Chiustange la granița dintre cele doua razboaie mondiale

Chiustange la granița dintre cele doua razboaie mondiale

Odata cu evolutia lumii occidentale, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, presa a progresat, crescand numarul ziarelor si al tirajelor. Dezvoltarea mass-mediei a fost influentata de o serie de factori, precum: factorii politici si sociali, factorii economici, factorii tehnici si aparitia agentiilor de presa. ,,Guvernele au incercat sa franeze dezvoltarea presei pentru ca ea facea dificila exercitarea puterii: ingeniozitatea legislatorilor a creat un arsenal de legi, reglementari, dispozitii diverse pentru a restrange libertatea presei si a ingreuna astfel difuzarea ziarelor, dar eficacitatea constrangerii si a represiunii a fost intotdeauna temporara deoarece evolutia politica generala a condus la cresterea interesului pentru chestiunile politice in paturi sociale din ce in ce mai largi '.[1] Industrializarea, metodele moderne de fabricatie si progresele tehnice au avut o contributie majora in dezvoltarea presei. Dezvoltarea ziarelor a dus la crearea agentiilor de presa, acestea fiind promovate de catre telegraful electric.

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, mass-media progreseaza, devenind un produs de larg consum. Dezvoltarea presei a determinat aparitia ,,bombardamentului informational. Au aparut parei conform carora cartea, radioul si televiziune, cinematograful risca sa acapareze in intregime timpul omului, prin informatie, si sa nu-i lase nici un timp de gandire'. [2]

Dupa primul Razboi Mondial, se inregistreaza un progres remarcabil al publicatiilor gen magazin ilustrat de informatii generale sau specializate, devenind concurenti ai presei cotidiene. Aparitia radioului la inceputul anilor '20 si cresterea interesului pentru acesta a determinat marile ziare sa-si mareasca numarul de pagini, sa amplifice aria de informare si sa-si diversifice continutul, cu scopul de a atrage si retine clientela.

,,Diversificarea publicatiilor si adaptarea lor din ce in ce mai precisa la gusturile si curiozitatea cititorilor au accentuat diferentele nationale; printre altele, evolutia politica, de pe acum divergenta, a tarilor occidentale, a condus la cresterea numarului publicatiilor in proportii enorme'. [3]

Finalul primului razboi mondial a insemnat dispariția de pe scena pilitica a trei mari imperii: Austro- Ungar, Rus, Otoman; Invingatorii (cei patru "Mari": W.Wilson, Lloyd, George, G.Clemenceanu, Orlando) au stabilit principalele repere ale lumii post-razboi la Conferința de pace de la Paris (12 ianuarie - 28 iunie 1919) pe respectul principiului naționalitaților și punerea sub control a Germaniei, considerata drept principalul responsabil pentru declanșarea razboiului; Destramarea Imperiului Austro-Ungar a dus la o reformulare a intregului spațiu european; pentru Europa Centrala și de Sud-Est menționam apariția unor noi state: Austria, un stat mic, Ungaria, a fost redusa și ea ca marime, prin mișcarile teritoriale; Polonia a primit Galiția; Romania a primit Transilvania, Basarabia și Bucovina, Italia- Trentinul și Tirolul de Sud; Croația, Slovenia și Bosnia au format Regatul sarbilor, croaților și slovenilor, care a incorporat Muntenegru.

Tratatele de pace nu au formulat explicit, insa, problemele minoritaților; in cadrul statelor nou create sau extinse teritorial existand numeroase minoritați naționale. Prin tot ceea ce au adus cu sine, tratatele pacii de la finalul primei conflagrații mondiale au imparțit statele lumii in state "satisfacute" de noile coordonate și așa- numitele state "revizioniste" care s-au vazut obligate sa accepte la momentul 1919, 1920 condițiile pacii, dar care, in politica externa din perioada 1920-1939, au cautat revizuirea tratatelor. [4]

Sfarsitul celui de al II-lea Razboi Mondial, a adus schimbari in evolutia presei prin ascensiunea televizorului, acesta oferind informatiile inaintea cotidianelor. Mass-media s-a dezvoltat si din punct de vedere tehnic prin introducerea calculatoarelor, tehnoredactarea computerizata, generalizarea facsimilului, etc.   

Perioada refacerii economice, care a urmat primul razboi mondial a fost urmata de cea mai mare criza economica pe care o cunoștea omenirea, criza ce a afectat toate statele lumii, patrunzand in toate ramurile econimiei. Ziua fatidica sau "joia neagra", cum i s-a spus zilei de 24 octombrie 1929, a fost conturata de "marele crah" al bursei din New York, piața americana nemaiputand asimila propria producție, in condițiile existenței, deja, a unei crize de supraproducție.[5]

In aceasta perioada, producția industriala a țarilor capitaliste ale lumii a scazut foarte mult in comparație cu producția inregistrata in anii anteriori. Astfel, industria a scazut cu 37% comerțul mondial a fost redus la o treime, in timp ce produsele agricole nu și-au mai gasit cumparatori. Prețul marfurilor a scazut in aceasta perioada cu 30 pana la 40% iar pe anumite piețe, scaderea a fost inca și mai dramatica.

In acest context, șomajul a atins cifra de 30 de milioane, nivelul de trai scazand in toate statele lumii, inregistrandu-se greve, demonstrații, care, uneori, s-au sfarșit cu raniți. Sectorul finanțelor publice al țarilor capitaliste a fost, de asemenea, puternic dezorganizat. Aproape toate monedele importante ale momentului: dolarul american, lira sterlina - au fost puternic devaloriozate. Numeroase banci au dat faliment sau au fost introduse restricții in desfașurarea comerțului exterior, in special asupra exportului de marfuri.

Refacuta doar parțial dupa razboi, Europa a traversat cu greutate perioada anilor 1929 - 1933, mai ales ca fenomenul retragerii capitalurilor americane investite pe acest continet s-a manifestat cu intensitate, accelerand procesul de propagare a crizei.

Marea criza din anii 1929-1933, cu efectele sale ample și zguduitoare asupra intregii lumi a cuprins și Romania, intensitatea cadrelor economiei romanești ducand la consecințe deosebite și specifice. Criza economica din Romania a fost determinata de o serie de factori interni și externi ce au influențat, intr-o masura sau alta, nivelul de dezvoltare a economiei romanești:

Caracterul predominant agrar al economiei naționale, relativa dezvoltare a industriei;

Prezența capitalului strain in economie;

Datoriile externe;

Comerțul exterior caracterizat prin vanzarea ieftina a unor produse cum ar fi: petrolul, cerealele, lemnul și cumpararea produselor necesare industriei romanești, la un preț ridicat.

Potrivit recensamantului din anul 1930, doar 0,2% din populația activa a țarii era ocupata in industrie, restul de 78,2% fiind in agricultura. Același recensamant arata ca, din totalul de 18.052.900 de locuitori ai țarii, populația urbana reprezenta 3.632.700 de locuitori, adica 20,2 % iar populația rurala numara 14.420.000 de locuitori, ceea ce reprezenta un procent de 79,8%. La data recensamantului, in mediul rural s-a inregistrat o populație activa de 8.719.000 reprezentand 60,5% din populația rurala și 82,7% din populația activa a unei țari, trei patrimi din totalul gospodariilor țaranești era reprezentat de gospodariile mici și mijlocii.

Caracterul predominant agrar al economiei romanești (in anul 1929, apicultura și sivicultura aduceau la venitul național 84 de miliarde lei, in timp ce industria doar 39 miliarde lei) a constituit o cauza a ceea ce a "anunțat" și amplificat criza economica.

Criza economica s-a desfașurat in Romania, in condițiile in care aceasta era o țara cu economie preponderent agrara. Produsele agricole romanești erau obținute cu costuri de producție foarte ridicate, mai mari decat prețurile practicate de țarile care dispuneau de o agricultura dezvoltata, acest fapt fiind datorat productivitații scazute a muncii, dar și din cauza fenomenului numit "Forfecarea prețurilor" ceea ce insemna un dezechilibru evident intre prețurile produselor agricole și cele indistriale.

Acest dezechilibru a fost atat de vizibil și datorita faptului ca prețurile produselor agricole s-au redus cu 55, 1% in perioada 1929 - 1933, ceea ce a facut ca valoarea producției agricole sa scada in aceeași perioada de la 109 miliarde lei la 48, 6 miliarde lei, deși volumul fizic al producției a crescut. In anul 1929 valoarea terenurilor arabile ale tarii a fost estimata la peste 600 miliarde lei, dar anii crizei economice au dus la o scadere a acestei valori la circa 300 miliarde lei. In urma acestui fenomen țaranimea, care contractase imprumuturi cu dobanzi foarte ridicate in vederea achiziționarii de inventar agricol, se vede datoare cu sume mult mai mari decat loturile ce le deținea.[7]

Romania s-a vazut nevoita sa reduca la jumatate procentul impozitului agricol, acest fapt afectand, evident, bugetul țarii, și așa destul de fragil. O alta cauza care a decurs din criza agrara a fost și aceea ca puterea de cumparare a producatorilor agricoli s-a micșorat, aceștia fiind nevoiți sa-și reduca bunurile de proveniența industriale consumate, ceea ce a dus la adancirea crizei in industrie, unde, și din aceasta cauza, volumul producției a trebuit redus.

Reducerea cheltuielilor rezervate scopurilor culturale și sanitare a dus, de asemenea, la intreținerea analfabetismului și la inrautațirea starii de sanatate in mediul rural, accentuandu-se și procesul de diferențiere a societații rurale, proces la care a contribuit și "Legea Mihalache" din august 1929, prin care s-a permis vanzarea loturilor de pamant primite prin reforma agrara din anul 1921. Pentru ca "oferta de brațe de munca a fost mare și ieftina, au scazut vanzarile de mașini agricole de la 11.300 t. in anul 1929 la 1.500 t. in anul 1933 și de unelte agricole de la 5.700 t. in anul 1929, la 3.200 t. in anul 1933.