Deontologia mijloacelor de comunicare

Deontologia mijloacelor de comunicare

Dupa prabusirea regimului totalitar comunist si disparitia cenzurii, mass-media romaneasca a cunoscut o dezvoltare exploziva si diversa in care dreptul fundamental al societatii democratice, exprimat prin sintagma "libertatea cuvantului", a fost inteles si aplicat diferit. Astfel, am ajuns de la idealul mass-media libere la realitatea unei mass-medii libertine si confuze. Coplesiti de foamea consumatorilor produsului mediatic, uitam adesea ca mijloacele ar trebui sa fie, in primul rand, unelte dedicate informarii si formarii noastre, ca ele au menirea fundamentala de a consolida societatea noastra, care traverseaza anevoios perioada de tranzitie si nu de a anestezia, facand-o incapabila de simtire si actiune. Fara suport moral libertatea mass-media e o fictiune fiindca o priveaza de insasi intemeierea lor pe credibilitate si incredere din partea publicului. Numai mass-media responsabila si onesta se poate bucura de sprijinul societatii intregi. Ar fi timpul ca lumea mediilor de comunicare sa ajunga in sfarsit la acea constiinta de corpus profesional care sa-si reveleze in sfarsit ca deontologia nu este un lux ci e, mai-nainte de orice, o arma de aparare a demnitatii umane si societatii democratice .

Din ratiuni obiective cu privire la tematica aflata in studiu se impune cunoasterea legislatiei, a drepturilor si obligatiilor tuturor factorilor ce interactioneaza in cimpurile mass-media (in presa si audio-vizual) fiind vorba de libertatea de exprimare si dreptul la informare potrivit unor articole de lege din Constitutia Romaniei :

Articolul 30 din TITLUL II al CONSTITUTIEI ROMANIEI---- Libertatea de exprimare:

Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare im public sunt inviolabile.

Cenzura de orice fel este interzisa.

Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.

Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.

Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

Sunt interzise prin lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica precum si manifestarile obscene, contra bunelor moravuri.

Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine autorului sau realizatorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multipilcare, al postului de radio sau televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.   

Articolul 31 din TITLUL II al CONSTITUTIEI ROMANIEI - Dreptul la informare:

Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.

Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala.

Mijloacele de informare in masa, publice si private sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.

Serviciile publice de radio si televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.

Relatiile cu presa

Relatiile cu presa se refera, dupa cum o arata si numele, la toate legaturile pe care o organizatie le poate stabili cu mass-media; aceste relatii au drept scop promovarea in randurile publicurilor-tinta, prin canalele mediatice, a activitatii organizatiei, a punctelor sale de vedere si a personalitatii sale. Este vorba, astfel, de toate actiunile care incearca sa atraga atentia presei. Aceste actiuni pot imbraca diverse forme, dintre care cele mai importante sunt comunicatele de presa, conferintele de presa, intalnirile si briefing-urile. Fiecare dintre aceste activitati este mai mult sau mai putin complexa, deoarece trebuie sa stim cum sa prezentam un comunicat de presa, pentru ca el sa fie preluat de mass-media, cum sa organizam o conferinta de presa, cum sa deter­minam cand sau unde trebuie sa se desfasoare aceasta si care vor fi temele abordate.

Comunicatul de presa permite institutiilor de presa sa afle o stire fara ca angajatii lor sa paraseasca redactiile. Exista mai multe tipuri de comunicate[3], cum ar fi comunicatul-invitatie adresata presei, care e chemata sa asiste la o manifestare anume, sau comunicatul stire, trimis cu cateva saptamani inainte de eveniment, pentru a favoriza aparitia de stiri in presa scrisa si la televiziune ori radio despre respectivul subiect.

Avantajele comunicatului de presa sunt numeroase:

usurinta si rapiditate in ceea ce priveste conceperea acestuia;

eficacitate in sensul atingerii unui ansamblu de institutii de presa;

instrument economic din punct de vedere financiar;

transmiterea de date exacte ;

un bun control al informatiei;

o sursa de documentare pentru jurnalist.

Comunicatul este, fara indoiala, instrumentul de baza in relatiile publice.

Daca va fi bine scris, daca informatia continuta va fi pertinenta si va raspunde cerintelor unei stiri, mesajul va aparea in presa. Acesta este cel mai usor mod de a face cunoscute punctele de vedere ale organizatiei, insa trebuie stiut faptul ca un comunicat preluat de mass-media nu ne va permite sa aflam cine l-a vazut - in paginile ziarelor sau la televiziune - si nici ce anume cred cei care l-au citit.

Statutul jurnalistului.

Faptul ca echilibrul si buna functionare a societatilor moderne depind de calitatea comunicarii nu mai este de mult o noutate. Acest adevar implica insa asumarea tuturor responsabilitatilor legate de procesele complexe de comunicare atat de catre conducatorii diferitelor institutii, cat si de cei care au misiunea sa medieze intre aceste organizatii si marele public : jurnalistii, in lumea de astazi, fluxurile comunicationale circula cu mare viteza, pe spatii uriase, aducand mereu informatii mai recente, mai exacte, mai complexe despre evenimente sociale, economice, politice si fenomene naturale, despre intamplari neasteptate si procese de mult anticipate, despre personalitati si oameni obisnuiti, in aceasta lume complexa, jurnalistii, singuri, nu ar putea sa caute, sa identifice, sa verifice si sa redacteze toate informatiile referitoare la aceste realitati mereu in miscare. Alaturi de ei, reprezentantii unei alte profesii incearca sa contribuie la circulatia rapida si corecta a informatiei, la ameliorarea comunicarii sociale - este vorba despre specialistii in relatii publice.

Institutiile contemporane evolueaza intr-un mediu din ce in ce mai dens, fiind legate prin mii de fire de categorii umane foarte eterogene, de alte institutii sociale, politice sau economice, de valori culturale, de curente de idei traditionale sau innoitoare. Ele au nevoie de informatii referitoare la comportamentul, asteptarile sau nemultumirile acestor parteneri; de asemenea, ele au nevoie ca mesajele lor referitoare la activitatile curente, la diferite initiative, la pozitiile pe care le adopta fata de o problema de interes comun sa ajunga cat mai repede la public, sa fie supuse judecatii acestuia. Este imposibil ca o singura institutie sa poata gestiona comunicarea referitoare la toate aceste probleme, in relatie cu un public atat de eterogen. De aceea, organizatiile fac apel la mass-media, pentru ca, prin ele, prin uriasa lor rezonanta, sa poata difuza mesajele pe care le considera importante, evident, din perspectiva interesului public. Aceasta functie de releu intre institutie si mass-media este preluata de biroul de presa sau de specialistii care, incadrati in diferite depar­tamente, indeplinesc atributiile curente ale membrilor unui asemenea birou.[4]

Vorbind despre mass-media, functionarea si efectele lor, se acorda atentia mai mult mijloacelor tehnice de comunicare si mai putin comunicatorilor. Tot ce este bun sau rau in mass-media noi ii datoram celor aflati dincolo de imagine, sunet sau tipar. Problema comunicarii eficiente este, in primul rand, problema lor, celor care ne comunica si totodata, chiar daca suna paradoxal, se comunica. De mentalitatea si valorile personale a jurnalistilor depind doua lucruri esentiale: interpretarea nevoilor si intereselor publicului si selectarea continutului mesajelor conform acestor nevoi. Jurnalistul este o persoana cheie care mediaza intre publicul larg si lumea complexa. El este acea fereastra prin care noi incercam sa deslusim si sa intelegem lumea exterioara. Cu cat mai curat si transparent va fi geamul, cu atat mai deslusit si clar vom vedea cele din afara. Asadar, a cunoaste statutul si valorile jurnalistilor inseamna a cunoaste si a intelege continutul comunicarii.

Pentru R. Rieffel statutul jurnalistului este perceput "atat ca meserie, cat si ca vocatie" . Din aceste definitii si unghiuri de abordare reiese ca jurnalismul este o profesie intermediara sau nedeterminata clar, care nu are o ierarhie profesionala bine definita si care pastreaza granite deschise cu alte ocupatii si alte domenii . Cu toate acestea in zilele noastre se observa ca aceasta meserie tinde sa se apropie de o profesiune liberala. Jurnalistii de astazi dispun de un invatamant superior specializat (in Romania prima facultate de jurnalistica a fost creata la Bucuresti in 1990), de asociatii corporative, de coduri de deontologie. In calitate de "profesionisti", datoria jurnalistilor consta in a-si deservi bine si calitativ "clientii" .

Indeplinirea sau neglijarea acestei datorii se observa din reactiile publicului. "Conform unui raport realizat de Pew Research Center, in 1985, 55% din americani le considerau "obiective", in timp ce numai 34% refuzau sa le acorde incredere. In 1997, situatia s-a schimbat radical, fiindca acum 56% din americani estimeaza ca faptele dezvaluite prin mass-media sunt "adesea inexacte"; si numai 37% mai gasesc ca informatia este obiectiva. In Anglia, 79% din britanici sunt de parere ca scrierile ziaristilor nu sunt "demne de incredere" . Aceasta atitudine negativa in evaluarea calitatii mass-media se datoreaza in primul rand erorilor si delictelor jurnalistilor care, in goana dupa bani si prestigiu incalca grosolan toate principiile si valorile profesionale si morale. Este arhicunoscut cazul unei ziariste de la Washington Post, Janet Cook, careia in 1982 i s-a atribuit prestigiosul Premiul Pulitzer pentru un reportaj extraordinar despre micul Jimmy, un heroinoman de 8 ani, care nu existase vreodata , ceea ce a provocat un mare scandal in societatea americana. In al doilea rand aceasta atitudine se datoreaza ridicarii nivelului de educatie si de activism al publicului. Oamenii au inceput sa inteleaga ca serviciile mediatice bune sunt necesare pentru echilibrul societatii; ca situatia actuala a mass-media este nesatisfacatoare; ca mijloacele de comunicare in masa trebuie si sunt chiar datoare sa-si indeplineasca bine toate misiunile . Deci se cere o rasturnare a paradigmei in obiectivele mass-media si activitatea jurnalistului. Scopul mass-media nu poate fi doar acela de a castiga bani, sau de a fi libere, ci de a fi in slujba tuturor cetatenilor. In opinia unor cercetatori pentru atingerea acestui scop sunt insuficiente numai mecanismele pietei libere sau a justitiei, se cere gasirea unui mijloc complementar nu impus din exterior, ci din interior. Si acest mijloc este deontologia.

Deontologia mediatica " . presupune un ansamblu de principii si reguli, rezultate din practicarea profesiei, stabilite de preferinta in colaborare cu utilizatorii, in scopul de a raspunde mai bine nevoilor diverselor categorii de populatii" . Deontologia are mai multe obiective: sa defineasca si sa apere principiile si valorile mass-media si morale; sa imbunatateasca serviciile mijloacelor de comunicare in masa catre public; sa protejeze libertatea si demnitatea cuvantului si a presei; sa formeze o constiinta responsabila a jurnalistilor fata de persoana si societatea umana.

Mihai Coman in definitia sa subliniaza mai mult rolul social al jurnalistului: " . In modul general, jurnalistul ar trebui sa fie cautator si distribuitor de informatii (din cele mai variate sfere, de la politica la stiinta, de la sport la faptul divers, de la economie la cultura), un pedagog care educa publicul, un lider de opinie care formeaza modul de gandire si credintele audientei, un animator care mobilizeaza si solidarizeaza colectivitatile, un creator de cultura care selecteaza si promoveaza valorile etc." .

In viziune deontologica jurnalistul se aseamana cu un artist care are putere si vocatie sa creeze si sa modeleze conform idealurilor si aspiratiilor sale opinia publica - sufletul societatii. Daca opinia publica devine indiferenta sau confuza, aceasta se datoreaza in primul rand jurnalistilor care in loc sa comunice, priveaza societatea de adevar, bine si frumos: "Numai un inalt ideal si o preocupare scrupuloasa de a actiona corect, numai cunoasterea exacta a problemelor in discutie si o constiinta sincera a raspunderii molare pot salva jurnalismul de aservirea la interesele oamenilor de afaceri si la satisfacerea unor scopuri egoiste, opuse binelui public" .

2. Valori mediatice.

Valorile mediatice se refera la drepturile si obligatiile jurnalistilor care definesc mass-media ca o institutie specifica sociala si regulamenteaza relatiile din cadrul ei si in relatiile cu publicul. "Drepturile si obligatiile sunt inseparabile. Fiinta umana este inclinata sa ceara drepturi fara a evoca obligatiile care le insotesc, mai ales in zilele noastre . .

Ca in orice profesie, valorile mediatice s-au dezvoltat din valori umane fundamentale. Prima din aceste valori este dreptul la existenta, care vizeaza intreaga umanitate si intreaga creatie. In credinta crestina acest dar (si nu drept, pentru ca nu l-am meritat sau nu l-am dobandit printr-un efort propriu, ci ne este acordat neconditionat din iubirea divina) constituie manifestarea libertatii si iubirii lui Dumnezeu. Noi primim viata in dar si dreptul asupra lui este direct proportional cu responsabilitatea legata de acest dar. De aceea adevarata libertate este legata nu atat de promovarea drepturilor, cat de promovarea responsabilitatilor legate de aceste drepturi. Din aceasta perspectiva dreptul la existenta include urmatoarele obligatii: respectul fata de viata, in general si fata de viata umana, in special; folosirea facultatilor (inteligenta, vointa, afectivitatea) numai in scopuri pozitive; preocuparea de a nu face rau nimanui; promovarea dreptatii si solidaritatii etc. Toate aceste obligatii vizeaza si mass-media ca institutia condusa de oameni si destinata oamenilor.

O a doua valoare fundamentala este dreptul la libertate a fiintei umane. Acest drept este legat de primul, existenta este deficienta si compromisa fara libertate. Libertatea este un mod fundamental al existentei. De aceea, de acest drept este legata datoria de a proteja libertatea proprie si libertatea altora, avand constiinta ca libertatea personala este totusi relativa, fiind marginalizata de libertatea altor persoane. Principiile moralei religioase sunt acele reguli care prin unele interdictii armonizeaza pluralismul libertatilor individuale intr-o comunitate. Si in morala crestina exista un corp de interdictii de a face raul, insa mai mult prevaleaza indemnul si chemarea de a face binele, ceea ce arata ca, crestinismul nu are o spiritualitate restrictiva, ci una pozitiva si constructiva.

O alta valoare fundamentala care vizeaza in special mass-media este libertatea de expresie. "Prima vocatie a profesionistului din mass-media, orice a fi celelalte functii ale sale, este de a exercita libertatea de a comunica in vederea informarii oamenilor cu privire la observatiile sale asupra lumii inconjuratoare. ( . ) Fara comunicare nu exista societate, deci nu exista o supravietuire indelungata a individului" . Libertatea cuvantului pentru a avea o valoare reala in sfera mass-media trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principii si obligatii jurnalistice:

sa fii competent (deci sigur pe tine, gata sa-ti recunosti erorile).

sa nu faci nimic care sa diminueze increderea publicului fata de mijloace de comunicare.

sa ai o viziune larga si profunda asupra informarii (informatia sa nu se limiteze la evident, la interesant, la superficial).

sa oferi o imagine exacta, completa si intelegibila despre actualitatea.

sa deservesti toate grupurile (bogati, saraci, tineri, batrani, stanga, dreapta).

sa stimulezi comunicarea, deci intelegerea intre oameni.

sa aperi si sa promovezi drepturile omului si democratia.

sa contribui la armonia societatii"[16].

Fara respectarea acestor obligatii jurnalistul perverteste natura si valoarea cuvantului, libertatii si in fine a existentei. In viziunea spiritualitatii crestine aceste trei valori fundamentale (existenta, libertatea, comunicarea) sunt legate ontologic, avand un izvor comun - Dumnezeu. In Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 1, versetele 1-5 , Iisus Hristos este prezentat ca fiind Cuvantul vesnic: "Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul . ", ca initiator al existentei si ca Viata: "Toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut. Intru El era viata . ", ca Lumina libertatii: "Si lumina lumineaza in intuneric si intuneric nu a cuprins-o . ". In aceste trei ipostasuri este acelasi Domn si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Intru El este adevarata comunicare, adevarata viata si adevarata libertate. Iisus Hristos trebuie sa fie chipul comunicarii, al vietii si al libertatii umane. Oamenii si in deosebi jurnalistii trebuie sa inteleaga acest adevar profund, revelat de Fiul lui Dumnezeu - comunicarea autentica genereaza viata autentica, deci comuniune, iar in comuniune persoanele umane isi gasesc adevarata libertate si implinire. Acesta este sensul cuvintelor Mantuitorului: "Adevarul va va face liber" (Ioan 8, 32). Libertatea este imposibila cand cuvintele sunt dezgolite de sens si izoleaza pe oameni in lumi iluzorii. Constatam ca unele valori mediatice cum ar fi informarea, comunicarea sociala sau cea de culturalizare iti pierd din semnificatiile initiale, fiind marginalizate si modelate de pseudovalori a divertismentului si publicitatii. In fata acestei tendinte codurile deontologice ale mijloacelor de comunicare incearca sa elaboreze criterii si principii care ar reglementa conduita profesionala a jurnalistilor si ar stopa scaderea credibilitatii publicului fata de mass-media.

Educatia (tinerilor) pentru receptarea mesajelor media

Intre educatie si sistemul mass-media exista de multa vreme legaturi indisolubile, care s-au intarit continuu in ultimul timp, indeosebi o data cu dezvoltarea retelelor informatice. Interactiunile dintre cele doua domenii constituie o preocupare pentru pedagogi, si nu numai pentru ei, deoarece impactul comunicarii de masa asupra personalitatii umane nu poate fi ignorat. In conditiile diversificarii nevoilor educative in lumea moderna, mass-media pot reprezenta veritabile resurse ale invatarii. Nu este vorba doar despre oferta de programe si de suporturi informative si formative valorificabile in perspectiva educatiei formale sau neformale, ci si despre influentele difuze, spontane, neintentionate exercitate prin mesaje al caror continut nu a fost conceput in scop explicit educativ.

Ce inseamna, insa, mass-media pentru adolescenti? Poate fi pentru unii un mijloc foarte bun de informare asupra unor subiecte cum ar fi spatiul cosmic, evenimentele mondene, muzica, politica, arta, educatie. Pentru altii ar putea consta in rezolvarea anumitor probleme individuale sau colective, economice, comerciale, de sanatate sau sentimentale. Chiar daca nu constientizam, mass-media ocupa un loc esential in toti pasii facuti de adolescenti in viata. In functie de aceste influente ei pot alege chiar directia de parcurs in viata.

Adolescenta este intervalul de viata cel mai receptiv la schimbarile din societate, o etapa in care are loc structurarea identitatii in jurul unui sistem personal de valori si al unei treptate constientizari a propriei individualitati. In aceasta etapa de formare a personalitatii se contureaza un amestec de adeziune neconditionata la idealuri, radicalism moral si acceptarea unor pseudovalori. Nonconformismul este insotit de apropierea de "valori" care satisfac egocentrismul, narcisismul, individualismul in randul adolescentilor. Din perspectiva identitatii vocationale, se constata aparitia de interese, aspiratii diverse, preluate, prin imitatie si identificare, de la persoane admirate de adolescent si care se constituie pentru el in modele. Adolescentii se pot replia pe pozitii culturale paralele sau chiar opuse celor ale adultilor iar rezultatul este (sub)cultura tinerilor, care isi elaboreaza propriile simboluri, modele, atitudini si comportamente.

In perioada scolara elevul trebuie sa faca fata valului de violenta si extravaganta sexuala, drogurilor si modalitatilor de sfidare a legii, oferite permanent de filmele si emisiunile diferitelor televiziuni, ce se intrec in a le prezenta, facandu-l insensibil la suferinta si exploatarea umana, astfel incat si cele mai oribile evenimente pot fi acceptate ca parte a "distractiei" zilnice din fata micului ecran. Conduita morala reprezinta, in fond, exteriorizarea si obiectivarea constiintei morale in fapte si actiuni cu valoare de raspunsuri pentru situatia concreta in care este pusa persoana umana. Astazi, nici presa, nici televiziunea, nici radioul, nici cinematograful nu mai garanteaza, prin ceea ce emit, formarea convingerilor si judecatilor morale care sa determine o conduita umana sanatoasa si ordinea in viata personala, familiala si sociala. Concretizand cum actioneaza mass-media ca factor excitant in determinarea comportamentului tinerilor, evidentiem doua tendinte:

1. Formarea unei constiinte ce sufera de vedetism si autosuficienta prin elaborarea unei mitologii proprii. Devierile de conduita se pot manifesta prin: asocieri la activitati de banda, limbaj trivial, apelul la alcool si droguri, consumul de literatura si casete video cu continut pornografic, comiterea unor delicte de ordin social, ultraj la adresa autoritatilor publice, subminarea autoritatii parintilor etc.

2. Formarea unei constiinte duplicitare.

Larga mediatizare a schimbarilor extremiste, demagogiile si fanatismele politice, actele oportuniste, fortele politice, care, pentru a castiga aderenti, ignora criteriile selective bazate pe normele morale, mai mult sau mai putin religioase, influenteaza constiinta tinerilor care, formandu-se in aceasta atmosfera, pot fi cuceriti de modele cu caractere inferioare, marcati de raul duplicitatii si al extremismului. Provocarile complexe cu care se confrunta astazi educatia sunt adesea legate de influenta penetranta a media in lumea noastra. Ca un aspect al fenomenului globalizarii, si facilitata de progresul rapid al tehnologiei, media modeleaza in mod profund mediul cultural. Intr-adevar, unii pretind ca influenta formativa a media rivalizeaza cu cea a scolii, a Bisericii si poate chiar a caminului. Astfel, pentru multi, realitatea este ceea ce mijloacele de comunicare recunosc ca fiind real.

Compententa morala a mass-mediei in interactiunea cu tinerii este atenta monitorizata si de forurile superioare bisericesti din Occident; astfel mesajul Papei Benedict al XVI - lea pentru a 41 -a Zi Mondiala a Comunicatiilor Sociale avand ca tema ,,Copii si media: o provocare pentru educatie'', invita la o reflectie asupra relatiei copii - media - educatie, ce poate fi analizata din doua perspective: formarea copiilor de catre media; si formarea copiilor pentru a raspunde in mod potrivit la mijloacele de comunicare sociala. Rezulta un fel de reciprocitate care indica responsabilitatile pe care le au media ca industrie si nevoia unei participari active si critice a cititorilor, spectatorilor si ascultatorilor. Rolul parintilor este de prima importanta; ei au dreptul de a garanta folosirea prudenta a productiilor media prin formarea constiintelor copiiilor iar in primul randul educatia mass-media trebuie sa fie una pozitiva. Copiii expusi la ceea ce este excelent din punct de vedere estetic si moral sunt ajutati sa isi dezvolte aprecierea, prudenta si capacitatea de apreciere. Este important aici sa recunoastem valoarea fundamentala a exemplului parintilor si beneficiile introducerii tinerilor in lucrarile clasice ale literaturii pentru copii, in artele frumoase si in muzica inaltatoare.

Adevarata libertate nu ar putea sa condamne pe cineva - mai ales un copil - la o cautare lacoma a noutatii. In lumina adevarului, libertatea autentica este experimentata ca un raspuns definitiv la ,,da''-ul lui Dumnezeu adresat omenirii, chemandu-ne sa alegem, nu la intamplare ci deliberat, tot ceea ce este bun, adevarat si frumos. Biserica insasi, in lumina mesajului mantuirii incredintat ei, este de asemenea o invatatoare a umanitatii si primeste cu bucurie ocazia de-ai asista pe parinti, pe educatori, pe comunicatori si pe tineri. Propriile ei parohii si programe scolare trebuie sa fie in avangarda educatiei media de astazi, si mai presus de toate, Biserica doreste in cele din urma sa comunice o viziune in care demnitatea umana sa fie in centrul tuturor comunicarilor umane demne.

3. Codurile mijloacelor de comunicare.

Deontologia se aplica in interiorul unei profesii. Este perceputa adesea ca o traditie nescrisa care stabileste, prin consens, ceea ce este permis si ceea ce este interzis. Aproape in toate tarile lumii, organizatii corporative ale mass-media au elaborat o carte sau un cod a indatoririlor ce revin jurnalistilor. Acestea sunt codurile mijloacelor de comunicare. "In momentul in care un cod este adoptat, adesea exista deja o lege. Insa redactorii codului percep totodata insuficienta si pericolele acesteia. Ceea ce redacteaza acestia nu este un text sacru, fata de care se considera ca fiecare isi va lua un angajament absolut, ci un vademecum, a carui eficienta presupune ca jurnalistul poseda un simt moral" .

Obiectivele codurilor sunt ]n primul rand informarea publicului asupra profesiei, aratand faptul ca aceasta are reguli de conduita, protejarea publicului; consolidarea breslei profesionale; oferirea unor valori si principii morale si profesionale unanim recunoscute; evitarea interventiei statului; protectia jurnalistilor impotriva abuzului din partea oricarui patron .

Un cod deontologic este de regula formulat si redactat in mod voluntar de insusi jurnalistii, fiind consultati de anumiti experti, care observa si analizeaza comportamentele si continuturile mijloacelor de comunicare.

Exista diferite coduri deontologice care prin continutul lor variaza in functie: de tara (cu caracterul sau national, religios si cultural specific); de obiectivele mijloacelor de comunicare; de aria de actiune a mass-media; de categoria profesionistilor; de responsabilitatea specifica fata de colegii sai; de surse, sau de utilizatori; de stadiul operatiunilor (obtinerea informatiei, selectia, tratarea sau publicarea), etc. Totusi, in cea mai mare parte a codurilor se regasesc aceleasi reguli si datorii fundamentale. Acest fapt a facut posibila aparitia unui cod deontologic comun, recunoscut pe plan international.

"In urma unor lungi dezbateri internationale asupra eticii profesionale a jurnalistilor desfasurate sub auspiciile U.N.E.C.O. un document din 1998 al U.C.I.P: (Union Catholique Internationale de la Press) sistematizeaza concluziile in zece porunci:

Dreptul publicului la o informare corecta. Dreptul la informatie si comunicare este un drept fundamental pentru fiecare persoana, comunitate sau popor. Acest drept implica primirea unei informatii obiective, clare, complete si transparente despre realitate si libera exprimare prin intermediul diferitelor mijloace de comunicare.

Angajarea jurnalistilor in respectarea obiectivitatii. Sarcina principala a jurnalistului este respectarea si promovarea dreptului fiecarei persoane si al fiecarui popor la o informatie obiectiva. Pe cat este de posibil, aceasta obiectivitate necesita utilizarea unor diverse surse de informare si implica verificarea faptelor, descrierea contextului general in care apar.

Responsabilitatea sociala a jurnalistului. Informatia este un bun social si nu doar un simplu produs. Jurnalistii sunt responsabili pentru informatia pe care o transmit, atat fata de editor cat si fata de public.

Integritatea profesionala a jurnalistului. Rolul social al jurnalistului cere un inalt nivel de integritate. El trebuie sa actioneze cu toata sinceritatea si libertatea, in acord cu constiinta sa luminata, sa se abtina de la a lucra impotriva convingerilor lui si sa faca cunoscute sursele de informare. Jurnalistul este dator sa refuze orice forma de remunerare ilicita, directa sau indirecta, precum si promovarea unor interese contrare binelui comun. Trebuie sa reziste presiunilor abuzive ale puterii, oricare ar fi aceasta.

Jurnalistii si publicul. Jurnalistii trebuie sa favorizeze accesul publicului la informatii si participarea in mass-media, prin aceasta intelegand obligatia de corectare, rectificare, dreptul la replica. Contributia publicului trebuie sa ajunga la o veritabila comunicare si la stabilirea unui dialog real.

Respectul vietii private si al demnitatii personale. Respectul dreptului persoanelor la viata privata si la demnitate presupune din partea jurnalistului protectia drepturilor si reputatiei tuturor oamenilor, interzicerea defaimarii, calomniei, injuriilor, ofensei si insinuarilor rauvoitoare.

Respectul interesului public. Jurnalistul trebuie sa respecte comunitatea nationala si institutiile ei, in conformitate cu cerintele binelui comun. Autoritatile au, in ceea ce le priveste, datoria sa garanteze dreptul la comunicare si informatie, temelia unei veritabile opinii publice si a unei democratii autentice.

Respectul persoanei, drepturilor omului si diversitatii culturale. Jurnalistul apara demnitatea persoanei umane, drepturile omului, libertatea religioasa. El respecta caracterul distinctiv, valoarea si demnitatea fiecarei culturi, dreptul fiecarui popor la autodeterminare. Refuza orice complicitate in tot ceea ce aduce atingere vietii, drepturilor etnice si existentei diferitelor grupuri umane. El contribuie la dialogul pentru pace, dreptate, destindere, dezarmare si promovarea unor relatii internationale prietenesti.

Lupta contra marilor flageluri ale timpului nostru. In virtutea angajamentului pentru valorile universale si pentru respectarea drepturilor omului, jurnalistul isi interzice participarea la orice forma de violenta, ura sau discriminare. El contribuie, pe masura mijloacelor sale, la lupta impotriva saraciei, foamei, bolii, rasismului, apartheidului, analfabetismului, precum si impotriva razboaielor de agresiune, a cursei inarmarilor, impotriva regimurilor totalitare si autoritare. El respecta fiecare persoana si fiecare popor, fara deosebire de rasa, sex, limba, nationalitate, religie sau convingeri filosofice.

Promovarea unei noi ordini mondiale a informatiei si comunicarii. In cautarea unei noi ordini mondiale a informatiei si comunicarii, U.C.I.P. afirma ca aceasta trebuie sa fie in armonie cu o conceptie asupra persoanei care exclude orice raport de dominare, pentru a ajunge la un mai bun echilibru. A pleda pentru o informatie libera inseamna a pleda pentru diversitate si pluralism in mass-media. U.C.I.P. este constienta ca aceasta impartasire a cunoasterii si adevarului printr-o ordine mondiala mai echilibrata si mai dreapta nu se face fara riscuri si probleme. Este necesar sa se procedeze cu intelepciune, pricepere, cunoasterea cauzelor si a circumstantelor, cu convingere si curaj. Nu va fi posibila realizarea unei noi ordini mondiale prin acte de violenta politica sau juridica[22].

Acest cod sintetic invita pe jurnalisti sa se angajeze in apararea si promovarea echilibrului moral al persoanei si al societatii, impotriva poluarii si contaminarii vehiculate prin intermediul mass-media (violenta, pornografie, individualism, discriminari, secularism, etc.) . Insa in fata acestei invitatii amintim de cuvintele inspirate a Sfantului Apostol Iacov: "credinta fara fapte moarta este" (Iacov 2, 26), ceea ce inseamna ca, codul deontologic nepracticat este un ideal etic abstract si fara de folos. Nimeni din afara nu poate sa impuna jurnalistului practicarea principiilor deontologice; observarea lor vine din interior si depinde de educatia morala autentica, de repere si valori spirituale care innobileaza sufletul uman. Fara morala crestina deontologia mijloacelor de comunicare este condamnata la practicarea formala a codurilor, la fariseism profesional.

Morala crestina si deontologia mijloacelor de comunicare.

Deontologia se aplica in interiorul unei profesii. Este perceputa adesea ca o traditie nescrisa care stabileste, prin consens, ceea ce este permis si ceea ce este interzis. Aproape in toate tarile lumii, organizatii corporative ale mass-media au elaborat o carte sau un cod a indatoririlor ce revin jurnalistilor.

In viziunea unor cercetatori "deontologia este singura metoda totodata eficienta si inofensiva de imbunatatire a serviciilor prestate de mijloacele de comunicare" . Dar ea nu este o solutie simpla si globala pentru toate problemele mijloacelor de comunicare, codurile deontologice nu pot prevedea toate cazurile. In plus, chiar in randul jurnalistilor exista atitudini ostile fata de aceste coduri. Dupa parerea lor utilizarea sistemului de autocontrol ar limita libertatea de expresie, ar incuraja atacurile activistilor anti-mass-media, ar reduce profitul institutiilor mass-media si eventual ar saraci pe jurnalisti etc.. In majoritatea lor, aceste pareri si critici sunt nefondate si izvorasc din ignoranta problemei sau din rea-credinta. Exista insa si obstacole adevarate care ingreuneaza sau fac imposibila aplicarea codurilor deontologice. Unele din ele sunt:

Dependenta jurnalistilor fata de ierarhia superioara. Un jurnalist trebuie sa se supuna ordinelor de sus pentru a obtine publicarea materialului sau, o marire de salariu, o promovare si nu in ultimul rand, pentru a-si mentine slujba. Fara o lege protectoare sau sustinerea publicului ei nu pot, sub pretextul deontologiei, sa se opuna patronilor lor.

Dominarea reflexelor conservatoare in randul profesionistilor mass-media, ceea ce ingreuneaza, uneori la maxim, aplicarea reformei deontologice.

Spiritul corporalist, care se caracterizeaza prin apararea de orice atac din exterior ceea ce diminueaza din spiritul critic al jurnalistilor. Spiritul corporalist impinge uneori solidaritatea pana la complicitate. De aceea se intampla rar ca mijloacele de comunicare sa se critice unele pe altele. Cei care gresesc sunt protejati de altii prin tacere.

Setea de putere. "Presa nu mai este doar expresia unor pozitii si opinii determinate; ea prezinta acum toate pozitiile si opiniile, fara a fi subordonata nici uneia din ele. Presa se constituie intr-o "a patra putere" in aceasta noua situatie, in care toate celelalte puteri sunt obligate sa faca apel la serviciile ei, fara sa poata sa o subordoneze ( . ), ea devine o adevarata putere in momentul in care se separa de celelalte puteri, oferindu-le insa accesul la cuvantul si imaginea publicului"[25]. Aceasta putere face ca jurnalistul sa creada ca o detine si ca poate influenta, fie macar prin ocultarea informatiei, si nu tin sa imparta acest privilegiu.

Aroganta. Unii din jurnalisti refuza sa recunoasca ca fac greseli, mai ales cand ele sunt semnalate de public, care in ochii lor nu stie nimic, nu intelege nimic. Jurnalistii considera orice interventie ca o violare a sanctuarului in care mari "preoti" ai informatiei, se consacra vocatiei lor. La fel de greu ei admit ca reprosurile sa le fie facute de colegi.

Hipersensibilitatea. "Daca exista vreo boala institutionala specifica mass-media, atunci aceasta este reactia nervoasa la observatiile critice"[26]. Teama jurnalistilor de critica si de ridicol explica conformismul, negativismul si cinismul care fac ravagii in aceasta profesie.

Pretul. Crearea Mijloacelor de Asigurare a Responsabilitatii Sociale (M.A.R.S.) a mijloacelor de comunicare, care controleaza respectarea codurilor deontologice, costa mult. Multe mijloace de comunicare nu-si pot permite acest "lux" din cauza situatiei financiare precare.

Timpul. Eficacitatea codurilor deontologice necesita mult timp. Aceasta metoda actioneaza pe termen lung si da rezultate reale la capatul unor lungi ani de studiu si masuri.

Deturnarea atentiei de la cei care determina cu adevarat comportamentul mijloacelor de comunicare. In mod normal, deciziile importante sunt luate de patroni si nu de jurnalisti. Principalul criteriu utilizat atunci este economic si nu moral. De aceea responsabilitatile majore nu apartin jurnalistilor[27].

Toate aceste obstacole si problemele reale ingreuneaza aplicarea si dezvoltarea deontologiei mijloacelor de comunicare. Procesul este foarte lent si cu rezultatul nemultumitor fata de cel asteptat. Trebuie sa recunoastem ca Mijloacelor de Asigurare a Responsabilitatii Sociale nu sunt perfecte: consiliul presei este prea complicat, codul prea evaziv si flasc, mediatorul prea scump, publicul cam indiferent si educatia (fiind cea mai sigura) prea lenta. In plus, constatand toate partile negative si faradelegile din mass-media noi uitam ca ele in totalitatea lor oglindesc starea societatii contemporane pe care " . am pute-o defini ca fiind o consecinta a destramarii valorilor morale traditionale. Intr-o asemenea societate apare o anumita omogenizare sociala, oamenii sunt supusi acelorasi influente publicitare, iar valorile morale devin realitati conventionale, care pot fi acceptate sau nu, dupa bunul plac al fiecaruia. In aceasta situatie, foarte multi oameni devin vulnerabili din punct de vedere moral si spiritual si pot fi manipulati de indivizi abili, care cunosc foarte bine psihologia maselor si stiu sa faca propaganda pentru a profita tot mai mult" . Aceasta manipulare si propaganda se exercita prin mass-media care, din pacate, slujeste mai bine pe acela care le plateste mai bine.

Nu putem vorbi de o deontologie eficace pe fonul unui relativism si liberalism moral si spiritual a societatii informationale. "Acest relativism se poate observa destul de evident in devierile morale contemporane, care afecteaza profund atat individul, cat si societatea. Cele mai grave ni se par a fi devierile morale care afecteaza profund viata de familie: divortul, abandonul copiilor, avortul, homosexualitatea, si cele care afecteaza viata individului: agresivitatea sexuala, prostitutia, droguri, alcoolism etc.

Relativism moral este, de asemenea, in stransa relatie cu relativismul spiritual, care se manifesta, in mod deosebit, prin ateism, indiferentism religios si sectarism"[29]

In viziunea preotului profesor Gheorghe Popa toate acestea devieri exprima de fapt un comportament idolatru. O societate secularizata, fara de legatura cu Dumnezeu, are nevoie de un model, de niste repere si niste valori de care sa fie ancorata si spre care sa aspire. Lepadandu-se de valori traditionale ea isi creeaza modele proprii, idoli, astfel revenind intr-o forma noua la paganismul antic. Tinerilor generatii i se propun ca modele de urmat star-uri din cinema, vedetele muzici cu o conduita libertina, se promoveaza cultul tehnicii si informatici, o viata fericita asigurata de publicitatea diferitelor produse etc. in astfel de realitate deontologia mijloacelor de comunicare este condamnata la marginalizarea si deservirea acelor puternici care sub masca a etici profesionale vor controla si vor dirija viata informationala a societatii.

Dintr-o perspectiva teologica deontologia a mass-media nu poate fi fundamentata pe diferite sisteme etice cum ar fi: etica ratiuni practice (Kant), etica biologica (Spencer), etica sociologica (Lévy Bruhl) etc.; toate aceste sisteme au o viziune antropologica asupra moralei, ignorand aspectul ontologic . Morala ontologica sau cu alte cuvinte morala crestina isi are izvor in structura fiintiala a omului care este creat dupa chipul Sfintei Treimi, avand chemarea libera de asemanare - indumnezeire prin har in relatia sa cu persoanele divine. Prin natura sa morala crestina, vizeaza nu numai partea rationala a omului (cum o fac cele antropologice), ci sufletul lui intreg este supus unei ordini interioare, care implica o participare deopotriva a ratiunii, vointei si afectivitatii. O morala specific rationala duce la fatarnicie si fariseism, o morala bazata pe vointa - la fundamentalism si fanatism, o morala sentimentala - la pietism si vise utopice. Numai morala crestina echilibreaza toate partile in asa fel incat ofera omului o viata autentica, responsabila si il inalta la cele ceresti, la viata vesnica.

Daca morala crestina poate fi vazuta ca un proces complex de aspiratie a omului catre Dumnezeu, atunci dinamica acestui proces depinde in totalitate de viata spirituala. "Astazi, mai mult ca oricand, o morala autonoma, separata de spiritualitate, sau o spiritualitate separata de disciplina morala sunt inoperabile in planul comuniunii si innoirii spirituale. De aceea, este nevoie de o sinteza intre morala si spiritualitate, intre dreptate si sfintenie, mai ales in planul concret al activitatii si vietii crestine" .

Aceasta sinteza intre morala si spiritualitate, practicata de 2000 de ani in spatiul sacramental al Bisericii, poate fi nu numai innoitoare pentru sistemele de etica seculara, ci si benefica pentru deontologia mijloacelor de comunicare. Numai morala si spiritualitatea crestina, reflectata si aplicata in domeniul deontologic, poate aduce o contributie reala la imbunatatirea activitatii mass-media si promovarea comuniunii umane autentice.

Acest cod sintetic invita pe jurnalisti sa se angajeze in apararea si promovarea echilibrului moral al persoanei si al societatii, impotriva poluarii si contaminarii vehiculate prin intermediul mass-media (violenta, pornografie, individualism, discriminari, secularism, etc.) . Insa in fata acestei invitatii amintim de cuvintele inspirate a Sfantului Apostol Iacov: "credinta fara fapte moarta este" (Iacov 2, 26), ceea ce inseamna ca, codul deontologic nepracticat este un ideal etic abstract si fara de folos. Nimeni din afara nu poate sa impuna jurnalistului practicarea principiilor deontologice; observarea lor vine din interior si depinde de educatia morala autentica, de repere si valori spirituale care innobileaza sufletul uman. Fara morala crestina deontologia mijloacelor de comunicare este condamnata la practicarea formala a codurilor, la fariseism profesional.

Tinerilor generatii i se propun ca modele de urmat star-uri din cinema, vedetele muzici cu o conduita libertina, se promoveaza cultul tehnicii si informatici, o viata fericita asigurata de publicitatea diferitelor produse etc. in astfel de realitate deontologia mijloacelor de comunicare este condamnata la marginalizarea si deservirea acelor puternici care sub masca a etici profesionale vor controla si vor dirija viata informationala a societatii.

Dintr-o perspectiva teologica, deontologia mass-mediei nu poate fi fundamentata pe diferite sisteme etice cum ar fi: etica ratiuni practice (Kant), etica biologica (Spencer), etica sociologica (Lévy Bruhl) etc.; toate aceste sisteme au o viziune antropologica asupra moralei, ignorand aspectul ontologic .

Morala ontologica sau cu alte cuvinte morala crestina isi are izvor in structura fiintiala a omului care este creat dupa chipul Sfintei Treimi, avand chemarea libera de asemanare - indumnezeire prin har in relatia sa cu persoanele divine. Prin natura sa morala crestina, vizeaza nu numai partea rationala a omului (cum o fac cele antropologice), ci sufletul lui intreg este supus unei ordini interioare, care implica o participare deopotriva a ratiunii, vointei si afectivitatii. O morala specific rationala duce la fatarnicie si fariseism, o morala bazata pe vointa - la fundamentalism si fanatism, o morala sentimentala - la pietism si vise utopice. Numai morala crestina echilibreaza toate partile in asa fel incat ofera omului o viata autentica, responsabila si il inalta la cele ceresti, la viata vesnica.

Daca morala crestina poate fi vazuta ca un proces complex de aspiratie a omului catre Dumnezeu, atunci dinamica acestui proces depinde in totalitate de viata spirituala. "Astazi, mai mult ca oricand, o morala autonoma, separata de spiritualitate, sau o spiritualitate separata de disciplina morala sunt inoperabile in planul comuniunii si innoirii spirituale. De aceea, este nevoie de o sinteza intre morala si spiritualitate, intre dreptate si sfintenie, mai ales in planul concret al activitatii si vietii crestine" .

Aceasta sinteza intre morala si spiritualitate, practicata de 2000 de ani in spatiul sacramental al Bisericii, poate fi nu numai innoitoare pentru sistemele de etica seculara, ci si benefica pentru deontologia mijloacelor de comunicare. Numai morala si spiritualitatea crestina, reflectata si aplicata in domeniul deontologic, poate aduce o contributie reala la imbunatatirea activitatii mass-media si promovarea comuniunii umane autentice.