Comunicarea de masa

Comunicarea de masa

"Galii il reprezentau pe Hercule - simbolul puterii - ca pe un batran - semn al intelepciunii - care trage dupa sine o multime de oameni ale caror urechi sunt legate cu lanturi de aur de limba eroului. Toti exprima bucurie si placere, admiratie si veneratie pentru cel care i-a subjugat. Imaginea vorbeste despre convingerea lor ca forta fizica nu inseamna nimic in comparatie cu puterea cuvantului" . In epoca comunicarii globale, actualitatea acestei reprezentari simbolice este evidenta. In prezent, prin Hercule se intelege activitatea mass-media, de limbile carora sunt legate urechile si ochii (in cazul presei si televiziunii) publicului larg. Nu la intamplare am ales acest simbol, cunoastem cu totii o sintagma raspandita: "mass-media este a patra putere", insa ea nu detine puterea legislativa sau executiva, nici juridica sau militara, in adevaratul sens al cuvantului, ci detine, controleaza si foloseste puterea magnifica a cuvantului. " . Nimic nu este mai important - de aceea si mai periculos - decat cuvantul rostit. Acesta este sau poate fi ascultat simultan nu de un grup, nu de o natiune, ci de o mare parte din populatia Terrei. El, cuvantul, imaginea reala sau trunchiata, interpretarile - rareori obiective - pot declansa cataclisme. In era «omului planetar» cuvantul nu trebuie sa fie decat responsabil" .

a. Conceptul de mass-media

" . Comunicarea umana se poate constitui pe baza a doua mari tipuri de relatii:

directa: comunicarea se realizeaza intre doua sau mai multe persoane, aflate in pozitii de proximitate; in actul comunicarii ele se influenteaza reciproc. Acest tip de comunicare poarta numele de comunicare interpersonala.

Indirecta: comunicarea este mediata de un suport mai mult sau mai putin complex, din punct de vedere tehnologic (scrisoarea, telefonul, etc.) sau de un bun produs de un ansamblu de institutii, specialisti si dotari tehnologice (cartile, filmele, ziarele, radioul televiziunea)"[3].

La randul ei, comunicarea mediata poate fi clasificata in: a.) comunicarea mediata tehnologic, care faciliteaza comunicarea de un grup sau public (teleconferinte, dialogul prin email) si b.) comunicarea de masa, care se adreseaza masei sociale enorme (mass-media, cinematograful, website-urile prin Internet) .

"Majoritatea cercetatorilor din domeniul comunicational considera ca comunicarea de masa este practica si produsul care ofera divertisment si informatii unei audiente formate din persoane necunoscute; aceste continuturi, transmise de medii tiparite, sonore si audiovizuale, au statutul unor marfuri, care sunt produse in chip industrial, cu ajutorul unor tehnologii inalte, regularizate de stat si finantate de particulari; aceste continuturi sunt consumate in mod personal, privat de catre publicul lor" .

In Dictionarul de Sociologie din 1993, la pagina 342 citim: "mass-media (lat. massa - "o cantitate mare de entitati agregate"; medium, pl. media - mijloc de transmitere a ceva), termen consacrat mai intai in limba engleza referitor la mijloacele de comunicare in masa; seturi de tehnici si metode de transmitere, de catre furnizori centralizati, a unor mesaje unei audiente largi, eterogene si dispersate geografic. Intr-o perspectiva institutionala, mass-media sunt considerate institutii sociale, atat culturale cat si economice".

La aceasta definitie scurta trebuie adaugate unele precizari si clasificari in privinta termenilor. In primul rand "conceptul sociologic de masa desemneaza un anume mod de agregare a indivizilor (diferit de alte moduri de agregare cum ar fi grupul, publicul, multimea); masa reprezinta un conglomerat urias de oameni care nu se cunosc intre ei, mu se afla in relatii de proximitate spatiala, nu comunica, nu au valori si scopuri comune si pe care nu-i leaga decat un singur lucru - consumul aceluiasi produs cultural, distribuit pe scara larga prin tehnologii moderne" . Din aceasta perspectiva unii cercetatori fac o deosebire clara intre conceptul de masa si conceptul de public, mai potrivit pentru a desemna destinatarii mijloacelor de comunicare. " . Publicul reprezinta un ansamblu, limitat numeric, de indivizi, care au constiinta apartenentei la o comunitate de interese si care se manifesta in mod coerent . , "masa" in schimb, nu poate fi vazuta, masurata, personalizata: in conglomeratul anonim si pasiv individul se pierde si se instraineaza de esenta sa rationala, umana" . Trebuie subliniat, insa, ca notiunea de "masa" este in concordanta cu notiunea de "indivizi" din care este formata, pe cand notiunea de "publicul" cere o intelegere si o abordare personalista si constientizarea valorii irepetabile a fiecarei persoane care face parte din "publicul". Este totusi incorect sa considera ca publicul, consumatorii mass-media, sunt formati din indivizi impersonali.

In ceea ce priveste termenul de "media" trebuie retinut ca nu are exclusiv conotatie de mijlocitor tehnic al comunicarii, ci are si pe cea de limbaj, de mijlocitor de semnificatii. De cunoasterea si folosirea acestui limbaj depinde intelegerea mesajului, dar si unitatea si dezvoltarea sociala spre comuniune deplina.

In incercarea de definire a fenomenului mass-media, o perspectiva interesanta ofera Petru Panzaru. Autorul analizeaza mass-media: "1. Ca element al sistemului (sistemelor) social(e) pe plan national si international, respectiv ca element constitutiv al Realitatii sociale de gradul I obiective; 2. ca Institutie specifica sau Serviciu Public, reunind o pluralitate de functii sociale - politice, ideologice, culturale, psihosociale si economice - financiare; 3. ca Mediere si Mediator intre Realitatii de gradul I Evenimentiale si populatiei, publicului, respectiv ca producator de Imagini despre realitate; 4. ca producator ("Manipulator") de stari de spirit, climate psihosociale, curente de opinie publica si, prin ele, ca factor puternic de influentare - orientare - schimbare a comportamentelor individuale si colective. Mijloace de comunicare in masa cu caracter Ambivalent: ele nu sunt doar mijloace (neutre) de Informare, ci puternice mijloace de Influentare a tuturor domeniilor vietii sociale; 5. ca Instrument al grupurilor de interese politice, economice, culturale, diplomatice institutionalizate sau al formelor organizate de reprezentare a societatii civile" .

In concluzia celor afirmate mai sus constatam ca fenomenul comunicarii de masa este mult mai profund si complex in comparatie cu definitiile si analizele elaborate pe seama lui. Tema este departe de a fi epuizata si clarificata definitiv. De aceea este important sa intelegem cateva lucruri esentiale in abordarea acestei probleme: 1. comunicarea de masa este realizata de oameni si pentru oameni, omul fiind centru atentiei mediatice; 2. "nu tehnicile in sine modifica esential procesul de comunicare, ci modul specific in care sunt folosite, noile tipuri de relatii sociale care devin posibile si sunt institutionalizate, formele de organizare sociala si productie care se dezvolta" ; 3. nu poate exista o societate democratica fara cetateni bine informati si nu pot exista astfel de cetateni fara mijloacele de comunicare de calitate . Iar pentru a forma aceste mijloace avem nevoie de publicul educat si format pentru o comunicare responsabila si creativa de valori universale.

b. Caracteristici ale comunicarii de masa

Sunt mai multe caracteristici care diferentiaza procesul de comunicare in masa de cel interpersonal. Sa examinam cele mai principale: in primul rand exista o diferenta fundamentala privind participantii. "In mass-media mesajele sunt produse de echipe de oameni specializati in, pe de o parte, in cautarea si procesarea informatiei si, pe de alta parte conceperea si fabricarea divertismentului; acesti specialisti lucreaza in structuri organizationale complexe, bazate pe o diviziune accentuata a muncii, pe ierarhii clare, pe norme si proceduri de lucru standardizate" . Pe de alta parte, audienta, consumatorii de mesaje este constituita dintr-o multitudinea de persoane, risipiti in plan geografic, multicolor din punct de vedere socio-cultural, aflati in imposibilitate de comunicare intre ei sau cu persoanele care au produs mesajele respective.

Singur lucru care ii leaga este consumarea unor produse mass-media identice . "Asadar, nu numai ca transmitatorul si receptorul nu sunt indivizi, dar ei nu sunt nici colectivitati de acelasi tip si aceasta diferenta nu poate sa nu afecteze relatia dintre ei. Cea mai izbitoare trasatura a acestei diferente priveste gradul de control si coeziunea. Organizatia transmitatoare . cunoaste foarte precis scopuri, audienta, drepturile si obligatiile, in timp ce receptorii, desi sunt tratati ca un ansamblu, nu au o perceptie de sine colectiva, asteptari organizate sau vreo conceptie asupra propriilor drepturi ( . ). Audienta e lipsita de reprezentare si capacitate de a raspunde . .

Cu alte cuvinte "in comunicarea de masa nu se poate realiza doua procese de interactiune specifice formelor de comunicare personala: aceea dintre emitator si receptor si aceea dintre receptori intre ei. Comunicarea este unidirectionata, emitatorul (organizatiile mass-media) dominand si chiar monopolizand actul de transmitere a mesajelor . " .

Cea dea doua deosebire intre comunicarea de masa si cea interpersonala este existenta si dezvoltarea tot mai sofisticata a mijloacelor tehnologice de productie si difuzarea mesajelor care au fost proiectate pentru a facilita comunicarea intr-o singura directie, ceea ce aproape anihileaza dreptul la replica a receptorului. Medierea contactului prin tehnologii complicate extinde distanta dintre transmitator si receptor .

O a treia deosebire priveste continutul mesajului, atat mass-media cat si audienta sunt libere sa defineasca in chip propriu situatia si semnificatia mesajului. Receptorul devine "consumator", care compara informatia si il trateaza dupa placul sau. De aceea limbajul mass-media este perceput de public in diferite moduri.

A patra si cea mai importanta caracteristica a comunicarii de masa este ca activitatea mass-media este legata direct de sfera publica. " . Mass-media reprezinta un mijloc important de definire a problemelor publice, definite de cele personale sau cele care stau in atentia expertilor" . Prin activitatea sa, mass-media face parte din sistemul social foarte complex, de aceea scopul mijloacelor de comunicare este a fi in slujba tuturor cetatenilor, promovarea si apararea valorilor umane si stabilitatii sociale.

Din aceste cateva caracteristici principale decurg urmatoarele functii ale comunicarii de masa: "1. functia de informare, ce satisface o incontestabila trebuinta umana, dar si provoaca receptorului prins in joc o veritabila bulimie informationala, al carei efect poate fi estomparea discernamantului; ce poate conduce la instalarea acelei forme de pasivitate, . de paralizie a vointei de a intelege si actiona. 2. functia de interpretare, ce se manifesta atat de explicit, prin productii jurnalistice de gen editorial sau al comentariului, primul exprimand punctul de vedere oficial al organului de presa, pe cand cel de-al doilea face cunoscute publicului numai opiniile personale ale autorului sau . 3. functia instructiv-culturalizatoare se refera atat la furnizarea explicita de cunostinte cultural stiintifice . cat si la promovarea . a valorilor, normelor, modelelor de comportament ce tin de paradigma culturala a societatii. 4, functia de liant deriva din precedentele, caci indivizii care poseda un bagaj de informatii asemanator sunt preocupati de aceleasi probleme ale actualitatii si impartasesc valori morale si culturale comune se vor simti mai apropiati unul de celalalt si se vor solidariza, la nevoie, dincolo de frontierele nationale, religioase, politice sau rasiale . 5. functia de divertisment, raspunzand dorintei de relaxare a omului stresat de solicitarile profesionale, dar si setei de evadare intr-un univers imaginar . a invadat intr-atat continutul mass-media incat tinde sa devina o doua natura a acestora. Nu numai procentual, emisiunile sau paginile dedicate relaxarii si amuzamentului sunt in continua crestere, dar mai mult decat atat, se constata o orientare tot mai marcata catre tratarea in termeni de spectacol a tuturor subiectilor abordate de mijloacele de comunicare in masa. S-ar zice ca asemenea regelui Midos, la atingerea caruia orice obiect se prefacea in aur, televiziunea, dar si organizatii mediatice transforma in show orice situatie pe care o infatiseaza. Primejdia de ordin moral a unei atare atitudini rezida din riscul de a cultiva la receptor o anume "detasare estetica" in raport cu problemele grave ale realitatii, nepercepute in dimensiunile lor veritabile tocmai din pricina prezentarii pe coordonatele spectacolului, modalitate ce tinde sa estompeze granitele dintre realitate si fictiune" . Prezentarea critica a functiilor comunicarii de masa facuta cu atata obiectivitate de catre Mihai Dinu atentioneaza inca o data asupra problemelor comunicationale din mass-media. O functie care nu-si indeplineste scopul are numaidecat o pana si are nevoie de remediere pentru ca intregul sistem mediatic sa functioneze conform naturii si aspiratiei sale.