Exercitarea puterii de catre mass-media
Pierre Bourdieu relateaza ca o
buna parte din actiunea simbolica exercitata de televiziune
la nivelul informatiei, consta in a atrage atentia auspra unor
fapte care sa intereseze pe toata lumea despre care se poate spune
ca sunt "omnibus", facute pentru toata lumea. Faptele omnibus
sunt fapte care nu ar trebui sa socheze pe nimeni, fapte lipsite de
miza care totusi intereseaza pe toata lumea dar care
sa nu aiba legatura cu nimic important. Televiziunea
detine un monopol "de facto" asupra modelarii gandirii a unei
parti importante a populatiei.
Nimeni nu citeste mai mult ziarele decat
ziaristii insisi care manifesta astfel o tendinta
de a crede ca toata lumea citeste toate ziarele, uitand ca
multi oameni nu citesc deloc ziare si ca cei care citesc sunt
foarte putini. Concurenta dintre ziare si televiziune
imbraca forma unei concurente pentru "scoop", pentru a fi primul.
Televiziunea, spune Bourdieu,
privilegiaza un anumit numar de fast-thinkers care propun fast-food
cultural, o hrana pre-gandita care contine, de multe ori,
aceleasi idei, aceeasi informatie de transmis. Televiziunea este
un instrument de comunicare foarte putin autonom asupra caruia
apasa o serie de constrangeri ce deriva din relatiile sociale
existente intre jurnalisti, relatii de concurenta duse
uneori pana la absurd care sunt, in acelasi timp, relatii de
coniventa, de complicitate obiectiva, fiind intemeiate pe
interese comune legate de pozitiile ocupate intr-un camp de productie
simbolica. Televiziunea este un univers care iti da impresia
ca agentii sociali, in pofida aparentelor lor de
importanta, libertate, autonomie, nu sunt decat niste marionete
ale unei necesitati ce se cere descrisa, ale unei structuri
degajate si adusa la lumina. Cu cat un organ de presa sau
un mijloc de exprimare oarecare isi propune sa atinga un public
cat mai vast, cu atat el trebuie sa-si piarda
asperitatile, sa elimine tot ceea ce poate sa divizeze sau
sa excluda. Cu cat un jurnal isi extinde raza de
raspandire, cu atat mai mult el va prefera subiectele omnibus. (Bourdieu,
1998)
Giddens aduce critici asupra conceptului de
"lume a hiperrealitatii", concept introdus de Baudrillard. El
sustine ca rolul constitutiv al mijloacelor de comunicare electronice
in relatiile cu oamenii este confruntat, in descrierea lui Baudrillard, cu
caracterul autoreferential al institutiilor sociale moderne. Faptul
ca mijloacele moderne de comunicare ajuta la formarea si la reflectarea
realitatilor, nu presupune ca semnul sau imaginea
reprezinta totul. Atunci cand prezentarile din mass-media suprapun
articole sau povesti care au o legatura logica sau evidenta,
"colajul" care rezulta nu trebuie inteles ca pierderea naratiunii
sau separarea semnelor de referenti, iar "povestile separate care nu
sunt expuse la un loc exprima ordonari de deductii consecutive
tipice unui mediu spatio-temporal transformat, in care spatiul nu mai
este dominant".(Giddens 1995). Societatea contemporana este departe de a
fi o societate constienta de sine, mai educata sau mai
luminata. In schimb, aceasta societate este mai complexa, chiar
mai haotica fiind caracterizata prin "comunicare generalizata"; este
societatea mijloacelor de comunicare in masa.
"Pentru unii, globalizarea este ceva ce
trebuie sa realizam neaparat daca vrem sa fim
fericiti; dupa altii, sursa nefericirii noastre rezida
tocmai in globalizare. Este sigur insa pentru toata lumea ca
globalizarea reprezinta destinul implacabil spre care se indreapta
lumea, un proces ireversibil care ne afecteaza pe toti in egala
masura si in acelasi mod. Cu totii devenim
globalizati - ceea ce inseamna cam acelasi lucru pentru toti
cei care au fost deja globalizati." (Bauman, 2005)
Performanta televizorului consta in
faptul ca transforma tot ce atinge in spectacol si il pune pe
acesta la indemana tuturor. Pericolul televiziunii consta in faptul
ca, dand o expresie exploziva informatiei, risca sa
inlocuiasca in prea mare masura intelegerea
necesitatii prin contemplarea ei, actiune reala prin actiune virtuala.
Odata
ce numarul canalelor de televiziune si implicit a progamelor tinde sa
creasca, creste si consumul emisiunilor TV. Interioara ca
manifestare, nevoia excesiva de televiziune este exterioara ca
origine. Nevoile individuale dobandesc o expresie sociala.
Insusindu-si o nevoie care nu-i apartine, individul nu-si
insuseste societatea care i-o inoculeaza, ci se
subordoneaza acestei societati. Unitatea dintre societate
si individ se infaptuieste nu ca interdependenta a
celor doi termeni, ci ca dependenta a individului fata de
societate. Explozia informationala specifica epocii noastre s-a
conjugat odata cu dezvoltarea fara precedent a mijloacelor de
comunicare. Aceasta revolutie tehnico-stiintifica si
amplificarea interdependentelor locale, regionale si planetare au
transformat comunicarea intr-o necesitate vitala. Nicio societate nu mai
poate supravietui astazi daca nu este corect informata
asupra evenimentelor locale si internationale, asupra previziunilor
meteorologice, asupra descoperirilor stiintifice.(Campeanu, 1979)
