Ce intelegem prin tehnologie media? Relatia generala dintre progresul tehnologic si dezvoltarea mass-media.

Ce intelegem prin tehnologie media? Relatia generala dintre progresul tehnologic si dezvoltarea mass-media.

Ce este tehnologia in general? O definitie simpla ar fi ca tehnologia este o unealta aplicata de om diverselor domenii, pentru a-i inlesni activitatile.

In acest prim capitol voi incerca sa fac o scurta trecere in revista a progresului tehnologic al intregii mass-media: presa scrisa, cinematografie, radio, televiziune, trecere in revista care ne va facilita intelegerea rolului pe care progresul tehnologic l-a avut asupra mass-media in general si a radioului in mod special.

Trebuie sa analizam si sa cunoastem modul in care au luat nastere mass-media iar acest lucru necesita si o enumerare si aprofundare a inventiilor de aparate tehnice, impreuna cu cele mai importante date si nume, care au intrat in istoria mijloacelor de comunicare.

Evolutia tehnicilor mass-media, sau asltfel spus, industrializarea mass-media, "esre si rezultatul progreselor realizate in lupta cu timpul si spatiul, pentru a furniza mereu mai rapid informatii provenite din zone din ce in ce mai indepartate. Se va impune accelerarea transmiterii stirilor, dar si a readactarii, compunerii, tiparirii, in sfarsit a difuzarii, pana in momentul in care radioul si televizunea vor revela posibilitatea transmiterii in direct."

Ziarul. Ceea ce a ajuns sa fie ziarul in zilele noastre este un melanj de elemente specifice mai multor societati si mai multor perioade de timp, care pe parcursul a catorva milenii s-au acumulat, asemenea unui bulgare de zapada, produsul finit fiind ziarul de azi.

"Chiar inainte de nasterea lui Hristos romanii afisau in locuri publice jurnale de format redus, numite acta diurna. Chinezii si coreeni foloseau hartia si caracterele incrustate in lemn pentru tiparire, cu cateva secole ca acestea sa apara in Europa. In secolul al XVI-lea mult dupa ce tiparul a aparut in Europa, guvernul venetian tiparea o mica foaie de stri care putea fi cumparata cu o gazeta, (o moneda micuta). Un produs mai apropiat de ideea noastra de ziar a aparut la inceputul anilor 1600, in Germania. Cercetatorii din istoria jurnalismului sugereaza ca multe trasaturi ale ziarului modern cum ar fi editorialul, articolele sportive, ilustratiie, articolele de politica si chiar cele umoristice, erau publicate in diverse moduri cu mult inainte ca adevarata presa de masa sa ia fiinta'.

Pentru ca ziarul sa se dezvolte intr-o presa de masa au fost necesare o serie de schimbari tehnologice. Aceasta nevoie a dus la dezvoltarea tiparului si a tehnologiei hartiei. Aceste descoperiei majore au contribuit la rezolvarea problemelor tehnice de producere si distribuire zilnica a unor tiraje uriase de ziare, iar aparitia presei de masa era un fapt implinit.

Ziarul de masa a aparut in anul 1930 iar printre principalele probleme intampinate in primii ani de viata au fost obtinerea informatiilor, tehnologia de tiparire si distributia. Inventiile stiintifice si tehnice aveau sa faca posibila evolutia presei de masa. Astfel construirea cailor ferate, aparitia vaporului cu aburi in 1840 si inventia telegrafului care (a devenit cel mai util mijloc de transmitere rapida a stirilor de la locul principalelor evenimente la birourile editoriale) au fost descoperiri care au facilitat una din principalele conditii ca ziarul sa fie considerat un produs de masa: acoperirea unui teritoriu cat mai vast. Astfel, aceste inventii au suscitat substantial interesul cititorilor pentru ziar si au marit numarul de oameni carora ziarul le putea fi distribuit.

Telegraful era folosit de catre agentii nou formate de colectare a stirior, care astfel satisfaceau cererea din ce in ce mai mare de stiri proaspete. Aceste agentii trimiteau relatari in mai multe parti ale tarii cu care aveau contracte. Prin astfel de contracte personalul unui ziar care asista la un eveniment, putea sa transmita relatarile altor ziare din aria de acoperire a telegrafelor, reducand astfel mult costul de obtinere a stirilor.

Tehnologia de tiparire se dezvolta si ea rapid, spre o automatizare mai avansata. Presle rotative cu matrite in cadre metalice solide au inceput sa scoata cate 10.000 si chiar 20.000 de pagini pe ora.

Aceste progrese tehnologice au permis distributia ziarelor si in orasele mai mici.

Iata de ce o inventie ca telegraful poate fi considerata, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai mari descoperiri ea contribuind decisiv la transformarea ziarului intr-unul de masa si implicit la evolutia mass-media.

Au existat momente in lunga istorie a ziarului cand, in ciuda imbunatatirilor tehnologiilor stirilor, a tiparirii, a distributiei au aparut momente de declin, vanzarile scazand dramatic. (perioada de dupa 1920 in Statele unite). Acest declin s-a datorat altor forme de mass-media ce satisfaceau cerintele pupulatiei similare cu acelea satisfacute de ziare. Nemailovindu-se pana in acele momente de concurenta, ziarele au fost nevoite sa tina piept acesteia. Revistele saptamanale de stiri au incepu sa castige parte din publicul ziarului, filmul isi avea si el rolul lui. Spre sfarsitul anilor '40 si '50, televiziunea a avut si ea rolul ei.

Toate acestea au constituit alternative la ceea ce ofereau ziarele, diminuand considerabil tirajul presei scrise. Fiecare dinre acestea ofereau informatii sau emisiuni de divertisment intr-un mod care, oadata, era domeniul exclusiv al ziarului.

"Ce se poate spune despre viitorul ziarului? Fara indoiala va supravietui cu o reducere a sectorului de piata. Cercetarile asupra tipului de folosire, a satisfactiilor si gratificatiilor oferite cititorilor de catre cotidiane indica faptul ca acestea sunt strans implicate in vietile de zi cu zi ale oamenilor de rand. Aceste ziare ofera anumite servicii si satisfactii unice. Cand ziarul nu apare i se simte lipsa. Asfel desi mass media de ultima ora" cum ar fi presa electronica, "reprezinta o provocare pentru ziare, acestea raman un complex de cultura institutionalizat, fiind unul din modurile noastre fundamentale de comunicare de masa".

Aceasta o fost o scurta prezentare care ne-a relevat evolutia ziarului pe masura ce diferiti oameni au propus noi solutii tehnologice pentru tratarea vechilor probleme de redactare si distributie a stirior. Aceste solutii tehnologice au permis ziarelor sa devina din ce in ce mai divesificate si mai specializate, cu sectiuni, editoriale si formate pentru orice gust, pentru a putea face fata concurentei celorlalte mijloace mass-media, care puteau darama institutia ziarului.

Cinematografia. Mai multe realizari stiintifice in mai multe domenii, aparent fara nici o legatura intre ele, au contribuit la progresul tehnologiei filmului.

"Acesta tehnologie a fost, in cele din urma, pusa la punct sub forma unor mecanisme prin care se putea crea iluzia unei miscari continue folosind o serie de imagini si umbre proiectate pe ecran".

Tehnologia fundamentala pe care se bazeaza filmul modern a fost elaborata in cea mai mare parte de indivizi care au facut descoperiri sau au inventat aparatura in timpul unor cercetari stiintifice, cercetari ce nu aveau nici o legatura cu filmul.

Au existat bineinteles si cateva exceptii, dar majoritatea celor care aveau sa devina inventatorii filmului nu erau in niciun caz interesati de conceperea unui mijloc de divertisment pentru oameni. Principalele probleme de care ei erau interesati si care au coincis cu inventarea unor tehnologii necesare filmului erau principiile fizice ale refractiei luminii, baza neurologica a vederii umane sau modul in care era perceputa iluzia miscarii.

"Istoria timpurie a filmului este mai ales istoria progreselor legate de trei probleme tehnico-stiintifice care necesitau o solutie, inainte ca aparatul de proiectie a filmului sa fi fost macar imaginat. Prima a fost descoperirea principiilor proiectiei de imagini contrastante; a doua a fost perceperea miscarii continue prin prezentarea rapida a imaginilor sau a desenelor; iar a treia a fost fotografia insasi."

Ceea ce urmaresc sa fac in continuare este prezentarea acestor trei probleme si a unora din inventiile tehnice care au condus in cele din urma la solutionarea lor. Istoriile acestor inventii si solutii sunt strans legate de istoriile oamenilor care le-au realizat.

Printre cele mai importante inventii care au contribuit la aparitia filmului este camera obscura. "Este un aparat cu o deschizatura foarte mica, in interiorul caruia se poate observa o imagine vaga, inversa a unei scene exterioare, pe peretele opus unei fante, intr-o camera rectangulara in care nu intra lumina . . Folosind o fanta mai mare si adaugand inca o lentila adecvata pentru focalizare, plus o oglinda pentru inversarea imaginii, camera obscura a devenit un mecanism util pentru artistii peisagisti preocupati de problemele perspectivei si ale culorii. Camera obscura a atras atentia unor oameni de stiinta si pe cea a unor artisti si a fost folosita pentru a observa eclipsele solare impiedicand afectarea vederii."

Datorita efectelor pe care le putea produce camera obscura a cazut in mainile sarlatanilor care se foloseau de naivitatea oamenilor si pretindeau ca aceasta are puteri magice. Oamenii de stiinta erau deranjati ca magia si vrajitoria erau associate cu munca lor. Uneori ei incercau sa faca publice "secretele" acestor minuni, pentru a mai deschide mintea oamenilor de rand.

O inovatie importanta in ceea ce priveste camera obscura a fost inlocuirea luminii solare cu lumina artificiala si trecerea acestei lumini printr-un material transparent fara a mai fi necesara lumina naturala reflectata. "Proiectorul iluminat care putea proiecta imagini pe un ecran, folosind chiar principiul retroproiectorului modern, a devenit realitate prin descoperirile lui Athanasius Kircher(nascut 1601)."

Astfel solutia la prima problema tehnica a filmului fusese rezolvata prin anul 1645.

Cea de-a doua problema ce necesita o solutie a fost descoperirea modului in care fiinta umana percepea iluzia miscarii continue.

"In mod concret trebuia sa se descopere modul in care o serie de desene sau alte figuri puteau fi prezentate intr-un ritm accelerat, astfel incat imaginile remanante si efectul vizual intarziat care apare in timpul proceselor neuro-perceptive sa determine perceptia unei singure imagini aflate in miscare lenta."

Joseph Plateau (nascut in 1801) a fost unul dintre marii cercetatori care s-a ocupat de asa numita persistenta a vederii sau efectul vizual intarziat. El a fost preocupat de diferitele aspecte ale vederii si de modul in care fiinta omeneasca percepea miscarea si culoarea.

Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach in "Teorii ale comunicarii de masa" sustin ca Joseph Plateau ar trebui considerat parintele filmului. El a creat un aparat destul de greoi, alcatuit din curele, parghii, discuri si clapete care ii dadeau posibilitatea sa creeze o iluzie simpla de miscare, care se baza pe prezentarea rapida si succesiva a unui desen. Acest mecanism a fost numit fenakistiscop sau fantoscop, si a fost primul mechanism de producere a filmului.

"Doar una dintre cele trei probleme tehnice importante trebuia sa fie solutionata inainte de a putea sintetiza din aceste elemente complexul cultural al filmului ca o forma de comuniacre de masa. Tehnologia fotografiei in general si tehnologia de fotografiere in succesiune rapida a obiectelor in miscare, in special, au ramas o conditie necesara a realizarii filmului".

Oamenii de stiinta in incercarile lor de a realiza un proces fotografic, au intampinat numeroase dificultati, deoarece, eforturile lor depindeau de progresele in progresele inregistrate in chimie si in special de descoperirile referitoare la transformarile chimice ale substantelor, transformari produse de actiunea luninii.

"Abia in deceniul al treilea al secolului XX-lea au fost elaborate tehnicile mecanice si chimice pentru pregatirea, expunerea, developarea si fixarea imaginii din camera obscura".

O inventie revolutionara a fost Dagherotipul. Prin procedeul Daguerre se obtinea o imagine clara cu detalii precise pe o placa lustruita de cupru care fusese acoperita cu argint si expusa la vapori de iod. Atunci cand lumina cadea pe placa expusa in mod adecvat la aparat, iodura de argin suferea modificari radicale in portiunea pe care cadea lumina intensa, dar ramanea relativ nealterata in portiunea unde cadea lumina de mai mica intensitate. Acesta imagine era una de o calitate excelenta, datorita contrastului si claritatii.

Fascinatia fotografiei a facut ca interesul pentru ea sa fie unul urias, iar cererea de portrete sa fie imensa. Astfel luase nastere o noua profesie care avea destule avantaje, cum ar fi perioada relativ scurta de instruire tehnica si o cheltuiala nu foarte mare pentru echipament, cu un potential success financiar. Echipamentul dagherotipistului era incarcat in carute, barci, care cu boi si pe magari, fiind unul extrem de voluminos.

Fotografiei i-au fost aduse cu timpul numeroase imbunatatiri, tehnologia devenind din ce in ce mai sofisticata. Fotografia realizata cu dagherotipul a fost inlocuita de alte tehnici.

Aparatul de fotografiat in miniatura si aparatul pentru amatori au inceput sa fie popularizate atunci cand tehnologia a fost mult perfectionata.

La sfarsitul secolului XIX filmul flexibil a fost si el perfectionat si oadata cu el dezvoltarea tehnicilor cinematografice putea deveni realitate. Prin inventarea becului electric de catre Edison, tehnologia electricitatii putea fi acum inteleasa. Studiul obiectelor in miscare se dezvoltase odata cu folosirea fotografiei instantanee fixe, pricipiul proiectiei era si el de mult cunoscut, iar neurofiziologia efectului visual intarziat fusese si ea studiata.

Ceea ce ramanea de facut era imbinarea acestor elemente primordiale astfel incat sa rezulte un film proiectat functional.

Acesta imbinare tehnologica de baza prin care filmul a devenit realitate a fost realizata de Thomas Alva Edison. In laboratorul lui au fost concepute aparatul de filmat si proiectorul de imagine la inceputul ultimului deceniu al secoluli XIX-lea.

Edison fusese cel care a avut cea mai imortanta contributie la crearea filmului, insa era nevoie de "spirite mai aventuroase pentru a incerca sa perfecteze tehnica si sa o transforme intr-un mijloc de divertisment al maselor".

Primul cinematograf s-a infiintat la Paris in 1895. Clintii erau primiti intr-un salon, unde in schimbul unui franc puteau viziona scurt metraje. Desi filmele se proiectau intr-o singura sala unde se statea in picioare, fascinatia filmului a facut ca in numai cateva zile institutia sa primeasca mii de spectatori.

Tot Edison impreuna cu Thomas Armat, au inventat vitascopul, (proiectorul Armat-Edison), care a fost folosit cu success in incercarile initiale de proiectie a filmului.

La inceputul secolului XX toate problemele tehnologice fusesera deja rezolvate. "Filmul a avut nevoie de mai mult de doua mii de ani ca sa se nasca, dar acum era in masura sa-si ia locul ca cel de-al doilea mijloc de comunicare de masa, ca importanta, si sa-si joace rolul in cadrul unei tranzitii majore a comunicarii".

Odata cu aparitia televiziunii cinematograful va avea drastic de suferit insa ca si ziarul, prin eforturi considerabile va reusi sa se mentina pe linia de plutire.

Radioul. Felul in care este constituita radiodifuziunea in zilele noastre este urmarea unui proces evolutionist de foarte lunga durata, in care, de-a lungul timpului, s-au intrepatruns o multitudine de inovatii tehnologice, descoperiri stiintifice si noi forme sociale si economice.

Dezvoltarea societatilor din toate punctele de vedere (social, economic, cultural, etc.) a condus la o necesitate stringenta de a comunica rapid si la distante cat mai mari.

"Atat timp cat activitatile sociale se margineau la un grup mic de oameni, care se misca compact sau convietuia intr-un loc stabil, spatiul in care se putea face auzita vocea umana, sau cel mult distanta pe care un alergator cu o buna conditie fizica o putea parcurge fara odihna, s-au dovedit suficiente pentru rezolvarea problemelor de comunicare".

Odata cu aparitia organizatiilor tot mai complexe (militare, comerciale, guvernamentale), acestea se loveau deseori de problema coordonarii multitudinii de activitati pe care le intreprindeau, fara a detine insa o metoda de a transmite rapid informatii, pe distante lungi.

Chiar si in cele mai primitive societati comunicarea rapida pe distante mari a constituit o problema, la care oamenii vremii au incercat in limitele tehnice ale vremii sa gaseasca solutii: ardeau interiorul unui bustean si intindeau pielea unui animal peste celalalt capat pentru a confectiona o toba, cu care puteau comunica pe distante surprinzatoare folosind sunete codificate. Semnalele cu fum si porumbeii calatori sunt alte metode cunoscute. Oglinzile reflectoare, semnalele cu felinare, salvele de tun, focurile de semnalizare, toate acestea au fost folosite in incercarile disperate ale oamenilor de a comunica. Acestea insa erau tehnici primitive, limitate tehnologic, dificil de folosit si foarte nesigure.

Necesitatea unui mijloc de comunicare care sa traverseze rapid suprafete uriase a devenit stringenta in secolul al XIX-lea.

"In laboratorul stiintific s-au produs mecanisme care au intrecut sperantele si visele tuturor inteleptilor din antichitate. O intelegere adecvata a electricitatii a survenit in secolul al XIX-lea, in urma eforturilor de a studia fizica. Radioul insususi a fost un produs al unei cercetari indelungate a naturii energiei electrice.

Un mare numar de oameni de stiinta si-au consacrat intreaga viata cercetarii si teoriei, care au dus la realizarea acestui mijloc de comunicare, insa putini dintre ei au obtinut recunoasterea publica, success financiar sau onoruri stiintifice"

Nu a fost usor pentru acesti oameni de stiinta sa a junga la solutiile care au permis crearea sistemelor de radiodifuziune de astazi, confruntandu-se cu nenumarate probleme conceptuale, teoretice si mecanico-tehnice.

O sa enuma principalele probleme care necesitau rezolvare pentru ca radioul sa devina o realitate: teoria de baza a electricitatii si a circuitelor elementare, generarea, transmiterea si masurarea curentilor electrici, teoriile campurilor electromagnetice, bobinelor, radiatiei electromagnetice, detectarea oscilatiilor de frecventa inalta, modificarea curentilor. Diodele si triodele erau necesare pentru perfectionarea transmisiei prin voce, pornind de la tehnica telegrafului fara fir.

Dupa cum am observat, insiruirea problemelor tehnice de mai sus, pentru neinitiati pare extrem de complicata, acest lucru demonstrand dificultatea si complexitatea procesului de acumulare a inventiilor si tehnologiei, proces ce a precedat inventarea radioului.

Baza tehnologica acumulase aproape toate elementele necesare, inventarea electromagnetului constituind printre ultimele probleme care au trebuit rezolvate pentru realizarea telegrafului electric.

Mai multi oameni inventasera scheme a caror punere in practica ar fi putut da nastere la telegrafe functionale, dar patentele si sistemele americanului Samuel F.B. Morse au avut intaietate. El a creat un sistem de telegraf care-i permitea sa transmita mesaje prin zece mile de sarma ce inconjurau atelierul casei sale.

Nu ramanea decat inventia a ceva care sa inlocuiasca firele de sarma.

"Prin 1876 Alexander Bell si stralucitul sau asistent reusisera sa trasnmita vocea umana prin cabluri electrice, si domeniul tehnologiei comunicatiilor se afla in plina dezvoltare.

Dupa telegraf si telefon urma in mod necesar perfectionarea tehnologiei acestora, pentru a obtine un telegraf fara fir si in cele din urma un telefon fara fir".

Guglielmo Marconi, la inceputul anului 1890, a inventat primul telegraf fara fir. Cu timpul Marconi si-a perfectionat inventia, construind dispozitive din ce in ce mai mari, care acopereau distante mai lungi.

Contributia lui Marconi a constituit o etapa semnificativa in dezvoltarea radiolui ca mijloc instantaneu de comunicare la mare distanta.

Cu trecerea anilor tehnologia radioului a continuat sa se perfectioneze, aducandui-se imbunatatiri in ceea ce priveste fiabilitatea, puterea, distanta si claritatea mesajelor radio.

Transmiterea vocii prin radio era urmatorul pas ce trebuia facut.

Reginald A. Fessenden a creat un aparat care avea posibilitatea redarii unor semnale cu mult mai complexe decat cele din codul Morse. Radiotelefonul fusese creat.

Ineteseul maselor pentru radio devenise si el din ce in ce mai mare.

Perioada in care a avut loc o explozie de imbunatatiri si inovatii semnificative a fost primul deceniu al noului secol. Lee de Forest a inventat auditonul, in limbajul tehnic de atuci lampa, pe care azi o numim tub cu vid. Perfectionarea acestui dispozitiv a permis transmiterea mesajelor vorbite in toate partile lumii. Fiabilitatea si claritatea semnaluilui receptoarelor de radio se imbunatatise.

Sarnoff a fost cel care a adus muzica in casele oamenilor prin inventarea cutiei muzicale radio (vezi cap II p. 6-7).

Mai multe amanunte despre progresul tehnologic al radioului gasim in capitlul al II-lea "Care sunt principalele dezvoltari tehnologice ce au determinat dezvoltarea radioului?".

Televiziunea. "Cel mai nou dintre mijloacele de comunicare a mostenit multe din traditiile radioului".

Pot spune ca radioul a constituit piatra e temelie pe care s-a ridicat institutia televiziunii, aceasta preluand de la precedentul mijloc de comunicare solutiile in rezolvarea principalelor probleme cu care se confrunta o institutie media: legislatia e reglementare a televiziunii a fost pur si simplu preluata de la radio, era clar de unde vor veni resursele financiarepentru televiziune, publicul fiind deja obisnuit cu reclamele comerciale tot de la radio, neprevazandu-se nici un impediment pentru atragerea veniturilor din reclame, ideea retelei era deja cunoscuta deasemenea de la fratele mai batran radioul, neramanand decat construirea statiilor de emisie.

"Publicul era deja familiarizat cu imaginile in miscare, iar transmiterea lor nu era greu de acceptat. Din acest motiv, se anticipa o foarte mica rezistenta din partea publicului la adoptarea noului mijloc de comunicare de masa".

Tehnologia electronica a televiziunii a fost perfectionata in perioada anilor 1920 si 1930. Dupa 1950, cablul coaxial si alte tehnologii au adus imbunatatiri suplimentare.

Una din principalele inventii in cadrul televiziunii a fost videocasetofonul.

"Noutatea evolutiilor recente din domeniul comunicatiilor, mai ales a celor tehnologice, poate fi mult exagerata si indiferent de coincidente sau convergente, nu a existat o singura linie de dezvoltare. Indiferent cat de revelatoare si de utila ar putea fi atasarea unor etichete precum "epoca digitala", unor fenomene din trecut sau din prezent, ele ne pot spune, in cel mai bun caz, mai multe despre perceptii decat despre fapte. Principala lor caracteristica este complexitatea."

Aceasta trecere in revista a evolutiei tehnologice a mass-media, care s-a derulat pe parcursul acestui prim capitol s-a axat pe acumularea progreselor tehnologice. Ea a urmarit aparitia mass-media, ca o noua configuratie urmare a acestor progrese si transformarea lor din dispozitive tehnice cu o recunoastere si utilizare limitate, in forme accesibile maselor.