Aparitia presei independente
Deceniile de presa controlata de partidul
unic au indus o neincredere funciara in ziaristica si ziaristi. "Realitatea
romaneasca" se asculta la Radio Europa
libera,
o institutie media care a suplinit, partial, libertatea presei romanesti si a
tinut treaza credinta ca va veni o zi a adevarului si libertatii de expresie,
singurele valori care pot calibra jurnalismul autentic. Evenimentele din
decembrie 1989, schimbarea regimului politic din Romania, prevederile
"Comunicatului catre tara" al Consiliului Frontului Salvarii Nationale au
permis iesirea presei din dictatura, ideologie si propaganda catre o
manifestare specifica a jocului libertatii de expresie si regulilor statului de
drept. Primul eveniment major al noilor vremuri, aflate sub pecetea sovaielnica
a unei democratii care isi cauta din mers tintele, isi mobiliza energiile si-si
stabilea identitatea, a fost abolirea cenzurii. Dupa mai bine de o jumatate de
secol, aparitia unui articol nu mai era mijlocita de stampila propagandei si
semnatura ideologului. Asta a provocat o euforie a scrisului, o sarbatoare a
libertatii, dar si un sentiment al urgentei de-a te exprima. Mai fiecare avea
ceva de spus. O avalansa a scrisorilor, denunturilor, consemnarilor,
documentelor, replicilor si contrareplicilor, a comentariilor, opiniilor, memoriilor,
a textelor refuzate in trecut de catre cenzura incep sa inunde redactiile.
Selectia pe criterii doctrinare nu e inlocuita, imediat, de o selectie a
valorii. Libertatea presei a fost marcata, imediat in primele zile de dupa 22
decembrie, ca manifestare, de un sindrom al marturisirii noului atasament. Prin
orice mijloc, dar mai ales printr-un articol publicat, oricine putea marca
despartirea de trecutul rusinos si, imediat, inscrierea in registrele celor
credibili, cinstiti, daca nu chiar disidenti. Astfel se stergeau, se
neutralizau sau, oricum, se estompau excesele de viata si de manifestare
publica la care foarte multi au fost obligati prin identitati oficiale si
partinice. Semnatura intr-un ziar insemna inceputul mantuirii, despartirea
grabnica si fara echivoc de sine. Ziarul iti oferea sansa unui alt chip sau
macar asigura un deghizament de coniventa.
Ultimele zile ale lui decembrie 1989 si
prima decada a lunii ianuarie 1990 a fost perioada celor trei saptamani in care
s-a dat o importanta batalie. Persista o nemultumire fata de ceea ce se
intampla la Crisana si Crisana libera, o neincredere in
ziaristii care erau acuzati de duplicitate, de un pact dubios cu noile
structuri de putere. Suspiciunile erau alimentate de articole precum cel
intitulat Armata este cu poporul,
Securitatea si Militia sunt cu poporul.
Atunci, la ce fusese buna revolutia? In conditiile in care fostul organ al CJ
Bihor al PCR virase la timp, iar ziaristii din redactie faceau tot ce le statea
in putinta ca sa dovedeasca noile lor credinte si sentimente
revolutionar-patriotice era prea complicata actiunea de eliminare a acestora
din redactie. Daca s-ar fi petrecut, totusi, ar fi fost un dezastru: veleitarii
ar fi substituit oamenii cu experienta gazetareasca, provocand o si mai mare
abatere de la principiile presei si responsabilitatile pe care trebuie sa si le
asume cel ce vrea sa se bucure de statutul de jurnalist. Cu toate acestea, nu
trebuie ignorat faptul ca, dincolo de bunele intentii, Crisana insasi, ca institutie media, era culpabila. Datorita
acestei situatii, doua grupuri se aflau in concurenta pentru editarea unei
publicatii independente, care sa concureze si, in perspectiva, sa elimine Crisana de pe piata.
