Consumatorul de mesaje si caracteristicile acestuia

Consumatorul de mesaje si caracteristicile acestuia

Complexitatea fenomenelor din societatea actuala solicita un bagaj de cunostinte din ce in ce mai bogat si mai solid. Aceste cunostinte nu pot fi obtinute numai prin experientele si trairile proprii, sau prin contactul direct cu faptele si oamenii din mediul nostru imediat. Intre noi si lume se insinueaza treptat un mediator, o institutie care aduna informatia, o selecteaza, o ambaleaza in forme accesibile iar apoi o difuzeaza, facilitand prin chiar efortul ei de mediere, accesul nostru la realitate.

Acest mediator care a ajuns sa reflecte tot ceea ce se intampla in jurul nostru si sa ne organizeze existenta cotidiana este mass media. In societatea actiala, apelul la mijloacele de comunicare in masa tine de chiar esenta comunicarii interpersonale si intre persoane si institutii. Practic, mediile fac parte integranta din viata noastra.

Astfel, un numar din ce in ce mai mare de oameni, grupuri si chiar colectivitati enorme, depind de mass-media, pentru a stapani, intelege si judeca lumea inconjuratoare. Media ofera o anumita versiune asupra realului, o imagine mediatica a evenimentelor, a oamenilor si a conjuncturilor socio-istorice.

In urma exploziei mass-media, oamenii depind din ce in ce mai mult de informatiile distribuite de acestea. Reprezentand astfel o componenta fundamentala a societatii actuale, mediile creeaza dependenta omului modern. Aceasta stare relativa este evidentiata pregnant, prin nemultumirea iscata de imposibilitatea partiala sau totala a accesului la mass-media.

Percepute la nivelul constiintei colective ca fiind promotoare ale culturii, media transmit de la o generatie la alta informatii, valori si norme. In acest mod ajuta la cresterea coeziunii sociale, prin largirea bazei unei experiente comune.

Mass-media contribuie totodata la integrarea indivizilor in societate, atat prin continuarea socializarii dupa terminarea educatiei oficiale, cat si prin inceperea acestei educatii in perioada prescolara.

Pornind de la observarea aspectelor pe care mass-media le produc asupra vietii sociale, dar si a influentelor pe care indivizii si grupurile sociale le exercita asupra presei, specialisti din diverse domenii au incercat sa vada ce loc ocupa mass-media in viata sociala, ce legaturi exista intre ea si diferite institutii, care este valoarea acestor interactiuni si ce putere are presa in procesele de transformare a structurilor economice, sociale, politice sau culturale.

Mass‑media ne afecteaza profund, deoa­rece ele constituie o prezenta constanta in viata noastra. Alte institutii pot avea un impact mai puternic, dar nu unul atat de persistent si adanc. Afilierea familiala si prieteniile se schimba pe masura ce individul se maturizeaza si trece prin diferitele etape ale vietii. Scoala ocupa numai o perioada limitata din existenta noastra. Doar o parte din populatie frecventeaza, in mod regulat, biserica. In antiteza, mass‑media fac parte din viata noastra zilnica si ne insotesc din copilarie pana la moarte.

In plus, mass‑media au o universalitate pe care nu o are nici o alta institutie: presa ofera un bagaj comun de idei si imagini, care depaseste barierele sociale si geografice. Din aceasta cauza, analiza modului in care presa influenteaza societatea in mod voit, in urma unei strategii dinainte puse la cale, sau intamplator a constituit una din preocuparile majore ale cercetatorilor mass‑media.

Influentarea publicului se produce in urma si prin intermediul expunerii la actiunea mass‑media: acelasi mesaj va fi receptat diferit si va exercita efecte diferite, in functie de tipul si de caracteristicile specifice canalului de presa.

Primele etape ale acestor investigatii au fost legate de conceptele de "societate de masa" si "cultura de masa" implicand emergenta, in modernitate, a unor conglome­rate sociale fragmentate, eteroclite, in care indivizii traiesc izolati, alienati, vaduviti de o conceptie culturala integratoare, precum si de convin­gerea atotputerniciei mijloacelor de comunicare de masa considerate capabile sa impuna, fara obstacole, ideile si modelele de comportament continute in mesajele lor.

Incepand cu anii '50, cercetarile au dezvaluit caducitatea acestei conceptii excesiv unidirectionate, atragand atentia asupra atitudinii active si critice a publicului.

Din acel moment, studiile privind efectele mass‑media au urmarit atent interactiunea receptorilor cu mesajele primite, modul in care, in grup sau individual, acestia filtreaza si inter­preteaza continuturile difuzate de presa. Aceasta evolutie marcheaza trecerea de la preocuparile privind ceea ce mass‑media fac cu publicul la cele privind ceea ce publicul face cu mass‑media.

Revenind, se poate spune, asadar ca, in fapt, comunicarea este interactiune, interpretare comuna, relatie, actiune, efect de reducere a incertitudinii intr-o situatie data, echivalenta dintre codificare (la sursa) si decodificare (la destinatar). Ea presupune cel putin trei elemente - comunicator, mesaj, receptor.

Daca ar fi sa privim functiile comunicarii nu doar din punct de vedere al teoriei comunicarii, ci si din perspectiva sociologica, am putea izola cateva functii esentiale, unele dintre ele suprapuse peste cele oarecum tehnice, specifice teoriei comunicarii, altele cu o componenta clara sociologica si chiar politico-administrativa:

Activitatea de supraveghere, care consta in producerea de informatii utile puterii si cetatenilor (informatii asupra evenimentelor care se produc in mediu), pentru a-i preveni asupra anumitor pericole si pentru a contribui la dezvoltarea culturala si a relatiilor interculturale. In acelasi timp aceste informatii maresc prestigiul persoanelor respective, conferindu-le statut sau ne avertizeaza asupra indivizilor periculosi, criminali. In activitatea de supraveghere pot aparea, totodata, disfunctii ca: amenintari pentru stabilitatea societatii si a indivizilor, crearea de panica, anxietate sau apatie, amenintarea prerogativelor puterii sau facilitarea invaziei culturale.

Functia de punere in relatie a comportamentelor consta in atenuarea amenintarilor la adresa stabilitatii sociale si sprijinirea mentinerii puterii; furnizarea unor mijloace utile cetatenilor pentru a-si putea reduce anxietatea sau pentru mentinerea consensului cultural; indeosebi editorialele si comentariile asupra informatiilor ofera sugestii si prescriptii pentru conduite adecvate evenimentelor si situatiilor existente.

Functia de transmitere culturala remarcabila in transmiterea valorilor si normelor sociale de la grupurile sociale catre indivizi, de la o generatie la alta, ceea ce are drept consecinta cresterea coeziunii sociale, intarirea integrarii sociale a indivizilor, reducerea armoniei, standardizarea normelor culturale.

Functia de petrecere a timpului liber care consta in producerea destinderii si a amuzamentului (independent de orice efect instrumental). Proliferarea spectaculoasa si uriasa forta de influentare pe care au dovedit-o a facut din mijloacele de comunicare in masa deopotriva vedete ale vietii publice de la acest sfarsit de mileniu si obiect predilect de cercetare pentru sociologia contemporana.

Urmarea directa a acestui interes deosebit este imensa literatura consacrata analizei rolului mass-media in plan social, cultural, economic, organizational, care acrediteaza sintetic urmatoarele functii:

functia de informare ce satisface o incontestabila trebuinta umana

functia de interpretare, ce se manifesta atat de explicit prin productii jurnalistice de genul editorialului sau al comentariului. Primul exprima punctul de vedere oficial al organului de presa, pe cand cel de-al doilea face cunoscute publicului numai opiniile personale ale autorului sau. Sunt cuprinse aici si selectarea informatiei transmise si stabilirea unor prioritati percepute de receptori drept adevarate ierarhii de importanta.

functia instructiv-culturalizatoare, care se refera atat la furnizarea explicita de cunostinte cultural-stiintifice, ca in cazul unor filme documentare sau pagini de popularizare a stiintei din publicatiile periodice, cat si la promovarea, intr-o "forma mai putin evidenta, dar cu atat mai persuasiva, a valorilor, normelor, modelelor de comportament ce tin de paradigma culturala a societatii, la a carei stabilitate contribuie astfel, intr-o masura deloc neglijabila."

functia de liant, care deriva din precedentele, caci indivizii care poseda un bagaj de informatii asemanator, sunt preocupati de aceleasi probleme ale actualitatii si impartasesc valori morale si culturale comune se vor simti mai apropiati unul de celalalt si se vor solidariza, la nevoie, dincolo de frontierele nationale, religioase, politice sau rasiale, mobilizandu-se in favoarea unor cauze nobile, percepute drept ale intregii umanitati.

functia de divertisment, care raspunde dorintei de relaxare a omului stresat de solicitarile profesionale, dar si setei de evadare intr-un univers imaginar a neadaptatului. Nu numai ca, procentual, emisiunile sau paginile dedicate amuzamentului sunt in continua crestere, dar, mai mult, se constata o orientare tot mai marcanta catre tratarea in termeni de spectacol a tuturor subiectelor abordate de mijloacele de comunicare in masa.

Efectele mass‑media se pot resimti in zone diferite ale societatii.

Mass‑media pot actiona asupra: a) indivizilor, b) grupu­rilor, c) institutiilor, d) intregii societati; totodata, ele pot afecta perso­nalitatea umana in: dimensiunea cognitiva (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectiva (crearea sau modificarea unor atitudini si sentimente) sau dimensiunea comportamentala (schimbari ale modului de actiune al indivizilor si fenomene de mobilizare sociala).

Dintr‑o alta perspectiva, influenta mass‑media se poate produce intr‑un interval scurt de timp sau poate avea nevoie, pana devine operationala, de un interval mai amplu. De asemenea, efectele presei pot crea schimbari dorite sau schimbari nedorite: ele pot fi rezultatul unui proces controlat (campaniile de presa) sau al unor ocurente mai mult sau mai putin neasteptate.

Diferitele niveluri la care se exercita efectele presei nu pot fi izolate si nici nu trebuie gandite astfel, deoarece efectele adevarate, profunde sunt de ordin cumulativ: Din momentul in care informatiile se repeta, ele se inscriu intr‑o anumita coerenta si majoritatea mesajelor mass‑media merg in acelasi sens. Efectele minimale cumulate pot declansa transformari de am­ploare.

In bibliografia de specialitate se considera ca influenta mass‑media poate sa con­duca, la nivelul receptorilor individuali, la realizarea acordului, identificarii sau internalizarii valorilor ori a sensurilor transmise prin presa.

In viata sociala reala, efectele exercitate de mesajele mass‑media asupra recep­torilor se concretizeaza intr‑o mare varietate de forme.

Cercetatorii au propus, de‑a lungul anilor, diferite modele teoretice si diferite sisteme de clasificare a multi­plelor forme de influentare pe care le‑au detectat. In general, optiunile au variat, in mod ciclic, de la ideea efectelor puternice la aceea a efectelor slabe si invers. Caracteristicile atribuite acestor efecte s‑au modi­ficat substantial: cercetatorii au trecut de la efectele globale la efectele speci­fice, de la cele directe, pe termen scurt, la efecte difuze, indirecte, pe termen lung.

In acelasi timp, imaginea receptorului s‑a schimbat: de la un public pasiv, supus influentei mesajelor, s‑a trecut la un public activ, care selectio­neaza continuturile.

Pe masura ce oamenii de stiinta au inceput sa aprofundeze problematica influentei mass‑media, studiile lor au relevat faptul ca diversele continuturi mass‑media de la programele de stiri la desenele animate genereaza, in conditii diferite de la nor­ma­litatea cotidiana la starea aparte a unei crize, efecte diferite, ale caror forma si amploare depind de categoria de public afectata.

Influenta mass‑media asupra publicului nu mai apare, in societatea moderna, ca una totala si atotputernica, ci ca una determinata de o multitudine de factori conjuncturali: cand, unde, cum, ce continut, ce tip de public etc.

Aceasta concluzie nu anuleaza ideea influentei mass‑media asupra indivizilor si a comunitatilor, asupra gandirii ori comportamentelor, dar atrage atentia asupra faptului ca efectele nu apar ca rezultat al unei relatii simple, izolate (presa - public), ci ca produs al unor ansambluri complicate de relatii, care leaga publicul si presa de structura sociala, de traditia si valorile culturale, de reactiile cognitive si afective ale indivizilor, de accidentele conjuncturilor istorice etc.

Noua perspectiva stiintifica se concen­treaza asupra factorilor care mediaza in relatia dintre mesajele mass‑media si procesele de receptare si insista asupra caracte­rului selectiv al preluarii continu­turilor transmise de presa.

Acesta este determinat de factori psihologici (perceptie, memorie selectiva), sociali (expu­nere selectiva, filtrarea in grup, presiunile liderilor de opinie) si culturali (traditii, conceptii de viata, paradigme simbolice etc.).

Discursul contemporan cu privire la calitatea presei de oriunde in lume cuprinde o ingrijorare manifestata de cercetatorii acestui fenomen social globalizant: valoarea emisiunilor, rubricilor, articolelor etc. nu se stabileste printr-o jurizare de stricta specialitate, ca urmare a votului unor personalitati in domeniu, ci in functie de gustul publicului, adesea catalogat ca indoielnic.

Daca pledam pentru necesitatea unui public educat, critic, informat dupa regulile respectului si ale bunei-cuviinte a oamenilor din presa, ar insemna ca o serie de reviste si de emisiuni televizate sa dispara.

Daca intelegem ca mass-media este un spatiu al concurentei acerbe, al bataliilor pentru castigarea publicului, al luptei pentru obtinerea unor contracte considerabile in difuzarea publicitatii, nu mai este atat de deranjant rolul de arbitru al consumatorilor care plaseaza bine formate si continuturi modeste, precare din perspectiva argumentelor calitative, a elementelor de compozitie, documentare, montaj, text.

Caracterul standardizat al productiilor media, faptul ca avem de-a face cu industrii culturale, ca in joc sunt sume exorbitante, dispute intre magnati ai presei, finantatori sau manageri ne aduc la sentimente mai potolite, dand timpului sansa sa decida in aceasta dilema: sperand ca publicul vor alege in cunostinta de cauza, va lasa in plan secund moda, cantitatea, seducatorul, superficialul, optand pentru lucruri importante, formatoare in sensul bun, de calitate, cu valoare durabila si va intoarce in favoarea sa maniera de a produce, difuza si consuma mesajele mediatice.

Datorita rolului important pe care il au mijloacele mass-media in informarea populatiei, este absolut necesara o institutie care sa monitorizeze informatia expusa publicului. Aceste institutii creeaza un regulament, ce impun anumite restrictii, limite, cenzuri. Rolul acestui gen de institutie este sa controleze tipul de informatie transmis publicului larg si sa impuna o anumita decenta in domeniul mass-media.

B. VERIFICARE PE PARCURS

Definiti functia de informare a mass media si ilustrati-o cu un exemplu concret.

C. BIBIOGRAFIE

*** Manualul pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est, Bucuresti, 1992

BALBAIE, R., POPESCU, C.F. - Mic dictionar de jurnalism, Editura Rompres, Bucuresti, 1998

BERTRAND, C-J. - O introducere in presa scrisa si vorbita, Editura Polirom, Iasi, 2001

COMAN, M. - Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Iasi, 1999

COMAN, M. (coord) - Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, Vol. I, II, Editura Polirom, Iasi, 1997, 2000

GAILLARD, PH. - Tehnica jurnalismului, Editia a VII a, Editura Stiintifica, Bucuresti, 2000

HARLEY, John - Discursul stirilor, Editura Polirom, Iasi, 1999

LULL, J. - Mass media, comunicare, cultura. O abordare globala, Imprimeria de Vest, Oradea, 1999

MC LUHEN, M. - Galaxia Gutenberg, Editura Politica, Bucuresti, 1975

POPESCU, C - Manual de jurnalism, Vol. I, II, Editura Tritonic, Bucuresti, 2003, 2004

POPESCU, C.F. - Dictionar explicativ de jurnalism, relatii publice si publicitate, Editura Tritonic, Bucuresti, 2002

RANDALL, D. - Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisa, Editura Polirom, Iasi,1998

SERBANESCU, A. - Cum se scrie un text, editia a II-a, Editura Polirom, Iasi, 2001

TOFFLER, A. - Al treilea val, Editura Politica, Bucuresti, 1983

VLAD, T. - Interviul. De la Platon la Playboy, Editura Dacia, 1997