FUNCTIILE MASS-MEDIA - Regimuri, actori si roluri

FUNCTIILE MASS-MEDIA Regimuri, actori si roluri

Se afirma adesea ca mass-media au trei functii: sa informeze, sa educe si sa distreze. Este putin prea sumar. Mai ales la sfarsitul secolului XX. Mass-media, din ce in ce mai numeroase, ocupa in lumea noastra un loc tot mai important: din moment ce nu putem vorbi despre mass-media in afara unei societati de masa, nici societatea de masa nu poate exista fara mass-media. Mass-media isi asuma roluri numeroase si extrem de diverse, care variaza, in primul rand, in functie de mediul politic.

Regimuri de presa

Exista patru regimuri de presa, doua despotice si doua democratice. Fiecare se bazeaza pe o conceptie proprie asupra universului si a omului. in cazul unei conceptii pesimiste, care considera fiinta umana pervertita (inger decazut, animal brutal), omului nu i se acorda nici un liber-arbitru: el trebuie supravegheat, ingradit, indoctrinat. Daca suntem optimisti, daca socotim omul o fiinta rationala (unii ar spune: o faptura "dupa chipul si asemanarea Domnului"), atunci este normal ca fiecare cetatean sa aiba acces la toate informatiile disponibile, sa fie liber sa isi exprime ideile si sa conduca societatea in care traieste.

Regimul autoritar

Acest tip de regim, intr-o forma mai mult sau mai putin severa, a predominat in lume pana la mijlocul secolului al XIX-lea, in secolul XX statul fascist relu^nd obiceiurile monarhiilor absolutiste de altadata. O data cu aparitia tiparului, autoritatile regale si religioase s-au straduit sa-i limiteze utilizarea prin mijloace devenite clasice: autorizari, monopol, depuneri de garantii, cenzura, coruptie, proces, amenda, sechestru, interdictie, inchisoare, violenta, exil, executie.

intr-un astfel de regim, mass-media sunt de obicei proprietate privata si autorizata sa obtina profit, dar continutul lor este sever controlat de catre autoritati. Numarul organelor de presa este limitat, iar presa de opozitie este interzisa - precum in Spania, sub regimul lui Franco intre 1938 [i 1975.

Functiile mass-media sunt in acest caz net distincte de cele existente intr-un regim democratic. Cum informarea si divertismentul pot fi subversive - deci periculoase -, ele sunt cenzurate. Orice dezbatere politica este exclusa. Viziunea asupra lumii si ideologia nationala

pe care le vehiculeaza mass-media trebuie sa fie conforme cu conceptia si interesele puterii. in presa, faptele diverse sunt interzise (caci ele reprezinta disfunctionalitati), de unde si absenta cotidienelor populare in Italia pe timpul lui Mussolini intre 1925 [i 1943.

Lumea a treia reprezinta un caz aparte, mai cu seama in fostele colonii europene din Sud. Odinioara se pretindea, pe drept cuvant, ca aici functiile mass-media trebuie sa fie specifice, sustin^nd dezvoltarea tarii: ele aveau rolul de a educa populatia saraca si rurala, de a consolida o natiune alcatuita din grupuri eterogene si de a apara cultura locala.

Se intampla ca mass-media sa joace respectivele roluri. Totusi, foarte adesea, aceste tari erau - sau inca sunt - dictaturi militare unde mass-media raman putin dezvoltate si sunt utilizate in doua scopuri: fie sa contribuie la sustinerea in functie a unui potentat prin manipularea maselor, gratie, mai ales, radioului; fie sa serveasca nevoilor unei mici elite urbane, singura care poate profita de presa scrisa si de televiziune.

Regimul comunist

intr-un astfel de regim, mass-media sunt etatizate, ca si armata de altfel sau (cel mai adesea) sistemul educativ. intr-un stat totalitar, care absoarbe toate institutiile si industriile, mass--media nu sunt decat niste rotite intr-un mecanism gigantic. Aici, conceptul de libertate a presei nu are nici o relevanta.

Regimul comunist a fost instaurat pentru prima oara in Rusia, la inceputul anilor '20. Dupa al doilea razboi mondial, a fost impus cu forta si in Europa de Est. Apoi, dupa 1949, s-a impus si in China, iar in anii '60 in numeroase tari din lumea a treia. in zorii secolului XXI, el pare insa pe cale de disparitie, deoarece s-a dovedit a fi contrar dezvoltarii economice, bunastarii sociale, expansiunii cunoasterii, pacii in lume si, bineinteles, demo­cratiei politice.

intr-un regim totalitar, statul utilizeaza mass-media in trei moduri. Mai intai, acestea servesc la difuzarea instructiunilor date de putere - de unde centralizarea sistemului mediatic. in al doilea rand, ele trebuie sa mobilizeze masele, sa le determine sa execute ordinele. Al treilea lucru si cel mai important este ca presa trebuie sa indoctrineze masele, sa inculce ideologia oficiala, sa construiasca "omul nou". Pe de alta parte, mass-media celebreaza cultul sefului suprem printr-o necontenita psalmodiere a virtutilor sale. Presa este pusa in slujba unei propagande constante - in interiorul si in afara tarii.

Adversarii unui astfel de regim denunta cu brutalitate mass-media. Functia primordiala a acestora este de a ascunde si de a minti pentru a face sa dispara tot ceea ce nu serveste intereselor nomenclaturii, elita aflata la putere, indiferenta la destinul maselor.

Puterea sovietica, de exemplu, cerea ca mass-media sa educe populatia, sa-i asigure o pregatire civica (cursuri de igiena, de pilda), profesionala (emisiuni agronomice) si culturala (balet, opera). in masura in care este corect asumata, aceasta functie face cinste mass-media etatizate. in cadrul unui regim liberal, presa comerciala se ocupa insuficient de ea.

intre regimul comunist si cel liberal nu exista o ruptura. La jumatatea drumului dintre cele doua regimuri, a existat, pana in anii 1980, o varianta mai blanda a regimului etatizat, pe care o putem denumi "paternalista". incepand cu anii '20, ea s-a dezvoltat in majoritatea democratiilor parlamentare: mass-media electronice, considerate prea influente, erau men­tinute sub monopol de stat. Publicul primea prin radio si televiziune doar ceea ce statul considera ca este bun pentru el. Aceasta nu excludea calitatea si nici chiar independenta, dupa cum foarte bine a aratat-o BBC¹ in Marea Britanie pana in 1954.

BBC a pierdut atunci monopolul asupra televiziunii (si in 1973 asupra radioului), fara a renunta la calitate sau la independenta.

Regimul liberal

Dupa ce a fost adoptat in toate tarile democratice, regimul liberal a devenit norma internationala gratie articolului 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului a ONU, adoptata in 1948 (in absenta URSS):

"Orice om are dreptul la libertatea opiniilor [i a exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum [i libertatea de a cauta, de a primi [i de a rasp^ndi informa]ii [i idei prin orice mijloace [i independent de frontierele de stat."

Conform doctrinei liberale aparute in secolul al XVIII-lea, Secol al Luminilor, este suficient ca toate faptele sa fie raportate cu obiectivitate si ca toate opiniile sa apara pe "piata ideilor": atunci omul este capabil sa discearna adevarul si inclina sa-l utilizeze in compor­tamentul sau. Statul nu trebuie decat sa lase sa se intample acest lucru si totul va merge de la sine. Trebuie ca liberul schimb de informatii sa insoteasca liberul schimb de produse: in felul acesta, va fi asigurata o servire ireprosabila a utilizatorilor.

Aceasta utopie nu a rezistat fenomenului de comercializare crescanda a presei incepand cu secolul XX. Majoritatea mass-media care apareau atunci avea un scop comercial: lucrurile profitabile erau considerate bune. in plus, tendinta normala a acelor intreprinderi de presa, ca si a celorlalte intreprinderi, era una de concentrare. in consecinta, puterea de a informa (sau de a nu informa), puterea de a defini marile teme de dezbatere nationala, de a "stabili ordinea de zi" a tarii cadea in mainile unui numar tot mai restr^ns de proprietari de presa, persoane care nu erau nici alese, nici foarte experte sau preocupate sa serveasca publicul.

Regimul de "responsabilitate sociala"

Aceasta noua doctrina s-a nascut dintr-o perceptie mai realista asupra naturii umane si a mecanismelor economice. Asa cum a fost ea conceputa de universitari si de o serie de profesionisti ai mass-media, aceasta doctrina nu o respinge pe precedenta, ci o extinde, straduindu-se sa asocieze libertatea si calitatea mijloacelor de informare.

Formula a fost lansata de "Comisia pentru libertatea presei", creata in SUA in decembrie 1942 la initiativa fondatorului revistelor Time si Life. in timpul presedintiei lui R.-M. Hutchins, rector al Universitatii din Chicago, ea reunea personalitati din afara mass-media (printre care francezul Jacques Maritain). Mass-media au primit analizele si concluziile raportului sau, publicat in 1947, cu o indiferenta glaciala sau cu furie. De atunci insa, aceste idei nu au incetat sa fie citate si comentate.

Conform acestei doctrine, este preferabil ca mass-media sa nu fie nici in proprietatea statului, nici sub controlul sau, caci adesea interesul "statului" nu difera de interesul celor care guverneaza. in schimb, mass-media nu sunt considerate drept intreprinderi private obisnuite al caror succes se poate masura numai prin beneficii. Este absolut normal ca ele sa caute profitul, dar ar trebui sa isi asume si responsabilitatea fata de diversele grupuri care compun societatea; altfel spus, trebuie ca presa de toate tipurile sa raspunda diverselor nevoi si dorinte ale acestor grupuri.

in cazul in care cetatenii sunt nemultumiti de serviciile care le sunt puse la dispozitie, mass-media trebuie sa reactioneze. Ar fi de preferat ca ele sa se sanctioneze singure, conform unui cod deontologic stabilit chiar de ele. Daca insa nu se va intampla acest lucru, este necesar si legitim ca Parlamentul sa intervina, prin intermediul legilor.

Cele patru regimuri de presa despre care am discutat nu exista in stare pura. In tarile cu regim autoritar, cetatenii au avut intotdeauna acces la mass-media clandestine, venite din exteriorul tarii² sau realizate in interior - si uneori la o presa de opozitie moderata, protejata prin legaturile ei cu o elita traditionala (cazul Americii de Sud intre 1940 si 1970).

Nu ne-am fi asteptat la asa ceva intr-un regim totalitarist; totusi, in URSS, lumea citea samizdat-uri, adica romane, poeme, pamflete, benzi desenate care circulau pe sub mana. Se asculta postul de radio Liberty (post american cu studiourile la Miinchen), BBC sau Vocea Americii si sute de alte mici posturi muzicale pirat.

Pe de alta parte, in democratiile liberale, s-a considerat intotdeauna necesara, in interesul general, o limitare a activitatii mass-media. Astfel, chiar si in SUA, unde Primul Amendament (1791) al Constitutiei interzice Congresului sa adopte "orice lege care restrange libertatea cuvantului si a presei", mass-media sunt supuse unor legi anti-trust, legilor sigurantei nationale si unei legislatii privind defaimarea, obscenitatea, rasismul sau sexismul, iar oricine vrea sa difuzeze emisiuni radio sau TV trebuie sa obtina mai int^i o autorizatie federala.

Functiile mass-media in regimul liberal

intr-un regim liberal - nu insa si intr-un regim fascist sau comunist - mass-media reprezinta in acelasi timp o industrie, un serviciu public si o institutie politica: trei ipostaze intrucatva incompatibile. Functiile care decurg de aici sunt diverse si uneori contradictorii. "Ele variaza dupa cum se adopta punctul de vedere al mass-media, al intregii societati sau doar al utilizatorului individual; dupa cum se au in vedere mijloacele de comunicare in sine sau continuturile vehiculate; dupa cum se examineaza numai functiile lor declarate sau si cele ascunse, cele pozitive sau si cele negative." Fiecarei functii ii corespunde o disfunctie datorata naturii canalului mediatic, vointei responsabilului acestuia sau comportamentului utilizatorilor.

Cei sase participanti la comunicarea sociala

Pentru a-si indeplini functiile, mass-media pun in miscare in sanul unor sisteme complexe oameni care actioneaza in comun sau unii impotriva altora. Cine sunt acesti actori?

Proprietarii sau administratori de mass-media

Administratori? Mass-media sunt, din ce in ce mai mult, societati cotate la Bursa, ai caror actionari se numara cu miile. Cei care conduc institutiile de presa sunt adesea salariati care poseda o parte minima sau neinsemnata a companiei, ceea ce nu-i impiedica sa detina o mare putere.

Altadata, proprietarii de presa urmareau cu precadere prestigiul, puterea de a influenta opinia publica si, in consecinta, marile decizii politice. Astazi, ei urmaresc mai ales profitul. Totusi, majoritatea proprietarilor sunt conservatori din punct de vedere politic, deoarece ei tind sa pastreze un regim care le asigura profitul; in plus, se simt solidari cu oamenii de afaceri - cei care le furnizeaza publicitatea.

Cumparatorii de spatiu publicitar

Acestia au o mare putere, pentru ca mass-media le datoreaza intre 40 si 100% din profit. Ei exercita rareori o presiune directa, autocenzura mass-media fiind suficienta. Influenta

De exemplu, din Olanda, pentru Franta secolului al XVII-lea.

lor asupra continutului este difuza, dar puternica: mass-media nu trebuie sa displaca, ci sa placa pe cat posibil oamenilor interesanti, adica celor care sunt in numar mai mare sau care cheltuiesc mult pe presa.

Interesele cumparatorilor de spatiu publicitar sunt asemanatoare, dar nu identice cu cele ale patronilor de presa. Cei din urma trebuie sa tina cont atat de cumparatorii de spatiu publicitar, cat si de consumatori. Patronii de presa nu vor refuza o publicitate, dar nici nu vor evita sa se faca ecoul ecologistilor sau al aparatorilor drepturilor consumatorilor.

Profesionistii: jurnalisti si realizatori

Importanta lor este mare. Aceasta ar trebui sa creasca, deoarece ei au interesul ca meseria lor sa fie cat mai bine exercitata si stiu cum sa faca acest lucru.

Altadata, majoritatea nu erau decat simpli angajati care scriau sau citeau la microfon bule­tine de stiri. Astazi, ei beneficiaza de o pregatire generala, specializata si deontologica in acelasi timp, putand sa isi asume mai bine toate functiile si sa obtina o mai mare autonomie. Cel putin in cateva tari, acesti salariati se apropie din ce in ce mai mult de profesiunile liberale, ai caror practicanti se simt responsabili fata de confratii si de clientii lor.

Tehnicienii

Acestia sunt adeseori uitati. Se fac remarcati mai ales cand isi inceteaza lucrul: ei sunt cei care stau cel mai frecvent la originea grevelor din mass-media. Tipografii s-au constituit in primele sindicate muncitoresti, caci aveau o educatie si mijloacele de a-si difuza ideile. Puterea lor este inca destul de mare: sindicatele presei nationale engleze au blocat orice modernizare timp de 20 de ani, pana in 1986.

Uneori, tehnicienii se fac remarcati prin absenta lor. in lumea a treia, ei lipsesc mai mult decat jurnalistii sau materia prima, lucru evident mai ales in tarile Africii negre.

Utilizatorii: cetateni si consumatori

Odinioara, ei se puteau manifesta doar prin decizia de a cumpara sau nu un ziar. Puteau de asemenea sa dea drumul aparatului - dar, intr-o tara ca Franta, gestul nu avea mare efect, pentru ca rezultatele rarelor sondaje nu erau date publicitatii. Oricum, redactorii-sefi si responsabilii de programe credeau ca stiu mai bine decat publicul insusi nevoile si dorintele acestuia.

Astazi, datorita comercializarii si concurentei in permanenta crestere, numarul sondajelor de piata a crescut; rezultatele lor sunt date publicitatii si se tine cont de ele. Utilizatorii, mai activi dec^t in trecut, isi fac cunoscute dorintele si nemultumirile. Din pacate, majo­ritatea se cred neputinciosi.

Politicienii

Informatia este sinonima cu puterea: este imposibil sa actionezi fara sa cunosti. Or, exista profesionisti ai puterii: oamenii politici. in mod firesc, ei au vrut dintotdeauna sa obtina si sa pastreze pentru ei un maximum de informatii. S-au straduit deci sa limiteze difuzarea informatiei in public sau sa ii manipuleze continutul; au reusit mult timp lucrul acesta si, intr-o oarecare masura, inca il mai fac.

Pentru a simplifica, putem regrupa toate functiile mass-media din regimul liberal in sase categorii - dar granitele dintre ele nu sunt intotdeauna evidente.

Supravegherea mediului inconjurator

Animalele salbatice pandesc tot ceea ce se intampla in jurul lor pentru a gasi hrana sau pentru a-si repera inamicii. Omul primitiv incredinta aceasta sarcina iscoadelor sau santinelelor. Dar, in actuala societate de masa, numai mass-media sunt capabile sa ne semnaleze eveni­mentele placute sau neplacute - fie ca este vorba despre reduceri de preturi la pantofi sau despre o furtuna, despre oferte de serviciu sau despre aparitia unei firme concurente, despre tragedia de la Cernobil sau sfarsitul Razboiului Rece.

Rolul mass-media este acela de a obtine informatia si de a o face sa circule. Si cum informatii se gasesc din abundenta, mass-media au rolul sa le trieze, sa le ierarhizeze si sa le interpreteze. Presa (scrisa si audiovizuala) este cea care indica ce anume este important si ce nu din masa evenimentelor, a proceselor, a opiniilor si a personalitatilor. Mass-media decid sa popularizeze sau nu idei noi.

Mass-media trebuie, in intervalul dintre alegeri, sa ii supravegheze pe guvernanti si sa le faca publice greselile. Cel putin teoretic, marile institutii de presa au o independenta si o cali­ficare care le permit sa ii evalueze si sa ii critice pe cei alesi in numele cetatenilor. De aici vine si numele de "a patra putere in stat", nume dat mass-media la inceputul secolului al XIX-lea, in Marea Britanie. in prezent, presa este plasata dupa puterea executiva, cea legislativa si cea judecatoreasca.

Aceasta functie jurnalistica a mass-media, ca si urmatoarele, este afectata de numeroase disfunctionalitati. Nu este insa locul potrivit pentru a le aminti: ele sunt tratate pe larg in capitolul "Critica mass-media si deontologia".

Prezentarea unei imagini despre lume

Nici un om nu are cunostinte directe despre lume in ansamblul ei, iar cei mai multi dintre noi nu au decat o experienta extrem de limitata. Ceea ce stim despre restul lumii stim datorita scolii, conversatiilor si, in primul rand, mass-media.

Unele mijloace de informare de masa joaca cu precadere acest rol: ofera cetateanului informatii si idei venite din alte parti. il ajuta sa dobandeasca o viziune globala, conferindu-i un prestigiu social sporit. Continutul prezent in aproape orice mijloc de informare - inclusiv al celui care difuzeaza foiletoanele televizate - transmite cunostinte. El ad^nceste constiinta de sine a fiecaruia prezentandu-i alti oameni, alte tipuri de comportament.

Subiectele, regiunile, oamenii despre care mass-media nu vorbesc sau despre care vorbesc putin nu exista sau exista in prea mica masura. Astfel se motiveaza campania lansata de tarile din lumea a treia in anii '70 impotriva atentiei insuficiente pe care le-o acordau marile institutii de presa occidentale.

O disfunctionalitate mai banala provine din faptul ca, in mass-media, activitatea se desfa-soara sub presiunea timpului, ducand la o abordare simplificata. in consecinta, mass-media utilizeaza miturile (precum capacitatea de munca a nemtilor) si stereotipurile (seducatorul italian, de exemplu). Altfel spus, ele prezinta imagini incomplete si adesea deformate despre lume, imagini ce pot induce sentimente nejustificate (ca dispretul pentru anumite popoare) sau comportamente uneori dramatice.

Transmiterea culturii

Mass-media transmit de la o generatie la alta mostenirea culturala a grupului sau a natiunii, "ideologia" ei: o anumita viziune asupra trecutului, prezentului si a viitorului lumii. Aceasta este un amalgam de mituri, de traditii, de valori si de principii care ii confera individului o

identitate etnica sau nationala; il face pe copilul crescut in Islanda sa devina islandez, si basc pe cel crescut in Navarra.

Bineinteles, familia, Biserica si scoala se ocupa si ele de aceasta socializare. Dar, in tarile occidentale (cu exceptia SUA), Biserica si-a pierdut mult din influenta. in familia de astazi, redusa la tata, mama si copii, adesea ambii parinti au o slujba, daca nu cumva sunt divortati. Timpul pe care copiii il petrec cu parintii ajunge rareori la cele 10-15 000 de ore petrecute in fata micului ecran pana la sfarsitul anilor de adolescenta.

Raman scoala si mass-media, carora copiii le consacra cea mai mare parte a timpului. Mass-media au avantajul de a insoti individul de-a lungul intregii sale vieti (o viata adesea destul de solitara in mijlocul maselor) si de a vorbi si despre imigranti, astazi numerosi in majoritatea tarilor.

Unele institutii de presa educa publicul, mai ales prin popularizarea stiintei. Dar, in ansamblul lor, mass-media inculca publicului ce se gandeste si ce nu, ce se face si ce nu se face: normele traditionale ale societatii - la care se adauga si noile norme in curs de formare.

Si aici, disfunctionalitatile pot fi grave. Ca si in cazul primelor doua functii sau al urmatoarei, este posibil ca cei care conduc mass-media sa intervina, utilizand omisiunea sau distorsiunea, pentru a privilegia un element sau altul al mostenirii culturale. Sau, mai simplu, stabilitatea si confortul pe care le creeaza apartenenta la o cultura straveche pot provoca stagnarea. Grupul poate deci sa se inchida intr-un conservatorism paralizant. Mass-media au rolul de a stimula schimbarea prin promovarea de notiuni, uzante si produse noi.

Ipostaza de tribuna de dezbatere

Ne imaginam uneori cum, in satele de altadata, toata lumea discuta cu toata lumea - in fata bisericii, la targ, la cafenea sau sub copaci, la umbra. Astazi, in societatea de masa, oamenii care au aceeasi origine etnica sau impartasesc o pasiune ori o profesie comuna sunt adesea rasp^nditi in interiorul unui megalopolis sau al unui teritoriu vast. Contactele si schimburile se realizeaza mai ales prin intermediul mass-media. Multiplicandu-si canalele de comunicare -internet, sateliti, cablu, mass-media asigura din ce in ce mai mult o comunicare pe orizontala, cu doua piste, si nu numai o comunicare de sus in jos.

in democratiile primitive, marile decizii erau luate dupa dezbaterile cetatenilor, organizate in agora cetatilor grecesti, sau cu ocazia acelor town meetings din Noua Anglie. in democratia de masa, este la fel de important sa se ajunga la un consens, la o "opinie publica". in lipsa unui acord, exista pericolul unor confruntari violente, chiar al unui razboi civil. Or, dezbaterile nu pot avea loc decat in mass-media, prin intermediul ziaristilor si al unor reprezentanti, pur­tatori de cuvant ai diferitelor grupuri, sau direct, prin posta cititorilor sau telefoane in direct.

Mass-media raliaza astfel individul unui grup, sudeaza grupurile intr-o natiune. Totodata, ele contribuie la aparitia solidaritatii, facandu-i pe oameni partasi la aceleasi emotii, de exemplu indignarea in fata unui scandal sau tristetea in fata unei calamitati.

Forumul mediatic joaca un rol politic crucial. Ca intermediari intre cetateni si guvernanti, mass-media se transforma in institutii centrale, in pivoti ai democratiei³. Guvernantii isi fac cunoscute realizarile si proiectele. Politicienii cauta sa se foloseasca de mass-media pentru a-si convinge electoratul, nu fara distorsiuni sau omisiuni. Cei ce dirijeaza economia se servesc si ei de mass-media, intr-o maniera mai discreta, dar mai eficace⁴. Iata de ce un eminent observator cum este Jacques Ellul considera ca functia esentiala a mass-media este propaganda.

Vezi capitolul despre "Mass-media si viata politica".

in Statele Unite, mass-media au ajuns treptat sa genereze in randurile publicului o imagine nega­tiva a sindicatelor si a grevelor.

Disfunctionalitatile posibile sunt evidente. Daca mass-media nu vehiculeaza decat opiniile unui grup fara scrupule, avem de-a face cu o dictatura, deci cu un pericol extrem: nazistii au impins Germania in al doilea razboi mondial si la Holocaust. La fel, sovieticii au distrus zeci de milioane de oameni si economia tarilor din Est.

Chiar si in democratie, cand mass-media privilegiaza o anumita ideologie, se ajunge la o criza. Astfel, in SUA anilor '50, ele promovau doar conformismul unei majoritati albe, conservatoare. Grupurile excluse s-au revoltat in deceniul urmator, uneori cu brutalitate: negrii, studentii, hispanicii, amerindienii, consumatorii, femeile, ecologistii, homosexualii, handicapatii etc.

Promovarea consumului

Candva, jurnalismul era un artizanat si iata ca redevine ceea ce a fost odinioara gratie noilor tehnologii (fotocopierea, publicatii asistate de calculator, fax, internet). Acum, fara exceptii, mass-media sunt nevoite sa ofere salarii angajatilor si dividende actionarilor, asemenea marilor intreprinderi. De altfel, mass-media reprezinta un sector important al economiei: industria mediatica este al doilea exportator al SUA.

Pe de alta parte, mass-media sunt cele care vehiculeaza publicitatea⁵. Unele nu fac decat acest lucru (ziare gratuite, canale de teleshopping), in timp ce altele ignora publicitatea (televiziunea cu plata). Dar, pentru majoritatea institutiilor de presa, principalul scop este acela de a seduce un public pentru a-l vinde publicitatii. in plus, ele se straduiesc sa creeze un context favorabil cumpararii produselor carora le fac reclama. Fara mass-media, comertul este periclitat, dupa cum au dovedit-o grevele prelungite ale ziarelor din marile orase.

Unii atribuie publicitatii un rol benefic. in opinia lor, publicitatea informeaza (in special prin anunturi) si, stimuland concurenta si consumul, permite aparitia unor preturi scazute. De altfel, publicitatea este cea care a facut presa accesibila omului de pe strada, permitandu-i sa fie foarte ieftina, ba chiar "gratuita". Pe de alta parte, politica de st^nga denunta rolul ei nociv de a manipula, de a incita la consumul furibund, la risipa, la poluare. Orice am gandi, trebuie sa recunoastem ca publicitatea indeplineste o functie esentiala intr-o economie moderna.

Stimularea distractiei

Folclorul ne duce la ideea ca, in societatile primitive, fiecare grup era preocupat de propriile distractii. in timpul lungilor nopti de iarna, se povesteau vechi legende si se cantau refrene populare; in timpul sarbatorilor rituale, oamenii jucau, dansau si cantau in piata publica.

in societatea de masa, divertismentul este mai necesar ca niciodata pentru a reduce tensiunile ce se acumuleaza in fiecare individ si care pot sa-l duca la razvratire, imbolnavire sau alienare. Aceasta distractie este oferita in principal de catre mass-media, gratie "culturii de masa" pe care au creat-o. Cea mai mare parte a consumatorilor cauta in mass-media divertismentul. Ca urmare, aproape toate mijloacele de comunicare de masa il ofera, chiar si cotidienele.

Concomitent, mass-media promoveaza noul pentru a lupta contra plictiselii, dar si familiarul, pentru a ritualiza existenta. Ele stimuleaza (emotiile sau intelectul) si tot ele calmeaza (prin distractie sau catharsis). Substituindu-se contactelor umane, mass-media permit izolarea sau diverse convivialitati. Astfel, in tren, calatorul foloseste ziarul pentru a se separa de ceilalti; dimpotriva, un sofer se simte mai putin singur la volan gratie radioului;

La fel ca afisajul stradal, foarte important in Franta, si corespondenta, foarte importanta in Statele Unite. A se vedea si capitolul despre ..Publicitate si mass-media".

un batran fara familie primeste, prin intermediul micului ecran, vizita atator vedete. La birou sau la cafenea, discutia aluneca invariabil spre filmul sau meciul vazut in ajun la televizor.

Aceasta functie este cea mai importanta astazi, cu atat mai mult cu cat ea se combina extrem de eficient cu celelalte. Educatia este primita mai usor cand este ascunsa sub masca distractiei: televiziunea este mult mai eficienta decat scoala. La fel, publicitatea incearca sa ofere distractie si, pentru a seduce, chiar si informatia este oferita sub forma de spectacol. in schimb, mass-media ofera foarte rar divertismentul pur; pentru a distra, ele imbina divertis­mentul cu o alta functie.

Este normal deci ca principalele reprosuri adresate mass-media sa vizeze divertismentul. Presa este acuzata ca actioneaza ca un drog, excitant sau anestezic - un nou "opiu al poporu­lui" -, pretandu-se astfel la tot felul de manipulari in beneficiul celor bogati si puternici.

Din cele sase functii importante ale mass-media pe care tocmai le-am explicat, unele canale pot sa isi asume doar una sau doua: saptamanalul gratuit se ocupa de vanzarea produselor; radioul public are drept obiectiv informarea; canalul TV cu plata specializat in difuzarea filmelor nu face decat sa distreze. Totusi, numeroase mijloace de informare de masa joaca simultan toate cele sase roluri. Importanta relativa a fiecarui rol depinde de natura fiecarui canal mediatic. Presa scrisa este cea mai in masura sa ofere informatii intr-o maniera exhaustiva si aprofundata. Dimensiunea ei este spatiul: la nevoie, o revista sau un cotidian isi pot mari numarul de pagini. Televiziunea este constransa de dimensiunea temporala, nedispun^nd decat de 24 de ore pe zi. Si cum ea consta in imagini si sunete, se preteaza cel mai bine divertismentului.

Functiile mass-media in societatea moderna sunt, indiscutabil, importante. Totusi, presei i se atribuie pe nedrept puteri imense in numeroase domenii. Mass-media sunt acuzate -de stanga si de dreapta, de Nord si de Sud, de cei bogati si de cei saraci, de batrani si de tineri - de toate tarele societatii moderne. Din aceasta perspectiva, este bine sa avem in minte cateva idei utile.

Prima este ca tripla natura a mass-media (industrie, serviciu public, institutie politica) le confera un statut ambiguu. Astfel, un serviciu public precum politia sau posta poate fi reglementat si subventionat in permanenta. O intreprindere privata poate fi ajutata de catre stat in timpul unei crize. Dar o institutie politica precum presa nu poate primi subsidii fara a risca sa cada sub controlul guvernului, nemaiputand astfel sa-si asume una dintre prin­cipalele ei misiuni.

A doua idee este ca mass-media fac parte dintr-un complex sistem social: chiar si in regimul liberal, autonomia lor este limitata. intr-o mare masura, mass-media sunt si fac ceea ce doresc cei care conduc in economie si in politica. intr-o la fel de mare masura, ele sunt si fac ceea ce doresc consumatorii si cetatenii, adica toti locuitorii tarii.

in acelasi timp, si aceasta este ultima idee, mass-media pot fi considerate o forta a progresului. Ceea ce Ithiel de Sola Pool a numit "tehnologiile libertatii"⁶ nu constituie o realitate neutra : ele sunt in mod evident in serviciul drepturilor omului. Oricine le recunoaste rolul in prabusirea regimurilor fasciste si comuniste. Regimurile fanatice se tem de mass--media si de puterea lor.

A se vedea capitolul "Noile tehnologii ale comunicarii si noile mijloace de comunicare de masa".

Bibliografie

Altheide David L. & Robert P. Snow, Media Logic, Londra, Sage, 1979.

Balle Francis, Medias et societe, Paris, Montchrestien, editia a VIII-a, 1997.

Mathien Michel, Le systeme mediatique: le journal dans son environnement, Paris, Hachette,

1989. McLuhan Marshall, Pour comprendre les medias, Paris, Le Seuil, 1988. Nerone John C. (coord.), Last Rights: Revisiting Four Theories of the Press, Urbana, University of

Illinois Press, 1995. Schramm Wilbur, Men, Women, Messages and Media: Understanding Human Communication,

New York, Harper & Row, editia a II-a, 1990. Schramm Wilbur, Roberts Donald F., The Process and Effects of Mass Communication, Urbana,

University of Illinois Press, 1971. Siebert F, Peterson T., Schramm W., Four Theories of the Press, Urbana, University of Illinois

Press, 1963. Wright Charles C., Mass Communication: A Sociological Perspective, New York, Random House,

Manuale americane de introducere in mass-media

Agee Warren K. et al., Introduction to Mass Communications, New York, Harper & Row,

editia a IX-a, 1988. DeFleur Melvin, Dennis Everette, Understanding Mass Communication, Boston, Houghton

Mifflin, editia a VI-a, 1998. Dominick Joseph, The Dynamics of Mass Communication, New York, McGraw-Hill, 1999. Hiebert Ray H. et al, Mass Media VI: An Introduction to Modern Communication, White Plains

(N.Y), Longman, editia a II-a, 1991. Merrill John C, Lowenstein Ralph L., Media, Messages and Men, New York, David McKay,

editia a II-a, 1979. Vivian John, The Media of Mass Communication, Boston (MA), Allyn & Bacon, editia a IV-a,

1997. Whetmore Edward J., MediAmerica, Mediaworld: Form, Content and Consequences of Mass

Communication, Belmont (CA), Wadsworth, editia a V-a, 1993.