Cultura de masa

Cultura de masa

"In cele mai multe din lucrarile care au abordat aceasta realitate, cultura de masa a fost definita in mod negativ si globalizator: ea a aparut ca "un concept apocaliptic", ca o expresie a decaderii culturii clasice in contactul cu masele., cu noile tehnologii si cu lumea afacerilor.; in plus ea a fost conceputa ca o cultura unificatoare, care anihileaza celelalte forme de cultura si le inlocuieste, dictatorial cu un surogat, alcatuit din elemente facile si vandabile luate din alte forme de creatie culturala" . In realitate fenomenul cultural contemporan este mult mai complex si are mai multe sensuri de abordare. In sens larg, cultura de masa "este pur si simplu cultura maselor, intreaga cultura a acestora. Ea este in continua crestere in toate societatile dezvoltate, prin simpla patrundere a unui numar mare de oameni in scoli, in viata politica, economica si spirituala" .

In profunzime, "cultura e legata de cult, ea e rezultatul diferentierii si al extensiunii cultului. Cugetarea filosofica, cunoasterea stiintifica, arhitectura, pictura, sculptura, muzica, poezia si morala, - totul e cuprins in cultul Bisericii, organic si integral, sub o forma inca nediferentiata" . Ca demonstrare a acestui adevar fundamental, istoria arata ca aproape intreaga cultura europeana este o creatie a Bisericii lui Hristos, un raspuns in dialogul cu Creatorul.

Din aceasta perspectiva, pentru marele teolog roman, Nichifor Crainic, "credinta e puterea generatoare de cultura, iar cultul organizat pe temeiul unei doctrine religioase devine stimulatorul si calauzitorul plasmuirilor" . De aici rezulta o legatura stransa intre artist si preot, intre responsabilitatea artistului si a preotului in fata societatii.

"Daca izvorul si idealul culturii crestine e Dumnezeu, secularizarea ei inseamna ca omul ii devine singur izvor si ideal. Antropocentrismul acesta se numeste, cu alt termen individualism, cand zicem: omul devine masura lucrurilor, exprimam de fapt principiul anarhiei, ce domina cultura si viata moderna. () Descentralizarea culturii moderne, adica ruperea ei de centrul spiritual religios, inseamna faramitarea ei in varietati individuale, lipsite de sensul superior al unitatii spirituale" . Omul modern, creator al lumii industriale, rupt de Prototipul sau, este nevoit sa se asemene cu produsul sau - tehnica. Ceea ce produci, aceea devii. Acest fenomen favorizeaza intelegerea si tratarea omului ca individ, o entitate din masa, si nu ca persoana, o reprezentare a fiintei umane. "Cultura moderna provoaca subiectivarea persoanei Ea urmareste prin aceasta exacerbarea individualitatii" . Cu alte cuvinte cultura individualista isi supravegheaza consumatorul. Tendinta acestei culturi priveste identificarea cu civilizatia supradezvoltata a Occidentului. Insa, fiintial, este o deosebire fundamentala intre cultura si civilizatie. "Cultura, ca fenomen spiritual si ca expresie a personalitatii etnice, diferentiaza popor de popor; tehnica, insa, ca expresie a vietii materiale, e uniforma si contine, mai mult decat filosofia chiar, principiul generalitatii, al unei generalizari concrete si efective" . Aceasta concretizare clasifica de unde a aparut tendinta culturii spre uniformizare si globalizare. Cultura actuala s-a identificat cu industria mondiala si-i urmeaza evolutia. Sa urmarim mai departe ideea teologului roman. "Civilizatia e internationala si o putem adapta la nevoile vietii noastre materiale Cultura insa implica neaparat modul original al personalitatii noastre etnice. Legea ei nu poate fi imitatia, ci autonomia.

Este evident ca cultura de masa propagata de mass-media oglindeste caracterul societatii secularizate care prin gandirea si activitatea sa a eliminat pe Dumnezeu din creatie. Lipsa Creatorului in creatie a provocat lipsa idealului si inspiratiei in cultura - era tehnica si informationala. In gandirea secularista, creatia si cultura sunt autonome, autosuficiente, avand scop in sine. In teologie, dimpotriva, cosmosul si cultura umana sunt ancorate in Dumnezeu, avand o finalitate in transfiguratie si aspiratie catre transcendent.

"Absenta sau prezenta lui Dumnezeu in creatie are o importanta capitala pentru raportul dintre teologie si cultura. Conflictul dintre ele a fost provocat de absenta lui Dumnezeu din lume, care a permis culturii sa se inchida in autonomia propriei imanente si sa izoleze deist pe Dumnezeu in transcendent. S-a taiat astfel puntea de intalnire dintre cultura si teologie, iar rezultatul a constat in destabilizarea lumii. Prezenta lui Dumnezeu in creatie este singura in masura sa constituie puntea dinamica prin care teologia coboara catre cultura iar cultura urca cu teologia catre Dumnezeu Si numai astfel lumea va dobandi si centrul ei de gravitatie spirituala care o va proteja de atatea primejdii care se profileaza la orizontul ei" .