 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Alpinism | Arta cultura | Diverse | Divertisment | Film | Fotografie |
| Muzica | Pescuit | Sport |
UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE JURNALISM SI STIINTELE COMUNICARII
I D D anul I sem II
Asadar, agentiile de presa au aparut din nevoia de a rationaliza si concentra informatiile.
Ele sunt intreprinderile de presa ale caror scopuri fundamentale sunt colectarea informatiilor, redactarea si distribuirea completa si impartiala a documentelor de actualitate.
Datorita concentrarii (oferirea acelorasi servicii unei multimi de abonati cu nevoi si abordari diferite), agentiile s-au putut dezvolta, devenind indispensabile celorlalte mass-media. Daca este adevarat ca ziarele nu mai sunt stapane pe sursele lor de informare, - acestea apartinand agentiei, - nu este mai putin adevarat ca agentia nu poate exercita nici un control asupra selectiei materialelor pe care le difuzeaza (nu agentia decide ce anume sa se publice din noianul de stiri pe care le difuzeaza). Faceam in capitolul anterior o trecere in revista a principalelor agentii mondiale.
Pentru a avea statut de agentie mondiala, aceasta trebuie sa dispuna de o retea de colectare a informatiei in intreaga lume, precum si de o retea de abonati din lumea intreaga.
Pe de alta parte, chiar si cele patru agentii mondiale sunt in primul rand, agentii nationale: colecteaza informatia din propria tara si o distribuie in tara, si colecteaza informatiile din lume pentru mass-media nationale. Ele devin agentii mondiale prin transmiterea informatiei din tarile lor in lumea intreaga; si prin culegerea informatiilor din lume, pentru abonatii lor din intreaga lume.
De altfel, cu exceptia Agentiei Reuter care este in cea mai mare parte descentralizata, birourile ei din lume actionand ca agentii de sine statatoare, si din efectivele careia, 70% isi desfasoara activitatea in afara tarii, celelalte trei agentii mondiale isi desfasoara activitatea preponderent in Franta respectiv in SUA: 62% de la AP respectiv doua treimi de la UPI isi defasoara activitatea in SUA.
In acest moment functioneaza in intreaga lume peste o suta de agentii nationale, carora li se adauga cele patru agentii mondiale.
De fapt agentiile mondiale sunt mai intai agentii nationale in tarile unde isi au sediul: Statele Unite (Associated Press - si United Press care, aflata in declin din anii optzeci, pare condamnata la disparitie), Franta (Agence France-Press), Marea Britanie (Reuter) si Rusia, unde fosta Tass sovietica a lasat locul unei nou-venite, Interfax. Ele au angajati un numar de 800 (AFP) pana la 1500 (AP) de ziaristi permanenti. Intretin birouri care sunt responsabile cu acoperirea uneia sau a mai multor tari, precum si corespondenti si posibilitati de difuzare a serviciilor lor care acopera aproape intreaga lume. Exista totusi tari sau zone in care predomina prezenta unei anumite agentii; astfel, Interfax in tarile Europei Centrale, AFP in tarile francofone din Africa, Reuter in Africa anglofona si in Commonwealth, AP si UPI in majoritatea tarilor de pe continentul american. De asemenea, inca din anii saptezei, suportand consecintele acestei stari de fapt si impulsionate de cresterea costurilor necesare functionarii lor, agentiile mondiale tind sa isi diminueze activitatea proprie in regiunile in care se gasesc intr-o pozitie subreda si sa dobandeasca stirile esentiale din aceste regiuni de la agentiile care domina acolo.
Asadar, agentiile mondiale isi procura stirile din toate colturile lumii atat prin proprii corespondenti si stringeri, cat si prin acordurile cu agentiile nationale. In fapt, acestea din urma sunt mijlocul cel mai bun pentru a afla un eveniment de interes mondial care s-a produs pe neasteptate intr-o provincie indepartata.
Cele patru mari agentii transmit milioane de cuvinte pe zi, cantitate pe care, evident, nici un organ de presa nu o poate absorbi. Primul filtru de selectie il formeaza agentiile nationale. In 1970, de exemplu, agentia japoneza Kyodo primea 600.000 de cuvinte pe zi, de la 50 de agentii: pe primele locuri se situau UPI cu 69.000 de cuvinte, Reuter, cu 64.000, si AP, cu 52.000; de la corespondentii proprii, agentia japoneza primea 22.000 de cuvinte. Kyodo transmitea insa abonatilor 12.000 de cuvinte (stiri externe), din care, doua treimi de la corespondentii sai.
Al doilea baraj il formeaza abonatii agentiei. Desigur, nici o institutie de presa nu poate difuza pentru publicul larg un asemenea numar de cuvinte.
Asadar, din motive obiective, presa nu poate sa informeze despre chiar tot ce se intampla in lume. Integralitatea si obiectivitatea informarii nu pot fi raportate la totalitatea stirilor care teoretic, ar putea fi difuzate, ci la valoarea in sine a fiecarei informatii.
Pe de alta parte, constatam ca cifra totala, - 600.000 de cuvinte, - nu este absoluta. Ar trebui scazute din acest total stirile care se suprapun, relatand acelasi eveniment, texte provenind de la surse diferite. O astfel de statistica ar fi revelatoare. Pe de alta parte, confruntarea textelor primite din surse diferite, reprezinta o garantie serioasa a adevarului si obiectivitatii informatiilor care, depasind toate barajele, ajung sa fie difuzate.
Persista inca un flagrant dezechilibru informational in favoarea tarilor dezvoltate, zone ample ramanand neacoperite de jurnalisti. La acest dezechilibru contribuie in mod hotarator preponderenta jurnalismului exceptiei. Dezechilibrul poate fi urmarit nu numai la nivel planetar, ci si la nivelul tarilor. Capitalele "produc" mult mai multe stiri decat restul teritoriului national. Lucrul este valabil atat in ce ii priveste pe corespondentii trimisi in alte tari, care arareori se aventureaza in afara capitalei, printre altele, si datorita dificultatilor tehnice in transmiterea materialelor, cat si in ce priveste pe ziaristii care isi desfasoara activitatea in tara lor.
Doua cauze par a fi mai importante: practica jurnalismului exceptiei care conduce de foarte multe ori la difuzarea stirilor de mana a doua, preluate de la agentiile nationale, si, proeminenta care devine primul criteriu de selectie.
Tot proeminenta, dar si impactul social al evenimentelor, au condus la o ierarhizare clara a domeniilor abordate. O statistica din anul 1974, arata ca politica ocupa detasat locul intai in activitatea agentiilor, cu 45%, urmata de domeniul economic cu 14,7% si de sport, cu 11,5%. O serie de studii efectuate in anii 1979 si 1980 arata ca incidentele militare ocupa doar 8,5%, criminalitatea 5,6%, iar accidentele si dezastrele, 4,4%; arta, cultura, stiinta si religia ating mai putin de doua procente, in vreme ce faptul divers, nuami 2,2%.
Cifrele sunt suficient de revelatoare in ce priveste rezistenta acerba a agentiilor de presa la presiunea comercialului. Rezistenta cu repercursiuni destul de importante asupra balantei lor financiare, al caror echilibru (exceptand Agentiile Reuter si AP) este precar.
Tinand seama de petele albe enorme, mai ales in colectarea informatiei, poate ca termenul mai exact pentru aceste agentii este acela de agentii internationale, nu mondiale. Agentiile de presa zonale, incercand sa devina la randul lor agentii mondiale, au incercat in ultimele doua decenii sa umple lacunele de ordin cantitativ si calitativ ale celor patru mari agentii.
O astfel de agentie poate fi considerata Agentia China Noua, infiintata din anul 1937. Datorita cantonarii activitatilor ei in limitele standardelor presei dirijate, sansele de a se constitui intr-o alternativa credibila a celor patru, sunt practic foarte mici.
Deutsche Presse Agentur (DPA), infiintata in anul1949, avand sediul la Hamburg, are peste 50 de corespondenti in strainatate. Colectarea informatiilor este realizata in 79 de tari (intreaga Europa, la care se adauga opt tari in Africa, 17 in Asia; in plus, agentia isi desfasoara activitatea in America Latina, Australia, Canada si SUA). In 1985, agentia avea 1500 de abonati in 85 de tari, printre care, 60 de agentii.
Agenzia Nationale Stampa Associata (ANSA), infiintata in 1945, are contracte cu 53 de agentii, iar Agentia EFE, infiintata in anul 1938, are contracte cu 22 de agentii.
Practic, aceste agentii se pot dispensa de serviciile celor patru, dar obstacolul principal in transformarea lor in agentii mondiale, il constituie faptul ca pietele sunt deja acaparate.
Inter American Press Association infiintata la
In schimb, Carribean News Agency (CANA), infiintata in anul 1976 cu sprijinul UNESCO, este agentia regionala din Lumea a treia, cu cel mai mare succes, datorita adoptarii standardelor profesionale occidentale.
Inter-Press Service (IPS) este o prelungire a unei
doctrine politice. A fost infiintata in anul 1964 la Roma, de Partidele
Crestin-Democrate din
Scanplex functioneaza din anul 1960. Este o agentie formata pe baze cooperatiste intre cele patru tari scandinave, a carei activitate este bine cotata.
In schimb, Pan African News Agency (PANA), al carei proiect dateaza din anii '50, nu a devenit nici azi realitate, datorita costurilor uriase cerute de punerea in miscare a sistemului de comunicatii continental, precum si datorita faptului ca Africa este imparetita in zone anglofone, francofone, musulmane, etc.
O problema asemanatoare a fost pusa in anul 1960, in Extremul Orient. Avand un buget anual mai mare decat AFP si UPI, si 44 de corespondenti in 30 de tari, agentia Kyodo ar fi putut deveni o agentie mondiala. Se miza in special pe transmiterea faptului ca zona este minutios acoperita de cele patru mari agentii, aceasta speranta nu s-a concretizat.
Agentia tarilor producatoare de petrol din Orientul Mijlociu, nu avea cum sa se impuna pe plan mondial, datorita restrangerii din start a sferei activitatii.
In anul 1973, 12 tari nealiniate, - Iugoslavia, Algeria, Irak, Siri Lanka, Indonezia, Cuba, Mexic, Ghana, Zambia si Mali, - au hotarat formarea unui fond comun informational, din perspectiva tarilor in curs de dezvoltare. Fiecare agentie transmite 500 de cuvinte pe zi catre Agentia Taniug, in limbile franceza, engleza sau spaniola. Aici, stirile sunt traduse in celelalte doua limbi si sunt difuzate.
Ca si cele patru mari agentii, si agentiile zonale sunt inainte de toate agentii nationale. Colecteaza informatia din teritoriul national si o distribuie mass-mediei nationale.
O agentie nationala are drept sarcina sa ofere presei dintr-o tara totalitatea stirilor de care aceasta are nevoie. O asemenea agentie isi procura stirile nationale prin propria retea de corespondenti si stirile din strainatate prin intermediul agentiilor mondiale cu care a incheiat diverse acorduri. In plus, de regula are si cativa corespondenti particulari in capitalele din strainatate.
Insarcinarea acestora este de a raporta publicului national evenimentele interesante, dintr-un domeniu saul altul, dar lipsite de interes universal suficient de mare pentru a justifica relatarea lor de catre agentiile mondiale. In interiorul tarii agentia nationala are la dispozitie o retea foarte densa de corespondenti: un numar mic de corespondenti particulari, responsabili cu acoperirea unei regiuni, si nu numar mare, majoritar, de stringeri, care sunt ziaristi angajati in presa locala sau regionala. Astfel, nu trebuie sa scape nimic din ce se intampla pe teritoriul unei regiuni si care interesa publicul din alte regiuni.
O asemenea agentie este Rompress, infiintata in anul 1949, sub numele Agerpres.
In prezent, Rompress dispune de o retea de corespondenti zonali, acoperind fiecare trei judete, si transmitand stiri din toate segmentele vietii sociale, redactiei centrale. Agentia editeaza zilnic un buletin de stiri interne, pe care il difuzeaza abonatilor din tara. Sectia "Stiri Externe" preia textele de la agentiile mondiale si nationale. Acestea sunt traduse si transmise abonatilor, tot sub forma unui buletin. In sectia "Emisie pentru strainatate", sunt selectionate stirile interne semnificative, sunt traduse in limbile franceza, engleza, rusa si spaniola, si transmise agentiilor din strainatate cu care Rompres are contracte.
Sectia :Radioascultare" preia informatii transmise de posturile de radio importante pentru Romania: Europa Libera, BBC, Vocea Americii, Deutsche Welle.
De obicei, o agentie nationala, - deci si Rompres, - nu are corespondenti in strainatate, ci doar trimisi speciali intr-o serie de capitale unde se petrec evenimente care intereseaza tara respectiva.
De regula agentiile nationale sunt sustinute din punct de vedere financiar de guvernele tarilor respective. Agentia Rompres nu se abate de la aceasta regula, fiind in ce priveste statutul juridic, o agentie guvernamentala.
In afara agentiilor de stiri, presa are la dispozitie o multime de agentii de informatii generale sau specializate. De fapt, presa nu consuma numai stiri, ci si informatii generale sau specializate. De fapt, presa nu consuma numai stiri, ci si tot felul de informatii mai elaborate sau mai specializate, sub forma de anchete, de reportaje ample, de cronici, precum si fotografii, harti si desene, fara a mai vorbi aici despre benzi desenate, jocuri, cuvinte incrucisate. Ziarele care au ca angajati un personal numeros produc ele insele o mare parte din acest material redactional. Dar nici unul nu se lipseste cu desavarsire de agentiile specializate.
Cu cat un ziar are la dispozitie mai putine mijloace proprii, cu atat este mai tributar acestor organisme. In general, rolul acestor agentii, asemeni celui al agentiilor de stiri, este sa reduca cheltuielile fiecarui ziar repartizandu-le intre toti cei care vor utiliza materialele propuse. Dar ele joaca si rolul de intermediar intre ziaristi independenti sau colaboratori si presa, si uneori sunt aduse in situatia de a ceda unui organ de presa unic drepturile exclusive de reproducere a unui articol sau a unui document mai mult sau mai putin senzational.
Desi limitarile nu sunt intotdeauna foarte clare, distingem de regula agentiile de informatii generale si agentiile specializate, asa-numitele agentii featurea, cu un cuvant englezesc.
Agentiile de informatii generale ofera clientilor servicii regulate, punandu-le la dispozitie articole privind realitatea sau aflate la marginile ei. Volumul zilnic de texte pe care le transmit prin telex, prin fax sau prin publicatii periodice multiplicate la copiator este aproape constant, iar ziarele abonate stiu ca pot conta pe cutare sau cutare articol. Adesea aceste agentii au o tendinta politica, fapt care limiteaza clientela, dar le permite sa difuzeze articole de comentariu.
Analoage agentiilor de informatii generale sunt lanturile de ziare care formeaza o retea. O redactie centrala procura tuturor membrilor un material redactional identic si gata pentru tiparit, care poate merge de la cateve cronici pana la cvasitotalitatea informatiilor nationale si din strainatate. In acest caz, ziarele asociate nu se mai deosebesc decat prin insertia unor stiri locale. Mai multe lanturi americane difuzeaza o selectie din articolele lor catre ziarele abonate in lumea intreaga.
Agentiile de "features" asigura servicii mai putin regulate, in general retribuite la fiecare articol publicat si nu pe baza de abonament. Fara a oferi o garantie prealabila, ele propun ziarelor articole sau documente extrem de variate, pe masura ce ele insele si le procura. Unele sunt specializate intr-un domeniu anume al activitatii umane si furnizeaza atat informatii cat si comentarii in acest domeniu.
Altele sunt mai eclectice si pot propune cand un serial despre cucerirea cosmosului, cand un interviu in exclusivitate al unui nou academician sau un reportaj despre cultivarea capsunelor in Funta Djalon. Este suficient sa ne uitam la rubrica "Agentii" dintr-un anuar al presei pentru a ne face o idee despre varietatea agentiilor de presa. Unele sunt institutii foarte complexe, altele nu au ca angajati cu norma intreaga decat un director si o secretara. Toate insa cu acelasi scop: sa ajute presa ca sa-si umple coloanele cu texte si cu documente interesante si diverse.
Agentiile fotografice joaca, in ce priveste ilustratia, acelasi rol pe care il au agentiile telegrafice in materie de stiri. Intr-un interval de timp foarte scurt si folosind propriile mijloace, un ziar nu poate sa obtina fotografia unui eveniment care s-a petrecut nu se stie unde in lume. Asadar si in acest domeniu intreaga presa este tributara agentiilor specializate. Acestea intretin o retea de corespondenti care fie face ei insisi fotografii, fie le cumpara si apoi le transmit la sediu prin cablu sau prin satelit. La randul sau, agentia distribuie abonatilor documentele pe care le-a primit, fie in mod constant si continuu prin intermediul unei imprimante, fie la cerere, prin posta sau prin curier special. Aproape toate agentiile telegrafice dispun de un serviciu foto care, in afara de reporteri-fotografi, mai foloseste si corespondentii redactiei. Agentiile exclusiv sau preponderent fotografice nu acopera atat de bine realitatea, dar sunt mai exigente in privinta calitatii imaginilor.Ea se adreseaza mai cu seama clientilor reprezentati de reviste. In sfarsit, la fel ca si in ceea ce priveste informatiile, exista mici agentii fotografice mai mult sau mai putin specializate. Acestea sunt adeseori complementare unei agentii de features.
- Agentii foto: Sygma si Gamma, cu sediul al Paris, sunt doua dintre cele mai mari agentii mondiale fotografice. Ele lucreaza cu fotografi care acopera actualitatea sau alte subiecte "mai putin calde" in intreaga lume. Agentiile vand apoi aceste fotografii jurnalelor si chiar televiziunilor. Exista agentii specializate in arhive foto: Roger Viollet este cea mai cunoscuta.
Agentiile de imagini pentru televiziune functioneaza ca agentiile fotografice si unele dintre ele apartin aceleiasi institutii. Ele isi difuzeaza reportajele prin satelit sau sub forma de casete video. In plus, retelele de televiziune vand si fac schimb de reportaje.
- Agentii de presa audiovizuale: cele care trateaza in mod sistematic actualitatea "la cald" sunt engleze sau americane (Vis-news, WTN si CBS News). Agentiile franceze, precum Capa sau Point du Jour, ofera subiecte de tip magazin "la cheie" canalelor de televiziune, care fac din ce in ce mai mult apel la acest tip de serviciu;
- Agentii de radio: este vorba, in special in Franta, de serviciile "audio" ale AFP si ale SER, care vand abonatilor (mai ales posturi de radio locale), un serviciu de "sunet" prezentand actualitatea nationala si internationala.
- Agentii regionale.
Agentiile specializate sunt cele care colecteaza si distribuie informatii numai din anumite domenii de activitate. Ele completeaza fericit activitatea agetiilor de informare generala, adancind anumite domenii. Au aparut astfel, agentii ale comunitatilor filosofice, politice, rasiale (Agenzia Internationale Fides - la Roma, Associated Negre Press la Chicago, Jewish Telegraphic Agency, la New York, etc). Au aparut de asemenea, agentii specializate in anumite domenii: economic, finante, port, etc.
Un caz aparte al agentiilor specializate il constituie agentiile de publicitate. Un alt caz special il constituie agentia sovietica Novosti, infiintata in anul 1961, avand rolul de a transmite in Occident informatii, comentarii si reportaje despre URSS.
Deceniile din urma marcheaza aparitia unor institutii mass-media cu alte imperative profesionale, decat ale agentiilor de presa. Este cazul serviciilor oficiale de presa care isi propun colectarea si distribuirea stirilor despre functionarea statului. Difuzarea lor se realizeaza fie direct prin presa proprie, fie indirect, prin presa independenta. Ratiunea lor de a fi o constituie pe de o parte, informarea populatiei, pe de alta, evaluarea si cunoasterea starii opiniei publice, in scopul educarii civice, patriotice, precum si in scopul promovarii imaginii.
Se constata ca opinia publica ce dispune de un antrenament informational indelungat, priveste cu destula neincredere informatiile ce parvin prin aceste canale de comunicare.
Caracteristicile principale ale activitatii in agentia de presa: - reflectarea evenimentelor socialmente semnificative, caracterul imediat al relatiei cu publicul, semnatura colectiva; - genereaza o serie de trasaturi specifice care particularizeaza, individualizeaza stilul publicisticii de agentie, influenteaza actul de creatie propriu-zis, munca de redactare a textelor de presa.
O trasatura de baza a publicisticii de agentie este concretetea, caracterul factual al textelor elaborate, ceea ce inseamna reflectarea obiectiva a realitatii (fara speculatii, presupuneri, probabilitati). Valoarea informativ-cognitiva a stirilor ar fi egala cu zero daca nu se intretine o legatura serioasa cu realitatea, daca nu ar fi redate fapte concrete, evenimente care au avut loc cu putin timp inainte de difuzarea relatarilor referitoare la acestea.
Informatiile trebuie sa fie nu numai factuale, concrete ci si autentice, consemnand locul unde se petrece evenimentul, data la care a fost transmis si ce agentie a efectuat transmisia. Exemplu: Bucuresti, 14.IV, Rompres. Acesta este primul rand al stirilor difuzate de agentia de presa care este util din urmatoarele motive:
- garanteaza, prin semnatura agentiei emitente momentul desfasurarii evenimentului;
- asigura localizarea geografica, iar cand stirea este reprodusa in ziare sau in buletinele de stiri ale radioului contribuie la orientarea cititorului sau ascultatorului;
- este folositor in cazul unor fragmente de informatii transmise prin circuitele telex;
- usureaza redactarea primului paragraf al stirii, pentru ca permite formularea succinta a locului si a timpului in care se petrece evenimentul, care altfel ar putea fi ambiguu (de exemplu: aici, astazi, etc.)/
Referirea la sursa informatiei confera, de asemenea, autoritate si autenticitate textului transmis.
O stire de agentie nu poate fi o insiruire de impresii personale, ci ea va relata aspectele esentiale evenimentului, identificand foarte precis personalitatile implicate, potrivit unor reguli unanim acceptate: numele intreg, functia, profesia etc., precum si institutiile, organizatiile etc. despre care este vorba in interiorul stirii.
Ziaristul de agentie trebuie sa realizeze o prezentare exacta a faptelor in conditiile unei necesare si stringente economii de spatiu si timp. El este obligat, in mai mare masura decat alti ziaristi din presa, sa-si insuseasca tehnica redactarii concise, consemnand foarte precis aspectele esentiale ale evenimentului despre care relateaza.
Nevoia de ocncizie face necesara o formulare laconica. Stirile care ofera informatii de larg interes, pe un spatiu mic, sunt mai eficiente si mai econoomice. Concizia este direct legata de viteza de transmisie, de operativitatea cu care trebuie sa ajunga informatiile la beneficiar si, nu in ultimul rand, de costurile transmisiei prin telex, cablu etc.
Publicul unei agentii este de vaste dimensiuni si foarte divers. Accesibilitatea, lizibilitatea sunt de aceea cerinte importante ale actului de creatie ziaristica in presa de agentie.
Accesibilitatea presupune un stil relativ simplu, fraze scurte, cuvinte usor de inteles si larg raspandit, evitarea expresiilor vagi, echivoce. Accesibilitatea stirii difuzate este in principal, rezultatul unei structurari clare, a unei ierarhizari ingenioase a faptelor selectate, incepandu-se de obicei cu esenta informatiei, redata in primul paragraf, continuandu-se cu informatii suplimentare care ofera explicatii si detalii ce au rolul sa imbogateasca enuntul de baza. Aceasta structura reprezinta unul din factorii cei mai eficienti care asigura impactul nemijlocit al stirii, conferind stirii o sporita valoare informativa si propagandistica.
Exactitatea, alaturi de autenticitate, constituie o alta cerinta a oricarei stiri, cu atat mai mult a stirii de agentie, adevarul datelor, precizia informatiilor fiind o lege de baza a deontologiei ziaristului de agentie. Textele transmise de agentia de presa trebuie sa infatiseze intocmai faptele. "Drumul" spre exactitate trece prin faza verificarii datelor, numelor, faptelor incluse in stire. Agentia nu poate sa greseasca, sa dea informatii eronate, caci acestea sunt multiplicate in toata presa scrisa si audiovizuala. O eroare a agentiei capata, in asemenea situatii, dimensiuni mult mai mari, iar eratele, dezmintirile si precizarile ulterioare, atunci cand sunt posibil de facut sunt compromitatoare.
A afla si a transmite cu operativitate constituie, de asemenea, unul din imperativele muncii de agentie (reamintim deviza cu care a pornit la drum prima agentie din lume, creata de Charles Havas: "Sa afli repede, sa afli bine").
Operativitatea influenteaza metodele de lucru ale ziaristului, in cepan cu organizarea documentarii si informarii - de-a lungul intregului flux de producere a informatiilor - si terminand cu redactarea acestora.
Practic intreaga munca a personalului unei agentii este organizata in raport cu imperativul permanent al repiditatii. Chiar si un ziar cu mai multe editii are timpi morti. La fel si o agentie nationala, caci o stire pe care o difuzeaza la ora 3 dimineata va fi auzita, in cel mai bun caz, la radio, de cateva mii de camionagii si brutari.
"Cand la Paris este ora 3, la Tokyo este amiaza, iar la New York este 9 seara. Aceasta inseamna ca Agentia France-Press, trebuie sa difuzeze catre America si Asia cu aceeasi regularitate ca in toiul zilei. A castiga un minut in fata concurentilor in privinta unei stiri importante poate insemna o victorie decisiva pentru o agentie, caci depesa trimisa de ea va fi preluata si citata de toate posturile de radio. La orice ora din zi si din noapte, exista in lume ziare care isi inchid editia: un sigur minut de intarziere din partea unei agentii inseamna pentru aceste ziare o intarziere de douazeci si patru de ore. In loc sa anunte majoritatii cititorilor sai o stire senzationala, ele nu vor mai instiinta pe nimeni. Si chiar lasand deoparte aceste situatii de urgenta absoluta, redactiile tuturor mijloacelor de comunicare au nevoie sa afle stirile cat mai repede posibil"( din materialul Agentiei France-Press).
Cu cat acestea le parvin mai repede inaintea unei editii sau a unei emisiuni, cu atat mai bine vor putea aceste media sa prezinte, sa completeze, sa explice si sa ilustreze informatia; cu atat mai mult vor avea posibilitatea sa trimita un reporter de-al lor la locul faptei, in timp util.
Agentia de presa asigura si informeaza informatii pe tot parcursul zilei, transmite stiri despre fiecare eveniment cu maximum de operativitate. De aceea, nu e de mirare ca sunt situatii in care, pentru a-si lua toate masurile de siguranta, agentia trebuie sa scrie astazi informatii despre evenimentele cae se vor petrece maine. De cele mai multe ori, ziaristii de agentie scriu informatiile lor in regim de contra-cronometru. Si aceasta pentru ca printre principalii beneficiari ai agentiei se numara radioteleviziunea care are ore fixe de transmitere a informatiilor (orele la care sunt programate radio si telejurnalele). Agentia de presa difuzeaza in raport de aceste ore fixe informatiile de la evenimentele importante.
Uneori, ziaristii de agentie sunt avantajati de programarea diverselor manifestari (in cazul celor care se pot programa), alteori, insa, sut dezavantajati. In orice situatie, ei isi organizeaza de asa maniera documentarea, redactarea si transmiterea la secretariatul agentiei a textului elaborat incat stirea sa poata fi operativ comunicata celorlalte mijloace de comunicare.
Metodele cele mai des folosite sunt flash-ul si
acoperirea seriala a evenimentului cu ajutorul stirilor scurte. Flash-ul (stirea
de cateva randuri) nu asteapta epuizarea evenimentului, ci este transmis
operativ, avand rolul de prim anunt, de semnal. Lucrarile unei consfatuiri
sau ale unui congres, desfasurarea unei vizite sunt prezentate serial,
relatandu-se momentele mai importante sau la sfarsitul zilei, ziaristul de
agentie pregateste o stire globala pentru presa de a doua zi, de fapt este o sinteza a tuturor
flash-urilor transmise.
Alaturi de rapiditate, si
la fel de imperios, i se cere unei agentii obiectivitatea cea mai mare cu putinta. Si aici este
vorba despre o calitate generala care i se pretinde presei, dar la un nivel si
mai ridicat. La ziare, prezenta personala a ziaristului se face inevitabil
simtita de-a lungul explicatiilor pe care trebuie sa le adauge
relatarii seci a evenimentului.
Agentia in schimb, furnizeaza elementele brute ale informatiei. Un ziar are mereu o anume orientare cunoscuta si acceptata de cititorii sai. Telegrama unei agentii de presa trebuie sa poata fi reprodusa atat de un ziar monarhist, cat si de unul comunist, daca amandoua fac parte dintre abonati. Aceasta inseamna ca redactorii sefi ai ziarelor sunt cenzori vesnici in alerta ai obiectivitatii agentiilor.
In cele din urma, serviciul unei agentii trebuie sa fie complet. Nici un ziar nu poate reproduce totalitatea informatiilor unei agentii mondiale care ar umple un text mai mult de o suta de pagini de cotidian, fara titluri, fara ilustratii si fara publicitate. De altfel, acest lucru ar fi neinteresant, caci ar insemna neglijarea selectiei prin raportare la public. La fiecare ziar se arunca zilnic un mare numar de telegrame si majoritatea sunt scurtate. Dar difera de la un ziar la altul ceea ce se arunca sau se scurteaza. Daca o telegrama nu a fost preluata de nici un abonat al agentiei imseamna ca aceasta a gresit transmitand-o, dar situatia este rara. O agentie trebuie sa difuzeze tot ceea ce poate interesa fie si o mica minoritate dintre clientii sai.
Finalitatea tuturor acestor trasaturi ale ziaristicii de agentie (concretete, concizie, exactitate, claritate, obiectivitate, autenticitate, sobrietate, operativitate) este obtinerea unei maxime eficiente a intregii activitati.
Aceste calitati ale serviciilor depind de calitatea muncii depuse de toti ziaristii, de la corespondent pana la redactorul de desk care difuzeaza telegrama. Munca unui ziarist de agentie nu este fundamental diferita de cea a confratilor sai din presa, ale caror metode vor fi expuse in continuare. Dar cele mai sus afirmate implica faptul ca exigentele generale in privinta ziaristilor sunt duse la maximum de rigoare in ce priveste corespondentii, reporterii si redactorii unei agentii.
Sistemul comunicatiilor de masa, atat pe plan national, cat si international, este astazi de neconceput fara o institutie specializata in obtinerea, redactarea si raspandirea stirilor: agentia de presa. In reteaua surselor de informare a presei scrise sau audio-vizuale ea detine un loc central, justificat prin faptul ca, an de an, dezvoltandu-si neincetat activitatea, a ajuns sa furnizeze cea mai mare parte din volumul zilnic de stiri si informatii tiparite, radiodifuzate si televizate.
Traim intr-o era a comunicarii generalizate, multilaterale, scrise si orale, care solicita slujitorilor presei un efort constant pentru a asigura o circulatie optima a informatiei - conditie sine qua non a dezvoltarii vietii sociale.
Rapiditatea si chiar instantaneitatea comunicarii si difuzarii sunt preocupari de maxima importanta pentru fiecare ziar, post de radio sau de televiziune in lupta pentru castigarea primului loc in transmisia evenimentului, a noutatii. In acest cadru, agentia de presa detine un rol cheie in colectarea, prelucrarea si transmiterea stirilor, fiind cel mai important producator de informatii, precum si principalul intermediar intre piata informatiei si presa. Ce a determinat aparitia si dezvoltarea acestui mijloc specializat al comunicarii de masa? Desigur, un mijloc tehnic nou raspunde unei nevoi colective noi de comunicare. Cerinta mereu crescanda pentru cresterea vitezei de furnizare a unor stiri importante impune in mod automat necesitatea concentrarii si specializarii in domeniul difuzarii stirilor de actualitate. De asemenea, mondializarea informatiei, datorita dezvoltarii echipamentelor tehnice, a tehnologiilor perfectionate de difuzare, au facut necesara impartirea rolurilor intre mijloacele de comunicare, agentia de presa primind sarcina de a fi prima sursa de informare pentru toate celelalte media. Niciodata un ziar, un post de radio sau de televiziune nu va putea sa-si asigure cu un aparat tehnic si redactional propriu o informatie rapida, continua, abundenta, universala.
O agentie de presa este un important pool al ziaristilor, aflata la dispozitia unui mare numar de media. Acestea din urma participa la finantarea ei, fie sub forma aderarii la o cooperativa, fie varsand o redeventa sub forma unui abonament.
Spre deosebire de situatia ziarlor, aceste abonamente nu sunt la pret fix, ci, in general, in functie de tirajul ziarelor si de audienta canalelor de radio sau de televiziune. Trebuie realizate de serviciile publice si de intreprinderile industriale sau comerciale constituie, pentru agentiile de presa, un supliment de finantare, cel mai adesea indispensabil.
Asadar, un ziar asteapta de la o agentie sa-i aduca imediat la cunostinta tot ceea ce ii poate interesa pe cititorii sai din evenimentele care se petrec in zona acoperita de respectiva agentie. Principalele agentii au pus la punct mecanisme atat de bine adaptate incat isi indeplinesc perfect aceasta sarcina, cel putin in emisfera nordica. Si, chiar daca in atributiile reporterilor si ale corespondentilor angajati ai unui ziar intra obligatia de a incerca sa depaseasca in viteza agentiile anuntand o stire inaintea lor, rareori ajung in aceasta situatie, in ciuda eforturilor lor.
Organizarea si functionare
Asadar, o agentie telegrafica de stiri pentru ca ne vom referi in acest capitol doar la agentii de stiri (telegrafice) care acopera realitatea intr-o maniera generala si imediata trebuie sa fie in masura sa afle imediat un eveniment oarecare ce se petrece oriunde in lume si oricand si sa comunice fara intarziere aceasta stire tuturor abonatilor sai. Acest lucru presupune o retea foarte densa de corespondenti si de legaturi instantanee cu acestia, precum si cu abonatii. De asemenea, presupune o redactie centrala eficienta, in permanenta alerta.
Corespondentii se afla la originea, la punctul de plecare a oricarei stiri. Pentru agentiile nationale, ei se afla raspanditi in fiecare tara. Cand agentia vrea sa primeasca dintr-o anumita zona aproape zilnice, ea instaleaza acolo, de regula, un corespondent propriu.
Altminteri, face apel la serviciile unui stringer (din englezescul string, "cordon": un stringer este cel care trage de cordonul clopotelului). Acest stringer este un ziarist local care nu face parte din personalul angajat al agentiei, dar pe care aceasta poate conta ca-i va comunica stirile interesante si ca o va atentiona atunci cand este prevazut un eveniment importand de natura sa justifice deplasarea unui trimis special. In general, stringerii sunt platiti la bucata, in functie de stirile transmise.
Aflati la punctul initial al lantului unei agentii, corespondentii particulari si stringerii sunt avangarda acesteia, pandarii ei, ultimii care sa dea socoteala in fata consiliului director. Dar ei nu sunt cu adevarat ultima ramificatie a circuitului de strangere a informatiei. Nu au posibilitatea sa fie martorii tuturor evenimentelor. Ei insisi recurg la ajutoare, la care fac apel in mod mai mult sau mai putin regulat: informatorii obisnuiti sau de ocazie, care sunt adevarate surse prime ale stirilor. O buna retea de informatori este indispensabila pentru un ziarist. Ea este constituita din persoane "bine plasate" la diferite nivele de responsabilitate si care, cel mai adesea, au un anumit interes ca sa fie cunoscut - sau ascuns, adica deformat - un discernamant pe acesti informatori, pentru a nu se lasa intoxicat sau dezinformat.
In centrele a caror importanta justifica prezenta mai multor corespondenti, agentia dispune de un birou organizat asemeni unei redactii in miniatura, care centralizeaza telegramele corespondentilor si pe ale stringerilor din regiune. In sfarsit, la scara unei parti a lumii, agentiile mondiale dispun de centre regionale care indeplinesc rolul de relee intre corespondenti si sediul agentiei. Autonomia unui centru regional poate merge pana la emiterea autonoma a unui serviciu de stiri pentru sectorul geografic avut in vedere.
Legaturile se fac prin telefon, prin radio sau prin satelit. Conform echipamentului de care dispun, corespondentii si reporterii transmit telegramele la sediul central al agentiei prin calculator, prin telex, prin teleimprimanta sau prin telefon sau de la centrul regional, informatia este transmisa abonatilor, care o primesc pe un calculator sau pe teleimprimante, prin legaturile permanente ale retelei publice de telecomunicatii.
Redactia centrala este creierul agentiei. Misiunea sa este de a primi stirile, de a le selecta, de a le completa, la nevoie de a le traduce si apoi de a le retransmite in cel mai scurt timp posibil. Acest ansamblu de operatiuni este relativ simplu, aproape mecanic, in ce priveste stirile de interes mediu, in agentiile nationale care difuzeaza un singur serviciu. El insa se complica atunci cand este vorba despre stiri importante si in agentiile modiale care difuzeaza, aproape toate, numeroase servicii diferite.
Schematic vorbind, o agentie mondiala dispune de atatea deskuri cate servicii opereaza, fiecare serviciu fiind caracterizat prin sectorul geografic care in intereseaza si prin limba folosita.
La sediul agentiei, telegramele de presa intra direct in computer, care le stocheaza si difuzeaza instantaneu, pe o imprimanta rapida, primele randuri ale stirii catre toate deskurile. Este sarcina fiecarui desk sa trieze aceste stiri si sa le difuzeze conform interesului pe care il reprezinta ele pentru acele media din sectorul respectivului desk si conform volumului global (numar de cuvinte) pe care il implica serviciul sau zilnic.
Tratamentul telegramelor este, in primul rand, o problema de alegere. Nici un serviciu nu poate difuza totalitatea depeselor primite si abonatii asteapta din partea agentiei o selectare a stirilor care elimina, in masura posibilului, informatiile ce nu prezinta interes pentru ei. Fiindca extinderea gradului de infromare are efecte perverse: sumedenia de comunicare in masa - in general abonat la mai multe agentii - atrage dupa sine inceputul unei asfixieri si cere din partea redactorilor un volum de munca din ce in ce mai mare pentru a le tria.
Iata motivul pentru care principala schimbare aflata in curs in cadrul marilor agentii inca din anii optzeci este punerea la punct a unor "servicii cu cartela". Introducerea codurilor in programele informatice trebuie sa ingaduie fiecarui abonat sa obtina numai acele telegrame referitoare la subiectele care ii intereseaza.
Asadar prima etapa a muncii unui desk este cea de triere. Stirile care nu prezinta interes pentru clientela sunt abandonate pe imprimanta.
Celelalte sunt introduse pe monitorul unui computer pe al carui ecran redactorul ia cunostinta de telegrama in totalitatea ei. El trebuie sa o verifice si sa o corecteze, uneori sa o scurteze sau sa o dezvolte. In ceea ce priveste stirea propriu-zisa - exceptand cazul unei contradictii cu alte surse -, redactorul are deplina incredere in corespondent, dar unele amanunte sau rapeluri pot fi inexacte sau imprecise, prea dezvoltate sau, dimpotriva, insuficiente pentru abonatii respectivului serviciu.
Aceasta munca trebuie sa fie rapida, deoarece difuzarea unei telegrame nu poate fi intarziata. Dar, in cazul unor evenimente importante, redactorii de desk sunt solicitati sa redacteze doua tipuri de depese complementare: articole de background (de fundal) care plaseaza stirea in context si o lamuresc pentru a face din ea o informatie completa; sinteze care reiau firul unui eveniment si aduc la zi informatia in legatura cu respectivul subiect. Redactorii pot cauta in memoria calculatorului elemente pertinente deja redactate (biografii, cronologii, analize politice, economice sau sociale) si le pot difuza fie ca atare, fie dupa o revizuire, ca urmare a telegramei trimise de corespondent.
In sfarsit, la primirea unei stiri importante referitoare la zona sa, seful de desk - care este responsabil cu acoperirea acestei zone, cat si cu serviciul care difuzeaza stirile acolo - poate fi pus in situatia sa-i alerteze pe corespondentii aflati in apropierea locului de producere a evenimentului, sa telefoneze unor informatori, sa ceara redactorului-sef sau sefului sectiei de reportaje sa trimita acolo un reporter.
Pe scurt el nu rezuma doar sa prelucreze informatia primita; trebuie, de asemenea, sa ia toate deciziile folositoare pentru a difuza cea mai buna informatie cu putinta.
Difuzarea telegramelor este asigurata de calculator, pentru fiecare sectie in parte, conform gradului de urgenta conferit de seful de desk atunci cand valideaza o telegrama: flash-ul este difuzat imediat, eventual chiar intrerupand transmiterea in curs de difuzare, care va fi reluata ulteriorl; telegrama urgenta este difuzata dupa cea in curs de transmitere; telegrama obisnuita este asezata pe lista de asteptare pentru a fi transmisa cand ii revine randul.
Agentia de presa, ca mijloc specializat de comunicare, are la dispozitie sisteme tehnice (comunicatii proprii prin cablu, teletex, instalatii electronice de transmisie, receptie si selectie, calaculatoare electronice necesare colectarii si difuzarii informatiilor) capabile sa indeplineasca cele mai exigente cerinte ale sistemului informational contemporan. Iata, deci, ca in conditiile de azi , nici unul din principalele mijloace de comunicare de masa - ziarul, radioul, televiziunea nu pot sa functioneze singure, independent de serviciile agentiei de presa.
Aparitia acum un secol si jumatate a agentiei de presa, delimitarea precisa a statutului si a functiilor sale in cadrul mijloacelor de comunicare de masa au generat un nou gen de activitate ziaristica al carei specific este determinat in mod hotarator de trei factori principali:
a) agentia de presa este un mijloc specializat al comunicarii de masa, cu un program mult mai strict delimitat decat al celorlalte mijloace de comunicare. Principala sa activitate se refera la colectarea de informatii si prelucrarea lor despre evenimente majore - nationale si internationale - acele evenimente socialmente semnificative, care sunt interesante pentru un public cat mai larg. Agentia nu transmite stiri de interes particular, restrans, ea emite pentru un public de vaste dimensiuni, ceea ce determina ca si subiectele abordate sa suscite un larg interes.
b) agentia de presa nu se adreseaza direct publicului, ci mediat, prin intermediul celorlalte mijloace de comunicare de masa: ziare, reviste, audio, TV. Datorita acestui fapt, agentia isi subordoneaza si adapteaza intreaga activitate publicistica la cerintele beneficiarilor sai. Buletinele, emisiunile zilnice difuzate prin cablu, telexuri, instalatii electonice de catre agentia de presa sunt deseori denumite, din acest motiv,"ziare pentru ziaristi", acestia fiind consumatori directi ai productiei de informatii a agentiei.
c) agentia foloseste semnatura colectiva.
Ea furnizeaza informatii unei imense retele de abonati, de o mare diversitate. Relativa absenta a unui destinatar concret, precum si caracterul oficial al textelor difuzate impun o minima implicare a ziaristului in redactarea informatiilor (persoana I-a si semnatura individuala nu se folosesc niciodata).
Conform datelor oferite de UNESCO, in anul 1900 existau in lume 15 agentii nationale de presa; in anul '50 numarul lor a sporit la 81, pentru ca la inceputul deceniului noua sa ajunga la 130.
Agentiile participa activ la schimbul mondial de informatii, fiecare insa in raport de amploare si capacitate tehnica si financiara a sistemului sau de colectare, prelucrare si transmitere a stirilor la scara mondiala. Pentru ca, in timp ce agentiile nationale isi circumscriu activitatea in limitele frontierelor tarilor lor, transmitand pentru strainatate numai informatii nationale, o serie de agentii desfasoara o activitate avand caracter international: culeg informatii de pe intreg globul si le raspandesc in toate tarile care sunt dispuse sa le primeasca si cu care au fost incheiate acorduri in acest sens.
Aproape toate agentiile nationale sunt abonate sau au aranjamente de schimb de informatii cu una sau un mai multe agentii internationale, pentru a primi stiri din strainatate si a furniza stiri interne. La fel se procedeaza si intre agentiile nationale, care practica schimbul de informatii pe baza de acorduri bilaterale.
O tedinta ce devine tot mai evidenta este cresterea cooperarii regionale intre agentiile din tarile mici sau in curs de dezvoltare, determinata de intensificarea preocuparilor tuturor statelor pentru, precum si de necesitatea contracararii procesului de concentrare a informatiei in mainile unor mari agentii, ceea ce provoaca disfunctionalitati si dezechilibru in fluxul informatiei.
Intre agentiile de presa existente pe glob exista mari deosebiri in ceea ce priveste structura. "Unele sunt organizate, se consemneaza intr-un document UNESCO, potrivit regulilor dupa care se conduc intreprinderile obisnuite comerciale si dupa practica intreprinderilor obisnuite comerciale si dupa practica intreprinderilor nationale sau transnationale; altele sunt organizate pe baza de cooperare, fara a urmari profit si sunt controlate si finantate de ziare si de societati de radioteleviziune; in multe tari, agentiile de presa sunt controlate sau conduse de stat; ele sunt corporatii publice create de stat sau proprietate particulara".
Sub aspect juridic, se disting agentii oficiale, care prezinta pozitia guvernului si sunt imputernicite sa transmita comunicate in numele autoritatilor si agentii semioficiale, care exprima o conceptie apropiata vederilor politice ale sferelor conducatoare dintr-o anumita tara. In functie de titlul de proprietate, exista agentii de presa cu titlul de societate pe actiuni, asociatii ziaristice, intreprinderi particulare sau, cel mai frecvent, agentii de stat.
Conditiile politico-sociale, economice si culturale din domeniul circulatiei informatiei si comanda sociala privind informatiile de presa (cuvant si imagine) pentru mijloacele de comunicare de masa sunt supuse in permanenta schimbarilor, impunand agentiilor de pres noi forme de activitate ziaristica si noi solutii tehnice. Aici intervine o conditionare reciproca: dezvoltarea tehnicii implica perfectionarea modalitatilor ziaristice si invers, dezvoltarea mass-media, largirea surselor de informare si a functiilor ei, determina agentiile sa caute noi solutii tehnice.
Evolutii tehnice spectaculoase au avut loc in ceea ce priveste metodele de culegere, de editare si transmitere din ce in ce mai rapida a unor importante cantitati de stiri. In prezent, este posibil, utilizand o aparatura perfectionata sa scrii, sa corectezi si sa transmiti imediat stiri.
Au fost sporite capacitatea, aria de actiune, rapiditatea, calitatea transmiterii de stiri si fotografii. Exista sisteme imbunatatite si extinse de cablu, telefon si telex, ca si circuite de radio in cadrul unei tari si intre tari si continente si, in unele situatii, s-a ajuns sa fie inlocuite circuitele clasice prin sateliti. Pe plan tehnic, stiri si reportaje pot fi transmise la randul lor, pot difuza mesajele in mod instantaneu prin sisteme speciale catre agentii.
Redactorul din structura centrala a agentiei. Rolul desk-ului.
Principala sarcina a deskului este de a asigura continuitatea serviciului distribuit clientilor. Aceasta sarcina are trei aspecte:
selectarea stirilor, stabilirea prioritatilor si a volumului
supravegherea respectarii normelor, adica recitirea,
corectarea si, la nevoie, chiar rescrierea stirilor
controlul continuitatii informatiilor.
Pentru a-si indeplini sarcina, deskul trebuie sa cunoasca:
.orele-limita (deadline) ale clientilor
.natura pietelor de difuzare, adica "tintele" vizate.
deskul are datoria de a furniza unei clientele cat mai vaste un produs finit, utilizabil pe loc. In aceasta privinta deskul este ultima veriga a lantului care duce stirea "de la producator la consumator", o veriga de importanta decisiva. Deskul nu are doar sarcina de a definitiva forma stirii (traducere, rescriere etc.), ceea ce tine de functia sa de editare, ci si de a distribui in cele mai bune conditii stirile imediat utilizabile: aceasta functie de validare presupune o munca de mare raspundere si complexitate, care necesita o anumita distantare si o viziune de ansamblu a firului". Daca aceasta functie nu este bine coordonata, o mare parte a muncii de editare devine inutila.
Selectia, prioritatile si volumul
Prima sarcina a deskului este alegerea stirilor din multimea variata a informatiilor. Nu se poate relata totul, iar agentia nu poate decat sa propuna, pe o piata anume, o selectie a informatiilor, adaptata cat mai bine pietei respective.
Prioritatea primita de o informatie depinde de mai multi factori: mai intai, importanta in sine a evenimentului (flash, buletin, urgent, stire obisnuita), care depinde la randul ei de piata sau pietele deservite. O informatie fara interes pentru majoritatea clientilor unui desk poate fi publicata pe prima pagina a ziarelor dintr-una sau mai multe tari (cf. "tintele"). Apoi, caracterul vandabil al unei informatii, adica newsworthiness", cum spun anglo-americanii. Fara a fi de mare importanta, un eveniment ca un fapt divers interesant, o aventura a unei actrite celebre sau o declaratie intempestiva a unei personalitati politice, poate fi reluat cu mai mult succes decat o conferinta de presa a presedintelui SUA sau ultimele evolutii ale unui conflict pe marginea bugetului UE. "Valoarea de 'noutate" depinde adesea de evolutia evenimentelor: un anumit subiect ecologic care nu prezinta, de obicei, decat un interes marginal, poate deveni peste noapte un subiect de cea mai mare actualitate.
ora-limita (deadline).
previziunile ("meniul"): materialele anuntate clientilor trebuie date la orele prevazute. Cand se apropie ora, ele capata o prioritate absoluta fata de toate celelalte, cu exceptia, fireste, a eventualelor buletine sau urgente.
In afara selectiei stirilor distribuite si a stabilirii prioritatilor, deskul hotaraste si volumul informatiei.
lmportanta in sine a unei informatii, decupajul relatarii, valoarea sa "ca noutate", orele-limita ale clientelei au rolul lor in determinarea volumului unei stiri, care depinde si de cunoasterea pietelor, unele dintre ele putand relua stiri mai lungi decat altele. Numeroase studii au demonstrat ca, pentru cititorul mediu, capacitatea de atentie nu trece de 400 de cuvinte, ceea ce inseamna ca orice material care depaseste acest volum este socotit "lung". Concurenta audio-vizualului stimuleaza in presa scrisa, pana la un punct, cererea de materiale bogate, insa numai subiectele mari, "evenimentele" zilei justifica materialele lungi si o succesiune de leaduri. Se pot adauga materialele de tip "panoramic", magazin sau ancheta, pe care cititorii le parcurg in general mai pe indelete, ceea ce nu inseamna ca trebuie neaparat sa aiba mai mult de 500-600 de cuvinte.
Trebuie subliniat ca, in afara de materialeie legate de evenimentele majore, clientii nu folosesc decat foarte rar stirea in intregime. ln majoritatea cazurilor, "reluarile" constau in fragmente de stire, pe care clientii le reduc adesea Ia doua-t rei paragrafe sau uneori doar la lead.
O alta problema pentru agentie (AFP, in cazul de fata) este marele numar de traduceri care trebuie facute, datonta folosirii mai multor limbi. In majoritatea cazurilor, materialul se comprima la traducere (mai ales din franceza in engleza).
Unui ziarist care scrie in franceza, de pilda, un material interesant pentru deskul englez i se poate cere un material de 600 de cuvinte, chiar daca responsabilii emisiunilor in franceza considera ca 400 de cuvinte sunt suficiente. In general, producatorul este adesea obligat sa-si dimensioneze materialul in functie de nevoile principalului utilizator, lasand in seama deskurilor sarcina de a adapta produsul la nevoile lor.
Deskurile au prin urmare si sarcina de a scurta numeroase materiale. Daca materialul raspunde normelor de agentie si este structurat in piramida inversata, operatia este simpla si nu necesita rescrierea: este suficient sa fie suprimate unele paragrafe, incepand de la sfarsit.
In sfarsit, valoarea sau caracterul vandabil al unei informatii nu se judeca dupa valoarea materialului in sine, ci si in raport cu ansamblul actualitatii si cu volumul total al serviciului oferit clientului.
O informatie considerata vandabila la o ora H intr-o situatie mai curand calma poate deveni inutila dupa doua ore, daca intre timp s-a aflat ca un Boeing 747 s-a prabusit peste un imobil de locuinte la New York si ca a decedat o personalitate importanta. Se intampla chiar ca un material scris la cerere sa nu mai poata fi folosit, in asemenea conditii.
Recitirea si rescrierea
Cea de-a doua sarcina a deskuiui este de a veghea ca serviciul distribuit clientilor sa raspunda normelor de agentie.
Deskul va verifica, prin urmare:
a) ca informatia sa fie atribuita unei surse;
b) ca informatia sa aiba un lead si un sublead care raspund la intrebarile cine, ce, cand, unde, de ce, cum;
c) ca informatia sa fie clara.
Aceasta sarcina se indeplineste prin recitirea informatiilor primite si, in mod exceptional, prin rescriere.
Regula spune ca un material nu va fi rescris decat daca este absoluta nevoie, si ca, in acest caz, ne vom limita la strictul necesar.
In marea majoritate a cazuriior, deskurile nu pot sti mai bine decat corespondentul ceea ce acesta a vrut sa spuna. Orice stire ambigua sau care pune grave probleme de interpretare va fi retinuta si supusa atentiei conducerii redactiei, care va cere sa ceara producatorului fie o lamurire care va permite schimbarea materialului fara riscuri de eroare, fie o noua versiune.
Orice schimbare de fond va fi facuta cu acordul conducerii redactiei sau a producatorului, lucru valabil chiar pentru "urcarea" unui lead, daca sensul general al informatiei risca sa fie astfel modificat.
Ne vom feri de tentatia de a corecta si de a rescrie cu orice pret, care consta in schimbarea sistematica a unuia sau a mai multor cuvinte, in modificarea sintaxei frazelor "sau eliminarea unor propozitii doar pentru a arata ca am lucrat" pe stire.
Deskul nu trebuie sa-i demonstreze producatorului ca stie limba, nici ca are, in legatura cu subiectul tratat, cunostinte mai vaste, ci trebuie sa-l ajute si sa asigure respectarea normelor de agentii, care pot fi uneori uitate sub presiunea timpului. Si reciproca este valabila, in sensul ca producatorul trebuie sa usureze munca deskului, respectand aceste norme.
Rescrierea se va limita prin urmare, in majoritatea cazurilor, la mici retusuri: corectarea greselilor de litera, de ortografie sau de gramatica, eliminarea constructiilor greoaie sau adaugarea elementelor uitate de catre producator (sau uneori necunoscute de catre acesta): varsta, functia unei personalitati etc..
lndicatiile privitoare la sursa sunt, in principiu, intangibile si nu pot fi modificate decat cu acordul producatorului.
Traducerile
Traducerile reprezinta un exercitiu aparte de rescriere. Si aici insa se va respecta ceea ce a scris corespondentul, ceea ce a vrut sa spuna, indicatiile legate de sursa. Totusi, se intelege de la sine ca traducerea nu poate fi facuta cuvant cu cuvant.
Leaduri si sinteze
Redactarea leadurilor este si ea un exercitiu de rescriere. Fie ca este vorba de scrierea la desk a unei sinteze care reia informatii din mai multe materiale, fie de inserarea intr-un anumit material a unor elemente de informatie. Dovenind din alta parte, respectarea a ceea ce a spus producatorul si a surselor pe care acesta le-a citat este obligatorie.
Pe scurt, si rescrierea, banala sau creatoare, ca in cazul leadurilor, intra in atributiile sale, deskul nu trebuie sa "inventeze" nimic. Poate imbogati o stire adaugandu-i elemente de background, poate scrie o sinteza dar, ca orice ziarist, va respecta sursele, care sunt in cazul sau producatorii agentiei.
Controlul continuitatii
Serviciul unei agentii trebuie sa ofere pentru orice fapt de actualitate un tot coerent. Sarcina de a asigura logica produsului oferit pe piata, care este stirea, revine deskurilor. Aceasta este cea de-a treia atributie a deskurilor, legata de functia lor de validare.
Deskul se va asigura mai intai ca relatarea informatiei este conforma cu regulile, adica orice buletin este urmat, in timp util, de un aditiv, daca este nevoie, si in orice caz de un lead, completarea nu vine inainte de informatia pe care, trebuie sa o completeze, filele unui material sunt transmise in ordinea corecta.
Cand evenimentul evolueaza, deskul se va asigura ca materialul aflat pe firul de asteptare nu este depasit de noile informatii. Cei ce raspund de emisii trebuie sa elimine, sistematic, toate materialele depasite, schimbandu-le fie prin "improspatarea" materialului eliminat in functie de elementele noi, fie prin inlocuirea cu un nou material trimis de serviciile producatoare.
Aceasta sarcina se poate complica pentru deskurile multidirectionale, datorita faptului ca informatia depasita poate fi deja difuzata pe unele directii, dar pe altele nu, lucru care se intampla frecvent daca vitezele de transmitere sunt diferite, in functie de directii.
In acest caz, noua informatie devine in mod necesar un nou lead pe directiile in care prima a fost deja difuzata, dar poate ramane ca prim lead pe celelalte. Un acelasi lead difuzat de acelasi desk poate avea numere diferite, dupa directiile pe care a fost difuzat.
lndicatiile de mai sus sunt valabile mai ales pentru emisiile de mica viteza. Pe masura ce viteza de transmitere creste, controlui continuitatii consta in primul rand in difuzarea succesiva de noi leaduri care actualizeaza inforrnatia in. functie de ultimeie evenimente. La rigoare, intr-un sistem de informatie de tip banca de date, unde clientul insusi cauta ceea ce are agentia de vandut cu privire la o situatie anume, contrclul continuitatii devine o actualizare constanta a materialului sau a materialelor referitoare la situatia respectiva. Astfel se stabileste un dialog permanent intre desk si ordinator.
Tintele:
Chiar daca distribuie informatia intr-o singura tara, nici un desk nu are o clientela unitara si uniforma, gata sa absoarba aceleasi stiri pe toate subiectele.
In afara de stirile de interes general, vom distribui asadar pe fiecare piata un serviciu care sa raspunda nevoilor sale specifice. lnformatiile care raspund acestor nevoi sunt ceea ce anglo-saxonii numesc "target news " sau stiri cu ti nta", de o importanta fundamentala pentru prezenta unei agentii pe o piata sau alta.
Tinta vizata de acest tip de informatie poate fi limitata: o tara, o regiune dintr-o tara sau chiar un singur ziar care se arata interesat - sau mai vasta: un grup de tari care au interese comune din motive geografice, economice sau istorice etc..
Unele tipuri de stiri cu tinta sunt evidente: vizita in strainatate a unui prim-ministru portughez sau suedez va necesita, ca "special Lisabona" sau "special Stockholm", o relatare distincta, care nu se va transmite pe celelalte directii un accident de masina soldat cu trei morti va interesa Geneva daca victimele sunt elvetiene, Tokio daca sunt japoneze etc..
In legatura cu vizitele personalitatilor in strainatate, trebuie retinut ca sefii de stat si de guvern sunt adesea insotiti, pe timpul calatoriei, de numerosi ziaristi din propria lor tara. In acest caz, clientii agentiei nu doresc neaparat o relatare foarte bogata, pe care o vor primi oricum de la trimisii lor speciali, ci pot aprecia, de exemplu, un chenar sau niste anecdote.
De obicei, inainte de astfel de vizite, seful de birou din tara utilizatoare a serviciului (tara-tinta) indica, printr-o nota destinata reclactiei, tipul de relatare dorita.
Alte tipuri de stiri cu tinta necesita o cunoastere mai aprofundata a pietelor. Trebuie stiut d'inainte, de pilda, ca ziarele din cutare tata se intereseaza de problemele mediului inconjurator si ale energiei nucleare, dar ca in alta tara se cauta stirile referitoare la societate sau la cinema, ca o anumita tara doreste stiri din Africa, in vreme ce alta se arata interesata de America Latina etc.
Determinarea interesului clientilor se poate baza pe date istorice (Portugalia cere stiri despre fostele colonii portugheze din Africa), geografice (orice tara este mai interesata de ceea ce se petrece in vecinatate), economice (producatorii de carbune cauta sa afle ce se intampla pe piata carbunelui etc.). Ea se mai poate uneori intemeia doar pe verificari ale stirilor preluate de la agentie si de la institutiile concurente, ceea arata ca un anumit tip de stire merge destul de bine pe cutare piata, dar are putine sanse de a fi reprodus in alta parte.
Un desk poate fi in situatia de a trata ca "stire cu tinta" o informatie care ar interesa in mod normal pe toata lumea dar care, din cauza firului de asteptare, nu se poate folosi in timp util decat pe anumite directii.
Unele stiri cu tinta pot fi expediate clientului in limba ceruta de acesta - de exemplu spaniola la Madrid sau chiar Lisabona - engleza la Haga, portugheza la Lisabona si in Brazilia, particularitate care nu scuteste deskul de datoria de a verifica daca stirea este conforma cu normele.
Orele limita (deadlines)
a) Pentru producator
Orele-limita sunt fixate in functie de nevoile clientelei si trebuie riguros respectate. Un material referitor la un eveniment important, care soseste la zece minute dupa ora-limita, nu este mai valabil pentru clientul respectiv decat un reportaj facut la radio dupa buletinul informativ in care ar fi trebuit sa fie inclus.
ldeea ca un material nu se poate face decat dupa 1 7h30, pentru ca, de pilda, atunci se termina o conferinta de presa nu este valabila daca ora-limita (deadline) pentru o directie anume este 1 5h00. In acest caz, se vor face doua materiale:
. un material prospectiv pentru 1 5h00, care poate fi publicat dupa 1 7h30 de destinatar. Un procedeu comod este cel oferit de formulele de mai jos:
DI XX)( urma sa faca o trecere in revista a Urma sa abordeze. pentru ca aceste formule pot fi interpretate si la viitor, si la trecut.
Acest gen de material prospectiv este foarte folosit in cotidiene si in saptamanale.
. O relatare dupa consumarea evenimentului (sau, daca evenimentul este impqrtant~o relatare completa in mai multe stiri)
Exista, in mare, trei tipuri de ora-limita pentru presa scrisa:
. una la care ziarele nu mai primesc materiale lungi (peste 400 de cuvinte)
. una la care nu mai preiau materialele urgente (cam 200 de cuvinte)
. una la care editia este definitiv inchisa si nu mai pot prelua nici macar un buletin de 30 de cuvinte.
Trebuie sa tinem seama de faptul ca dupa primul dead-line, toate materialele lungi vor fi decalate in presa scrisa, daca vor fi preluate, cu o jumatate de zi. Dupa cel de-al doilea deadline, informatia nu va fi preluata decat daca se refera la un evenimentde cea mai mare importanta. Dupa cel de-al treilea, deskul lucreaza doar pentru radio si pentru urmatoarele conditii ale ziarelor.
Orele-limita se stabilesc in functie de marile directii geografice.
Inca o data, un material, oricat de bun, care ajunge ia zece minute dupa deadline este egal cu zero.
Ideea ca nu se poate anticipa un eveniment sau mai bine zis desfasurarea acestuia vine in contradicgie cu o practica ziaristica generala: in cotidiane si mai ales in saptamanale, ziaristii sunt mereu obligati sa procedeze astfel, riscurile fiind chiar mai mari decat intr-o agentie.
Sa mai notam, in treacat, ca asemenea materiale pro-spective, facute inainte de eveniment, dar destinate utilizarii dupa consumarea evenimentului, trebuie sa cuprinda o indicatie precisa cu privire la momentul evenimentuiui relatat.
b) pentru desk
Orice desk trebuie sa cunoasca orele-limita (deadlines) ale clientilor.
Producatorul nu-si poate intotdeauna adapta stirea in functie de aceste ore, care se schimba de la un fus orar la altul. Deskurilor Ie revine asadar sarcina de a adapta stirile in functie de nevoile sau de posibilitatile clientilor la o anumita ora.
Astfel, un lead cerut la 15h00 GMT pentru a raspunde nevoilor unei piete date va putea fi amanat, pentru alte directii, pana la 1 7h00 GMT, ceea ce va permite, la nevoie, actualizarea lui in functie de cele mai recente evolutii ale evenimentului tratat. De asemenea, un material de 500 de cuvinte care ajunge la o ora la care clientii dintr-o anumita directie nu pot prelua decat versiunea scurta va fi redus la elementele esentiale (200 de cuvinte) pe aceasta directie, daca deskul considera informatia interesanta, ramanand ca materialul integral sa fie difuzat ulterior.
Corespondentul local are un regim de lucru semiautonom. El trateaza stirile din sectorul sau si apoi le trimite la sediu. Transimisia se face sub imperativul rapiditatii circulatiei informatiei.
Functionand dupa aceleasi principii ca si celelalte servicii redactionale de la nivel central, birourile locale nu au totusi aceleasi dimensiuni. Acestea depind de marimea teritoriului, de numarul de cititori si de cantitatea de evenimente.
Autonomia operationala a unui birou nu este totala deoarece el depinde de reactia centrala in ceea ce priveste principiile generale de elaborare si de prezentare a informatiilor locale, de conducere a activitatii, gestiune, de serviciile tehnice si de transmisie. Desi exista senzatia diversitatii abordarilor si stilului publicistic corespondentii locali trebuie sa se plieze regulilor generale ale intreprinderii ce rpivesc alegerea continutului redactional si prezentarea acestuia astfel incat sa se pastreze identitatea formei si continutului de ansamblu a produselor.
Jurnalistii din birourile locale acopera faptele si evenimentele din sectorul lor de activitate. Muncind intr-un spatiu geografic bine determinat, sunt la curent cu ceea ce se petrece acolo, deoarece se gasesc in posturile cele mai avansate ale campului evenimential cel mai restrans.
Munca acestor corespondenti locali, prezinta multe constrangeri. Adeseori ei sunt prinsi intr-un flux al informatiilor provenite de la institutiile locale care ii solicita pentru a face cunoscute comunicate sau activitati in care sunt implicate.
O asemenea situatie reprezinta o amenintare pentru obiectivitatea continutului redactional, relevand marea dependenta a corespondentilor fata de institutii la nivel local.
Presiunile externe exercitate asupra serviciilor locale sunt mai mari decat cele exercitate asupra jurnalistilor aflati in sediul central al agentiei. Se reproseaza frecvent mediilor regionale de a fi dependente de sursele sale de informatie, in special de sursele institutionale reprezentand diferite forme ale puterii politice, economice si administrative.
Deoarece acestea sunt indispensabile pentru acoperirea actualitatii fiecare corespondent incearca sa pastreze relatii cat mai cordiale respectand insa cadrul de conduita stabilit de Agentie.
Din mesajele primite de un birou local in jur de 70% provin, sub o forma sau alta, de la sursele jurnalistilor, oficiale (purtatori de cuvant, atasati de presa) sau particulare. Acestia joaca un rol esential in furnizarea cu regularitate a informatiilor din zona lor.
Nefiind intrutotul ziaristi, ei reprezinta ramificatiile cele mai fine ale institutiei de presa in zonele indepartate (zone rurale si orase de provincie).
Productia lor de cvasi-stiri (deoarece raman in principiu sub controlul ziaristilor) este foarte neomogena. Ea variaza in functie de importanta zonelor pe care le acopera, de densitatea evenimentelor care se produc acolo, si de timpul de care dispun pentru a culege informatii.
Acesti oameni sunt recrutati mai ales din randul secretarilor de primarie, cadrelor didactice si pensionarilor. Ei privilegiaza, din start, subiectele care au un grad marit de interes din punctul lor de vedere si pe cele furnizate de cercurile lor de cunostinte.
Corespondentul vegheaza ca informatiile sa fie complete si verifica acuratetea mesajelor primite, stabilind la randul sau o inaltime a importantei in procesarea si transmiterea lor catre Agentie.
BIBLIOGRAFIE:
Ionescu, Carmen, 2000, Agentii de presa din Romania, Ed. Tritonic, Bucuresti
Vranceanu, Florica, 2000, Un secol de agentii de presa romanesti (1889-1989), Ed. Paralela 45, Bucursti
Mauny, Aline, 1988, L'agence de presse, Hachette, Paris
***, 1998, 1994, La inceput a fost cuvantul (manualul AFP), vol1, vol2, Ed Rompres, Bucuresti
Popescu, Cristian, 1992, Introducere in ziaristica de agentie, Ed Univ. Bucuresti
UPI,1984, Stylebook, a handbook for writers and editors, UPI
Lucrare individuala 2
1. Redactati cate o stire pentru urmatoarele evenimente a caror existenta poate fi anticipata inainte ca evenimentele propriu-zise sa aiba loc, urmand sa le difuzati cu mentiunea "embargo"
-conferinta de presa privind ridicarea obligativitatii vizelor pentru Romania
-conferinta de presa privind instalarea lui Gheorghe Hagi la carma echipei nationale
2. Alegeti-va doua evenimente din actualitatea interna pe care sa le redactati in regimul presei de agentie dupa modelul:
- antefila: 400 - 600 de cuvinte
- fila de deschidere: 200 - 300 de cuvinte
- bilantul: 400 - 600 de cuvinte
3. Realizati un documentar expres pe tema conflictului armat dintre Statele Unite ale Americii si Afganistan
4. Redactati doua materiale - puncte principale, pornind de la doua evenimente din actualitatea interna.
5. Redactati doua materiale - continuare, pornind de la doua evenimehte din actualitatea interna.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Jurnalism | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
