Elemente comune ale textelor informative

Elemente comune ale textelor informative

Toate textele jurnalistice informative au la baza aceleasi principii: trebuie sa aiba o idée, un mesaj de transmis si sunt si se realizeaza parcurgand aceiasi pasi in procesul de productie.

Relatia intre idee, subiect si selectia informatiei. Cei mai importanti factori care afecteaza alegerea subiectului (a ideii de subiect) sunt: a) valoare de informatie a faptelor, b) definitia publicului-tinta, c) cadrul legislativ, d) formatul publicatiei, e) caracteristicile pietei, f) factorii tipografici: pagina, rubrica, ambalajul grafic (coloane, titraj, secunde, etc.); g) elementele de stil si ton: informativ, explicativ, pedagogic, editorialist; h) caracteristicile de gen publicistic: stire, relatare, reportaj, interviu, etc.; h) unghiul de abordare, reprezentand perspectiva care sa lamureasca fondul problemei.

Planul textului jurnalistic: reprezinta totalitatea elementelor care contribuie la redactarea propriu-zisa. Pentru a elabora un plan coerent, trebuie stabilite: obiectul materialului (tema), care trebuie rezumat prin mesajul esential (o informatie, o idee, un element de actualitate, de inedit, etc.); subiectul (unghiul din care este abordata problema): cutremur / ajutoare din strainatate; modul de ambalare a informatiei: in ce gen publicistic va intra (info / comentariul); distanta (desfasurarea in spatiu si timp).

Planul textului condenseaza "nucleul dur" al comunicarii si, daca este corect identificat, poate fi redus la un cuvant-cheie (catastrofa, cutremur, accident, etc.).

In practica profesionala, sunt cunoscute doua tipuri majore de planuri:

a) planul pentru redactarea simpla, care trebuie sa urmaresca identificarea in text a raspunsurilor la cele 6 intrebari (de exemplu, poate fi aplicat in cazul stirilor scurte, in cazul stirilor obisnuite si in cazul stirilor de tip-anunt). Planul de redactare simpla pleaca de la cateva linii la mai putin de o foaie, echivaland cu transmiterea unui minimum de informatie necesar intelegerii unui fapt, a unei idei (stirea). Uneori, pot fi utilizate cateva complemente circumstantiale ale mesajului. Acest tip de plan poate sa aiba titlu, dar nu este obligatoriu sa il contina.

b) planul pentru redactarea compusa presupune un tratament redactional si grafic complex (scriitura este mai elaborata, asa cum se intampla in cazul reportajului, portretului, anchetei, interviului, editorialului argumentativ si demonstrativ). Planul de redactare compusa poate fi aplicat in cazul materialelor mai ample, destinate unor spatii mai mari. Un astfel de plan are un titraj amplu (titlu, supratitlu, subtitlu, intertitlu), inceput si sfarsit; de asemenea, intre titlu si atac, poate sa existe sapou. Corpul textului poate fi ambalat grafic cu intertitluri, chenare, ilustratie.

Colectarea informatiei. Este o etapa comuna si obligatorie tuturor tipurilor de texte informative. In colectarea informatiei, interviul este una din cele mai eficiente metode. Cele mai cunoscute forme de intervievare sunt: a) prin telefon, dar aceasta trebuie aplicata doar in cazuri urgente; in situatia in care intervevarea se intampla prin telefon, este necesara identificarea reciproca a partenerilor de discutie si precizarea scopului demersului jurnalistic (opinie sau informatie); b) prin posta; c) direct (C. MacDougal, 1982, p.25).

Iata cateva sfaturi utile referitoare la etapa de colectare a informatiei (C. MacDougal, 1982, pp.31-36):

o       Informatiile off the record: sunt informatiile spuse, dar care nu trebuie publicate. Reporterul trebuie sa decida daca asculta informatia. Informatia respectiva poate fi, eventual, obtinuta de la altii, caz in care jurnalistul are drept de publicare; uneori, in functie de situatie, jurnalistul il poate avertiza pe detinatorul informatiilor (servicii secrete, informatii de razboi, informatii economice).

o       Reporterul nu este eficient daca depinde de sursa. Cea mai mare dilema a reporterului este de a mentine relatiile, dar a-si indeplini obligatiile de reporter.

o       Oricat de placut ar fi interlocutorul, informatia trebuie verificata.

o       Vanatorii de publicitate sunt peste tot; de aceea, trebuie luate masuri de precautie, avand in minte calitatea si autoritatea sursei, proeminenta informatiei in raport cu interesul public, verificarea mesajelor publicate.

o       Conferinta de presa, ca loc de colectare a informatiei, are unele dezavantaje: a) informatia este comuna pentru toti jurnalistii; b) personalitatile pun conditii de publicare ("on the record", "off the record", "embargo"); c) accesul este uneori dificil, dar are si unele avantaje: a) mai multe intrebari aduc mai multe informatii; b) exista un timp de pregatire, de documentare.

o       Dreptul la replica: daca informatia publicata este eronata, atunci este o problema de deontologie si, in mod normal, trebuie acordat dreptul la replica; pentru prevenirea acestei situatii, care pune in discutie credibilitatea profesionala trebuie facuta inregistrarea informatiilor; regulile de baza in acest caz sunt: cunoasterea intervievatului, stapanirea subiectului, flexibilitate, bun-simt, etica, etc.

Tipuri de interviu (idem, p. 31)

Textele de presa scrisa nu exista pur si simplu. Pentru ca ziarele sa fie citite si sa se vanda cat mai bine, paginile lor sunt aranjate cat mai adecvat pentru o lectura usoara, rapida, coerenta. De aceea, se poate spune ca punerea in pagina este o stiinta care, uneori, se ridica la rangul de arta, avand regulile ei (L. Guery, 1990, pp. 217-255).

o       Principiile fundamentale ale punerii in pagina: selectivitatea si irerahizarea, contrastul si armonia, lizibilitatea.

o       Ordinea, ierarhizarea, prezentarea grafica; depind de public, de mijloacele tehnice ale publicatiei, de stil, de moda, etc.

o       Moduri de lectura: a) continua (romane, ancheta, reportaj); b) discontinua (anuare, cataloage, dictionare); in cazul jurnalelor: stiri, utilitare, flash; c) globala: se adreseaza emotiei, nu ratiunii. Aspect de vitrina, de afis. Un articol permite lectura la mai multe niveluri.

o       Elemente ale machetei: a) Text; b) Titluri; c) Ilustratia; d) Publicitatea; e) Blanc / Coloana.

o       Sfaturi pentru o relatie adecvata intre text si lizibilitate: evitarea unei mase mari, compacte de text.

o       Evitarea complicatiilor inutile (urmeaza in pagina x).

o       Intertitlurile usureaza lectura.

o       Frecventa alineatelor, evitarea paragrafelor lungi.

o       Textul subliniat este de preferat unuia scris cu un corp superior.

o       De evitat justificarile prea largi.

o       Corp de litera mai mare (8, 10, 12).

o       Pentru textele lungi, de evitat caracterele italice, bold, stranse.

o       Titlurile si intertitlurile: creeaza stilul publicatiei (prin formulare, prezentare, caractere).

o       Blancul: asigura echilibrul paginii.