FuncȚiile discursului jurnalistic

FUNCȚIILE DISCURSULUI JURNALISTIC

1. Funcția de informare

Așa cum regasim astazi in publicațiile actuale diferite funcții ale discursului jurnalistic, și periodicele care apareau la Constanța acum un secol iși propuneau sa informeze, și in același timp sa distreze și sa culturalizeze publicul aflat in vacanta pe litoral.

Presa cu accente mondene indeplinea o funcție esențiala. Acea de a informa publicul despre activitatea pe care o avea "lumea buna" venita pe litoral, astfel raspundea nevoii oamenilor de a controla mediul inconjurator. Oamenii evalueaza pe baza informațiilor pe care le primesc prin mass media și analizeaza importanța evenimentelor care ar putea sa ii afecteze in mod direct anticipand astfel tendințe ale vieții sociale, economice, politic și iau, in consecința decizii.

Atunci ca și acum, oamenii acționeaza conform bazei informaționale pe care le primesc

Pentru a exemplifica funcția informativa a discursului jurnalistic, pe prima pagina a publicației Sirena din anul intai, redactorii motivau apariția acesteia, lucru obișnuit de altfel redacțiilor care lansau publicații noi pe piața media la acea data.

Imediat sub caseta tehnica a publicației, se justifica apariția publicației astfel:

"Va ține publicul in curent cu mișcarea zilnica a vizitatorilor, publicand numele tuturor acelora care vin și care pleaca. Va da știrile cele mai amanunțite asupra mișcarii artistice locale, pe care direcțiunea Cazinoului promite sa o dezvolte intr-un chip neobișnuit. () In afara de partea informativa in aceasta direcțiune și pe care ziarul nostru se va stradui sa o aiba cat mai completa, el va mai cauta sa fie in același timp ecoul literar-artistic al vieții pline de mulțumire și de voie buna, pe care sezonul o aduce in cuprinsul batranului Tomis".[1]

Potrivit lui Mihai Coman, prima dintre familiile de funcții pe care le discutam aici se refera la nevoia indivizilor și grupurilor de a controla mediul inconjurator : oamenii evalueaza, pe baza informațiilor pe care le primesc prin mass - media, importanța evenimentelor care ar putea sa-i afecteze in mod direct, anticipeaza unele tendințe ale vieții economice, sociale sau politice și iau, in consecința de cauza, anumite decizii.[2]

Dimensiunea pragmatica a acestei funcții este subliniata, in terminologia americana, prin utilizarea expresiei "funcție de supraveghere", expresie care accentueaza statutul presei de instrument de control al realului. Din fluxul mesajelor care patrund zilnic in casele noastre, doar o parte ofera informații de imediata utilitate (starea vremii, situația prețurilor, manifestarile culturale, transportul in comun etc.). O alta parte se refera la fapte și procese mai puțin legate de mediul nostru imediat - pe aceste informații le numim "generale".

Pentru a raspunde nevoii indivizilor de a supraveghea lumea inconjuratoare, o informație nu trebuie sa aiba o utilitate imediata. Adunate in adancul memoriei, acestea ofera un capital informațional, care poate fi oricand reactualizat, pentru evealuarea unui eveniment și pentru stabilirea unei strategii. Complexitatea fenomenelor din societatea moderna solicita un bagaj de cunoștiințe din ce in ce mai bogat și mai subtil; acesta nu mai poate fi obținut numai prin experiențe și trairi proprii sau prin contactul direct cu faptele și oamenii din mediul nostru imediat.

Paul Lazarfeld și R.K. Merton, doi dintre parinții sociologiei comunicarii de masa, au observat ca, in urma exploziei mass-media (mereu mai multe ziare, reviste, programe de radio și televiziune), oamenii depind din ce in ce mai mult de informațiile distribuite de acestea. Deținand controlul asupra "accesului la lume", presa ofera o anumita versiune asupra realului, o imagine mediatica asupra evenimentelor, a oamenilor și a conjuncturilor socio-istorice. Fluxul permanent de informații difuzate de mass-media invaluie aproape in intregime indivizii și societațile, nelasandu-le timp de reflecție, de verificare ori de analiza critica a versurilor oferite. Beneficiind de o cantitate uriașa de informații, ajungand astfel la o stare de sațietate informaționala, omul modern poate deveni apatic, poate renunța la simțul critic și la abordarea activa a informațiilor: "El ajunge sa creada ca a cunoaște problema zilei este totuna cu a face ceva pentru controlarea acesteia. El este informat. El este preocupat. Și are tot felul de idei despre ceea ce ar trebui facut".

Drept urmare: "O creștere a consumului mass-media poate, in chip neașteptat, sa transforme energiile individului, acesta trecand de la participare activa la o stare de cunoaștere pasiva".

Mesajele presei nu reprezinta, insa, numai ce s-a petrecut deja, nu au numai o orientare retrospectiva, ci anticipeaza și ceea ce s-ar putea intampla - orientare prospectiva.

O seama din materialele difuzate de mass media sunt axate pe informațiile instrumentale. Intre acestea, deosebit de familiare și utile publicului larg sunt datele referitoare la inițiative civice, evenimente culturale, sportive, artistice sau politice.

Ziarele și revistele sau publicațiile de proximitate sunt ințesate cu asemenea informații: nevoia de date de utilitate imediata asigura publicului specific pentru publicații precum cele consacratea altor activitați precum locuri de vizitat,cele mai bune cafenele, cele mai bune locuri de mancat pe litoral, program de weekend sau cele mai bune locuri de cazare.

Toate aceste produse mass-media dau cititorului, privitorului sau ascultatorului sentimentul (reconfortant) al "investiției" - omul cheltuiește bani sau timp pentru informații care au o valoare de utilizare imediata, concreta; din aceasta perspectiva, putem ințelege și interesul pentru paginile consacrate "micilor anunțuri" - vanzari, cumparari, oferte de serviciu, inchirieri etc.[4]

In anul 1929, in primul numar al "Revistei Bailor" se anticipa prezența regelui Mihai la Constanța: "Se anunța ca la 15 iulie, M.S. Regele Mihai insoțit de Principesa Mama Elena va sosi la Constanța și va locui timp de o luna jumatate la reședința regala dela Mamaia. De asemenea se da cu siguranța știrea ca Regele și Regina Iugoslaviei vor vizita in vara aceasta stațiunile balneare Techirghiol și Carmen-Sylva".

Funcția de informare a mass-media poate fi tradusa prin trei sintagme:

1. drept urmare a activitații presei, publicul este informat - funcție
2. presa are misiunea de a informa publicul - rol
3. prin informațiile pe care le distribuie, presa influențeaza gandirea și comportamentul oamenilor - efect [6]

Un alt exemplu ar putea fi informarea publicului asupra unui eveniment ce s-a desfașurat:

"Ziua Marinei la Constanța - In prezența Regelui Mihai, a familiei regale, autoritaților civile și militare, precum și a unei numeroase asistențe s`a desfașurat serbarile nautice, organizate de "Liga Navala Romana", de ziua marinei. Programul bogat al acestor serbari a fost urmarit cu mult interes de catre cei prezenți. Caștigatorii diferitelor concursuri, au primit din partea Regelui Mihai și a Reginei Maria, importante cupe și distracțiuni".[7]

Nu in ultimul rand, in acest gen de informații pot fi incluse și cele care anunța evoluțiile comerciale locale, rapoartele poliției sau anunțurile diverselor instituții publice: "D-nii membrii ai soc. Jockey Club care au achitat cotizația pe semestrul curent, sunt rugați sa binevoiasca a se prezenta la casa cazinoului comunal pentru a primi carțile de intrare pentru danșii și pentru soții. La casa se va achita timbrul teatral și cel de ajutor. Direcțiunea Cazinoului".[8]

In 1945, timp de cateva luni, ziariștii din presa scrisa din New York au fost in greva. Profitand de aceasta intamplare, sociologul Bernard Berelson a urmarit, de-a lungul intregului interval, reacțiile publicului, obligat acum sa faca apel la programele radio pentru a obține informațiile dorite. In studiul Ce inseamna lipsa ziarelor (What Missing the Newspapers Means), el a aratat ca cititorii nu deplangeau atat absența informațiilor generale, cat pe cea a datelor referitoare la programele cinematografelor și teatrelor, la transportul urban, la starea vremii, la noutațile din magazine etc.

Aceste rubrici ale ziarelor, privite in mod obișnuit cu dispreț de catre ziariști, constituie, in fapt, o zona prioritara de interes pentru public. Grație unor asemenea știri, oamenii se orienteaza in "jungla" marilor orașe, dobandesc instrumente informaționale prin care controleaza mediul imediat și pe baza carora iși organizeaza viața de zi cu zi.

Acest tip de informații sunt numite "instrumentale" (in bibliografia de limba engleza) sau "de serviciu" (in cea franceza).[9]

2. Funcția de interpretare

Presa moderna s-a construit pe baza unei convenții, considerata de mulți cercetatori și jurnaliști o regula de aur a jurnalisticii: separarea prezentarii evenimentelor de opiniile personale ale celor care le reprezinta. In forma concentrata, aceasta idee a fost sintetizata, in 1992, de G.P.Scott, editor la ziarul englez The guardian: "Faptele sunt sacre, comentariile sunt libere" ("Facts are sacred, comments are free").

Respectarea cu strictețe a acestei reguli caracterizeaza indeosebi jurnalismul american și cel englez; in schimb, o veche tradiție a jurnalismului "european" considera ca faptele pot fi insoțite de opinii și de comentarii, care implica personalitatea jurnalistului, cu condiția ca acesta sa nu distorsioneze prezentarea intamplarilor prin formulari subiective sau rau intenționate. In acest sens, remarcile unui distins profesor de jurnalism, Pierre Alber, sunt relevante: "Jurnalismul francez a fost intotdeauna mai mult un jurnalism de expresie decat unul de observare (). Pe langa prezentarea faptelor, el a fost preocupat și de expunerea ideilor ; pe langa analiza situațiilor, el a fost preocupat și de critica intențiilor Prin acestea, el este fundamental deosebit de jurnalismul anglo-saxon, pentru care știrea a avut intotdeauna prioritate an fața comentariului".[10]

Aceasta funcție de interpretare a mass-media era extrem de bine conturata și acum un secol, cand turiștii și constanțenii aveau ocazia sa afle din paginile cotidianelor și saptamanalelor care sunt semnificațiile evenimentelor la care asistau.

Pentru a exemplifica funcția de interpretare am ales un articol din primul an de apariție al revistei "Bailor" referitor la baile de la Mamaia:

"Sezonul este in toi și vizitatorii sunt destul de numerpși, deși cazinoul inca nu a prins suflet. Plaja de la Mamaia care prin situația ei excepțional de favorabila atrage un numar destul de mare de vizitatori și poate frecventa cu cele mai rivalizate din lume, nu este la inalțimea cerințelor, deșii anteprenorii bailor și bufetului iși dau silința sa mulțumeasca pe cat posibil pe toata lumea. Desigur, nu este vorba de a face vreo incriminare cuiva fiindca bunele intențiuni ale tuturor celor in masura sa privegheze la acestea nu pot fi puse la indoiala și desigur daca unele neajunsuri nu pot fi inlaturate, mijloacele materiale sunt acelea care lipsesc. Noi totuși ne facem datoria sa atragem atențiunea edililor asupra catorva imprejurari cu speranța ca se va face tot ceea ce va fi posibil pentru inlaturarea cel puțin pe viitor a stațiunii de astazi"[11]

Funcția de interpretare nu este prezenta numai cu o completare a celorlalte informații - prin selecție, prin evaluarea evenimentelor, ori prin semnificația in actul scrierii, ea se concretizeaza in forme proprii de exprimare, oferindu-i șansa cititorului sa iși imagineze de exemplu, cum este interpretata o piesa, sau daca se merita sau nu sa mearga la anumite evenimente.

Genurile publicistice de opinie au nevoie pentru a impune in conștiința cititorului idei, atitudini, gesturi, sa aparțina unor persoane de notorietate sau unor personalitați. Consumatorul acestui tip de excurs publicistic nu este devoratorul de fapt divers și nici de presa senzaționala. El recunoaște valorile instituite, simte emoția estetica, este, in fond, sensibil la reușita actului cultural prezentat. Conteaza și termenii folosiți in produsul publicistic, și relațiile formulate, anumite amanunte "din culise" care aproprie subiectul, umanizeaza enunțul.

Mijlocitor intre artist și public, cronicarul de literatura și arta, este chemat, pe de-o parte, sa susțina prezența operei in spațiul public, printr-un program critic și un efort teoretic de mediere a mesajului artistic in funcție de imaginea virtuala proprie și emite judecați ipotetic raportate la un complex de factori: interese, scop, experiența, bun gust.[12]

Cronica Teatrala iși face și ea debutul in numarul 21 al anului intai de apariție a publicației "Sirena". Incercarea de a aborda genul jurnalistic al cronicii este la inceput de drum jurnalistic spre dezvoltarea unui nou gen, numit cronica:

"Luni, 2 Maiu a inceput in sala de spectacole a Cazinoului Comunal seria de reprezentațiuni ale companiei lirice "Grigoriu". La un moment dat s-a cantat și Dragostea Corinei, al careea libret e facit de d-l Hertz, iar muzica de d-l Ionel Bratianu. Este o lucrare Romaneasca și se prezinta cu multe calitați scenice și muzicale. O acțiune bine injghebata cu multe situațiuni comice și un dialog viu și plin de spirit. E vorba de un unchiu, care, spre a-și smulge nepotul din mijlocul unei vieți ușuratice și a-l insura, se preface ca ia de soție tocmai pe viitoarea logodnica a acestuia. Intr-o serie de intamplari, nepotul are ocaziune sa cunoasca insușirile frumoase ale Corinei, și totul se termina cu bine, spre mulțumirea tuturor. Muzica este ușoara și foarte bine adaptata libretului. In special cele trei frumoase valsuri, au fost mult aplaudate. D-l Ionel Bratianu, tanarul compozitor merita incurajare pentru debutul fericit, care este mai ales o mare promisiune pentru viitor."

Interpretarea nu este prezenta numai ca un adaos in conținutul informațiilor - prin selecție, prin evaluarea evenimentelor ori prin semnificarea in actul scrierii și prin poziționarea in ansamblul produsului mediatic ; ea se concretizeaza și in forme proprii de exprimare, in genurile jurnalistice bine determinate precum editorialul și comentariul.

Editorialele au reprezentat intotdeauna un centru de atracție pentru publicul larg. Prin editoriale, oamenii au acces la poziția, de obicei consecventa, a unei grupari de presa.[14]

In anul trei al publicației "Dobrogea ilustrata", apare semnat de direcțiunea ziarului un editorial, care reprezinta poziția gruparii și rostul apariției periodicului: " Am pașit in al treilea an al existenței "Anuarului Dobrogean". Cei ce ne-au urmarit mai de-aproape au putut sa vada munca și sacrificiile ce am facut pentru ca acest anuar sa corespunda din toate punctele de vedere cerințele actuale ale provinciei trans-danubiene. N`am cruțat absolut nimic pentru a da iubiților noștri Dobrogeni o lucrare cit mai complecta și mai imbunatațita din an in an și chipul destul de entuziast și de prietenesc cu care a fost imbrațișata lucrarea noastra, ne face sa credem ca ne-am facut datoria cum nu se poate mai cuviincios. Cum insa evenimentele in ultimul timp anunța ca niște zori stralucitori o era noua pentru Dobrogea și cum intr-un an anuar nu se pot trece in revista, in mod cat de sumar, toate aceste evenimente am decis ca in locul anuarului sa facem sa apara aceasta revista sub emblema "Dobrogea Ilustrata" in care ne va putea fi ingaduit de a vedea mai fidel și la timp toate faptele și imprejurarile de natura a interesa populațiunea Dobrogeana. Aceasta revista fiind prin urmare continuarea "Anuarului Dobrogean" nu ne vom indoi ca ne vom bucura de același sprijin de de aceeași incurajare de care ne-am bucurat cu acest anuar, iar noi, la randu-ne promitem ca ne vom face datoria cu cea mai mare conștiințiositate ."[15]

3. Funcția de divertisment

Consumul de divertisment nu raspunde numai dorinței de relaxare și refacere, dupa oboseala unei zile de activitate. In publicațiile mondene estivale, funcția de divertisment satisfacea și nevoia omului de a scapa de sub presiunea cotidianului, de a evada și de a gasi refugiu intr-o lume imaginara.

In societatea moderna, pe masura ce timpul alocat muncii a scazut și timpul ramas la dispoziția individului de a face orice alt fel de activitați a scazut, iar categorii tot mai largi ale populației au inceput sa foloseasca mass-media ca principal furnizor de bunuri destinate ocuparii timpului liber.

Din secolul XIX și pana in prezent, evoluțiile tehnologice permanente au dus la perfecționarea instrumentelor de difuzare, pe spații geografice mari și in intervale scurte de timp a unor mesaje de interes general. Datorita acestui fenomen și datorita creșterii rolului publicitații ca sursa majora de finanțare a sistemului presei, mass media au ajuns sa fie instituția care vinde divertisment (alaturi de informații, evident) la costurile cele mai reduse - in raport cu teatrul, turismul, arta ori sportul.

Un exemplu al ilustrarii funcției de divertisment l-am gasit in primul an de la apariție a publicației "Sirena":

"La ce varsta imbatranește femeia? Iata o problema grea și foarte delicata, care se zbate acum in Anglia. Problema aceasta a fost pusa pe tapet de insuși guvernul englez. Dorind sa trimeata cați mai mulți pe front, a decis ca sa inlocuiasca pe barbații din intreprinderile statuluicu femei. Pentru acest scop, guvernul englez a publicat o inștiințare, ca angajeaza femei in plina plina posesie a vigoarei tinereței stabilind limita de varsta la 40 de ani. Aceasta delimitare, prea puțin galanta a tinereții feminine, a produs o adevarata revoluție pentru reprezentantele varstei cele mai sensibile la astfel de lipsa de galanterie. In special sufragetele, cari se recruteaza mai cu seama din femeile ajunse la o anumita varsta, amenința cu suspendarea armistițiului intern, daca guvernulnu reda tenerețea și femeilor cari au trecut de 40 de ani. Guvernul englez se afla in fața uneia din cele mai dificile probleme. Sunt anumite lucruri de cari nu trebuie sa te atingi nici in Anglia și mai ales in timpul razboiului. Cu toate acestea lucrul se va aranja ușor: Nici o femeie nu va recunoaște ca a trecut de 40 de ani - și prin urmare, toate vor ramane tinere! "

Sociologul francez Jean Cazneuve, referindu-se la capacitatea mass-media de a oferi "trairi prin procura", susține ca, prin divertisment, omul "regasește imaginea a ceea ce se teme sa vrea sa fie și a ceea ce iși marturisește ca viseaza sa fie. El definește aceasta latura a acțiunii presei prin formulele "funcție terapeutica" sau "funcție catarhica", subliniind astfel faptul ca, prin asumarea unor asemenea experiențe imaginare, indivizii se elibereaza de pulsiuni, frustrari și nemulțumiri, proiectandu-și suferințele sau visurile in lumile imaginare oferite de mesajele mass-media.

"La Constanța daca vii,

De plictis nu poți muri,

Caci Britania și Carpați,

Sunt doua localuri frați.

Uiți parol și de scumpete

Petrecand și band cu fete

Uiți și de al vieții chin

Band șampanie și vin.

Deci de vrei ca sa petreci.

Nu uita te rog sa terci.

Ori in deal pe Dorobanți,

Nu te costa, zau mulți franci.

Sau la Britania in vale,

N ai sa regreți de parale

Nu citi nici chiar afișul

Pentru ca acolo-iMisu " (Britania - Lascar Catargiu, No.8, Carpați - Scarlat Varnav No.16) Ambele localuri sub conducerea simpaticului nostru concetațean: MIȘU GEORGESCU".[18] Asemenea mesaje "ambaleaza" in limbajul ușor de ințeles al divertismentului oameni de condiții sociale diverse care intrau in contact cu evenimente, opinii, analize, opere de arta, realitați sociale și politice dintre cele mai diverse.

4. Funcția de culturalizare

O data cu apariția și creșterea ponderii mass-media o mare parte a activitaților de transmitere a valorilor și modelelor culturale, de formare a gandirii și a comportamentului au fost preluate de mesajele presei. In prezent, prin conținuturile distribuite de mass-media, circula și se fixeaza normele de comportament generale acceptate, altfel spus, "convențiile tacite" ale unei societați.

Presa raspunde astfel nevoii indivizilor și comunitații de perpetuare a valorilor comune și de identificare cu acele modele pe care o comunitate le considera a fi "repede de acțiune".

Desigur, aceste repere nu sunt uniform receptate datorita decalajului de varsta, cunoaștere, mediu de proveniența etc. Majoritatea cetațenilor considera ca mesajele presei au funcția de a confirma, de a intari normele unei societați, chiar și atunci cand prezinta comportamente deviante și acțiuni de incalcare a normelor curente.

In acest sens, P.Lazarfeld și R.K. Merton susțin ca "in societatea de masa, funcția de a expune public un fapt este instituționalizata de mass-media".[20]

Un exemplu au identificarii funcției de culturalizare pe care l-am mai menționat este ordonanța Primariei Constanța din 8 iulie 1931, care reglementa accesul pe plajele din stațiunea Mamaia și Constanța. Voi exemplifica cateva clauze care sunt specificate in ordonanța: In vara lui 1931, un alt act oficial stabilește reguli stricte: Ordonanța - nr. 12557 din 8 iulie 1931:

"Noi, Primarul Municipiului Constanța, in virtutea drepturilor ce ne acorda legea

Ordonam :

Cu incepere de astazi 8 iulie 1931 și pana la noi dispozițiuni pe plaja bailor Mamaia cuprinsa intre semnele special puse, se vor pastra urmatoarele reguli:

-Este cu desavarșire interzis sa se faca baie fara costumul de baie

-Este obligatoriu ca femeile și barbații sa se dezbrace in cabinele anume rezervate pentru aceasta.

-Nu este ingaduit nimanui a face baie fara bilet, iar intrarea la pavilioanele baii pentru dezbracat se va face numai prin coridoarele din fața

-Banii și obiectele de valoare se vor lasa in pastrare la casa sub luare de chitanța, in caz contrar Direcția nu va raspunde pentru pierdere sau furt.

-O cabina nu poate fi ocupata mai mult de o ora.

-Ungerea cu namol este absolut interzisa atat in cabine cat și pe plaje.

-Baile comune sunt admise exclusiv pe plaja centrala intre cele doua garduri, care limiteaza zonele separate pentru barbați și femei.

-Dansurile in costum de baie sunt cu desavarșire interzise.[21]

Deoarece au puterea de a oferi numeroase modele de comportament, mass-media se afla intr-o poziție ambivalenta; pe de-o parte, ele sunt solicitate sa exercite o acțiune educativa neutra (in sensul formarii unor oameni informați, cultivați, conștienți de poziția și raspunderile lor sociale) iar pe de alta parte, ele sunt "curtate" pentru resursele lor persuasive, pentru puterea lor de a influența comportamentul indivizilor de grupuri cu interese politice ori economice.

Un alt exemplu al ilustrarii funcției de culturalizare in publicațiile estivale l-am preluat din publicația "Constanța teatrala și cinematografica":

"Astazi la Parcul Arena Grand ruleaza marele film de aventuri emoționante "Pirații Marilor". In rolul principal Ralphe Lewis și Jonnie Walker. De remarcat: Marea lupta navala intre cuirasatele de razboi americane și nava pirata -TEATRU- Intre pauze va debuta precocele artist VALERICA ȘI LUCIA DRAGOMIR. Cupletiștii cari au avut distinsa onoare de a se produce in fața FAMILIEI REGALE ȘI PRINCIARE".[23]

Transmiterea valorilor prin intermediul mass-media contribuie la realizarea stabilitații sociale și la menținerea, in timp, a structurilor culturale. Promovand diverse modele de comportament, presa ofera un set de roluri sociale și un vocabular simbolic ;

Prin aceasta acțiune, presa apare ca o forța care este in egala masura conservatoare și dinamizatoare, pastratoare a unor valor tradiționale și generatoare de noi valori.[24]

Faptul divers in presa locala

Locuitorii Constanței epocii trecute asistau la spectacolul unic al unei existențe urbane imparțite fatal in doua acte desfașurate pe distanța a dpua anotimpuri: cel calduros din iunie pana in septembrie și cel rece. Unul cu o explozie de lumina, lume buna și intr-o continua fiesta, iar celalalt cenușiu și trist, adesea sordid și macinat de toate mizeriile oricarui targ de provincie.

Realitatea era zugravita și in publicațiile vremii prin materialele de fapt divers sau, folosind termenul anglo-saxon, prin features. Acesta este un gen jurnalistic de granița ce definește un articol informativ, dar care poate avea și valoare de divertisment, in care autorul transmite cititorului, intr-un limbaj plastic uneori literaturizat sau neconvențional ceea ce a trait și a aflat prin observație directa sau prin alte mijloace de documentare in legatura cu un anumit subiect. Acest gen publicistic urmarește sa ofere divertisment prin folosirea de informații interesante, dar nu neaparat cu impact social major. Articolele de tip feature pot descrie o persoana, un loc sau o idee, mai degraba decat un eveniment,

Iata cateva dintre subiectele de acest gen abordate in perioada la care facem referire:

Monumentul francez

In numarul de astazi al "Sirenei" dam fotografia monumentului francez din orașul nostru. Iata cum il descrie regretatul prozator I. Adam: "La incrucișarea strazilor Calarași și Roșiori, pe locul vechiului cimitir se inalța monumentul francez taiat intr-o prisma simpla de granit.Inscripțiunea se poate citi de departe: La France a ses soldats morts pour la Patrie 1854-1855 " Mormantul acesta colectiv, de pe care se ridica ușor și trist numai piatra solitara a monumentului, sta singur și parasit, ca o fila rupta și pierduta dintr`o carte de povești eroice.[26]

Ceva despre Ovidiu

"De numele batranului Tomis este legata amintirea unuia dintre marii poeți latini Publius Ovidius Naso și-a trait partea din urma a vieții sale pe malurile Pontului, pe locul unde astazi dainuiește Constanța noastra unde fusese trimis in exil de catre imparat. Cateva cuvinte despre scriitorul acesta spre a reimprospata cunoștințele cetitorilor despre dansul, socotim ca nu vor fi de prisos.

S-a nascut la Sulmona in anul 43 a.Chr. Educația și cultura i-a fost facuta cu scopul de a-l pregati pentru meseria de advocat. A renunțat insa la aceasta cariera pentru ca sa se ocupe numai cu poezia. A dus o viața plina de desfatarile unei societați elegante și rafinate, care se oglindește minunat in operile sale."[27]

D.Friederich Ritter , mare agricultor, membru in cons. Județean Tulcea

"Nascut in anul 1865 in orașul Bolgard (Basarabia), unde și-a facut și studiile.Dupa terminarea studiilor d-sa s`a devotat agriculturei și economatului de vite pe langa parinții d-sale, pana in anul 1880 cand a trecut in Dogrogea stabilindu-se in comuna Cogelac. Dupa o munca incordata, d-sa incepe de cumpara pamant prin anul 1886 și astazi este mare proprietar in aceiași comuna.

Pentru acordarea drepturilor politice Dobrogenilor a luat parte din prima delegațiune constituita din sanul Consiliului Județean Tulcea și Constanța pentru a solicita cunoscuta audiere M. S .Regelui și a d-lor miniștri de resort, ca sa se ispraveasca, o data pentru totdeauna cu situațiunea echivoca ce le era creiata dobrogenilor, lucru care a luat sfarșit prin triumful cauzei pentru care a luptat".[28]

Particularitați ale presei mondene

Ceea ce caracterizeaza presa mondena locala de la inceputul secolului este mozaicul de știri utile și de divertisment cu mare impact in randul publicului, care gasește astfel, intr-o singura publicație, atat informații necesare cat și aspecte de fapt divers, care condimenteaza lectura.

O caracteristica a publicațiilor estivale este data de apartenența la presa locala, imprumutand astfel, modelul deja existent.

Analizand presa locala, Marian Petcu in lucrarea sa "Tipologia presei romanești" observa ca, spre deosebire de presa naționala, care "de cele mai multe ori, este structurata pe evenimente metropolitane, cea regionala și locala privilegiaza o arie de difuzare ce le permite sa iși asigure o continuitate culturala, condițiile de identificare a cititorilor, cu comunitatea de apartenența. Presa de acest tip este un puternic aparat de amplificare sociala, careia ii este atribuita funcția socio-culturala, mai precis experiența remarcabilului."

Analizand modul de difuzare a publicațiilor estivale la inceputul secolului XX-lea in Dobrogea, nu putem sa nu observam caracterul popular al gazetelor și revistelor editate. Aceasta popularitate se explica atat prin adresabilitatea larga a produselor jurnalistice cat și prin trasatura de "lectura lejera", de vacanța, care faceau ușor accesibile aceste publicații. Oamenii le cumparau pentru a se informa, pentru a se delecta și nu in ultimul rand pentru a se culturaliza.

In cartea sa intitulata "Jurnalismul și cultura populara", am extras teoria lui John Fiske referitoare la natura popularului: "Poporul nu este o categorie sociologica stabila, nu poate fi identificat și supus unui studiu empiric, caci el nu exista in realitatea obiectiva. Poporul, popularul, forțele populare, sunt seturi schimbatoare de alianțe care intretaie toate categoriile sociale. Diverși indivizi aparțin la diverse formațiuni populare in diferite perioade de timp, adesea mișcandu-se intre ele cu destula fluiditate. In acest sens, prin popor ințeleg aceste seturi mișcatoare de alianțe, care sunt descrise mai bine in termeni de colectivitateașa cum este ea perceputade oameni decat in termeni de factori sociologici externi, cum ar fi, clasa, sexul, varsta, rasa, regiunea sau orice altceva . "

Iata cum un loc poate reuni diverși indivizi ce aparțin la diverse formațiuni populare. In aceste condiții, putem vorbi despre o proximitate temporala și spațiala deoarece, pe litoral, formațiuni populare diverse, reunite intr-un singur loc- pe litoral.

Potrivit lui Marian Petcu in cartea sa, "Sociologia mass-media", vorbește despre realitatea construita simbolic și despre imaginea mediatica a lumii și climatul social: "Cititorul recepteaza faptul de presa și se supune comandamentelor estetice transmise: accepta informațiile, le verifica prin gustul sau și nevoia de cunoaștere și le insușește și le valorizeaza. Am putea afirma ca presa, in trinitatea ei: realitate, discurs publicistic și receptare este un spectacol al faptului cotidian și un document fidel al epocii. Jurnalistul transfigureaza realitatea, transformand-o in convingeri, gusturi și acțiuni. Astfel, presa "deseneaza" o realitate de mana a doua, adica ofera o suma de informații pe care publicul afla numai prin intermediul ei și pe care tot publicul are tendința de a le considera realitate: Ca și indivizii, media utilizeaza sisteme de codificare a realitații, categorii conceptuale, un vocabular ce nu sunt neutre și in plus ele preiau, popularizeaza, amplifica anumite reprezentari, simplificate, ce permit o anumita ințelegere rapida și sistematica. Este vorba despre o realitate construita simbolic. Imaginea mediatica a lumii și climatul social din fiecare societate sunt fabricate in cadrul unui sistem de producție industriala, cu reguli proprii și funcții corelate cu forțele și constrangerile sociale ale momentului in care numeroși factori umani și organizații umane intervin in tratarea industriala a evenimentelor și transformarea lor in știri".

CONCLUZII

Aceasta lucrare și-a propus sa demonstreze printr-o cercetare istorica ce inseamna monden și presa de fapt divers la inceputul secolului trecut.

Capitolul presa mondena la inceputul secolului XX a oglindit activitațile estivale ele personalitaților vremii, fiind o arhiva a societații care și-a implinit funcția cu brio.

Astazi cuvantul "monden" nu mai are aceeași valoare ca cea din secolul trecut iar presa mondena a reușit sa puna bazele unei specializari a discursului jurnalisticlansand genuri publicistice noi, cum ar fi cronica. Publicațiile estivale erau bogate din punct de vedere al conținutului cuprinzand atat informații utilitare cat și de fapt divers. Unele publicații cuprindeau și cronici mondene și artistice sau reportaje, ceea ce a format gustul publicului.

A fost interesant sa descopar unde se distra lumea pe litoral, care erau cele mai in voga cafenele, cinematografice și sali de spectacole in care se distrau turiștii cand veneau in vacanța pe litoral, cat și modul in care se facea plaja și erau imbracați vilegiaturiștii cand se plimbau pe malul marii.

Din punct de vedere al conținutului, ceea ce caracterizeaza presa mondena locala de la inceputul secolului este mozaicul de știri utile și de divertisment cu mare impact in randul publicului, care gasește astfel, intr-o singura publicație, atat informații necesare cat și aspecte de fapt divers, care condimenteaza lectura.

O caracteristica a publicațiilor estivale este data de apartenența la presa locala, imprumutand astfel, modelul deja existent. Analizand presa locala, Marian Petcu in lucrarea sa "Tipologia presei romanești" observa ca, spre deosebire de presa naționala, care "de cele mai multe ori, este structurata pe evenimente metropolitane, cea regionala și locala privilegiaza o arie de difuzare ce le permite sa iși asigure o continuitate culturala, condițiile de identificare a cititorilor, cu comunitatea de apartenența. Presa de acest tip este un puternic aparat de amplificare sociala, careia ii este atribuita funcția socio-culturala, mai precis experiența remarcabilului."

Existența publicațiilor de tip monden pe litoral, facilita stabilirea programului pe care turiștii doreau sa-l aibe. Rasfoind o astfel de publicație mondena, cu siguranța turiștilor le-a fost mult mai ușor sa faca decizii referitor la modul de gestionare asupra timpului liber.

Am aflat ca a existat un om de teatru al acelei perioade, Dimitrie Tranulis dar și un recunoscut comerciant care a realizat, in sezonul estival 1925, care a realizat primul film al Constanței. Cu o camera de luat vederi - probabil grea și voluminoasa - a prins in obiectiv "acea promiscuitate de tricouri și scufițe de baie, incantatoarele pajiști ale parcului din fața plajei , un rasarit de soare ce iese parca din fundul marii". Filmul a fost proiectat la Arena Grand din Constanța, proprietatea intreprinzatorului.

Anunțand evenimentul, cronicarul consemna: "imensitatea aceea de lume venita la bai de mare, care pe ecran se va desfașura cu un nesfarșit cortegiu de carnaval și mulți dintre ai noștri iși vor vedea imaginea pe ecranul Arenei".[33]

Dat fiind faptul ca publicul ținta al acestor tipuri de publicații il reprezentau turiștii, conținutul informațiilor era extrem de divers mai ales datorita faptului ca publicul era avid dupa senzațional, nicidecum exigent. A fost fascinant sa descopar cum arata un costum de baie acum un secol și daca el se mai aseamana cu cel de azi - Doua curiozitați la care mi-am dorit sa gasesc raspunsuri pentru a le compara. La prima intrebare pot raspunde facand comparație cu o broșura sau o vedere de la mare. Acolo am observat ca bunicii noștri mergeau la plaja imbracați intr-o ținuta adecvata și specifica legii și regulamentelor sanitare in vigoare. Nici macar in apa marii nu intra nimeni in costum de baie, ca astazi. Rezultatul, astazi costumul de baie este incomparabil cu cel descris intr-o broșura aparuta la Constanța in 1909, "Tratamentul marin": "Cel mai bun costum de baie este a nu avea nimic pe corp; totuși nu trebuie sa se neglijeze <<conveniențele>>. Costumul de baie se compune dintr-un pantalon scurt și o bluza mica decolorata sau dintr-un pantalon cu corsagiu, facute dintr-o singura bucata. Haina aceea trebuie facuta dintr-o lana ușoara, de culoare mai mult deschisa, ca sa poata fi imbracata și dezbracata lesne, sa nu jeneze mișcarile și sa nu impiedice contactul direct cu apa marii."

Ar fi foarte amuzant astazi, sa vedem pe cineva intr-o astfel de vestimentație pe plaja. Intr-o fotografie din anul 1911, pe plaja din Eforie au fost surprinși doi prieteni: Delavrancea și Alexandru Vlahuța. Ambii imbracați in costume inchise, cu palarii, stau jos direct pe nisip la marginea unui cort, in plin soare și joaca o partida de carți ( este adevarat ca Vlahuța lasand la o parte conveniențele și-a scos ghetele care odihnesc alaturi).

Personalitațile venite pe litoral dadeau culoare epocii și fascinau lumea venita in vacanța pe litoral prin prezența și manifestarile lor artistice.

De la inceput publicațiile iși pastrau rubrici legate de viața turistica, mai tarziu insa se creeaza tipologic o presa de turism, care se dedica exclusiv relatarii despre prezența pe litoral a unor personalitați, a evenimentelor ce aveau loc pe litoral, a programelor teatrale și cinematografice, ținand in permanent la curent publicul cu informații despre punctele de atracție speciale de pe litoral.