Continutul si trasaturile comunicarii prin presa scrisa locala

Continutul si trasaturile comunicarii prin presa scrisa locala

1.1 Comunicarea de masa

Societatea contemporana a demonstrat ca omul modern nu poate fi perceput in afara spatiului comunicarii. Multitudinea de mesaje mass-media primite prin intermediul unui numar in crestere de canale ne-au facut sa fim dependenti de mijloacele de informare. Daca ne uitam la una din zilele obisnuite din viata noastra constatam ca interactionam frecvent cu informatiile de masa. De la ziarul citit la micul dejun, la postul de radio pe care il ascultam in drum spre serviciu, la siteurile de stiri accesate de la birou, la newsletterele primite pe adresa de e-mail si pana la emisiunea preferata pe care o vedem seara la TV, cei care vand informatia gasesc o multitudine de moduri prin care sa ne tina la curent cu realitatea.

Dezvoltarea exploziva a mass-media, inovatiile tehnologice, amploarea fenomenului comunicarii de masa si plasarea profesiei de jurnalist, asociata cu informatia si punerea sa in miscare, in centrul vital al societatii, reliefeaza faptul ca mass-media a devenit o putere foarte importanta in statul de drept.

Dupa cum spunea Vasile Tran in "Teoria comunicarii", notiunea de mass-media media "nu poate si nu trebuie sa inlocuiasca notiunea de comunicare de masa". Termenul de "masa" este utilizat de secole, dar in sensul in care este folosit astazi, este destul de recent. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea acesta desemna "masele populare", iar in timpul Revolutiei Franceze "multimea" constituia un termen foarte evocator pentru caracterizarea unui grup masiv de oameni, instabil si usor de mobilizat. Astazi, marii comunicatori au ajuns sa restranga masele la notiunea de public, ce reprezinta "o grupare de oameni ce au elemente comune, interese comune, aspiratii comune sau care cauta informatii de un anumit gen, intr-un anumit interval de timp"[1].

In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, termenul mass-media este definit ca "totalitatea mijloacelor de informare a maselor" sau ca "mijloacele tehnice care servesc la comunicarea in masa a informatiilor". Pentru Lucian-Vasile Szabo mass-media reprezinta "un complex de relatii sociale reglementate de principii, norme si reguli jurnalistice."

Comunicarea de masa este definita ca "o practica sau un produs care ofera divertisment sau informatii unei audiente formate din persoane necunoscute"[2] sau, mai simplu, in viziunea cercetatorului american H.D. Lasswell, comunicarea de masa se reduce la formula "someone says something on somebody" (cineva spune ceva cuiva) .

Comunicarea de masa este un "proces social in care sunt implicati indivizi umani (entitati emitente si entitati receptoare), fiind o forma de comunicare publica, indirecta si unidirectionala"[4].

Ca in orice act de comunicare avem un emitator, comunicatorul, care este reprezentat de "un ansamblu de indivizi in care fiecare indeplineste sarcini specifice"[5]. Emitatorii sunt, conform lui Marian Petcu, un "grup specializat format din comunicatori profesionisti care au roluri in functionarea si controlul comunicarii de masa". Acestia colecteaza informatiile, le prelucreaza si difuzeaza mesaje sau continuturi (informatii, opinii, idei, divertisment), catre un public numeros si eterogen.

Mesajul este transmis in flux continuu, fiind o activitate constanta, de durata determinata, transmis in regim concurential, pe baza unui sistem normativ. Mesajele sunt transmise public, "adesea planificate pentru a atinge majoritatea membrilor audientei simultan"[6]

Canalul este ansamblul de tehnologii controlate de institutii de media, iar receptorul este publicul, cel care recepteaza anumite mesaje mass-media, fiind alcatuit din oameni care vin din medii diferite, zone diferite, nu se cunosc si de cele mai multe ori nu impartasesc valori, obiceiuri si credinte comune. Receptorii sunt legati doar de faptul ca au primit acelasi mesaj, dar asta nu inseamna ca l-au perceput la fel. Mai mult, receptorii nu pot comunica direct cu emitatorii, in sensul ca nu pot sa influenteze scrierea articolelor si nu pot da, de cele mai multe ori, o replica imediata.

Mass-media nu este interesata "sa inteleaga ce simt cititorii-telespectatorii-ascultatorii, ci foloseste publicul ca un termometru pentru masurarea beneficiilor (audienta, vanzari, tiraj, ce se transpun ulterior in bani)."[7]

Pornind de la astfel de premise si de la observarea efectelor pe care mass-media le are asupra societatii, teoreticienii din domeniul comunicarii au cautat sa analizeze si sa delimiteze rolurile/functiile pe care ar trebui sau ar fi normal sa le indeplineasca mass-media. Dupa profesorul Mihai Coman acestea ar trebui sa fie "de informare, interpretare, de legatura, culturalizare si divertisment"[8]. O abordare mai ampla are profesorul Vasile Tran, care in "Teoria Comunicarii" ofera o diagrama a functiilor mass-media:

Fig.1 Functiile mass-media (Vasile Tran, Teoria Comunicarii, Bucuresti, Comunicare.ro, 2003, p.133)   

Se observa multitudinea de functii ale presei, care trece lejer de la informarea obiectiva a publicului la culturalizare, educatie, sensibilizare si crestere a gradului de solidaritate. Se poate spune ca mass-media a ajuns sa joace un rol esential in societatea actuala, fiind nu numai un mijloc de informare ci si un formator de atitudini, relatii sociale si garant al libertatilor umane.

1.2 Presa scrisa locala ca mijloc de comunicare de masa

Profesorul Jean Claude Bertrand defineste ziarele ca fiind "periodice, tiparite de obicei pe hartie de calitate medie, intre unu si sapte aparitii pe saptamana. Ele ocupa diverse zone locale, regionale, nationale si internationale, iar tirajele si vanzarile sunt variabile. In afara de cotidienele specializate (sport sau economic), ziarele ofera o perspectiva generala a realitatii"[9].

Intreprinderea de presa este o intreprindere ca oricare alta; ea se supune regulilor comerciale si economice elementare, produsul comercializat fiind informatia. Suportul pentru comercializarea acesteia este ziarul, "un produs perisabil, ce se vinde cu un anumit cost"[10]. Cum produsul care se vinde de catre institutiile de presa este perisabil, la cateva ore de la iesirea de sub tipar ziarul ajunge sa nu mai fie bun decat pentru ambalaje. 'Rolul unui ziar este de a afla informatia proaspata despre chestiuni de interes public si de a o transmite cititorilor cat mai repede si cu cat mai multa acureatete posibil' .

Aparitia periodicului "Acta Diurna" in 59 i.Hr. in Roma antica, ar fi trecut, poate, ca un simplu mijloc de comunicare, daca secole mai tarziu, in 1447, Johann Gutenberg nu ar fi revolutionat comunicarea de masa printr-o inventie, tiparul, ce avea sa usureze schimbul de idei si raspandirea de cunostinte si implicit dezvolatarea societatilor in ansamblu. Secole de-a randul ziarele aveau sa ofere informatii foarte importante pentru o clasa a comerciatilor si industriasilor in plina dezvolatre.

Din acel moment si pana la explozia de titluri si formule editoriale nu a mai fost decat un pas. In 1605 la Anvers (Belgia de astazi), apare "Nieuwe Antwersche" una dintre primele publicatii moderne, iar in 1660 "Leipziger Zeitung" devine primul cotidian din lume. O suta de ani mai tarziu, in 1771, la Timisoara apare primul periodic din spatiul romanesc "Temeschwarer Nachrichten" (Stirile Timisoarei). Primul cotidian in limba romana, "Romania", apare abia in 1838, fiind urmat de numeroase altele "Romanul", "Bucovina", "Lupta", "Universul", "Adevarul". Ca o prima carateristica a acestor gazete se constata ca aria de acoperire este destul de larga, dar numai la nivelul regiunii geografice respective, fiind mai degraba precursoarele ziarelor locale si regionale de astazi decat a celor nationale.

Perioada imediat urmatoare instaurarii regimului comunist avea sa se caracterizeze printr-un proces invers, de inchidere a numeroase ziare existente (Adevarul in 1951, Universul in 1953, etc) si o crestere a popularitatii in conditiile unui monopol total pentru 'Scanteia', cotidianul national al PCR. La nivel local situatia statea la fel, fiind permisa aparitia unui singur cotidian editat de Comitetul Judetean de Partid, in fiecare judet.

Dupa revolutie se constata o explozie de titluri, in conditiile in care privatizarea presei se incheie extrem de repede. Fostele ziare de partid devin libere si independente. Se constata si o crestere a numarului de cotidiane noi, care in scurt timp le vor surclasa pe cele vechi ca tiraje sau audienta. Din primavara lui 1990, in conditiile in care jumatate de secol s-a obisnuit sa primeasca informatii 'filtrate' de cenzura, publicul intra intr-o 'frenezie consumerista' , ziare precum 'Adevarul' sau 'Romania Libera' avand tiraje de 1,5 milioane de exemplare. Dupa 1994, tirajele au scazut simtitor, constatandu-se si o migratie a publicului spre publicatii locale sau regionale, ce ofereau stiri mai aproape de interesul lor. Se constata inca de atunci o tendinta de trustizare si la nivel local, accentuata dupa 2004. Profesorul Alexandru Ulmanu, spunea despre piata romaneasca a ziarelor ca 'pare sa fie supra-aglomerata, dar in ciuda numarului mare de publicatii, tirajele sunt mici pentru o tara cu 22 de milioane de locuitori. De exemplu in orase precum Timisoara, Constanta, Iasi, pana la sase cotidiene se lupta pentru audienta' . Ziarele locale au o audienta mai mare decat ziarele nationale, dar aproape jumatate dintre ele au tiraje sub 1000 de exemplare pe zi.

Este dificil de definit conceptul de ziar local, atat timp cat diferenta dintre local si regional nu este foarte bine conturata. Este clar insa ca un ziar local, ce se poate distribui in una, doua, trei localitati sau chiar un judet, la fel ca si un ziar regional, ce poate fi distribuit la nivel de judet sau mai multe judete, se diferentiaza de cele nationale prin proximitatea informatiei. Aceasta presupune ca publicatiile sa fie cu adevarat aproape de cititori, sa trateze subiecte cat mai apropiate de zonele lor de interes, adica sa aiba o arie de difuzare restransa la aria de difuzare. Mai mult decat atat, ziarele locale 'reprezinta un factor de necontestat al dezvoltarii locale durabile si influenteaza in mod pozitiv dezvoltarea economiei locale'[14].

Un studiu al American Press Institute din 2006 vine cu o concluzie pentru industria ziarelor: "informatia locala a devenit inima industriei tiparite. In timp ce mii de informatii nationale sau internationale sunt disponibile zilnic, gratuit, pe Internet, informatia locala este lucrul care inca lipseste si numai ziarele locale se pricep foarte bine la a genera astfel de continut"[15].

1.3 Continut si trasaturi ale comunicarii prin presa scrisa locala

Schema comunicationala folosita de ziarele locale este cea clasica, avem un emitator (institutie de presa), un canal, (publicatia locala) si un receptor (publicul, cititorii). Mesajul care face obiectul comunicarii este compus din elemente simbolic asamblate conform unui repertoriu, care poate fi cod deontologic sau etic. Scrisul obiectiveaza mesajul la rigoare, mesajul ziaristic fiind conceput pentru a putea fi transportat, conservat si reprodus. Neadresandu-se in mod exclusiv vreunui interlocutor precis, ziaristul nu poate avea in vedere pentru a fi inteles decat coerenta interna a mesajului sau, iar semnandu-l isi asuma responsabilitatea.

Oamenii nu cumpara mesajul transmis de presa decat daca ii vizeaza sau vorbeste despre ei ca public, iar informatia din imediata proximitate este cea mai importanta pentru public. Mergand pe aceste considerente, Stefan Vladutescu considera ca "sursa este publicul si doar el, noutatile sunt ale sale"[16], iar Bernard Voyenne, fost redactor sef la "Le Monde" insista asupra faptului ca cel care vorbeste prin ziare este chiar publicul.

Un mesaj transmis de ziare este facut pentru a fi primit, nu este suficient ca acesta sa fie inteles, ci sa lase impresia ca se adreseaza fiecaruia. Mesajul de presa vizeaza ceea ce exista in noi mai putin diferentiat, dar in acelasi timp trebuie sa ne priveasca individual, ca o scrisoare privata. Ziarele sunt un produs al mass-media, o marfa vanduta unor consumatori potentiali, in concurenta cu alte produse mass-media, prin urmare diferentierea se face prin continut. Strans legat de continut, limbajul de presa introduce o noua gramatica impusa de presiunea jurnalismului cotidian asupra educatiei formale a consumatorului. Expresiile sunt "fruste, directe, constructiile lexicale si topice ajung sa se abata de multe ori de la normele gramaticii literare" .

Rolul ziarelor este de a oferi o perspectiva generala a realitatii, iar continutul difera de la national la local. Daca la nivel national avem ziare cu un continut de calitate, adresate unei elite largi, cu difuzare relativ slaba dar cu influenta mare si tabloide, cu titluri enorme, articole scurte, multe fotografii, continut bazat aparoape in exclusivitate pe fapt divers, crima si sport, ziarele locale se situeaza intre cele doua extreme. Continutul lor este mediu, straduindu-se sa fie pe placul tuturor. Nu putem sa nu remarcam o usoara tendinta de tablidizare, stirile senzationaliste, unele duse pana dincolo de limetele realului facand prima pagina a numerase ziare locale. Modul de paginare cu fotografii mari si titluri de-o schioapa urmeaza aceeasi logica. Unul dintre principalel motive, alaturi de o concuenta in crestere care acapareaza multe resurse, este lipsa unei pregatiri adecvate a jurnalistilor din presa locala..

O mare deosebire fata de ziarele nationale care completeaza si comenteaza informatiile primite prin intermediul audiovizualului, este faptul ca la nivel local, datorita surselor de informare mai putine, ziarele sunt de multe ori primele care ofera informatiile.

La nivel local, informatiile au mai mult un caracter functional, utilitar, intrucat acestea afecteaza viata indivizilor si ii ajuta in stabilirea unor strategii comportamentale si atitudinale in raport cu diferite institutii publice, private sau cu alti indivizi. Informatiile instrumentale (programe ale cinematografelor, teatrelor, televiziunilor locale, cotatii bursiere sau noutatile din magazine) ocupa spatii importante in ziarele locale.

Articolele care trateaza teme politice, economice, sociale in general, sunt alcatuite pe baza informatiilor provenite de la diferite institutii sociale, prelucrate si analizate sub o forma uni-standardizata. Reporterul respecta si urmareste programul institutiilor publice, participa la conferinte de presa sau ia comunicatele transmise de acestea.

Se pune putin accent pe reportaje si anchete realizate de jurnalisti ci mai mult pe stirile de interes local, de cele mai multe ori banale ori cazute in panta tabloidizarii (crime, accidente, violuri, etc.). Cititorii au insa nevoie de o informatie serioasa si relevanta, iar in momentul in care ziarele locale vor copia modelul de presa al tabloidelor, creste de fapt distanta dintre presa si public. Cand totul in presa este 'senzational, socant sau spectaculor, cititorul va realiza ca exista o diferenta intre realitatea din viata pe care o traieste si realitatea prezentata de ziare'[18]. Cititorul va continua sa consume aceste stiri pentru o perioada, insa va constata ca nu i se furnizeaza informatii folositoare si va migra catre o alta publicatie locala ce contine mai mult elemnte utile.

Stirile apar din curiozitatea umana, dorinta de a cunoaste si de a sti ce se intampla in jurul tau. Stirile locale se bazeaza pe doua caracteristici esentiale interesul si proximitatea. Stirile au o doza de ceva real, ceva ce s-a intamplat de curand, prezinta adevarul sau ceea ce considera jurnalistul a fi adevarul despre evenimente din lumea sociala.

Stirile negative sunt cele mai des folosite, considerandu-se ca atrag si sunt mai interesate decat cele pozitive. Se considera chiar ca stirile negative sunt 'bune pentru cititori, deoarece ii face sa constientizeze ce se intampla in jur si sa fie interesati de schimbare, de progres'[19]. O caracteristica pe care ar trebui sa o aiba fiecare stire este obiectivitatea, dar din pacate, o mare parte dintre stirile locale au o doza de subiectivism. Numai daca ne gandim la faptul ca de cele mai multe ori nu sunt prezentate punctele de vedere ale tuturor celor implicati, intelegem cat de mult scade gradul de obiectivitate al unei stiri.

Numeroase ziare locale nu ofera cititorilor sai informatii/continut de care au nevoie ca sa inteleaga comunitatea din care fac parte, care le poate da lor sau copiilor lor acces la scoli mai bune, sanatate mai adecvata, strazi mai sigure. Din lipsa de resurse se multumesc cu 'stiri ieftine, care se pot obtine repede si fara efort'[20].

Opiniile (editorialele, comentariile, cronicile sau recenzia) sunt foarte putin prezente in paginile cotidianelor locale, spre deosebire de cele nationale care aloca spatii mult mai largi si beneficiaza si de analisti sau editori mult mai profesionisti. Putinele articole de opinii publicate de ziarele locale sunt editorialele, comentariile, uneori si scrisorile primite la redactie de la cititori. In presa locala termenul de editorial se foloseste pentru a desemna orice text de opinie scris de un angajat sau colaborat al ziarului respectiv. De multe ori, editorialul expune pozitia ziarului intr-un anumit subiect si este semnat de un autor reprezentativ pentru publicatie sau nu este semnat pentru a fi asumant de intreaga redactie.Alexandru Ulmanu considera in cartea 'Standarde si practici in presa locala' ca si caricaturile ar intra in categoria opiniilor, multe ziare locale avand astfel de desene, in special pe prima pagina.

O alta caracteristica a publicatiilor locale consta in lipsa de cele mai multe ori a rubricilor. Articolele si informatiile sunt amestecate, stirile se amesteca cu comentariile, informatiile nu au un stil unitar, iar 'multe dintre articole inca servesc interese politice'[21]. Ziarele acorda in prezent prea multa atentie politicii si mai ales conflictelor dintre anumiti politicieni, accentul ar trebui sa cada pe problemele sistemelor politice, nu pe indivizii care au cate un rol in jocul politic. Eterogenitatea este o caracteristica comuna a ziarelor locale. De exemplu, in cadrul unei publicatii tiparite, 'viziunea si stilul de produs, de informare, se invecineaza cu stilul specific unui tabloid. De asemenea amestecul stirilor este la ordinea zilei, multe includ elemente de opinie, comentariile sunt deghizate in editoriale, relatarile banale sunt reportaje, colajele de date sunt anchete' .

Facand o analiza a continutului mai multor ziare locale de-a lungul unei saptamani, observam o multime de stiri sau informatii din politica si sport, urmate indeaproape de accidente, crime, comunicate ale politiei, putine informatii economice locale si informatii utilitare (lucrari in carosabil, unde se opreste ape, preturile din piata, sfaturi juridice, liste cu nou-nascuti, calendarul religios, calendarul zilei, etc.) si de divertisment (bancuri, horoscop, rebusuri sau sudoku, eventual o reteta culinara). In ceea ce priveste jurnalismul cetatenesc sau continut generat de cititori sunt foarte putine ziare care il iau in considerare in editiile tiparite si mai mult sub forma de rubrici de 'comentarii de pe site'. Din niciunul dintre ziare nu lipsesc anunturile de mica publicitate, in special vanzari si cumparari, oferte de joburi, decese, acestea contribuind la caracterul instrumental al comunicarii.

Anunturile de mica publicitate sunt de obicei sub forma de text, cu cateva referiri la produsele vandute sau solicitate, un numar de telefon sau adresa de e-mail si citeodata numele celui care a dat acest anunt sau adresa de unde se pot ridica sau unde se pot vedea produsele. Anunturile sunt foarte rar insotite de fotografii.

Viitorul informatiei este mai degraba local decat national sau global, atat timp cat ziarele locale vor sti sa isi adapteze continuturile la nevoile reale ale cititorilor. De cate ori nu am avut nevoie sa stim exact de unde sa cumparam ceva, ce instalator sa sunam, la ce medic sa mergem, la ce scoala sa ne ducem copiii, unde este un blocaj in trafic? Pe langa stirile obisnuite ziarele vor trebui sa adapteze continutul la necesitatile cotidiene ale oamenilor.

Un ziar local trebuie sa ofere continut strict local, sa acopere evenimentele locale, sa vorbeasca despre rezultate la meciurile de fotbal dintre licee, sa scoata in fata eroi si realizari locale. Articolele cele mai importante ar trebui sa fie continuate in ziua urmatoare, asta din respect fata de cititori dar si pentru a-i fideliza.Cititorii trebuie sa simta ca ziarul pe care ei il cumpara si in care au incredere, le acorda atentie si ia in serios problemele si ideile lor.

Un ziar ar trebui sa devina o intreprindere multi media care prin continutul si mesajul transmis sa poata capta atentia unui cat mai larg public, de la cei mai tineri consumatori pana la publicul de varsta a treia.