textul constitutional da expresie juridica accesului persoanei la orice informatie de interes public()

Art.31 din Constitutie, reglementand dreptul la informatie, cuprinde dispozitii privind informatiile in general , atunci cand alin.(1) foloseste exprimarea "orice informatie de interes public";informatiile despre evenimente si actiuni hotarate de catre autoritatile publice - alin.(2);informatii cu caracter personal - alin (2).Trebuie sa subliniem ca dreptul la informatie - si aceasta subliniere marcheaza exact dimensiunile acestui drept- priveste numai informatiile de interes public.De aici rezulta ca acest drept nu implica accesul la informatii cu caracter secret, nici obligatia autoritailor publice de a da asemenea informatii. Anumite informatii nu trebuie si nu pot fi date , cum ar fi , de exemplu , unele informatii privind apararea nationala sau siguranta nationala etc.()

Dreptul la informatie cu toate drepturile si libertatile de exprimare si raspandire a opiniilor, credintelor , ideilor, comporta anumite coordonate juridice, anumite limite.

Este si motivul pentru care prin alin 3) se stabileste ca exercitarea acestui drept nu poate si nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerior sau siguranta nationala."

Expresia "dreptul de a sti" sugereaza caracteristica unidirectionala a acestui tip de demers comunicational. In sensul ca "dreptul de a sti" trebuie sa fie asigurat atat ziaristului (ca exponent al opiniei publice), cat si publicului, persoanelor, ca beneficiare si proprietare ale informatiei publice.Acest drept s-ar putea numi astfel ca o suma de prerogative individuale in raport cu organismele si institutiile ce detin informatia.Intr-o acceptie mai larga dreptul "de a sti" este apreciat a fi un corolar al dreptului de exprimare , prin asigurarea neingradita a accesului persoanei la informatii de interes public, pastrate "secrete" de institutii sau organisme publice ori private.

O ancheta internationala organiztata de F.I.J si UNESCO, in 1992, publicatat in revista "Information", vizand tocmai accesul la informatie , ajunge la constatari interesante si surprinzatoare.Premis ateorteica a anchetei , asa cum apare la inceputul capitolului I, "Principii generale"spune:"Libertatea de expresie este un drept universal recunoscut.Articolul 19 al declaratiei universale a drepturilor omului, din 1948, este expresia cea mai categorica in materie.dar libertatea de exprimare presumpune nu numai dreptul de a exprima puncte de vedere contrare celor ale guvernelor. In celasi timp aceasta cere dreptul de a cauta (de a investiga) pentru a cunoaste punctele de vedere"(John Keane, "The Media and Democracy",Polity Press:1991, Cambridge).Franklyn S. Heiman, citat in ancheta , ofera argumentele lamuritoare asuptra a ceeace inseamna si vizeaza dreptul de a sti.Parerea lui Fr. S. Heiman:"Multe cunostinte (informatii) esentiale sunt detinute de administratii sau de functionari care pot frana procesul democratic , considerand ca secrete(tocmai asemenea) informatii esentiale ()Datele detinute de guvern apartin fundamental publicului, intrucat acestea au fost culese gratie banilor contribuabililor si in vederea exercitarii unei autoritati conferite de populatie in ansamblul sau"

O asemenea revendicare "considerata in general nu ca un privilegiu special rezervat ziaristilor , ci ca un drept general ce revine populatiei in ansamblul sau ". In mod normal , ziaristilor li se apreciaza tentativa de a restrange cat mai mult din ceea ce s-ar putea numi "secretele guvernarii", exceptie facand, fireste, ceea ce prin lege se considera a fi "secret de stat", sau aspecte stricte de protectie a vietii si demnitatii persoanei.

UNESCO p ebaza concluziilor reuniunii unor profesionisti si specialisti ai presei si comunicarii , adopt aun protocol , in care se mentioneaza "In exercitiul functiunilor sale, ziaristul trebuie sa aiba acces total (s.ns) la surselel d einformare , in special la acele aprivind afacerile publice ".Exist , insa, si opinii contrare acestei "libertati totale"

Practic se confrunta doua teorii referritoare al libera circulatie si liberul acces la informatie:

• accesul si circulatia nelimitate:
• controlul prin lege al liberului acces si al liberei circulatii a informatiei

Sensul exact al termenilor este continut in ancheta revistei "Information". In cazul primei teorii, ziaristii cer transapernta totala si nu cred ca putem stabili transant daca au sau nu dreptate, daca ar fi sau n-ar fi bine, corect si oportun acest lucru.Cu atat de dificil de judecat cu cat, in SUA, spre exemplu , ziaristii considera, conform publicatiei citate, ca inclusiv "viata privata constituie un obstacol pentru presa si public".Sunt vizate aici si tabu-urile sacre ale comunicarii, acelea ce privesc si sunt drastic aparate de normele juridice si morale: prestigiul si deminitatea persoanei.(Dreptul la viatat privata, la intimitate, la anonimat , la propria imagine, la o viatat personala traita dupa cum doresti).Ratiunile dislocarii tabu-urilor ar fi: participarea publica la decizia politica (transparenta guvernarii), accesul persoanelor la dosare, cu deosebire la propriul dosar, dretpul de a-ti cunoaste "biografia publica" si de a corecta la nevoie.

La simpla impresie, transparenta totala a surselor si "depozitelor" de informatie ar putea prefigura cum se spune, un fel de "totalitarism mass-media", in care cele mai grele consecinte sa le suporte individul insusi, mai inaintea si mai grav decat institutiile sau depozitarii de informatie/de autoritate publica. In acelasi timp, realitatea ilustreaza si riscurile celei de-a doua teorii: - posibilitatea exercitarii arbitrare, de catre putere,a "controlului legal" privind veridicitatea si etica mesajului.

Plasat intre "transparenta totala"si "controlul prin lege al circulatiei informatiei", dreptul de a sti impune stabilirea si interpretarea, in spirit libertar- in aceeasi masura permidiv si limitativ-a cadrului principal si normativ destinat liberei circulatii si liberului acces la informatie

"Transparenta totala", altfel spus -accesul neingradit( sub nicio forma ) la informatie este opretional, ca principiu consacrat de constitutie si de documente internationale de referinta, numai in cazul informatiilor de interes public. Este vorba, deci, de informatii pe care publicul poate si este normal sa le cunoasca - fie ca este vorba de persoane autohtone sau straine;informatii care inlesnesc buan convietuire, cunostere si relatiile reciproce, statutul social si moral al unui individ , al uni grup etc. Constitutia Romaniei consacra accesul neingradit la informatia de interes public in termeni indubitabili :"Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit"(art.31 alin. 1)

Exista in acelasi timp informatii cu acces "absolut", carora nicio legislatie democratica nu le poate pune embargo : nasterea, casatoria, decesul, divortul, promovarea in functie, obtinerea unei diplome si atestate profesionale etc.;informatiile respective modifica raporturile si perceptiile in relatiile interumane, intercomunitare, si nu pun, in mod normal, in pericol persoana sau colectivitatea, buna convietuire.

Legiuitorul isi schimba radical atitudinea, cand este vorba, in ultima analiza, de dreptul persoanei la irelevanta publica dreptul exclusiv al persoanei de sine insasi, far niciun fel de consecinta asupra relatiilor cu ceilalti( colectivitate/grup / comunitate).Cadrul intim.privat absolva de semnificatei publica opinii, atitudini, comportamente care nu sunt si nu pot fi clasificate de " larg interes" si nu trebuie facute publice.

Intr-un plan mai restrans, dreptul de a sti impune delimitarea sistematica si eplicita intre informatiile de interes public si datele, documentele si informatiile a caror circulatie este supusa prevederilor exprese ale legii.Informatiile, datele, documentele clasificate" secrete de stat", "secrete de serviciu", " din Fondul Arhivistic National al Romaniei" urmeaza un regim strict de acces, circulatie si utilizare, regim stabilit de organul suprem al puterii in stat -Parlamentul tarii. "Transparenta totala", in asemenea cazuri ar aduce prejudicii greu de calculat pentru siguranta nationala, pentru drepturile fundamentale ale cetatenilor.

Dreptul de a sti impune cunoasterea si respectarea deliberata, in cunostinta de cauza, a ideii de informatie publica, cu regim "controlat"de publicare/ nepublicare, in tot sau in parte. Exemplul etalon: minora/ minorul victime ale unei agresiuni sexuale ( viol, perversiuni etc.); legea interzice publicarea numelor( in unele cazuri, si a initialelor), a imaginilor fotografice sau de film, a altor date si informatii care ar putea duce la recunoasterea victimelor.

"Tarnsparenta totala si controlul prin lege" privind circulatia datelor, documentelor si informatiilor detinute de creator sau depozitari, definiti astfel prin lege, se stabilesc, in functi ede continutule si valoare lor publica, de forta de impact si de consecintele pozitive /negative pe care le determina.

Valorile publice protejate, printr-o riguroasa circulatie a documentelor si informatiilor, sunt : - siguranta nationala, drepturile si libertatile cetatenilor, starea fizica a inscrisurilor, imaginilor si actelor de patrimoniu

Dreptul de a sti afirma accesul neingradit la toate informatiile de interes public, concomitent cu apararea deminitatii si integritatii persoanei, precum si a memoriei colective. Legea si constiinta civica asigura substanta de fond a dreptului de a sti .

Dreptul de a sti se refera si la accesul la dosarul/ dosarele persoanelor fizice si juridice. Beneficile si riscurile le-am retinut din concluziile succinte ale anchetei publicistice aparute in revista "Information".

Accesul la dosare este reglementat in mod diferit de la tara la tara si, in cadru federal, de la stat la stat.Ratiunile normativizarii sunt determinate atat de valoara publica/ privatat protejata, cat si de posibilele consecinte, cu un anumit grad de periculozitate pentru individ sau colectivitate, rezultate din modul de utilizaresi finalizare a informatiei accesibile.

Bibliografie:

Popa, Dumitru Titus- Dreptul comunicarii ( presa scrisa, vorbita si televizata), Ed. Norma, Bucuresti, 1999

Popa, Dumitru Titus- Deontologia profesiunii de ziarist, Ed. Norma Bucuresti, 2000