Cronici artistice in publicații dobrogene

Cronici artistice in publicații dobrogene

In "Anuarul presei dobrogene și al lumii politice", Constanța, 1927, gasim mai multe reclame ale proprietarilor de sali de teatru din localitate, de genul: "Arena Grand Teatru și Cinema". Proprietar, D.Tranulis, bulevardul Ferdinand, Constanța. Local vast, bine aerisit, ruleaza cele mai celebre filme. Trupa permanenta de artiști care joaca comedii și reviste de actualitate. Orchestra clasica. Prețuri populare.

Amenajat special pentru iarna cu sobe". "Teatrul Cinema "Regal", sala "Carol", Constanța. Se ruleaza cele mai mari filme și pasionate. Salon aerisit și perfecta curațenie. Pentru iarna, incalzit bine".

"Teatrul cinema "Popular". Strada Ștefan cel Mare. Salon spațios, bine incalzit, reviste saptamanale, cele mai frumoase filme ruleaza. Vizitați și va veți convinge".

In perioada 1 iulie 1913-mai 1915, aparea de trei ori pe saptamana, sub direcțiunea fraților Gheorghiu "Revista teatrala a Berariei Regal". A publicat rezumatele filmelor prezentate la cinematograful "Edison" din Constanța, anunțuri teatrale și cinematografice, cancanuri, mici crochiuri.

Anul 1916 a fost, poate, cel mai bogat in spectacole, daca ținem seama ca pe langa concertele și audițiile muzicale organizate de localnici, constanțenii au avut - pentru delectarea lor, cea mai buna trupa de interpreți ai operetei. Venirea lui N. Leonard la Constanța cu opereta "Prinț și Bandit" (luni, 13 iunie 1916, ora 16) prilejuiește reporterului de la "Dacia", un portret elogios: "Are numai 29 de ani, prin formidabila-i munca și talent ce-l are scoate la iveala cele mai minunate creațiuni in domeniul operetei a lui Lehar, marele compozitor al "Vaduvei vesele", "Dragoste de țigan", "Contele de Luxemburg", "Curse", "Eva", "Prinț și Bandit " etc., operete in care Leonard a facut celebre creațiuni, considerandu-l cel mai mare interpret al operei sale". Iar Ghița Hagi Gheorghe, casierul teatrului, a inceput sa strige:" Nu mai navaliți, ca va dau la toți bilete!"

Un moment remarcabil in viața culturala a Constanței se petrece la 8 februarie 1916. In sala "Elpis", concerteaza pentru prima data George Enescu, acompaniat la pian de Theodor Fucs. In program: "Sonata in re major", de Haendel, "Concertul in mi minor", de Mendelssohn Bartholdy, "Balade et Polonaise", de Vieuxtemps, "Arie", de Bach, "Caprice Vienaise", de Kreisler. Publicul aplauda frenetic la fiecare lucrare. Enescu acorda un supliment: "Zigeunerweise".

Concertul lui George Enescu a fost un mare eveniment al orașului. "Ne-a fost dat și noua!"- scria cronicarul ziarului "Farul" [3] "ca in uitata de toți cetate a lui Ovidiu sa primim pe marele nostru Enescu, și daca nu am putut ca intr-o larga masura sa il primim cu jerbe de flori e tot din vina noastra. In graba cu care ne-a anunțat concertul parea ca vrea sa treaca drept anonim. Manevra nu a reușit. Cat de puțin, bucuria s-a putut vedea și in aplauze se putea citi dragostea pentru marele nostru Enescu."

Enescu era deja un nume. Daduse in 1900 primul sau mare concert public la Paris, cu Orchestra Colonne, stralucise in Germania, Belgia, Italia, Olanda, Spania. In concerte aparute cu Pablo Cassals, Alfred Conzot, Eugenie Ysaye, Jacques Thibaud, Fritz Kreisler.

Cronicarul "Daciei", unul dintre cele mai longevive cotidiane ale Dobrogei (1 iulie 1915 - 28 octombrie 1944), titra: "Din sanul celor opt milioane de romani, s-a nascut un geniu muzical!". Un mare publicist local, N.Sever, Carpinișan, consemna la rubrica "Viața artistica" a ziarului "Farul"[4] : " Nu ne trece prin gand sa facem din cronica de fața un articol critic. Maestrul George Enescu este in afara criticei - ori dela cine ar veni ea, - dar ne facem o datorie de admirație și de respect, fața de tot ce are Romania mai bun și mai superior in arta muzicala, fața de acela care nu-și gasește rival in Europa. El a fost ascultat de atatea ori, fie aici in București sau la Iași, in zilele triste ale refugiului, cand arcușul sau suna intunecat ca o elegie, și totuși ce putea fi mai nou, mai nobil și mai desavarșit ca vibrația strunelor lui? Cine și prin ce poate starni mai multe sentimente, mai complexe senzații și mai inalțatoare a "eului" atat de greu legat de josnica ereditara? Concertele lui Enescu sunt totdeauna o sarbatoare gustata acum mai mult de cunoscatori decat de marele public. Evoluția ideilor de la Prudhon, care a distrus vechile cadre ale filosofiei, romantismului literar, patrunzand prin pictura și care duse la extrem au ajuns sa vițieze viața publica, trebuia sa se resimta, fara indoiala, și in domeniul muzical.

A scazut clasicismul, se pare, romantic și fanatic, supus influenței personale, ca un lucru care și-a trait traiul și a dat naștere muzicii naturaliste. Alcatuirea acesteia e alta, nu tremura in suflet, are un țel complicat și greu de prins. Are tranziții rapide de la o stare la alta, cu o disonanța colosala, cautand un fel de dezacord, o trasatura de unire intre notele extreme. Muzica veche se ințelegea prin suflet, aceasta prin execuție. Aceea avea fond, aceasta are forma. Nu știu o ramașița a educației clasice, o etapa solida inca a acesteia in noi, sau vreun adevar mai puternic face sa ne placa mai mult muzica cea veche.

Recunoaștem greutatea celei noi, dar ni se pare atat de curioasa și e atat de noua pentru publicul constanțean, incat ne-am izbit dela inceput de o contrarietate, de neofobism.

Maestrul a fost bisat și aplaudat pentru ca a fost un maestru , dar in muzica cea noua n`a fost de ințeles."

In 1923, George Enescu a mai venit o data la Constanța, și deși s-au vandut toate biletele la "Elpis", in sala de concert au fost doar 20 de persoane! Stupefiat, marele muzician a aflat ca, in același timp, se afla pe o alta scena trupa de revista "Carabuș", a lui Constantin Tanase. Cei care platisera bani buni la concertul sau, au preferat sa-i piarda, pentru doua ore de ras. Enescu s-a jurat ca nu va mai canta la Constanța și, de fapt, drumurile sale oprite definitiv in cimitirul Pere Lachaise din Paris, nu au mai intersectat vreodata Constanța!

Din pacate, razboiul a adus multa moarte și distrugere Dobrogei. Aproape de a fi cedata de Marile Puteri Bulgariei, caștigata prin exemplara misie publicistica, politica și civica ai marilor oameni ai sai, Dobrogea iși vindeca greu ranile. Sala de spectacole a Cazinoului a fost distrusa de o bomba germana, Constanța toata gemea de faradelegile bulgarilor. Chiar și statuia lui Ovidiu fusese daramata de pe soclul ei, intr-un gest de vandalism de neacceptat.

Abia atinse bombardamentele și relua vița orașului ca in "Farul" ( anul 1, nrumarul 63, 3 iulie 1919) un reporter anonim scria:

"Oraș negustoresc, Constanța are cultul caștigului. Minunat colț de natura, ea ar putea sa aiba puțin și cultul frumosului. Ori Constanța n-are de pilda un teatru. Auzim intamplator ca, comitetul teatrului "Elpis" a luat inițiativa sa mareasca sala aceasta in care trupele se "jeneaza"sa vie și noua ne-a fost rușine sa primim mai deunazi pe marele Enescu. Daca e așa, felicitam comitetul de inițiativa. Il mai rugam, insa, un lucru: pana la lucrarile de reconstruire sa prevada teatrul cu un pian. Cel pe care il are acum e flașneta, scaun, scocodile orice pe lume, numai pian nu poate fi!"

In aprilie 1922, o trupa de actori, in frunte cu C. I. Nottara și Lily Popovici intreprinde un turneu in orașele Pitești, Craiova, Turnu Severin, Targu Jiu, Caracal, Ramnicu Valcea, Slatina, Campina, Braila, Galați, Buzau, Piatra Neamț, Botoșani, Iași, Cernauți. Un popas mai lung face la Constanța cu spectacolele " Fantana Blanduziei", "Oedip Rege", "Sonata Lunii"

Daca toate trupele romanești traiesc cu greu din reprezentațiile in provincie, singura compania Bulandra se bucura de subvenții de stat. In 1923 se acorda 3 milioane lei pentru un turneu in Transilvania, Banat, Dobrogea, Bucovina, și se refuza subvenția ceruta de Marioara Voiculescu. Erau preferate trupele organizate și permanente, așa cum erau Teatrul Național și compania Bulandra. Tocmai de aceea stagiunile artistice sunt de inalt nivel artistic, cu maxim impact la public. De altfel, in același an, la Constanța sunt consemnate ca funcționeaza 4 agenții teatrale.

Reinaugurarea salii de spectacole a Cazinoului in 1924, s-a facut prin invitarea Filarmonicii din București, condusa de tanarul dirijor George Georgescu, care dadea pentru prima data pentru constanțeni un concert simfonic adevarat. Au fost interpretate uvertura "Egmond", de Beethoven, "Simfonia Neterminata", de Schubert, "Rapsodia Romana nr.1", de George Enescu și "Simfonia a V-a", de Beethoven.

Scria cronicarul : "Imi este greu sa redau sentimentele incercate atunci și cat de zguduit am fost, mai ales ca intamplarea facuse sa-mi fie dat ca "botezul muzicii simfonice" sa-l fac ascultand lucrari ale unor mari maeștri, de o puternica expresivitate. Ma simțeam cand inalțat pe culmi, cand pravalit in abisuri incat - la sfarșit - eram complet amețit și, orbecaind printre culise și orchestrații - abia am izbutit sa nimeresc ieșirea de pe scena. A fost atunci pentru mine una dintre cele mai tari emoții estetice pe care am trait-o in viața. O a doua emoție de aceeași intensitate am simțit-o mult mai tarziu, ascultand "Missa solemnis", a gigantului Beethoven.

George Georgescu, dirijorul de renume mondial, era nascut la Sulina, la 12 Septembrie 1887, descoperit de Richard Strauss, cu un debut rasunator cu Orchestra Filarmonica din Berlin. Prezența la Constanța preceda revenirea sa definitiva in țara la conducerea Filarmonicii Bucureștene, unde a stat 40 de ani.

In revista "Lumina" [7], cronicarul Ioan C. Panaitescu scria:

" In noianul preocuparilor cotidiene, cu singurul scop final al existenței, se cade a ne opri o clipa asupra artei, in special a muzicii. Ea este singura placere pe care o poți face, fara a sacrifica bucațica de la gura. O auzi și ești mulțumit ca ți-ai satisfacut una din placeri.

Dar pentru ca muzica sa placa, este neaparat nevoie sa indeplineasca toate condițiunile muzicii bune.

O astfel de muzica se gasește de catva timp la Cazinoul municipal. Este vorba de orchestra celebrului compozitor de muzica moderna, Alexandru Leon. () Aleasa formațiune de 16 persoane, fiecare cu o buna pregatire individuala face din orchestra "Leon" o adevarata orchestra de filarmonica". ()

Concesionarii Cazinoului se pot mandri cu achiziționarea celebrei orchestre.