Aerul tare al libertatii

Aerul tare al libertatii

Revolutia din Decembrie si "schimbarea la fata" a Crisanei

Schimbarea de regim politic in Romania, ca urmare a evenimentelor din Decembrie 1989, a aruncat intreaga presa intr-o situatie tulbure, agravata de indiciile unei vinovatii aproape colective, oricum, nedecelate. O vinovatie ce era determinata de calitatea pur ideologica a jurnalismului, de simple trompete ale unor "arpegii" propagandistice grosiere, dar care au fost mijloacele dezinformarii, manipularii si controlului mental. Acest statut a fost impus de regimul comunist, fara acordul unuia sau altuia dintre ziaristi, sub amenintarea unor represiuni imediate, in cazul unor dezertari sau initiative nocive[1]. Sentimentul vinovatiei rusinoase a blocat, imediat dupa 22 decembrie 1989, initiativele si a obligat la o defensiva a atitudinilor . Fosti activisti pe frontul ideologic, jurnalistii ce au lucrat la oficioasele de partid puteau cu destula greutate sa pozeze in partizani ai democratiei si libertatilor de constiinta.

Acest handicap din premise a determinat iesirea din ipostaza apatiei resemnate, fara insa a fi posibila o deschidere de orizont pozitiva. Timp de cel putin o luna de zile, ziaristii de la Crisana vor suferi de sindromul apatiei paralizante. Nu doar ei, fireste. Fenomenul este specific breslei. Privite retrospectiv, dupa mai bine de 16 ani, provocarile la care au fost supusi condeierii jurnalismului local par suficient de palide pentru a mai starni compasiuni circumstantiale. Analizate insa in "suc propriu", patimile sunt cu mult mai intense, cata vreme memoria recenta a semnaturilor sub texte ce faceau elogiul comunismului si al dictatorului tocmai executat, dadeau frisoane si provocau indispozitii acute. Acesta este motivul pentru care, imediat dupa 22 decembrie, cei mai multi dintre ziaristii din redactia Crisana isi vor permite un memento, o tacere de cateva numere, cel putin. Nu e nici pe departe intamplator faptul ca in primul numar al Crisanei iesite de sub capacul de plumb al cenzurii nu gasim semnatura nici unui ziarist! Merita staruit putin asupra acestei editii. Prima pagina propune un frontispiciu modificat, cu numele ziarului scris cu o alta grafica, dar mai ales fara indemnul "Proletari din toate tarile, uniti-va!", fara stema partidului si cea a judetului. De asemenea, in locul editorului clasic (Organ al Comitetului Judetean Bihor al PCR si al Consiliului Popular Judetean), gasim scris " - cotidian social-politic al Judetului Bihor - ". Deasupra frontispiciului, anuntul: Bravul popor roman este din nou victorios! Libertatea, adevarata Libertate a triumfat! Editorialul este semnat "Redactia" si are titlul Victorie! Adevarata libertate!. E scris in acelasi mod exaltat, folosind sintagme specifice stilisticii presei staliniste: "A apus pentru totdeauna dictatura lui Ceausescu, a clicii sale de tradatori de neam, a acolitilor lor care n-au avut niciodata nimic comun cu interesele neamului [] demnitate si libertate - teluri atat de scumpe fiecaruia dintre noi si pe care dictatorul, criminalul de la Scornicesti nu ne-a lasat sa le atingem" . In doar 24 de ore, cel mai iubit fiu al poporului a devenit un criminal, iar conducerea inteleapta o clica de banditi si acoliti. Metamorfoza este nu doar spectaculoasa, ci socanta! In acelasi editorial se vorbeste despre oamenii de buna credinta care "traiesc pe meleagurile scumpe ale Bihorului", muncitorii, taranii, intelectualii, care trebuie, fiecare la locul sau de munca, sa actioneze in liniste, ordine si disciplina. Merita a fi reprodus si pasajul care se refera la ziaristii insisi, tema pe cat de delicata, pe atat de expediata: "Ziaristii, toti lucratorii de la ziarul Crisana, libera, impreuna cu fratii nostri tipografii, traiesc marea, infinita emotie. In noaptea de 22 spre 23 decembrie a anului 1989 ei elaboreaza primul ziar liber dupa caderea dictatorului, a clicii sale, a doctrinelor sale abominabile, a ideologiei sale paranoice. Noi, ziaristii, am fost brutal opriti sa ne facem datoria fata de patrie si popor, am fost impiedicati sa servim adevarul, sa slujim sfanta misiune de ziaristi in intelesul corect al cuvantului si al meseriei nobile de a oferi cititorului nostru drag realitatea. Cu bucurie, cu vibratia pe care ne-o genereaza marea victorie a libertatii, insotite de scuzele pe care le cerem cititorului, ziarul ce debuteaza cu aceasta editie se afla concertat pe deplin la efortul innoitor al tarii, al poporului, al bihorenilor, slujindu-le cu credinta si sinceritate interesele, gandurile, aspiratiile, munca pasnica, libera" .

Prima pagina mai reda Comunicatul catre tara al Frontului Salvarii Nationale, continuat in pagina 3, dar si un indemn adresat bihorenilor, la ratiune, ordine, pace, liniste si calm - "Ne vom dovedi demni de aceste clipe de rascruce in istoria Romaniei facandu-ne, fiecare la locul nostru de munca, datoria fata de popor, fata de patrie, aparand tot ceea ce am faurit cu sudoarea palmelor si a fruntii. Sa le pastram deoarece sunt ale noastre!". Pagina a doua prezinta mai multe articole reunite sub fraza Bucuria fara margini a oradenilor prezenti, ieri, in Piata Victoriei. De fapt, e vorba de Piata Unirii, mai precis de platoul din fata primariei. Iata titlurile articolelor nesemnate: "Vom consolida victoria prin demne fapte de munca", "Bravii mineri ai Voivozilor sunt la datorie" si "Prezenti la datorie sunt si muncitorii din sectoarele vitale din Oradea" (e vorba de serviciile de gospodarie comunala, activitatea din morarit si panificatie, cea privind industrializarea laptelui, dar si situatia din sanatate). Poate parea ciudat faptul ca singurele texte semnate, sub o fotografie a fotoreporterului Al. Nitescu, surprinzand multimea din fata Primariei, sunt acelea ale lui Narcis Fekete, student, Stiinte Economice, Cluj-Napoca, si Ion Davideanu. Primul adreseaza un apel catre studentii oradeni, pe cat de incoerent, pe atat de retorizat la modul gaunos: "Dragi colegi si prieteni, viitori doctori, ingineri, profesori, economisti, sa aratam acum ca niciodata unitatea de suflet si simtire dintre intelectuali, muncitori, tarani si alte paturi sociale". Ion Davideanu e prezent cu un poem patriotic, deschizand o fertila colaborare cu ziarul, in lunile ce vor urma. In pagina a treia, gasim componenta Consiliului Judetean al FSN[5], precum si un Apel al acestei structuri de putere politica catre locuitorii judetului Bihor. Dupa ce bihorenii sunt felicitati "pentru calmul si lipsa de violenta" de care au dat dovada in timpul manifestarii din fata primariei, in finalul Apelului se adreseaza un indemn mobilizator: "Sa pornim chiar de azi la cladirea unei tari in care munca sa ne garanteze painea si legala libertate". Pagina a 4-a nu mai contine uzualele anunturi mortuare, ci e consacrata ecoului international al revolutiei romane - Europa, intreaga lume sunt alaturi de eroicul popor roman. Fireste, sirul relatarilor primite de la Agerpres incepe cu reactia Moscovei, continua cu cea a Budapestei si a celorlalte capitale est-europene, pentru a face loc apoi si celor capitaliste. Un scurt anunt pomeneste despre sosirea primelor ajutoare.

In numarul 2 al cotidianului, isi fac simtita prezenta iscaliturile membrilor redactiei: Al. Negru, Maria Vesa Aursulesei, Valentin Buzlea, Tr. Lipau, Gabriel Georgescu, dar si anunturile mortuare din pagina 4. Abtinerea de la semnatura, chiar in primul numar, a fost, poate, acel tampon necesar intre doua identitati opozabile ale aceluiasi ins, dar, in mod cert, si teama ca nu cumva sortii razmeritei sa fie perdanti! Luni, in ziua Craciunului, alte nume reintra in spatiul vizibil al cotidianului: D. Ciubotaru, Ioan Cretu, Doina Aronescu si Dumitru Negrutiu. De asemenea, tot cu numarul 3, din 25 decembrie, asistam la schimbarea titlului ziarului, din Crisana, in Crisana libera - cotidian democratic al judetului Bihor - , dupa modelul acreditat de televiziune. In plus, caracter exceptional are si faptul ca editia a aparut intr-o zi in care, prin regula, nu aparea cotidianul.

Editia de marti, 26 decembrie, anunta executarea cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. E simptomatica maniera in care se petrece acest lucru, la Crisana libera. Cu litere mari, in centrul primei pagini se spune: In sfanta seara de Craciun a murit anticristul Calaul poporului si soata sa au fost executati, dupa care urmeaza comunicatul in cinci puncte, cu celebrele capete de acuzare, dintre care primul a starnit atatea comentarii si dispute: "Genocid - peste 60.000 de victime". Astazi, poate fi caracterizat drept socant modul in care atunci a fost anuntata executia, chiar in ziarul care l-a glorificat pe Ceausescu, decenii in sir. Bucuria, entuziasmul, ba chiar fericirea ce se ascund in spatele textului sunt indiciile unui sindrom de vinovatie sublimata, excesul de retorica prin care era cautata rapida detasare de trecutul acuzator[6]. Gloantele ce au plecat din pustile plutonului de executie au avut si pentru ziaristii de la Crisana libera valoarea, simtita, daca nu marturisita, a unei redemtii, a unei mantuirii prin delegare.

Caracterul pasnic al revolutiei, la Oradea, a ferit corpul redactional de pusee ale revoltei violente stradale. Libertatea castigata, iesirea din teroare, degajarea mentala, toate acestea, dar poate si scenele de violenta vazute, gratie televiziunii, la Bucuresti mai cu seama, au generat o atitudine toleranta si non-critica. Bucuria celebrarii, atentia fixata pe evenimentele din Capitala, obsesia teroristilor si procesul cuplului Ceausescu au inhibat orice intentii de rafuiala cu ziaristii care, la comanda si fara drept la optiune, au servit propaganda. Am putea spune ca "schimbarea la fata" a ziaristului s-a facut fara operatii estetice dureroase. Au fost suficiente doar cosmetizarile si sarjele unui nou entuziasm. Faptul atat de bine cunoscut ca ridicolul nu ucide a fost probat din plin, in ultima decada a lunii decembrie, 1989, chiar de catre breasla jurnalistilor[7].

Primele numere ale Crisanei libere, pana la Revelionul 1990, exhiba entuziasmul ce a cuprins toata tara, bucuria sincera a schimbarii unei situatii ce-si consumase pana in exces maladiile. Este aproape firesc faptul ca este pastrata o anume retorica encomiastica - glorificarea, adeziunea, limbajul de furnir - chiar daca acum nu dictatorul este destinatarul acestui tratament gazetaresc, ci noile structuri de conducere ale tarii, FSN-ul, in primul rand, dar si Ion Iliescu. Editiile abunda in fapte de munca, chiar daca cincinalul nu mai este pretextul unui eroism de banda rulanta, dar si in asigurarile date poporului de catre oamenii muncii ca vor munci cu abnegatie pentru fericirea si bunastarea generala. Nimeni nu se gandeste la capitalism, desigur, dar mai fiecare vrea sa dovedeasca faptul ca noul regim se poate bizui pe el. Dupa o penurie alimentara atat de lunga si de umilitoare, nimic nu suna mai frumos decat faptul ca Sere Oradea a decis ca intreaga productie de legume si fructe sa fie oferita consumului intern, prin stoparea ofertei la export[8]. Acelasi efect il au comunicatele privind repararea unui cazan de la CET II, cat mai grabnic cu putinta, astfel incat romanul eliberat de dictatura sa nu mai sufere de frig . Benzina se da la liber! Noile structuri municipale si judetene fac eforturi disperate pentru a asigura o normalitate, chiar daca ea este foarte austera, si de a administra ajutoarele din Occident care ajung masiv in tara. Paginile ziarului, cata vreme ziaristii profesionisti au luat zilele libere necesare unui examen frust de constiinta, sunt pline cu luarile de atitudine ale cititorilor, bucurosi de a vedea ca numele lor pot sa apara intr-un ziar. Nimeni nu are, deocamdata, nici intentia si nici ragazul unor rafuieli. Bucuria eliberarii interioare era cu mult prea mare pentru a permite astfel de abordari umorale sau chiar intemeiate rational.

Cel mai important lucru este insa faptul ca ziaristii simt ceea ce asteptau ca o izbavire. Dupa nici doua saptamani de la evenimente, era clar ca nu riscau mai nimic. Reaparitia numelor sub articolele de ziar nu constituia nici cel mai neinsemnat neajuns. Sindromul iertarii parea sa insoteasca sindromul bucuriei fara hotar. Ragazul unei perioade de patru saptamani a fost suficient pentru o convalescenta morala aproape izbavitoare. Nume noi apar, regulat, in ziar, ceea ce denota o primenire serioasa a colectivului redactional.

Patetismul primelor numere, acelea din preajma Craciunului, incepe sa se estompeze, interesul ziarului manifestandu-se atat fata de ceea ce se petrecea la Bucuresti, dar destul de masiv si fata de noua realitate administrativa a judetului Bihor si a municipiului Oradea. Nu este, practic, editie de ziar sa nu avem Decrete-lege[10], sedinte ale FSN sau ale guvernului, intalniri cu delegatii externe, declaratii privind revolutia romana. In acelasi timp sunt consemnate constituirea de organisme de conducere democratice in institutiile bihorene, constituirea structurilor municipale si judetene ale FSN , alegerea primarului de Oradea, dar si al celui care conduce destinele judetului. Anunturile, mesajele, adeziunile abunda, fiecare fiind atent sa fie in tonul placut al noilor vremuri. Nu lipsesc articolele de atitudine, cu toatele recunoscatoare fata de armata, de cei care au luptat si murit in revolutie, dar pline de manie la adresa teroristilor, Securitatii si dictatorului.

Practic, asistam la un emotionant si urias efort de adecvare[12]. Ziarul Crisana sau Crisana libera il indica fara nici o rezerva, concomitent cu reintoarcerea jurnalistului la propria semnatura. Faptul se consuma discret, aproape firesc, poate fara ca ziaristul sa realizeze, in intregime, noua miza a semnaturii sale. Diferenta fata de semnatura pe care o punea sub un articol doar cu o luna in urma, fata de ceea ce iscalea acum este una imensa, desemnand, de fapt, chiar diferenta dintre jurnalistul ideolog si ziarist. Cele mai putine probleme de adecvare le-au avut Valentin Buzlea, Dumitru Ciubotaru, Ioan Cretu, Aurel Mineata, Gabriel Georgescu, Vasile Sere, Otilia Ciursas sau Alexandru Negru. Rand pe rand, si Maria Vesa Aursulesei, Dumitru Negrutiu, Dimitrie Balan, Traian Lipau, Luminita Bondar scriu si publica articole, intr-un efort de a raspunde exigentelor unui timp ce-i convocase la o meserie nobila, dar si responsabila. Cei nou veniti semneaza tot mai des: Constantin Malinas, Miron Blaga, Pascu Balaci, Ioan Laza, Nicolae Sandru sau Petre Sandor. Aparitia lor permite dreptul la polemica, o anume usurinta in a critica si exprima idei, cata vreme nu aveau de suportat greutatile maculative ale unor texte de ziar din perioada deja de trista amintire, o uzura adanca a persoanei. Un anume curaj este oferit de ceea ce se petrecea la Bucuresti, garnitura ce-l avea in frunte pe Ion Iliescu fiind destul de conservativa pentru a nu permite anatemizari si culpabilizari in bloc, nici sub raport politic si nici in privinta presei. Din acest punct de vedere, executarea cuplului, la Targoviste, a reusit sa absoarba si sa neutralizeze suficienta ura si destul resentiment pentru a nu declansa un fenomen al lustratiei.

Dar acest interludiu al ispasirii sumare a unei vinovatii difuze, definit drept apatie paralizanta, nu va depasi ragazul a patru saptamani. Iertarea isi avea, e limpede, pretul ce trebuia platit. Semnalul ca ziaristul trebuia sa-si vina in fire si sa renunte la procesele de constiinta reziduala va fi dat fara intarziere. Iesirea din pseudo-letargie va deveni presanta si in contextul in care ziarul Faklya inceteaza de-a mai fi o simpla traducere in limba maghiara a textelor ce apareau, pana in 22 decembrie, in Crisana, dar mai ales din cauza aparitiei pe scena, de-acum permisiva, a presei locale a unor publicatii independente, chiar daca nu cu ritmicitate cotidiana. Manusa a fost aruncata, inca din a doua decada a lunii ianuarie, de saptamanalul Phoenix si de bisaptamanalul Gazeta de Vest, pentru a aminti doar doua titluri, e drept, cele mai semnificative[13]. Ziaristii de la Crisana aveau toate motivele sa fie ingrijorati, ba chiar ademeniti de-o spaima difuza. Lucrurile erau departe de-a fi clare, iar neutralismul lor vinovat putea sa-i arunce afara dintr-un joc in care nu detineau controlul asupra regulilor sau codului ce regulariza structura si coordona elementele. Totul evolua, realitatea era intr-o transformare galopanta si nimic nu putea fi mai nociv decat o expectativa prelungita . Era nevoie insa de un eveniment capabil sa declanseze noul aranjament, devotamentul pentru o cauza imbratisata fara rezerve. El a venit exact la momentul potrivit, fiind apoi urmat si de altele cat se poate de explicite. Dupa o luna de rumigatie la ieslea revolutiei, ziaristii de la Crisana decid sa intre in lupta politica. Scena poate trimite la Biblie, la indemnul pe care Iisus il adreseaza, miraculos, lui Lazar cel reintors din taramul mortii, in Evanghelia dupa Ioan: "Lazare, vino afara!" . Minunea e posibila, asa cum se spune explicit, doar prin simplul, dar necesarul gest al credintei. Ziaristii din redactia Crisanei libere exersasera credinta suficient de mult pentru a nu avea dubii ca atunci cand li se va cere vor sti sa o puna la bataie, cu generozitate si in mod neconditionat.

La 23 ianuarie 1990, dupa deliberari si dispute aprinse, FSN decide sa se transforme in partid politic si sa anunte intrarea in lupta electorala ce urma sa defineasca noua structura de putere din Romania, in urma alegerilor ce fusesera anuntate pentru luna aprilie. Intr-un articol nesemnat, din 24 ianuarie, Crisana libera ia atitudinea pe care o considera oportuna si care este cat se poate de limpede, fie si numai prin titlul articolului de fond in care era comentata decizia Frontului: Era firesc, logic[16]. Optiunea pentru noua putere poate fi calificata, deopotriva, ca fiind previzibila si intemeiata. Ea oferea siguranta de care redactia avea nevoie si linistea pe care redactorii si reporterii o cautau, dupa zile chinuitoare si cu sorti schimbatori. Declansarea luptei politice constituia pretextul in a afisa tabara in care intelegea sa se pozitioneze redactia Crisanei libere, in situatia in care, in scurta vreme, toata Romania va deveni un teatru de operatiuni in care se vor infrunta oamenii, ideile, principiile, valorile. Vehementa si cruzimile acestor dispute ii vor expune, fara indoiala, in primul rand pe cei care se vor avanta in valtorile politicii, din vocatie sau interes, dar, indiscutabil si pe ziaristi. Intuitia celor de la fostul organ de partid a fost infailibila: scutul oferit de FSN a fost unul salvator si puternic. Lucrurile incepeau sa se aranjeze oarecum de la sine. Teama dispare, disipata in complicitatile noii stapaniri.

In doar cateva zile, vor fi culese primele "roade" ale polarizarii politice. Sentimentele pro-FSN evidente si in urma evenimentelor din 12 ianuarie, vor fi limpezi si transante dupa cele petrecute pe 28 ianuarie, cand Ion Iliescu il va acuza pe Corneliu Coposu de celebra "sula in coaste", la discutiile ce au urmat demonstratiei si contrademonstratiei din Piata Victoriei. Partidele istorice doreau spargerea monopolului puterii detinut de Front, intr-o prima confruntare ce era rezultatul acumularii unor tensiuni colosale, intre FSN si partidele istorice readuse la viata, gratie chiar punctului 1 din Programul comunicat de FSN, imediat dupa constituire, in noaptea de 22 spre 23 decembrie. Invrajbirea rapida, deteriorarea flagranta a climatului de solidaritate sociala obliga la atitudine. Cea a Crisanei libere este marturisita de articolul intitulat Domnilor "Veniti", vreti destabilizare? scris de un cititor sau de altele, cum ar fi: "Sa folosim in mod demn democratia", de scrisorile publicate in paginile intitulate "Dintre sute de scrisori venite la redactie", dar si de noua rubrica, semnata Gavril Pop, intitulata, la inceput, in mod belicos Rubrica - mitraliera, iar apoi, mult mai pasnic daca nu de-a dreptul medical - Pilule.

Limpezirea apelor incearca sa se realizeze prin constituirea primului "parlament" democratic, chiar daca nu configurat prin alegeri libere - Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN), care ingloba, dupa o reteta convenita, toate formatiunile politice constituite deja. Ura putea fi distribuita in mod cetatenesc. Perioada diversiunilor si manipularilor era deschisa, iar ziarele invitate sa se serveasca! Prima venire a minerilor in Bucuresti, la 18 februarie, in urma unor tulburari provocate de manifestantii care au patruns in sediul Guvernului, ii vor gasi pe ziaristi gata reconectati la realitate, dar mai ales pe deplin lamuriti pe cine aveau sa-i serveasca in disputele declansate intr-o democratie originala si fragila. In editia din 20 februarie, intr-un apel nesemnat, Crisana libera chema "mintile lucide" sa faca un front comun in jurul CPUN, a structurii de putere a tarii, "pentru a asigura linistea si stabilitatea" . Riposta minerilor este salutata, intr-un material al Rompres, publicat pe 21 februarie, alaturi de indemnul de-a marca "in demnitate", intr-o sfanta reculegere, pentru nemurirea eroilor", doua luni de la Victoria revolutiei.

Romania se scinda, la un ceas dupa ce acelasi lucru se petrecuse in breasla ziaristilor. "O anumita parte a presei" a devenit o sintagma care a definit schizofrenia ce napadise jurnalismul, in faza sa ultrajuvenila si nabadaioasa, lipsita de nuante si de ingaduinta. Taberele erau configurate, retoricile exersate, energiile puse la bataie fara nici o grija pentru eventualele risipe. Dimpotriva

2. Inceputul stabilitatii

Debutul primaverii marcheaza un alt tonus in redactia Crisanei libere. Faptul este demonstrat nu doar de adoptarea culorii albastre, pentru prima si ultima pagina, sau de faptul ca se mareste numarul de pagini, de la 4 la 8. Mult mai importanta ni se pare a fi a anume decrispare, o alta incredere pe care ziaristul incepe sa o aiba in sine. Fricile dispar, responsabilitatea semnaturii, a informatiei si a opiniei este asumata la un alt nivel al perceptiei publice. Noua stare de spirit vine in consonanta cu un Comunicat al Guvernului, prin care, incepand cu 1 martie, in toate ramurile de activitate este necesar sa se asigure "in afara de sarbatorile legale, doua zile libere pe luna, de regula in zilele de sambata". De asemenea, conducerea cotidianului isi incita propriii cititori la opinie cu privire la numele pe care e bine sa-l aiba ziarul - Crisana libera sau, pur si simplu, Crisana? - optiunea celor din redactie fiind pentru revenirea la numele consacrat[20].

Relaxarea si relativa stapanire de sine vor da un echilibru ziarului, precum si o anume discretie a reporterilor sau redactorilor in exprimarea unor opinii transante, mai ales politice. Este preferata publicarea unor comunicate ale puterii politice, ale partidelor sau asociatiilor, ale institutiilor de drept sau reprezentantilor societatii civile. De altfel, o buna parte a spatiului tipografic este consacrata scrisorilor cititorilor, trimise redactiei, disputelor care dau nastere unei sarabande a drepturilor la replica. Spectacolul este acela al unei galceve fara ratiune si orizont, intr-o comunitate in care mai fiecare are ceva de reclamat, de sustinut sau infierat. Concomitent, spatiul dedicat culturii, literaturii, chiar poeziei, sau Bisericii, creste considerabil, protagonistii fiind Constantin Malinas, Teodor Crisan, Ion Davideanu, Viorel Horj, noul inspector-sef al Culturii bihorene, Avram Geoldes, Craciun Parasca, dr. Viorel Faur (mai ales pe chestiuni de istorie) sau Miron Blaga, dar si alti intelectuali ai orasului. De altfel, acesta din urma pare a fi polemistul de serviciu al cotidianului, schimburile de replici fiind dese si acide, mai ales cu structurile provizorii de conducere ale invatamantului bihorean, dar si cu gazetarii altor redactii[21]. Problemele cetatenesti, de la cele privind transportul in comun, serviciile, salubritatea, distribuirea televizoarelor color sau frigiderelor si pana la chestiunea cozilor de la ziare sau mezeluri, stau in atentia zilnica a reporterilor Crisanei libere, ceea ce denota atentia acordata unei realitati ce prezenta numeroase disfunctii. Totul pare a se indrepta spre o normalitate a activitatii jurnalistice, in plan local.

Trei vor fi provocarile carora ziaristii vor fi obligati sa le faca fata.

Prima este escaladarea conflictului interetnic, pe fondul neintelegerilor de la Targu Mures privind spatiile scolare. Un astfel de diferend existase si la Oradea, dar a fost trecut cu bine, pana la urma fostul Liceu Industrial numarul 5 separandu-se in Liceul Ady Endre, care a pastrat sediul, iar elevii romani, insotiti de mai toti profesorii de aceeasi etnie "migrand" in sediul fostei Scoli interjudetene de partid, devenita acum Liceul Aurel Lazar. Fireste, intreaga operatiune a fost insotita de mult zgomot, acuze si denunturi in presa, dar nu s-a depasit o anume limita. Problema nationala era sensibila la Oradea, iar temerile unor derapaje instalasera o frica pe care multi o resimteau acut. Experienta iugoslava, de la finele anilor '90, ne va dovedi cat de mare a fost pericolul.

Revenind la inceputul tulbure al anului 1990, in ziarul Crisana libera, din 4 martie, este anuntata constituirea Filialei Bihor a "Vetrei Romanesti", eveniment petrecut chiar la sediul noului Liceu Aurel Lazar, in prezenta a sute de oradeni si-a unor delegatii din Targu Mures si Cluj-Napoca. Programul publicat in acelasi ziar insista asupra caracterului eminamente cultural al Uniunii, fara subordonare politica, care isi propune propulsarea si cultivarea "traditiilor progresiste nationale si locale, devenind in aceasta parte a spatiului nostru de obarsie un factor de autentica manifestare spirituala si de afirmare a localismului creator". Intelectualii aflati in fruntea organizatiei au infirmat toate suspiciunile si au demontat acuzele de extremism, asigurand, la Oradea, un climat de dialog interetnic si de cenzurare a extremismelor . Spre lauda lor, ziaristii bihoreni, cei de la Crisana libera, de asemenea, au avut o atitudine care a pastrat decenta si a ignorat manifestarile care ar fi putut deveni periculoase sau incontrolabile. In acest sens, ilustrativ este modul in care au fost infatisate evenimentele de la Targu Mures, de la mijlocul lunii martie. De notat este faptul ca, incepand cu data de 10 martie, cotidianul Crisana libera a initiat o rubrica, chiar pe prima pagina, intitulata "Vatra Romaneasca", in care erau reproduse citate din personalitati ale istoriei sau contemporaneitatii romanesti, cu privire la patrie, patriotism, natiune, nationalism, demnitate, onoare, valori nationale, relatiile cu vecinii etc. Nu putini au fost cei care au vazut in acest fapt o aservire a ziarului catre "Vatra Romaneasca", cu scopul de a intari frontul nationalist, aflat in controverse aprinse cu o anume falanga a UDMR, in primul rand cu controversatul, deja, Tokes Laszlo.

Acesta este climatul jurnalistic local in care se petrec incidentele de la Targu Mures. Prudenta redactiei Crisanei libere este maxima, chiar neverosimila, daca o privim retrospectiv[23]. Nimic din ceea ce e cuprins in corpul ziarului nu se refera, nici macar aluziv, la cele petrecute in municipiul din inima Transilvaniei. Astfel, pe 15 martie, aflam, dintr-un scurt anunt din prima pagina, ca a fost arestat Ioan Vulturar, fost secretar cu probleme organizatorice al Comitetului Judetean PCR, sau ca in seara zilei de 12 martie, un soldat aflat in garda a tras un foc de arma in incinta Aeroportului Oradea. Editia din 16 martie anunta noile preturi (bune!) la canepa si in, iar dintr-o fotografie putem vedea ca, din nefericire, cozile la paine au ramas la ordinea zilei. Sambata, 17 martie, tot Crisana libera ne invita la o calatorie spre o alta lume, prin Viena, in vreme ce Asociatia culturala "Vatra Romaneasca" isi invita membrii la o adunare generala extraordinara. Duminica, 18 martie, tot din prima pagina aflam o veste menita a ne umple inimile de bucurie si demnitate civica: nici o scrisoare sau colet postal care sunt expediate din strainatate, cu destinatie pentru cetatenii romani, nu mai sunt controlate, dar si faptul ca se doreste ridicarea unui bust marelui patriot roman Aurel Lazar. In toate aceste zile, nimic despre ceea ce se petrecuse la Targu Mures!

In sfarsit, editia din 20 martie, sfasie valul unei taceri neverosimile. Centrul primei pagini este rezervat unei Declaratii a Prezidiului Uniunii Maghiare Democrate din Romania! Este atacata in termeni foarte duri Vatra Romaneasca, acuzata de violentele de la Satu Mare si Targu Mures. UDMR ia atitudine impotriva celor care ii lipsesc de drepturi pe etnicii maghiari: "UDMR constata cu amaraciune ca sunt forte pentru care revolutia s-a incheiat cu declararea drepturilor democratice ale majoritatii, care nu vor sa mai faca nici un pas - in schimb, nu recunosc dreptul minoritatilor, si in special al maghiarilor, la aceste drepturi democratice". Nici o alta reactie, nici un comentariu sau atitudine din partea statului roman sau organizatiilor civice. Dimpotriva, sub Declaratia remisa de Rompres, o caricatura, cu un aparat de radio cu antena ridicata si din al carui difuzor se aude: "Azi se fac alegeri democratice in penitenciare. Se vor alege cartofi, fasole, linte". Umorul grosier e pastrat, involuntar, si in pagina a doua, unde, sub continuarea Declaratiei de pe prima pagina e inserat un interviu despre actualitatea pajistilor!

Cine s-a fript cu ciorba (ideologica), sufla si-n iaurt! Conducerea ziarului nu mai e dispusa sa scoata din foc castanele puse la prajit de altii, pe de o parte, iar pe de alta, reflexul vinovat al celor care devenisera agentii fara personalitate ai propagandei comuniste se manifesta recesiv. Fotbalul, concursul de frumusete, disputele dintre insi care isi desfiinteaza adversarii musai in paginile ziarului, controalele din tramvaie sau recolta de plante medicinale sunt subiecte mult mai incitante, pesemne, decat ceea ce se petrecea la Targu Mures!

O zi mai tarziu, aflam din prima pagina ca a aparut revista "Tara Crisurilor", avandu-l ca redactor-sef pe publicistul Stelian Vasilescu. Surpriza o gasim abia in pagina a 4-a, dar nu e vorba de o atitudine oficiala a guvernului roman sau a presedintelui provizoriu, ci de o Chemare catre Consiliul provizoriu de Uniune Nationala al Judetului Bihor semnata de Conducerea Organizatiei judetene a UDMR, prin care se exprima rugamintea ca CPUN Bihor "sa se debaraseze de actiunile savarsite de masele sovine din Tg. Mures impotriva populatiei minoritare maghiare, ai conducatorilor locali ai UDMR si sa condamne acele incercari ale organizatiei "Vatra Romaneasca" care au drept scop destabilizarea social-politica a tarii". Primele reactii oficiale ale puterii vin, totusi[25]. Pagina a doua a editiei din 22 martie, gazduieste Declaratia Biroului executiv al CPUN, prin care se indeamna la calm si responsabilitate, la retinere in exprimarea oricaror puncte de vedere, fiind anuntata infiintarea unei comisii centrale de ancheta. O Declaratie mult mai dura, care pune in ecuatia celor intamplate Guvernul Ungariei si actiunile unor cetateni maghiari sositi in Transilvania, in masa, cu ocazia zilei de 15 martie, este difuzata de Guvernul Romaniei si publicata in pagina a 7-a a cotidianului Crisana libera. Prima declaratie a Asociatiei "Vatra Romaneasca", Filiala Bihor, este publicata in ziua urmatoare, fiind, in esenta, un apel la calm, intelepciune, retinere si responsabilitate . O atitudine din partea Tineretului Liber Democrat se constituie intr-o "pozitie ferma impotriva tuturor manifestarilor regretabile de sovinism sau diferentiere nationala".

Nici o implicare pasionala, nici o opinie din partea gazetarilor din redactia cotidianului oradean! Asta spre lauda lor, fireste, cata vreme retinerea a fost aceea care a obturat abisul violent si ireconciliant in care ne-am fi putut rostogoli. De altfel, elocventa este, pe tot parcursul acestei crize, atitudinea "Vetrei Romanesti", Filiala Bihor. Un anunt publicat in editia din 25 martie, cu mentiunea "Foarte important", face cunoscut oradenilor si bihorenilor faptul ca "Vatra Romaneasca" nu organizeaza, pe 25 martie sau in viitor, "nici o demonstratie, miting sau manifestatie publica". Anuntul se incheie cu un "insistent apel la calm, intelegere, toleranta si ratiune".

Afacerea Targu Mures a fost abordata cu maxima retinere de redactia Crisana libera. Pe 27 martie este redata cuvantarea lui Ion Iliescu pe tema incidentelor si a pacificarii, iar in editia din 28 martie, sub titlul "Primavara libertatii noastre", este publicat singurul articol polemic pe tema celor petrecute la mijlocul lunii martie, sub semnatura Doinei Ignat. Cu aceasta, cortina se lasa asupra unui subiect fierbinte, pe care ziaristii de la Crisana libera au evitat sa-l fructifice in mod spectaculos, dar iresponsabil. Spre cinstea lor

3. Crisana si campania electorala din martie - mai 1990

A doua provocare a fost una eminamente politica - declansarea, la 20 martie, a campaniei electorale pentru alegerile din 20 mai 1990. Decretul privind stabilirea datei pentru alegerea Parlamentului si a presedintelui Romaniei, emis de catre Ion Iliescu, presedintele Consiliului provizoriu de Uniune Nationala, a fost promulgat la 19 martie, fiind publicat deasupra frontispiciului de catre Crisana libera din 20 martie. Imediat a inceput campania electorala pentru primele alegeri libere, dupa mai bine de o jumatate de secol. Presa era pusa in fata unei situatii in care trebuia sa se descurce mai mult intuitiv, adoptand regulile din mers, sub presiunea constanta a unui mediu politic agresiv, in care strada - mitingurile, demonstratiile, contrademonstratiile - , actiunile de protest, diversiunile si manipularile riscau sa compromita ziaristul generic, abia reechilibrat dupa experienta traumatizanta a comunismului dogmatic. La randul ei, societatea civila era timorata, incapabila de a balansa un stat de drept ce isi cauta calibrul institutional si credibilitatea. Riscul unui clacaj nu era deloc redus. Fiecare institutie media urma sa experimenteze pe cont propriu o aventura ce putea sa o dicrediteze sau sa o propulseze.

Strategia adoptata de catre redactia cotidianului Crisana libera a fost una prudenta si vicleana[27].

Din perspectiva prudentei, redactia cotidianului oradean a avut grija sa ofere spatiu fiecarui partid politic inscris in batalia electorala, sa deschida coloanele ziarului candidatilor inscrisi pe liste, inclusiv celor independenti, publicand in acelasi timp textele juridice care defineau cadrul legal al alegerilor. Comentariile din partea redactiei, fata de un partid sau altul, au fost minimale. Astfel, campania electorala este deschisa, practic, in editia din 22 martie, in pagina a 3-a fiind gazduite, sub genericul "Partidele se prezinta", programul Partidului Social Democrat Roman si platforma Miscarii Ecologiste, iar doua zile mai tarziu, sub acelasi generic, au fost prezentate programele sau platformele electorale ale Uniunii Rromilor si Partidului National Liberal. Urmeaza o pauza, pana in 30 martie, ceea ce dovedeste lipsa de organizare a partidelor, cultura politica redusa, lipsa de abilitate a fortelor politice concurente de a folosi presa in promovarea imaginii, doctrinei si a candidatilor.

Acesta e motivul probabil pentru care redactia se simte obligata sa atraga atentia, intr-un editorial, asupra faptului ca alegerile sunt "Un examen al responsabilitatii"[28]. In aceeasi editie a Crisanei libere, in locul asteptatelor programe si platforme, e publicat un interviu cu Serban Blaj, secretarul Primariei Judetului Bihor (Prefectura de mai tarziu), privind conditiile tehnice in care administratiile comunelor si oraselor se implica in organizarea in bune conditiuni a alegerilor. Aceeasi pagina mai gazduieste precizari privind locul de afisaj electoral, precum si atributiile Biroului circumscriptiei electorale Bihor. Numai ca apatia partidelor persista. Abia in 4 aprilie putem citi un Apel al Frontului Muncitoresc Democrat din Romania, in aceeasi pagina in care sunt oferite date despre organizarea alegerilor, precum si tabelul cu cele 16 formatiuni politice care faceau parte din CJPUN. Din lipsa de "materie prima", o zi mai tarziu, este publicat Decretul-lege pentru alegerea parlamentului si presedintelui Romaniei, operatiune continuata in urmatoarele 5 editii ale Crisanei libere. Cititorii mai pot gasi Platforma-program a Partidului National-Democrat din Romania, a Partidului de Uniune Nationala a Romanilor din Transilvania, pentru ca, tocmai inaintea Pastelor (15 aprilie) sa soseasca la Oradea Ion Iliescu. Cateva zile mai tarziu, pe o pagina intreaga va fi publicat interviul pe care presedintele l-a acordat presei locale. Vor mai fi publicate Manifestul Partidului Liber-Schimbist, un interviu cu Pavel Morariu, membru al CJPUN, care declara ca "Miscarea politica FSN este anticomunista si antitotalitara", precum si Programul Partidului Democrat al Muncii. Spatii destul de ample sunt acordate unui eveniment care a starnit ingrijorari neconfirmate - primul Congresul al UDMR, tinut la Oradea, in zilele de 21 si 22 aprilie: un interviu cu Domokos Geza , un amplu reportaj de la lucrarile Congresului, mini-interviuri cu participanti la forum.

Agenda electorala a cotidianului mai contine seriale privind organizarea, desemnarea candidatilor, prezentarea unui Cod etic de campanie electorala, propus de CPUN, o situatie generala privind candidaturile depuse, asa cum vor fi ele inscrise pe buletinele de vot. Pe masura ce ne apropiem de data alegerilor, partidele incep sa fie interesate de spatiul ziarului. Astfel, isi vor prezenta ofertele electorale si doctrinare Partidul Democrat Agrar din Romania, Gruparea Independentilor, Uniunea Liber Democrata din Marghita, Miscarea Ecologista din Judetul Bihor, Asociatia Pro-Basarabia si Bucovina, FSN, Partidul Socialist Democratic Roman, precizari de campanie din partea PNL, Platforma-program a Partidului Reconstructiei Nationale din Romania, candidatul independent, pentru senat, dr. Aurel Babes, Platforma-program a Partidului Unitatii - Democratice, Uniunea Democrat Crestina, Partidul Socialist al Dreptatii, dr. Petru Crisan, candidat pentru senat, Marcel Duma, candidat pentru senat al Partidului Democrat al Muncii, candidatii partidului Socialist Democratic Roman, Filiala Bihor. Vineri, 18, si sambata, 19 mai, campania este interzisa, Crisana publicand buletinele de vot, tehnica votarii, precum si un indemn mobilizator - "Bihoreni, cu totii la urne"!

Un episod aparte l-a constituit vizita la Oradea a candidatului la presedintie, Ion Ratiu, din ziua de 11 mai. Atat in Baile Felix, cat si in fata Casei de Cultura a Sindicatelor, unde a fost prevazut a se desfasura un miting, au avut loc incidente provocate de sustinatori ai FSN. Incaierarilor care s-au produs i-a cazut victima chiar Ion Ratiu, fapt deplans de FSN Bihor, dar si de redactia Crisanei, care crede ca ospitalitatea bihorenilor a lasat mult de dorit, fiind stirbita de comportamentul unor provocatori - "o pata pe blazonul ospitalitatii oradene"[30]. Ion Ratia a acordat, in exclusivitate, un interviu lui Valentin Buzlea, redactor al cotidianului Crisana, reprodus in editiile din 13 si 15 mai.

Toate aceste date legate de campania electorala ce a durat 8 saptamani, gazduita de ziarul Crisana libera, si Crisana dovedesc un comportament deschis fata de toate formatiunile politice, disponibilitatea de a le promova oferta electorala, cu atat mai mult cu cat cele mai multe dintre ele erau abia constituite, cu o imagine aproximativa, amatorista daca nu buimaca despre politica insasi. Puzderia de partide participante la campanie a complicat si mai mult ecuatia electorala, dezorientand alegatorul abia iesit din era propagandei ideologiei totalitare. Dar asta nu era, fireste, vina ziarului. De altfel, la inceputul lunii aprilie, conducerea Crisanei organizeaza o intalnire cu reprezentantii partidelor politice, in speranta in care vor putea fi convenite dezbateri tip masa rotunda. Initiativa nu s-a materializat, ceea ce denota lipsa de interes sau frica unor politicieni fata de o astfel de perspectiva, in care s-ar fi expus, dovedind o precaritate in manuirea conceptelor, a limbajului specific politicii, a filosofiei politicii, inainte de toate. Oricum, recrutarea multor candidati de catre partidele care i-au inscris pe liste a urmarit criterii ce nu aveau nimic in comun cu eventuala carisma de politician sau cu dorinta de nestavilit de a face binele public.

Cel putin tehnic, putem concluziona faptul ca redactia si-a facut datoria. Lipsa unor practici de presa privind campaniile electorale, contextul luptelor pasionale pentru putere, abordarea stangace a insasi notiunii de democratie (in ciuda unor tentative repetate de a defini termenul din perspectiva filosofica, politica sau cetateneasca) au facut ca improvizatia si intuitia sa precumpaneasca asupra experientei si cunoasterii. Acest fapt nu a prejudiciat grav exercitiul liber al propagandei politice, in forma admisa democratic, de campanie electorala prin media scrisa[31].

Atunci insa cand am caracterizat strategia adoptata de redactia cotidianului, in derularea campaniei electorale din primavara lui 1990, am folosit, alaturi de atributul "prudenta", pe cel al vicleniei. Deloc intamplator, e limpede.

Intreaga lupta pentru putere, asa cum s-a configurat ea dupa ce FSN s-a declarat partid politic, a fost conotata masiv de miscarea civica de protest initiata sub emulatia Proclamatiei de la Timisoara, mai ales a punctului 8, care restrictiona posibilitatea unor candidati de a se prezenta in alegeri. Persoana vizata a fost, in primul rand, Ion Iliescu, personaj nu doar contestat, dar iubit sau idolatrizat de o buna parte a natiunii, dupa cum a rezultat, de altfel, chiar din rezultatele votului de la 20 mai.

Viclenia Crisanei a constat in faptul ca a preferat sa ascunda sub tacerea cea mai conspirativa Proclamatia de la Timisoara. Din citirea colectiei ziarului din prima parte a anului 1990, nu-ti dai seama de importanta acestui document, de marcajul pe care l-a avut in constiinta publica si in climatul primelor alegeri libere din Romania. Nu s-a suflat un cuvant despre Piata Universitatii, despre Golani si Zona Libera de Comunism. Redactia Crisanei a refuzat sau i s-a impus sa ignore o realitate cu semnificatii profunde privind mediul politic romanesc din prima parte a anului 1990. O fisura in Zidul tacerii a aparut, totusi, chiar la inceputul lunii mai. Ea a fost posibila datorita Mitingului Golanilor, organizat in Piata Independentei din Oradea, duminica, 6 mai.

Duminica, la Oradea, miting pro-Timisoara, titra Crisana[32], sub pana lui Valentin Buzlea, intr-o tentativa de reportaj care si-a pierdut pe parcurs indicele de neutralism, necesar intr-o presa independenta. Sunt mentionati vorbitorii, inclusiv Radu Enescu, dar e demontata "provocarea" organizatorilor mitingului, care au pretins, la un moment-dat, ca mai multe autobuze cu manifestanti, ce veneau chiar de la Timisoara, au fost oprite pe drum de simpatizanti FSN. Un "comando" al jurnalistilor de la Crisana, pornit inspre Arad, a infirmat un astfel de abuz. De asemenea, reportajul indica faptul ca Piata a fost declarata, de catre Golani, loc liber de comunism, iar Daniel Vulcu a cerut ca piata sa ramana ocupata de un pichet de manifestanti, pana cand vor fi satisfacute cererile celor ce demonstrau in Piata Universitatii din Bucuresti. Initiativa, de altfel, nu s-a materializat, Politia infirmand faptul ca Alianta pentru proclamatia de la Timisoara ar avea drept de manifestare autorizata.

Manifestatia de la Oradea a avut mai mult o valoare sentimentala, fiind realizata dorinta de-a ne racorda, ca municipiu, la protestul celor din Timisoara sau Bucuresti, indreptat impotriva neo-comunismului[33]. In cele din urma, alegerile au avut loc si au dat cistig de cauza, intr-un mod covarsitor, atat lui Ion Iliescu, cat si FSN-ului.

Tacerea ziarului Crisana fata de Golaniada a scos in flagrant atavismele unor gazetari pentru care omisiunea era echivalenta cu scoaterea din existenta a faptelor si evenimentelor inconvenabile sau ostile. Rationamentul era profund gresit, cata vreme plaja ofertei informationale era destul de extinsa, astfel incat nimic din ceea ce era sigilat sub clopotul tacerii sa nu ramana, cu adevarat, mut.

Intre timp, tocmai cand campania electorala era in toi, conducerea ziarului, in conformitate cu rezultatele dezbaterii declansate, a decis, incepand cu data de 1 aprilie, revenirea la titlul consacrat. Crisana libera nu a fost decat un interludiu, "eticheta" salonului de dezintoxicare in ambianta caruia ziaristii propagandei ceausiste s-au transformat in gazetarii cauzei FSN-iste[34]. Dar cu destula gratie, ce-i drept.

4. Crisana fata cu mineriada

In sfarsit, cea de-a treia provocare avea sa fie una sociala. Dupa ce totul parea sa se calmeze, in urma scrutinului din Duminica orbului, violente de neimaginat aveau sa afecteze Bucurestiul, in 13-15 iunie. Si de data aceasta, felul cum au reactionat ziaristii de la Crisana denota cumpat si o maturitate invatata parca la un curs intensiv.

Demonstratia-maraton din Piata Universitatii a fost ignorata cu multa atentie de catre Crisana, doar accidental, cu ocazia unor comentarii venind vorba despre ceea ce se petrecea in inima Capitalei. Un astfel de prilej a fost o "Scrisoare deschisa unui anonim", text semnat de actorul Eugen Tugulea[35], sau aluziile din unele "Pilule" ale gazetarului Gavril Pop. In rest, Golaniada a fost un topos interzis sau cel putin bine tacut. Inceputul lunii iunie era, oricum, sub incidenta interesului pentru turneul final al Campionatului Mondial de fotbal, din Italia, unde Romania se calificase, dupa 20 de ani de absenta. Apoi, disputele minore, conflictele celor ce aveau de impartit ceva, aici, in Bihor - o functie, o fabrica, un proces pe rolul instantelor, o scatoalca publica - acaparau atentia sau o neutralizau. Nu e de neglijat nici faptul ca, dupa o incordare de doua luni, cat a tinut campania electorala, o relaxare e un fapt psihologic daca nu inevitabil, cel putin explicabil. Dar poate cand lumea se astepta mai putin, in circumstantele cunoscute, violentele s-au produs.

Ziarul Crisana din 14 iunie avertizeaza, in pagina 3: "Se-ngroasa gluma!". Nu e vorba insa de incercarea fortelor de ordine de a curata de ultimii grevisti ai foamei Piata Universitatii, ori de atacul unor bande asupra Ministerului de Interne sau Televiziunii, ci de faptul, deloc lipsit de importanta, ce-i drept, ca rezervele de devize ale Romaniei au scazut de la 1,7, la 1,1 miliarde dolari. Din nefericire, actiunile de la Bucuresti vor provoca o si mai grava prabusire a devizelor morale ale tarii, in Occident si SUA, dupa interventia minerilor.

Criza de la Bucuresti va fi reflectata pe larg in prima pagina a Crisanei din 15 iunie, fara insa ca ziaristii publicatiei sa se exprime, de-o parte sau de alta. Astfel, sunt reproduse fara nici un comentariu Comunicatele din partea presedintiei Romaniei (in care, la un moment dat, se facea un apel - "Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si Televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupari extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita") si guvernului. O atitudine este, totusi, inserata, tot pe prima pagina. Ea ii apartine publicistului Stelian Vasilescu, este intitulata "V-am vazut printre cei ce atacau televiziunea", si este o incercare de a culpabiliza o parte a presei oradene (Gazeta de Vest, Bihari Naplo, Direct, Opinia si Ultimatum) pentru violentele din Bucuresti, gratie articolelor agresive la adresa puterii din respectivele publicatii[36]. In pagina a doua este gazduit un articol semnat ing. Petru Negrutiu, "Alegerile s-au incheiat, comentariile continua", titlu pus, desigur, de redactie. Dincolo de tonul pro-FSN al opinentului, cu nimic contestabil, atrage atentia Nota redactiei, din final - iat-o: "Randurile de mai sus isi justifica prezenta in coloanele Crisanei mai ales acum dupa miercurea neagra a Capitalei patriei noastre, zi nefasta in care sufletele raului si-au scos capul cu o forta demna de-o cauza demna (sic! - n.n.), sfanta".

Sambata, 16 iunie, editorialul nesemnat are titlul "Purificare si violenta, fiind o revolta impotriva celor care au devastat televiziunea, dorind subminarea ordinii in stat: "Ca toti acesti "cruciati ai dreptatii", ghiftuiti cu imunda fiere a razbunarii doresc naufragiul democratiei, al tinerei noastre democratii, ba chiar rasturnarea ordinii de stat este evident. A fost ca o zvarcolire de vipera. () Va veni, oare, dupa aceasta revarsare a urii linistea mult visata? Doamne, cat o dorim!". Aceeasi prima pagina, din 16 iunie, gazduieste o stire Rompres, cu privire la costul distrugerilor din Televiziune, dar si o patetica Telegrama adresata de catre Sindicatul salariatilor din presa Bihor - Oradea, de fapt, colectivul redactional al Crisanei, Televiziunii Romane, din Bucuresti.

Cateva zile mai tarziu, spre cinstea lui, Stelian Vasilescu revine cu un comentariu - Ratiune, nu patima politica! - in care "infiereaza" si replicile minerilor la adresa bucurestenilor si a unor sedii de partide si ziare: "Intr-o democratie, nu-si pot gasi locul nici atacurile din ziua de 13 iunie, asupra televiziunii, a sediilor Politiei si M.I. etc., dar nu poate fi acceptata nici revansa (s.a.) din ziua urmatoare, cand oameni luati la intamplare (cum se spune) au fost batuti si retinuti nelegal". Aceeasi editie de ziar gazduieste si un punct de vedere opus, autorul avand avantajul de-a fi fost la fata locului. Articolul se numeste In acea miercure neagra (supratitlu) Spectator prin Bucuresti (titlu), iscalit de Adrian Dumitrescu. Minerii descrisi sunt buni, justitiari, patrioti, neintelegand de ce nu li se permite sa lucreze in subteran, in liniste. Tema e continuata a doua zi, in acelasi ton elegiac, la adresa unor mineri ce s-au deranjat pentru a salva democratia, inclusiv prin confiscarea unui pistolet gasit in gentuta unei domnisoare, batuta temeinic, la cererea bucurestenilor!

Incet, rumoarea scade, Romania este eliminata, in optimile Campionatului Mondial de fotbal, de catre Irlanda, la 11 metri, se constituie Camerele parlamentului, la 20 iunie, Ion Iliescu este investit presedinte, in aceeasi zi este desemnat, prim-ministru, Petre Roman, secerisul incepe, bacalauratul, de asemenea, este data sentinta in procesul lui Nicolae Andruta Ceausescu, iar in asteptarea Programului de guvernare, Cornel Abrudan se mai rafuieste o data cu stafiile mineriadei, intr-un "reportaj tardiv, nu insa prea tarziu" intitulat Fara idei preconcepute prin Bucurestiul asediat[37]. Minerii sunt infatisati, ati ghicit!, ca niste salvatori: vigilenti, justitiari, adevarati haiduci in pufoaica. In schimb, Bucurestiul colcaie de conspiratori impotriva democratiei. Sunt tineri, pletosi, poarta ochelari, se drogheaza si sunt membrii unor partide istorice