Aspecte etice si juridice in comuncicare mass-media

Aspecte etice si juridice

Inainte de a trata problemele etice si juridice care privesc mass-media in general, trebuie sa facem o scurta referire la profesia de jurnalist, rolul acestuia si calitatile care il fac formator de opinii.

Marc Capelle, in 'Ghidul Jurnalistului', considera ca 'nu orice persoana care semneaza un articol intr-un ziar este in mod obligatoriu jurnalist. Dupa cum a aparea pe micul ecran nu constituie o sarcina rezervata exclusiv jurnalistilor. Comunicarea, omniprezenta in societatea contemporana, cultiva cu grija si eficienta confuzia genurilor: relatii publice, publicitate, propaganda, informatia fiind amestecata intr-o veselie' .

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane considera jurnalistul drept 'specialist in jurnalistica, persoana care practica jurnalistica, ziarist, gazetar'. Definitia nu este incorecta, dar este incompleta. Pe de o parte pentru ca la realizarea unui ziar pot colabora si alte categorii profesionale, nu numai jurnalisti, pe de alta parte pentru ca jurnalistul joaca rolul de liant intre fapte, evenimente, si public.

Jurnalistul nu este un simplu emitator de informatie, el trebuie sa stapaneasca 'anumite tehnici profesionale, sa aleaga ce merita sa fie relatat din actualitatea unei zile' si sa se supuna unui ansamblu de reguli, juridice, etice, morale care sa-i nu-i permita sa ajunga sa manipuleze, sa dezinformeze, sa minta.

Aceleasi reguli, plus alte norme juridice si etice, sunt aplicabile si patronilor care detin canale de informare in masa, editorilor care fac selectia materialelor produse de jurnalisti, fotografilor sau celor care difuzeaza produsele mass-media.

Un raport publicat la nivel european in 2005 si tradus in limba romana de Centrul pentru Jurnalism Independent considera ca scopul fundamental al codurilor deontologice este de a oferi 'protectie membrilor breslei jurnalistice si sa responsabilizeze jurnalistii fata de comunitatea media precum si institutiile de presa fata de public'

1. Aspecte etice

Atunci cand se discuta despre etica in presa 'ne referim la o serie de principii si standarde morale care constituie un ghid de conduita in lumea jurnalismului' . Unele reguli etice au un caracter general si se pliaza oricarei activitati jurnalistice, oriunde pe glob, altele devin specifice unei anumite culturi, avand aplicabilitate intr-un sens mai restrans. Principiile si normele jurnalistice sunt idei, linii directoare cu valoare generala sau teoretica avand o contributie indirecta la realizarea discursului de presa.

Lucian Vasile Szabo considera ca principalele norme etice sunt: 'documentarea detaliata, verificarea din mai multe surse, consultarea partii adverse, informarea corecta atat a publicului cat si a surselor, dreptul la replica, inteligibilitatea, argumentarea, identificarea' .

Cautarea adevarului si furnizarea, catre cititori de informatii si analize corecte si complete este datoria jurnalistului. Atunci cand redacteaza un material de presa, jurnalistul trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli: sa gaseasca calea de mijloc in relatarea unor fapte, intamplari, evenimente, sa respecte legea morala si principiul utilitatii, adica sa nu prezinte evenimente fara nicio importanta pentru cititori; sa respecte principiul ignorantei, prin care jurnalistul este obligat sa nu agaseze sau sa scrie la infinit, dupa ani de zile, despre cineva care a savarsit un rau si principiul solidaritatii care se refera la prezentarea de cazuri sociale grave care necesita ajutorul semenilor.

Acuratetea este o problema de care un jurnalist trebuie sa tina cont pentru a nu lasa loc de speculatii. Pentru a relata adevarul si a informa corect cititorii, trebuie cercetate toate informatiile si faptele relevante. Ziarele locale prezinta de foarte multe ori materiale in care acuratetea lipseste, iar sursele sunt neimplicate in subiectul prezentat. La fel, conflictul de interese este des intalnit in redactiile publicatiilor locale. Cu toate ca jurnalistii nu trebuie sa aiba niciodata legaturi cu persoane sau fapte care fac subiectul articolelor, de multe ori acestia sustin sau promoveaza interese comerciale, politice sau de alta natura cu complicitatea editorilor si a patronilor.

Credibilitatea ziarului este foarte importanta, cititorii asteapta informatii de incredere si nepartinitoare.

In cazul in care un ziar a facut o greseala fata de o persoana sau institutie, printr-un articol publicat, este etic sa manifeste deschidere si sa corecteze erorile care apar. O eroare trebuie corectata cat mai repede posibil, pentru ca de multe ori pot avea un impact foarte mare asupra unei persoane sau institutii.

Din punct de vedere moral, jurnalistul este indatorat fata de sine, fata de clienti, fata de organizatie-firma, fata de colegii de breasla si fata de societate.

Eroarea sau greseala in presa nu poate fi decat neintentionata, deoarece denaturarea sau falsificarea datelor si faptelor in mod intentionat inseamna incalcarea grava, cu vinovatie, a normelor ce guverneaza sistemul mass-media. Abaterile intentionate il discrediteaza pe autor si publicatia la care lucreaza, iar faptele sale intra sub incidenta codurilor deontologice si a legii penale.

Pierre Sorlin considera ca exista doua tipuri de eroare, 'eroarea de fapt, atunci cand ziaristul vorbeste despre arestarea unei persoane, dar persoana a fost doar invitata la politie pentru o simpla declaratie si eroarea de drept, atunci cand jurnalistul incalca norme, principii, reguli pentru ca nu le cunoaste' .

La nivel national toate aceste aspecte sunt reglementate in coduri deontologice, aplicabile tuturor institutiilor de presa, inclusiv celor locale. Astfel de coduri sunt adoptate, in general, de cel mai important organism al presei din tara respectiva, fiind un document al breslei si nu al legislatiei nationale. Avand in vedere caracterul dinamic al presei si valorile schimbatoare din societate, un cod deontologic trebuie considerat un document aflat permanent sub revizie si interpretare. Pentru a face utile aceste coduri este importanta dezvoltarea unui mecanism de autoreglementare a breslei, a unui consiliu care sa stabileasca reguli si sanctiuni in cazul in care codul este incalcat.

Analizand cazul particular al tarii noastre, avem trei coduri deontologice recunoscute. Primul, Codul Deontologic al ziaristului, adoptat in 1999, de Clubul Roman de Presa, o organizatie ce reprezinta 40 dintre cele mai importante institutii de presa din tara, pe langa faptul ca defineste profesia de ziarist, contine cateva reguli general valabile de conduita profesionala, precum veridicitatea informatiilor, autenticitatea acestora, neamestecul in viata privata a cetatenilor, echidistanta. Codul are doar un rol de recomandare si nu contine elemente coercitive, cu exceptia unei atentionari publice aplicabile numai societatilor membre CRP.

In vara anului 2006, Clubul Roman de Presa, Asociatia Patronala a Editorilor Locali (organizatie a editorilor) si MediaSind (organizatie sindicala a jurnalistilor) au semnat o recomandare privind relatiile profesionale dintre patroni, editori si jurnalisti, delimitand clar aceste categorii socio-profesionale si rolul acestora intr-o redactie.

Un al doilea cod deontologic si un statut care delimiteaza si defineste profesia de jurnalist a fost adoptat, in iunie 2004, de Conventia Organizatiilor de Media, un organism care reuneste peste 30 de asociatii ce activeaza in domeniul presei. Codul defineste rolul jurnalistului, conduita profesionala si drepturile jurnalistilor, dar ca si in cazul Codului CRP nu are nici un fel de valoare juridica sau coercitiva.

Cel de-al treilea cod deontologic a fost redactat de semnatarele Contractului Colectiv de Munca pe ramura mass-media, MediaSind, Uniunea Nationala a Patronatului Roman si Patronatul Presei din Romania, si a fost inclus in contractul de ramura semnat in 2006. Acesta este o sinteza a celor doua existente deja si prevede ca masura coercitiva delimitarea comisiei paritare, formata din reprezentantii semnatarilor acestui contract, fata de institutia care incalca principiile din acest cod, cu posibilitatea de a trimite anumite cazuri in justitie.

Alte doua organizatii mai mici, Asociatia Ziaristilor Maghiari din Romania (MURESZ) si Uniunea Ziaristilor Profesionisti (UZP) au si ele coduri deontologice aplicabile membrilor.

O problema foarte mare in mass-media romaneasca vine din lipsa unui cod deontologic unanim acceptat si a unui consiliu etic cum au majoritatea statelor europene si cum exista si la noi in domeniul audiovizualului (CNA), care sa prevada si sanctiuni nu doar recomandari.

2 Aspecte juridice

Dreptul la libera exprimare este un principiu fundamental al unei societati democratice. Acest principiu este definit in Constitutie: 'libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor, libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace de comunicare este inviolabila'. Potrivit Constitutiei Romaniei, cenzura de orice fel este interzisa (art. 30), iar dreptul presei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit. Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor (art. 31).

Conventia Europeana a Drepturilor Omului, introduce acest drept la Articolul 10, paragraful 1: "Toata lumea are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept va include libertatea de a avea opinii si de a primi si comunica informatii si idei fara amestec din partea autoritatilor si fara a tine cont de frontiere".

Ca orice drept, acesta nu poate fi exercitat absolut si este supus unor limitari menite sa impiedice incalcarea altor valori sociale. Tot Constitutia face lamuriri si in acest caz aratand ca 'libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, eroarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine'. Mai sunt interzise de lege 'indemnul la razboi prin agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica precum si manifestarile obscene, contra bunelor moravuri'.

In Codul Penal se specifica ca 'raspunderea civila pentru informatie sau pentru creatia adusa la cunostinta publica, revine editorului sau realizatorului, autorului, proprietarului mijlocului de comunicare, in conditiile legii'. Raspunderea penala se refera la fapte care afecteaza societatea, iar datorita gravitatii acestora statul joaca rolul de acuzator. Raspunderea penala este personala si limitata. Printre faptele penale legate de mass-media, in Romania, gasim 'propaganda cu caracter fascist, amenintarea, santajul, ultrajul, traficul de influenta, propaganda nationalist-sovinista'. In 2006 a fost adoptata schimbarea Codului Penal fiind eliminate celebrele articole 205 si 206, privitoare la infractiunile de insulta si calomnie. Astfel de fapte - care au umplut tribunalele de procese cu ziaristi - se vor putea judeca numai pe latura civila si numai dupa ce reclamantii vor achita in prealabil o taxa de timbru raportata la suma pe care o cer cu titlu de daune morale sau materiale.

Protejarea surselor inseamna luarea de catre jurnalist a masurilor necesare pentru a nu expune pe cineva in mod inutil. Aceasta nu este doar o practica, ci un drept efectiv al jurnalistului.

Accesul liber la informatii cuprinde atat dreptul cetateanului de a primi toate informatiile cerute si raspunsuri la intrebarile puse, cat si obligatia autoritatilor de a da aceste informatii si de a formul raspunsuri. Acelasi principiu se aplica si institutiilor de presa atunci cand solicita o informatie pentru a o publica. Sunt si informatii de stat secrete care nu pot fi aduse la cunostinta publicului larg.

Lipsa unei legi a presei face ca intrarea pe piata pentru un ziar sa fie libera, nesupusa nici unui fel de "scanare" sau autorizare, iar costurile pornirii unei operatiuni de presa de mici dimenisuni sunt mai degraba modeste. De aici marea aglomerare de titluri de pe piata si concurenta foarte puternica de la nivel local.

Cu toate ca in ultimii ani au fost eliminate majoritatea hibelor din sistemul legislativ ce faceau referire la presa, Ioana Avadani, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, spunea ca inca se mai pot face modificari in bine in ceea ce priveste 'informatiile de interes public si codul penal, iar un proces de unificare si armonizare a codurilor deontologice este inevitabil'