Formarea identitatii profesionale a jurnalistilor

Curs

Formarea identitatii profesionale a jurnalistilor

Bibliografie

Rosca, Luminita, Mecanisme ale propagandei in discursul de informare, Presa romaneasca in perioada 1985-1995, Polirom, 2006, p.63-81

Popa, Dumitru Titus, Deontologia profesiunii de ziarist, Editura Norma,2000,p.71-77

Petcu, Marian, Istoria unei profesii. Jurnalist in Romania, Editura Comunicare.ro, 2005

Christians, Clifford, Fackler, Mark &,Etica mass media.Studii de caz.Polirom, 2001,p.23-30

Runcan,Miruna, A patra putere-legislatie si etica pentru jurnalisti, Editura Dacia, 2002, p.124-133

De-a lungul timpului, problema fundamentala a jurnalistilor a fost legitimarea rolului lor in societate si institutionalizarea relatiilor profesionale. Comunicarea este un domeniu orientat mai mult spre practica.

Dar cum definim presa? Un domeniu de activitate ca oricare altul? Un martor omniprezent, ideal neutru sau impartial, calauzit de principii libertare, ale veridicitatii si bunei credinte? Cu responsabilitate fata de realitatea si integritatea faptelor, evenimentelor si opiniilor?

Raspunsul pare astazi simplu de dat, dupa ce timp de mai bine de doua secole istoria comunicarii publice a cunoscut multe si profunde schimbari de pozitie.

Astazi putem spune ca ziaristul infaptuieste in chip deliberat un act public, este direct raspunzator fata de publicul in numele caruia isi exercita profesia si pe care incearca sa-l conduca corect si onest intr-o realitate eterogena, continuu bombardata cu evenimente care trebuie selectate si ierarhizate. Acest caracter exponential al profesiei de ziarist impune un comportament moral echivalent: fata de public, in ansamblul lui, si fata de fiecare persoana in parte.(Dumitru Titus Popa).

Intrebare: Cum se pot implica activ reporterii in problemele comunitatii? Rolul jurnalistului ca profesionist nu este contrazis in diferite ocazii de calitatea lui de cetatean ?

Sa analizam cateva principii de etica

-1.Calea de mijloc aristotelica: "Virtutea morala este situarea corespunzatoare intre doua extreme"

Principiul caii de mijloc a aparut la inceputurile filosofiei in Grecia secolului 4 i.Chr. Teoria masurii in toate. De fapt, chiar inainte de Aristotel, de la Platon, grecii au mostenit cele patru virtuti cardinale: cumpatarea, dreptatea, curajul, intelepciunea.

Aristotel a pus accent pe moderatie, pe cumpatare, adica sa traiesti chibzuit. Intre exces si privatiune. Curajul este la Aristotel calea de mijloc intre lasitate si temeritate, modestia reprezinta mijlocul dintre nerusinare si timiditate, critica justa se afla intre invidie si dispret, constiinciozitatea este mai pretuita decat sentimentul pur al datoriei sau al dragostei. Prea multa hrana dauneaza sanatatii. In viziunea lui comportamentul exterior reflecta dispozitia noastra interioara.

Pornind de la aceste principii stravechi jurnalistului i se cere sa nu se posteze la extreme: nici sa nu spuna nimic, nici sa spuna totul in ce priveste evenimentul relatat.

Daca astazi ziarul s-ar conduce dupa principiul aristotelic ar insemna sa fie eliminat excesul si din relatiile externe, si din interiorul institutiei. Ziarul ar trebui sa-si publice situatia financiara reala, tirajul, proprietatile editorului si ale patronului, acestia sa se retraga din orice posibil conflict de interese, ziaristii sa nu fie membri ai consiliilor de administratie ale vreunei societati, sau actionari, sa nu lucreze pe ascuns la campanii de promovare a unor partide politice, ziarul sa-si informeze cititorii privind relatiile economice ale patronului, implicarile lui civice, situatia averii lui.

Dar fie ca se numeste influenta aristoteliana, fie altcumva, in adevaratul     jurnalism este desconsiderat senzationalul si sunt recunoscute virtutile echilibrului, ale alocarii egale a timpilor de antena, corectitudinea redactorilor.

Un argument esential in etica este ca virtutea se afla intre doua vicii.

In viziunea aristotelica astazi am putea spune ca acea cale de mijloc la care face el referire in media inseamna sa dozezi faptele la momentul potrivit, publicului potrivit si intr-o modalitate potrivita

2.Calea kantiana Potrivit teoriei sale etice ceea ce este drept pentru unii este drept pentru toti. Cu alte cuvinte: verifica principiul care sta la baza deciziei tale si vezi daca vrei ca el sa fie universal aplicat.

Testul unei obligatii morale adevarate este posibilitatea ei de a deveni universala. Ceea ce e drept, e drept si doar acest lucru trebuie facut, chiar si in conditii extreme.

Prin constiinta sa omul se supune obligatiei morale. Constiinta ne informeaza cand se cuvine sa alegem binele si sa respingem raul. Violarea propriei constiinte -indiferent cat de slaba sau putin informata este produce sentimente de vinovatie. Prin constiinta legea morala este imprimata in natura umana.

Legea morala se impune neconditionat tuturor fiintelor rationale. Tocmai de aceea nu poate fi admisa incalcarea unei promisiuni in interes personal, caci la scara intregii societati, daca fiecare si-ar incalca promisiunile punand mai presus de orice interesul personal, societatea in esenta ei ar fi decazuta. Tocmai de aceea inselaciunea, furtul, necinstea sunt mereu la fel de drastic condamnate in timp ce buna intentie si respectul pentru adevar sunt valabile totdeauna si in mod universal.

Chiar daca cineva ar salva viata unei fiinte spunand o minciuna tot ar gresi.

In viziune kantiana- inducerea in eroare de catre presa pentru a obtine un subiect bun, ori de catre firmele care isi fac reclama pentru a-si vinde produsele nu poate fi scuzata. Este inacceptabila necinstea in relatiile publice; pornografia violenta in domeniul divertismentului etc.

Etica deontologica a lui Kant a lasat in gandirea universala cateva axiome: buna credinta straluceste ca o bijuterie, obligatia unei constiinte curate este sa-si faca datoria de dragul datoriei. La Kant, etica este sinonima cu respectul pentru datorie.

3.Principiul lui John Mill: Cauta cea mai mare fericire pentru cei mai multi.

Pentru el scopul final al oricarei actiuni este fericirea sau placerea. Mill argumenteaza ca fericirea este singurul scop al actiunii umane si testul prin care ar trebui judecat orice comportament.

La utilitaristii de dupa Mill fericirea s-a extins si la alte notiuni precum sanatatea, stiinta, armonia, prietenia.

Rolul presei in scandalul Monicai Levinski si consecintele acestuia asupra presedintelui Bill Clinton in viziunea utilitaristilor inseamna ca desi cateva persoane au avut de suferit - precum Hilary Clinton- actiunile au fost potrivite luandu-se decizii etice. El ne sugereaza sa cantarim cat bine si cat rau vor aduce in vietile celor implicati si sa alegem alternativa care potenteaza valoarea si diminueaza pierderile.

Norma utilitatii ne dicteaza sa producem cel mai bun raport posibil intre bine si rau si sa-l distribuim celorlalti cat mai mult posibil.

Mai sunt si alte principii de etica.Dar fata de cine ne simtim indatorati moral?

-datoria de sine, fata de noi insine, in lupta cu orice tentatie, compromis, neadevar

-datoria fata de public-cititor, ascultator, telespectator. I-am promis ca-l informez, ca anchetez pentru el, ca il sustin in drepturile pe care le cere.

-datoria fata de firma in care lucrez. Am semnat un contract, inclusiv de loialitate, ceea ce presupune un bun moral fata de patron, lui ii incredintez secretul surselor mele, el poate sa le demaste caci nu lucreaza sub acelasi cod deontologic cu jurnalistul.

-datoria fata de colegii de breasla. Adeseori, cea mai puternica obligatie a unui profesionist este aceea fata de colegii care realizeaza o munca asemanatoare. Din pacate, astazi reporterii de la doua redactii adverse sunt mai inamici decat patronii insisi, ceea ce denatureaza principiile si standardele profesionale.Eu nu scriu ca a scris X de la celalalt ziar, eu plec din sala de conferinte pentru ca mi-a luat-o altul inainte cu aceeasi intrebare etc.

-datoria fata de societate sau asa numita responsabilitate sociala. In acest caz trebuie sa ne aduvcem aminte din Recomandarea 1003/1993:

In societate apar uneori situatii de tensiune si conflict sub presiunea unor factori precum terorismul, discriminarea impotriva minoritatilor, xenofobia sau razboiul. In aceste situatii presa are o obligatie morala de a apara valorile democratice: respectul pentru demnitatea umana, solutionarea problemelor prin mijloace pasnice, tolerante si in consecinta sa se opuna violentei si limbajului instigator la ura si confruntare si sa respinga toate discriminarile care sunt bazate pe cultura, sex sau religie.

Nimeni nu ar trebui sa manifeste o pozitie neutra in legatura cu apararea valorilor democratice. In acest scop presa trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunii si trebuie sa incurajeze intelegerea reciproca, toleranta si increderea intre diversele comunitati in regiunile unde prevaleaza starea de conflict.

Carta morala a ziaristului francez, demna de a fi adoptata de oricare tara civilizata a Europei, defineste ziaristul ca fiind acela care isi ia intotdeauna raspunderea scrisului sau, chiar atunci cand nu semneaza, El considera calomnia, defaimarea si acuzatiile fara dovezi ca cele mai mari greseli profesionale, nu accepta decat misiuni compatibile cu demnitatea sa profesionala, nu invoca titluri sau calitati imaginare pentru a obtine o informatie, nu ia bani de la o institutie particulara sau de stat care i-ar putea exploata calitatea sa de ziarist, influenta relatiile sale, nu comite plagiate, nu solicita locul unui confrate, nu provoaca angajarea sa oferindu-se sa lucreze in conditii inferioare, pastreaza secretul profesional si nu abuzeaza niciodata de libertatea presei cu intentie."

Jurnalistul ar trebui sa fie un cautator si distribuitor de informatii, un pedagog care educa publicul, un lider de opinie care formeaza judecatile si credintele audientei, un animator care mobilizeaza si solidarizeaza colectivitatile, un om de divertisment care ofera clipe de relaxare si evadare imaginara pentru mii de oameni etc. Concluzia ar fi ca ziaristul trebuie sa fie cate ceva din toate: istoric, pedagog, politician, jurist, inginer, economist etc.

Responsabilitatea jurnalistului fata de societate si fata de cetatean

Raspunderile presei deriva nemijlocit dintr-o buna cunoastere si intelegere a societatii. Ele sunt dependente de increderea fiecaruia din noi in corecta reflectare a mesajelor, in buna lor circulatie, in capacitatea de intelegere a acestora.

Pentru a fi credibila presa trebuie sa respecte: adevarul, transparenta treburilor publice, critica si viata personala.

Dreptul la adevar al cetateanului

Practica jurnalistica nu-si propune sa defineasca adevarul faptului relatat decat ca virtualitate, ca unghi de interpretare demonstrabil, nici unic, nici infailibil, opus minciunii, voluntara sau nu.

Orice fapt selectat si devenit informatie mediatica ar trebui in principiu sa raspunda intr-o masura oarecare curiozitatii de cunoastere a destinatarului.

In mod evident, un anume fapt va avea parte de mai mult interes public intr-un anume context decat altul. O catastrofa, un referendum, o moarte sau casatoria unor staruri fiind de interes public trebuie selectate de jurnalist dandu-i cetateanului libertatea de autentifica, confirma sau infirma prin propria sa participare afectiva si rationala aceasta selectie.

Daca rostul presei este acela de a selecta si elabora o imagine coerenta si inteligibila asupra realitatii exista frecvent si pericolul ca intre interesul public si cel individual sa intervina contradictii.

In acelasi timp, adevarul mesajelor jurnalistului e direct dependent de comportamentul acestuia fata de sursele de informare,

Codul etic al Societatii Jurnalistilor Profesionisti Americane se bazeaza pe cinci idei fundamentale:

-Cautarea adevarului si relatarea lui

-educarea publicului

-Minimalizarea raului

-Independenta

-Asumarea responsabilitatii

Jurnalistii profesionisti impartasesc principiul ca educarea publicului constituie prima etapa de infaptuire a justitiei si fundamentul democratiei. Datoria jurnalistului este aceea de a duce mai departe aceste standarde prin efortul de a oferi publicului o informare echitabila si comprehensiva asupra evenimentelor si faptelor sociale. Jurnalistii responsabili, exercitandu-si profesia in diferite componente si specialitati ale mass-media, trebuie sa lupte pentru a servi interesele publicului cu onestitate si grija pentru detaliu. Integritatea profesionala este piatra de incercare in judecarea credibilitatii oricarui jurnalist profesionist.

Membrii Societatii se dedica valorilor etice de comportament profesional si adopta acest cod, prin care formuleaza principiile si standardele practice de functionare ale Societatii.

Cautarea si transmiterea adevarului.

Jurnalistii trebuie sa dovedeasca onestitate, dreptate si curaj in culegerea, transmiterea si interpretarea informatiei.

Jurnalistii au obligatia de:

• A analiza acuratetea informatiei prin utilizarea tuturor surselor, si de a depune toate eforturile in evitarea erorilor si inadvertentelor. Distorsionarea deliberata nu se va putea nicicand dovedi responsabila.
• A depune diligenta in cautarea persoanelor care devin subiect de stire, pentru a putea oferi acestora sansa de a raspunde alegatiilor care ii inculpa.
• A identifica sursele ori de cate ori acest lucru este fezabil. Publicul este indreptatit la oricat de multe informatii referitoare la responsabilitatea surselor.
• A chestiona intotdeauna motivele pe care sursele le invoca, inainte de a promite acestora protectia anonimatului. A clarifica conditiile ce insotesc orice promisiune facuta in schimbul primirii de informatii. A-si pastra promisiunile facute.
• A face sigur ca titlurile stirilor, materialul promotional, fotografiile, materialul video, audio si grafic, fragmentele sonore si citatele folosite nu conduc la o reprezentare gresita. Aceste elemente nu vor permite simplificarea excesiva sau accentuarea unor incidente din afara contextului.
• A nu distorsiona continutul fotografiilor de stire sau al imaginilor video. Marirea imaginilor in scopul atingerii calitatii tehnice va fi intotdeauna permisa. Intotdeauna montajele si ilustrarile foto vor aparea cu o prezentare distincta in continutul materialului.
• A evita preluarea falsificata a declaratiilor sau a evenimentelor din cadrul stirilor. Daca preluarea se dovedeste necesara in economia stirii respective, aceasta va fi prezentata in mod distinct.
• A evita "camera ascunsa" sau orice alte metode neobisnuite de culegere a informatiei, cu exceptia cazurilor in care metodele traditionale nu permit accesul la informatii de importanta vitala pentru publicul larg. Utilizarea acestor metode trebuie sa fie explicata ca parte integrala a stirii propriu-zise.
• A nu utiliza plagiatul.
• A relata istoria diversitatii si magnitudinii experientei umane intr-un mod obisnuit, chiar acolo unde aceasta maniera nu este populara.
• A examina propriile lor valori culturale si a evita impunerea acestora asupra altora.
• A evita stereotipiile legate de rasa, sex, varsta, apartenenta etnica, geografie, orientare sexuala, handicapuri, infatisare fizica sau statut social.
• A sprijini schimbul de opinii, chiar al acelora considerate a fi repugnante.
• A da expresie parerilor celor lipsiti de putere, sursele oficiale si cele neoficiale de informare trebuie sa isi primeasca in mod egal validarea.
• A distinge intre consiliere si relatarea stirilor. Analiza si comentariul trebuie identificat ca atare, si nu vor fi de natura sa reflecte in mod fals faptele sau contextul acestora.
• A distinge continutul stirilor de zona publicitara si a face clara distinctia care le separa.
• A recunoaste ca o obligatie speciala necesitatea de a asigura ca toate functiunile statului sunt executate in mod public, si ca toate dovezile de activitate ale aparatului guvernamental vor putea fi supuse oricarei verificari.

Jurnalistii au datoria:

• A aduce clarificari si explicatii relatarilor de stire, si de a invita publicul la dialog despre maniera de tratare jurnalistica a acestora.
• A incuraja publicul in a-si face cunoscute nemultumirile impotriva informatiilor vehiculate prin diverse Media.
• A admite comiterea greselilor si de a proceda de indata la indreptarea acestora.
• A pune in lumina practici neetice aparute in randul jurnalistilor si in cadrul general ale presei de informare.
• A se dedica respectarii acelorasi standarde de profesionalism pe care le pretind din partea celorlalti.