_{INTRODUCERE IN ISTORIA PRESEI}

_{Relatia presa - literatura in cultura romaneasca}

_{Introducere in istoria presei}

_{In mod firesc, primul pas in perspectiva unui dialog presupune nevoia justificarii si, implicit, un proces de delimitare. De ce un proiect care sa aiba ca obiect relatia dintre presa si literatura ca spatiu de complementaritate si de interferenta?}

_{De la bun inceput ne confruntam nu cu putine prejudecati, nu cu putine respingeri dintr-o directie sau alta.}

_{Plasat undeva intr-o zona a "intalnirilor", cu frontiere frecvent incalcate, campul problematic pe care vi-l propunem ar apartine fie celor care isi asuma studierea istoriei presei, pe de-o parte, fie celor care cerceteaza istoria literaturii, pe de alta parte. Prins intre aceste doua perspective el risca, paradoxal, sa ramana un teritoriu al nimanui.}

_{Tine de evidenta faptul ca, de-a lungul timpului, in "lungul drum" al presei de la inceputuri pana astazi, traseul acestui mod de comunicare a fost marcat de prezenta scriitorilor. De la Swift si Defoe la Dickens, de la Twain la Hemingway, de la Beaumarchais la Balzac sau Zola, un Cehov sau un Dostoievski, pentru a da doar cateva exemple din literatura lumii, sau, pentru a completa aceasta lista cu siguranta subiectiv-arbitrara, Hasdeu, Eminescu, Caragiale, Slavici, Delavrancea, Camil Petrescu, Arghezi, Bogza, Eliade etc., ca momente de referinta din literatura romana, iata o enumerare, de altfel palida, care poate sustine afirmatia de mai sus.}

_{Cum? Cat? De ce? Cu ce implicatii se constituie aceasta relatie?}

_{Fie ca "intalnirea" celor doua tipuri de discurs, cel publicistic si cel literar, acopera doar un moment din viata unor mari scriitori, fie ca ea se desfasoara de-a lungul intregii existente, "fenomenul" se impune si merita sa fie cercetat fara prejudecati si interdisciplinar.}

_{Si aceasta nu numai pentru a intelege mai bine creatia unor scriitori, destinul lor uman, pe de-o parte, si presa ca realitate, pe de alta parte. Un alt argument vizeaza modalitatea de structurare a comunicarii. Exista specii "de frontiera", exista specii literare care s-au nascut, intr-o forma sau alta, sub semnul gazetariei si s-au resimtit ca atare - de la schita la romanul foileton, sau reportajul, sau tableta, sau pamfletul.}

_{Constatam o fireasca influenta a discursului literar asupra celui publicistic in aceeasi masura in care fenomenul se manifesta si in celalalt sens. Uneori consecintele au fost benefice, alteori nu.}

_{Exista de-a lungul secolelor nenumarate exemple, vizand nu o data palierul celor mai inalte valori, care atesta "influente" la nivelul unui scriitor-gazetar intre cele doua tipuri de discurs, "influente" care depasesc cazul individual, cuprinzand generatii, epoci, directii. De altfel, astazi, permeabilitatea celor doua experesii se inscrie firesc postmodernismului.}

_{Asa dar, proiectul nostru tine de o realitate care are o bogata si nobila traditie, un prezent consistent si, de ce nu, care va continua sa se manifeste.}

_{In ce masura studiul, deloc simplu, al acestui camp problematic se impune unor viitori comunicatori ne obliga, credem, la cateva precizari.}

_{El intalneste in mod fericit doua zone importante din seducatoarea lume a comunicarii. Prin presa se interfereaza cu universul mass-media, prin literatura se patrunde in lumea comunicarii literare. Nici unul dintre domenii nu poate lipsi din constructia celui care va deveni un competent si competitiv comunicator.}

_{Evident, "patul lui Procust" al unui demers didactic, cu atat mai mult unuia cuprins formulei "invatamantului la distanta", nu-si poate propune abordarea exhaustiva a unei asemenea problematici si a diversitatii relatiilor pe care le presupune.}

_{Proiectul isi subordoneaza dimensiunea informationala a perspectivei formative; el se vrea a fi o provocare, o invitatie la "discutie", o angajare interactiva prin care lectura individuala, momentul meditativ, actul analitic, redactarea unor materiale, ca element al studiului, antrenarea in diferite modalitati de dialog devin valori esentiale.}

_{In aceeasi perspectiva se asaza schita de curs pe care o propunem alaturi de toate indicatiile metodologice.}

_{Sa facem putina istorie}

_{In 1700, Pierre Bayle scria: "numarul jurnalelor si al lucrarilor care ar meriata acest nume s-a multiplicat atat de mult, incat ar fi momentul sa le studiem istoria".[1]}

_{De atunci au mai trecut 300 de ani. Sarcina este cu atat mai actuala, cu cat este mai dificila. De altfel, de la inceput trebuie spus ca nu ne propunem chiar o istorie, ci sa stabilim doar cateva repere si sa evidentiem anumite paradigme care au strabatut timpul.}

_{De unde putem incepe?}

_{Sa acceptam, ca ipoteza, existenta unei "preistorii". Si aceasta nu numai in sensul nevoii elementare de comunicare, ca o expresie fireasca a omenescului.}

_{Fie in "De la silex la siliciu", volumul aparut in 1989 sub ingrijirea lui Giovanni Giovannini, fie in volumul semnat de Jean-Noel Jeanneney "O istorie a mijloacelor de comunicare", aparut in 1997, pentru a da doar doua exemple[2], se pot gasi nenumarate date si "povesti" prin care se deseneaza un amplu tablou al intregii deveniri a mijloacelor de comunicare.}

_{Inainte de a vorbi despre epoca presei, fixata de obicei dupa aparitia tiparului, trebuie sa coboram mult mai departe in timp.}

_{Istoria mentioneaza din vechime prezenta unor modalitati structurate ale comunicarii publice. Nevoia de informare "de sus in jos" si invers, actiune care se dorea cat mai rapida, mai exacta si mai completa, prin care cei care conduceau erau datori sa-si transmita masurile, dispozitiile, actele de tot felul, pe de-o parte, iar pe de alta parte nevoia de a obtine "stiri" despre ce se petrece la nivelul celor care erau condusi, reprezinta o realitate. Aceasta nevoie ca si "curiozitatea" in sine au actionat inainte de aparitia scrisului si, evident, inainte de aparitia tiparului.}

_{Se citeaza ca in Babilon si in Egipt existau un fel de cronici care consemnau evenimentele, dupa cum spune Josephe Flavius, "jour par jour". In aceeasi categorie se inscriu si "afisele" evreiesti sau "efemeridele" grecesti.}

_{Chinezii aveau, inca din secolul al II-lea i.H., pe vremea dinastiei Han, un fel de buletin numit TI BAO (Ti pao), un fel de gazeta oficiala care mentiona, printre altele, decrete sau dispozitii imperiale.}

_{Vorbind despre greci, sa retinem uimirea unui cercetator al istoriei presei, Eugene Dubief, care, mentionand ca "tous se passionent pour la chose publique" si ca eterna intrebare era quoi de nouveau", si analizand campania lui Demostene impotriva lui Filip, exclama: "Quels articles de fond, comme on dit maintenant", apreciind forta argumentarii si concizia stilistica[3].}

_{O data cu romanii "preistoria" presei capata substanta.}

_{Pentru multi dintre cercetatorii domeniului, Du Cange, Le Clerc, Dubief, Boettinger etc., momentul presupune o atentie particulara, caci ei accepta "un fel de jurnalism" in vechea Roma.}

_{Evenimentele importante ale fiecarui an erau notate cronologic pe tabule, pastrate in locuinta marelui pontif care facea si inscrisul. La inceput accesibile doar patricienilor, apoi si plebeilor, aceste tabule numite "analele pontifilor" (dar si Annales maximi, Annales Pontificum etc.) erau dublate de Acta Senatus, cuprinzand relatari asupra unor dezbateri din for.}

_{Mult mai interesanta este forma care apare in vremea Republicii, care va capata "ritm" si "stabilitate" sub Cezar si care va rezista pana sub ultimii imparati romani. Este vorba despre Acta diurna, intocmite de actuarii, scribii specializati, fenomen pe care Dubief il socoteste "un veritable embryon de journal"[4] .}

_{Si prin continut si prin "difuzare" aceste Acta diurna ies in lume.}

_{De la Le Clerc stim ca ele contineau informatii despre adunarile senatului, cuprinzand parti din procesele verbale, extrase din discursuri, proiecte de legi, evenimente de la Curte, evenimente militare, informatii despre spectacole sau ceremonii, fapte ale actorilor, procese, calamitati si chiar ceea ce astazi am numi "faptul divers"[5].}

_{Dupa aceste Acta diurna se faceau copii care erau apoi difuzate; istoricii noteaza "chiar vandute", in afara Romei.}

_{Evident ca modernele "Buletine de informatii" isi pot recunoaste aici si acum o autentica radacina.}

_{Suetonius citeaza astfel de documente, dar si Cicero si Tacitus fac apel la ele.}

_{Ar mai fi de mentionat un element care va reveni paradigmatic de-a lungul istoriei, mentionat si de Jean-Noel Jeannenney, ca si de Le Clerc sau Dubief. Aceste Acta diurna erau supuse "a la censure du pouvoir"[6].}

_{In secolele evului mediu gasim alte forme care anunta aparitia "celei de-a patra puteri".}

_{O prima manifestare, retinuta de toti cercetatorii, este Cronica orala, care implica oamenii a caror misiune era aceea de a cutreiera si de a informa. Erau ceea ce acelasi Dubief numea "des journalist sans journal"[7]; li se spunea novellanti in Italia sau nouvellistes in Franta. Umbland si afisand, ei transmiteau noutati, zvonuri, barfe, fiind de altfel angajati de personalitati marcante ale marilor orase.}

_{Vor incepe sa lucreze si pe cont propriu, se vor organiza in cercuri, vor avea intalniri tot mai regulate in locuri stabile (mari gradini, cafenele etc.), vor face schimbul de informatii pe care, ulterior - oral - le vor impartasi clientilor si publicului. Se va naste ideea adunarii informatiilor in registre - un fel de jurnal - dupa care se faceau copii manuscris pentru difuzare. De aici pana la birouri de copiere, retele de corespondenta ca si recrutare a clientelei - prin citire in public sau abonamente - nu mai era decat un pas.}

_{Se naste in felul acesta - ca mijloc de informare - gazeta manuscris, forma care va continua sa supravietuiasca tiparului, fiind citate exemple pana la inceputul secolului al XVII-lea. (se numeau Nouvelle a mano - in Italia, Relationi - in Germania, Nouvelle a la main - in Franta, News-letters - in Anglia etc.).}

_{La inceput acestea erau foi volante sau caiete cu 4, 8 sau 12 pagini avand, cum era si firesc, un rol informativ. Nu aveau regularitate, fiind realizate in functie de imprejurari si cerinte. Se accepta idea ca ele aveau drept obiectiv sa informeze monarhii si familiile nobiliare. Sunt citate cazurile lui Eduard al - III-lea, in Anglia secolului al XIV-lea, sau al printilor electori din Saxonia, din acelasi moment, cu importante cheltuieli pentru procurarea unor asemenea texte.}

_{Exista stiri si documente pastrate in Biblioteca Universitatii din Leipzig, in Biblioteca Vaticanului sau Biblioteca Nationala din Viena care atesta, pentru sec. al XV-lea si al XVI-lea - prezenta unor colectii ale acestor foi manuscris cu informatii din cele mai diferite locuri ale Europei (Roma, Hamburg, Viena, Madrid, Paris, Londra, Varsovia, Constantinopol etc.) - atestand anume retele de corespondente, asa cum intretinea inca din sfarsitul secolului al XIV-lea celebra casa de bancheri Fugger din Augsburg.}

_{Mai bine de doua secole aceste "gazete" vor rezista. Mai mult chiar, in secolul al XVI-lea gazeta manuscris va atinge un prag exceptional al succesului.}

_{Despre nume se tot discuta. De la etimologia care conduce spre un vechi cuvant ebraic "izgad", conform lui Furetiere, sau spre un etimon persan - "kazed", "kagiz", conform lui Garcin de Tassy, la italianul "gazza", care denumea o mica cotofana, avand si sensul de femeie vorbareata, barfitoare - au circulat mai multe explicatii. Pare plauzibila trimiterea la o mica moneda venetiana de argint numita "gazzetta" cu care se puteau cumpara acele foglietti d'avvisi, adica gazete manuscris.}

_{Dictionarele din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea pastreaza si forma de gazeta, dar si cea mai noua de jurnal, stabilind ca nota distincta: aparitia; gazeta aparea in anumite zile si apoi ca foaie de stiri cotidiana, iar jurnalul "aparitie lunara" si apoi ca referire la reviste. Ulterior, desi pastrate ambele, termenul de jurnal cu derivatele lui s-a impus.}

_{S-au pastrat si numele unor autori, redactori, editori, raspanditori precum: Cosimo Berloti la Venetia, Grazio Renzi la Roma, Lawrence Minol la Londra, Krasser la Augsburg etc.. C. Antip mentioneaza ca Biblioteca Academiei Romane a achizitionat in anii 1912-1913 cateva zeci de exemplare din perioada 1594-1601 care se ocupau de bataliile purtate de Mihai Viteazul[8].}

_{Aceste gazete-manuscris difuzau informatii economice (monede, preturi, piete, transporturi), politice (tratative, conflicte militare), dar si fapte diverse.}

_{In secolele XVI si XVII circulau foi de acelasi tip care, intre timp, erau tiparite. Istoria retine in acest sens foi cu numele de Occasionels - pentru Franta, Zeitung - pentru Germania, Krant - pentru Olanda, Avvisi - pentru Italia sau Newsbooks - pentru Anglia, dar si titluri ca Mercur, Gazeta sau Jurnal. Mai retin si foile cu caracter popular - Canards - , de la canard = zvon, stire . , care circulau in Franta. In aceeasi masura se citeaza si "les libelles", placarde si cantece care sunt implicate in polemici religioase si politice, forme care vor fi supuse atat controlului laic, cat si celui ecleziastic.}

_{Gazetele-manuscris, la care putem adauga si toate aceste foi ocazionale, reprezinta o realitate care acopera, cum spuneam, aproape doua secole.}

_{Cateva dintre trasaturile definitorii pentru ideea de presa se pot regasi in spectacolul propus de-a lungul acestei perioade. Dincolo de nevoia circulatiei informatiei, de "valorificarea" faptului divers, este de retinut si ceea ce Jean-Noel Jeanneney socotea un fel de "presa de atitudine" prin care se influenteaza "afacerile publice", crescand ponderea notelor satirice, a elementelor de pamflet. Pe de alta parte, aceste foi circulau usor si puteau evita "controlul" autoritatilor. In felul acesta vorbim si despre o alta paradigma, a luptei dintre cenzura si libertatea presei, dramatica relatie care va acoperi secolele. Ideea apare si in "Histoire de la presse" a lui Pierre Albert[9].}

_{In acest sens toti istoricii amintesc cateva exemple. In 1275 o ordonanta regala prevedea in Anglia pedepsirea celor care difuzeaza stiri false. In 1534 cenzura devine o realitate in Franta. Intre 1569 - 1572 papa Pius al V-lea impune sanctiuni grave, mergand pana la condamnarea la moarte, pentru cei care detineau sau raspandeau "avvisi" prin care era atacata biserica catolica. Se citeaza ca prima victima, primul "martir" al gazetariei - Nicolo Franco, ucis prin spanzurare in 1570 din ordinul papei[10].}

_{Evocandu-se scriitori si istorici, facandu-se trimiteri la vechile texte ale pontifilor si mergand pana la "decodificari" din fabliaux-uri, Romanul Vulpii sau Romanul trandafirului, pentru o "radacina pamfletara" pe langa informatii, amintindu-se de asemenea Memorii, Cronici, Scrisori, in care se recunosc elemente de discurs care anuntau scriitura publicistica, exclamandu-se, dupa o enumerare din care nu lipsesc nici Rabelais, nici Erasmus, nici Ulrich de Hutten, nici Luther, nici Calvin, "ce temperamente de ziaristi", se ajunge la formula lui Dubief, pe care am mai citat-o, "Ce sont des journaliste sans journal", intr-un secol al XVI-lea care "a le diable au corps, le rire ou la colere enormes"[11].}

_{Dar trebuia sa mai intervina ceva fundamental pentru ca presa sa devina realitate. Si chiar daca acest "ceva", tiparul, este un produs al secolului al XV-lea, si chiar daca si celelalte elemente - hartia, cerneala, difuzarea - isi gasesc afirmarea in acelasi secol, presa tipaita isi face loc "in timp", coexistand cu formele mai vechi sau cu alte forme "de tranzitie". Din aceasta ultima categorie merita evidentiate almanahurile, "une sorte de journal annuel" (cu aparitii la date fixe si o regularitate anuala, numele venind de la un cuvant arab cu sensul de "anul viitor", cuvant marcat inca din 1391, concretizat la Mainz in 1448), povestirile istorice, cu notarea faptelor "jour par jour" si publicatiile populare, despre care am mai amintit.}

_{Dincolo de aceasta "coexistenta" se desprinde insa adevarul care atesta aceasta lunga "preistorie" si care fixeaza momentul de autentica geneza in relatia cu fenomenul Gutenberg (1394 - 1468).}

_{Aparitia presei}

_{Se pare ca in secolul al XVIII-lea, datorita publicistului Burke, se naste ideea ca presa reprezinta cea de-a patra putere.}

_{Dar pana la realizarea acestei constientizari, de-a lungul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea s-au petrecut multe si decisive evenimente.}

_{Este un adevar pe care nimeni nu-l mai pune la indoiala: inceputul presei in sensul modern acceptat este legat de aparitia tiparului.}

_{G. Weill si H. Berr o afirma: "L'invention de l'impremerie qui a rendru le journal possible". Si E. Dubief spune acelasi lucru: "c'est l'imprimerie qui, au vrai sens du mot, a fait le journalisme" [12].}

_{Dar, pe de-o parte, germenii "etait dans l'air", iar pe de alta parte procesul va mai dura.}

_{Conditiile politice si economice, starea de spirit, avantul umanismului, miscarea Reformei, ca si toate acumularile, despre care am mai avut prilejul sa vorbim, se vor intalni fericit in revolutia tehnica impusa de aparitia tiparului. Toate acestea vor asigura jurnalului periodicitate, aparitia cotidiana, tirajele, difuzarea etc. adica factorii definitorii pentru ideea de presa moderna.}

_{Indiscutabil, inventarea tipografiei cu litere mobile si de metal, cu agregatele tehnologiei tiparirii reprezinta o veritabila revolutie.}

_{Tiparul cu litere mobile isi gaseste originea in China inca din secolul al XI-lea. In recenta carte a lui Jean-Noel Jeanneney, citata si de noi, dar si in Universul cartilor de Albert Flocon (1976) sau in Tiparul de Horia Matei (1964)[13] putem gasi intreaga istorie a fenomenului. Este cert ca folosirea literelor mobile din lut ars, lemn si apoi din metal s-a raspandit in Japonia sau Corea.}

_{Dar pentru Europa a trebuit sa treaca mai multe secole. Abia intre 1438 - 1450, Johan Genfleisch Gutenberg reuseste sa realizeze la Strasbourg si Mainz tiparul cu litere mobile, metalice, izolate in matrite. Depasirea copierii de manuscrise sau imprimarea tabelara si asigurarea unor tipariri rapide si intr-un numar tot mai mare de exemplare au insemnat evenimente exceptionale. (Dupa cum arata Elisabeth Geck[14], abia in 1884 Ottmar Mergenthaler va inventa linotipul - ziarul New York Tribune va folosi primul aceasta tehnica de cules, iar abia in 1946 se va inventa culegerea prin fotografiere).}

_{Si totusi imprimeria a mai avut nevoie de timp pentru a patrunde in domeniul public. Presa moderna avea sa mai astepte.}

_{Era necesar sa se realizeze, pe scara industriala, suportul si hartia adecvata tiparului. Intr-un mai vechi volum al lui Aurel Dimboiu[15] sau in cel ingrijit de Giovanni Giovannini} se regaseste intreaga istorie a hartiei, de la inventia chinezului Tai Lun din secolul I d. H. pana la patrunderea ei in Europa (secolul al XI-lea) si mai ales la marile ateliere din Italia si Germania (secolul al XIV-lea). Cresterea productiei si scaderea pretului s-au intalnit fericit cu imprimeria.

_{In aceeasi masura era necesara si realizarea unei alte cerinte, cerneala tipografica care sa corespunda literelor de plumb. Si tot Gutenberg si colaboratorii lui vor rezolva aceasta nevoie.}

_{Si se mai impunea depasirea unui alt obstacol: difuzarea.}

_{In acest sens destinul presei se leaga de cel al institutiei postale. De la mesagerii particulari, la curieri ai marilor orase (se citeaza cazul Venetiei), dar si prin companii comerciale se ajunge, spre mijlocul secolului al XV-lea, la o anume organizare de stat. (in Franta si Anglia - prin 1444, in Germania - dupa 1504); C-tin Antip citeza ca in Germania, prin gestul imparatului de a da postei in antrepriza lui Johann von Taxis,se va crea un veritabil monopol ce va dura secole.[17]}

_{Apelarea la posta a fost, pentru atelierele tipografice, solutia optima. De altfel avantajele au fost reciproce. Si colaborarea, cu forme conventionale, s-a intins pe secole si a servit la realizarea procesului de difuzare si la indeplinirea unei conditii importante pentru statutul presei moderne: periodicitatea.}

_{Asemenea factori stau la baza presei. Cand a aparut primul ziar? Cui ii revine prioritatea? Fara a intra in prea multe amanunte, istoria fiind deosebit de bogata in date si "surprize", amintim falsul lui George Chalmers care, aratand ca a descoperit la British Museum un "English Mercurial" din 1588, propunea un pionierat englez. La 15 ani de la marturia acestuia (1839), M. Watts a demonstrat ca totul a fost o mistificare din secolul al XVIII-lea. Si sa mai dam un exemplu ce atesta orgoliul in acest domeniu. In "Le journalism a Troyes", Emile Socard avanseaza idea ca aici, la Troyes, prin 1595/6 s-ar fi creat primul ziar.}

_{Cercetarea a impus insa data de 17 mai 1605 , moment in care tipograful Abraham Verhoeve , la Anvers, publica jurnalul saptamanal "Nieuwe Antwersche Tijdinghe", cu numerotare si date de aparitie. Exista documente pastrate la Biblioteca regala din Bruxelles. Dubief exclama: "Voila le vrai journal cree". Din acest moment ideea este lansata si va face "turul Europei".}

_{In 1609, Johann Carolus din Strasbourg scoate primul periodic german: Relation. In acest periodic apar stiri cu "relatari importante si memorabile" cu evenimente din Germania, Franta, Italia, Scotia, Anglia, Spania, Polonia etc., dar si din Transilvania, Moldova sau Walahia.}

_{Printr-o enumerare, evident incompleta, putem evidentia evolutia fenomenului. Hamburg (1616), Berlin (1617 - gazeta periodica scoasa de Christoph Frieschmann, "Frieschmann Zeitung", dupa cum retine si C-tin Antip , va rezista pana in 1934 sub numele Vossische Zeitung), Londra (1622), Paris (1631 - fiind vorba de celebra "La Gazette" scrisa de nu mai putin celebrul Theophraste Renaudot, despre care vom mai vorbi), Florenta (1636), Roma (1670), Stockolm (1675), Madrid (1681), Cracovia (1681), Petersburg (1703), Viena (1703), Timisoara (1771 - "Temesvarer Nachrichten) etc.}

_{Fenomenul depaseste Europa. El poate fi urmarit in America, in America de Sud sau in Asia.}

_{In America este citata o tentativa dupa modelul englez, prin 1690. Este vorba de "The Publik Occurences", programata cu aparitie lunara, care va fi interzisa dupa primul numar. Apoi alte incercari: in 1721 James Franklin, tipograf, scoate la Boston "New England Courant" - care intra rapid in conflict cu autoritatile, ajungandu-se la condamnare, interzicere si impunerea cenzurii; in 1726, Benjamin Franklin realizeaza o publicatie , Pennsylvania Gazette, socotita "primul ziar american original"; opt ani mai tarziu apare saptamanalul "New York Weekly Journal".}

_{Pentru America de Sud este mentionata tot perioada 1621 - 1720, cu trimiteri la Lima si la familia de tipografi Contreras.}

_{Vechile buletine chinezesti se vor transforma si ele. Se ajunge la o tiparitura tabelara intre 1710 - 1741, iar in secolul al XVIII-lea este amintita o publicatie oficiala "King Bao", cunoscuta si in Europa, citata fiind si de Voltaire, publicatie care a dainuit pana in secolul XX.}

_{Si exemplele pot continua.}

_{Chiar daca tinuta era modesta, cu opt pagini , cules doar pe o coloana sau doua, periodicul devine o realitate. Trasaturile de baza ale presei se cristalizeaza, evantaiul de "genuri publicistice" se largeste si, ceea ce nu este deloc lipsit de importanta, se afirma si se consolideaza o noua profesie, cea de gazetar.}

_{In aceeasi masura, se mai produce un fenomen interesant: diversificarea. Publicatii orientate spre stiinta, economie, literatura sau de factura umoristica incep sa apara din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputurile secolului urmator.}

_{Este citat cu precadere "Journal de Savants" (1665), sub patronajul lui Colbert, tradus in Germania si devenit model pentru "Philosophical Transactions" publicat de Societatea Regala din Londra. Voltaire il considera "le pere de tous les ouvrages de ce genne". Tot dupa modelul lui se vor naste "Journal de Medicine", "Journal de Commerce", "Le Nouvelliste de Parnasse", La Gazette Litteraire de l'Europe" etc.}

_{Ziarul "La Muse historique" scos de Jean Loret (1652 - 1665) este un saptamanal versificat iar "Le Mercure galant" (1629), fondat de Donneau de Vise (scriitor cunoscut)- isi dezvaluie o vadita programare politica si literara, pregatind viitoarele jurnale bulevardiere. (In treacat amintim ca in primul numar este cuprinsa si o analiza a lui Tartuffe).}

_{Publicatiei lui Jean Loret i se acorda - ca prioritate - gestul "dezmintirii" . Dar numele lui trebuie sa fie retinut si pentru "Gazette burlesque" (1652), cu o aparitie regulata - sambata, "tous les samedis", model pentru alte aparitii, cum ar fi, intre 1672 - 1678, "Letters en vers et en prose" legat de numele lui Lagrette de Mayoles, in care, in pagina a doua, aparea un mic roman epistolar, ce se continua numar de numar, anuntandu-se romanul foileton de mai tarziu.}

_{Amintim si gestul poetului Francois Colletel, laudat de Boileau, care doreste sa devina si gazetar si fondeaza "Le journal de Paris" (1676), publicatie ce urma sa cuprinda "ce qui se passe de plus memoriable pour la curiosite et avantage du public". Prin anunturi pe prima pagina, inainte de titluri, ne trimite la gesturile publicitare de mai tarziu, dar efortul lui nu va rezista si ziarul va fi suprimat.}

_{Tot secolului al XVIII-lea ii revine meritul de a fi produs si cotidianul. Primul a fost, dupa cei mai multi dintre cercetatori, "Einkommende zeitung". Acesta apare la 1 iulie 1650, la Leipzig, si i se datoreaza tipografului Timotheus Ritzsch. Publicatia apare de 6 ori pe saptamana.}

_{Ideea nu se impune inca chiar daca necesitatea era resimtita. Pentru secolul al XVII-lea ramane caracteristic saptamanalul. Abia in secolul urmator formula de cotidian va birui si va cuceri Europa. Iar primul cotidian de seara, "The Star", apare la Londra, abia in 1788.}

_{Un caz aparte il formeaza aparitia in Franta in 1631 a unei publicatii care a avut un ecou iesit din comun. Este vorba de "la Gazette", saptamanal ce s-a datorat lui Theophraste Renaudot, indiscutabil unul dintre cei mai importanti ctitori ai presei moderne.}

_{O monografie din 1929 ni-l prezinta pe medicul Renaudot (1586 - 1683) ca pe un om plin de farmec, ingenios - "un Figaro inainte de Beaumarchais" , cu vederi inaintate, spirit pozitiv si novator, abil in stabilirea unor relatii.}

_{Pornind de la un proiect mai vechi, el organizeaza la Paris un "Birou de adrese si intermedieri" denumit "Au Grand Coq", care devine instrument de publicitate, care intermediaza intre ofertant si solicitant, transformandu-se in Birou de plasari si comisioane. Adauga o foie volanta "Feuille du Bureau d'adresse", apoi un dispensar si chiar o banca populara.}

_{Succesul este iesit din comun, producand cantece, poezii si chiar spectacole , "centrul" construit de Renaudot se constituie intr-un veritabil forum de viata culturala si stiintifica, intalnirile de luni marcand viata intelectuala a Parisului.}

_{Se anunta aparitia revistei, al carui prim numar devine realitate la sfarsitul lunii mai 1631, cu sprijinul lui Richelieu. In sase luni cele patru pagini in-quarto, fara titluri, stirile fiind marcate prin loc si data (de exemplu: Venetia, 2 mai; Viena 3 mai etc.), se dubleaza. Se adauga numere extraordinare, suplimente lunare, colectii anuale, se largeste baza de informatii si aria de difuzare.}

_{Toti cercetatorii fac apel la textul prefetei semnata de Renaudot la colectia pe 1631, identificand aici cateva idei care se vor regasi de-a lungul timpului. Retin urmatoarea declaratie: "intr-un singur domeniu nu voi ceda in fata nimanui, in cautarea adevarului", desi el se apara pentru eventuale "zvonuri false", aducand ca argument greutatile pe care le intampina.}

_{In scrisoarea catre rege, la sfarsitul aceluiasi an 1631, el isi justifica gestul apeland la nevoile istoriei, la nevoia de "nouvantes", la orgoliu, in raport cu vecinii, la trebuinta de a sprijini memoria oamenilor care "est trop debile"}

_{Succesul actiunii lui Renaudot este foarte mare. Colaboratori de prestigiu il sustin. Aceasta nu-l va scuti de momente grele, de atacuri, invidie, denigrari. El va muri la 25 octombrie 1653, va lasa o dinastie, caci copiii si nepotii sai vor duce mai departe publicatia, care va rezista sub diferite titluri (ultimul fiind "La Gazette de France") pana in secolul XX.}

_{Nu prima, dar cu siguranta cu ecoul cel mai mare, "La Gazette" afirma atributele de esenta ale presei moderne: profesionalism, responsabilitate, legarea stricta de actualitate, grija pentru tinuta redactarii, respectarea ritmului de aparitie etc.}

_{Despre ea va vorbi Moliere in "Mizantropul" sau Boileau in "Satire". Despre ea vorbeste o stampa alegorica existenta la Biblioteca Nationala, in care Renaudot sta la masa, asemenea unui grefier intr-o sala de tribunal, "La Gazette", intr-o rochie alba cu broderii din ochi, limbi si urechi, se afla pe o estrada, avand alaturi adevarul si in spate minciuna dezvaluita.}

_{De altfel este cunoscuta afirmatia lui Renaudot: "istoria este obligata sa spuna adevarul; gazeta face suficient daca impiedica minciuna"}

_{Unul dintre catrenele ce insotesc prezentarea gazetei mi se pare revelator:}

_{"Mille peuples divers parlent de mon merite}

_{Je cours dans tous les lieux de ce vaste univers;}

_{Mon sceptre fait regner et la prose et les vers}

_{Et pour mon trone seul la terre este trop petite"}

_{Ce s-a intamplat cu presa dupa 1631 si in special in secolul al XVIII-lea, cand dezvoltarea ei capata un ritm si o forta extraordinara, parca ar confirma ca "pamantul este prea mic"!}

_{In conditiile secolului al XVII-lea, cand aparitiile se inmultesc, cand tirajele cresc de peste 4 ori (La Gazette ajunge de la 300 de exemplare la 1.200), presa se afirma ca o forta de care nu se poate face abstractie, veritabila arma prin forta ei de influenta.}

_{Este ceea ce "il va speria" pe Balzac, care va scrie in 1840 "daca presa nu ar exista, ea nu ar trebui inventata". Ceea ce nu il va impiedica sa scrie o istorie a presei, sa practice jurnalismul, si sa realizeze atatea figuri de gazetari.}

_{Fara a putea generaliza, trebuie sa acceptam si noi ca raportul dintre presa de vocatie, prin care se realizeaza procesul comunicational, in cele mai variate domenii, si presa afacere, cu o dominanta lucrativa, este in favoarea primei dimensiuni.}

_{Oricum, secolul face pasul spre marele spectacol al presei. Urmarind fenomenul, Jean-Noel Jeanneney identifica trei atitudini care i se par definitorii: modestia, nelinistea permanenta si critica constructiva.}

_{In prelungirea mai vechiului conflict cu puterea, cu autoritatea, care simtea nevoia de a controla, nu odata opresiv, presa, secolul al XVII-lea aduce noi dovezi, de o inalta demnitate, ale luptei pentru libertatea cuvantului scris.}

_{Georges Weill citeaza declaratia lui Gedeon Flournois, un protestant de la sfarsitul domniei lui Ludovic al XIV-lea: "Domnilor imputerniciti ai Maiestatii Sale pentru cercetarea cartilor aparute, cu cat va veti incapatana mai mult sa impiedicati intrarea in Franta a cartilor bune si a ziarelor bune, cu cat veti fi mai severi in aceasta privinta cu atat ii veti indemna pe francezi sa le vada, sa le aduca in tara - indiferent de pericole si oricat i-ar costa - si sa le citeasca plini de curiozitate, caci asa este natura omului: dispretuieste ceea ce-i este permis si alearga dupa ceea ce i se interzice"}

_{Este surprinsa aici o relatie care va consemna momente de maxima tensiune, cu succese de-o parte sau de alta.}

_{Se cunosc reactii oriunde fenomenul devenise realitate. In Germania, in Franta (vezi gestul lui Richelieu din 1626 prin care era condamnat oricine publica stiri necenzurate), la Geneva (in 1682 se interzice circulatia de Nouvellari tiparite) sau in Imperiul otoman (era interzis cuvantul "gazeta") si exemplele din secolul al XVII-lea pot continua.}

_{In acelasi timp se constituie o atitudine tot mai ferma si tot mai curajoasa in favoarea presei, caci din aceste inceputuri ale presei, cu ezitari si cautari, incep marile batalii pentru libertate.}

_{Anglia ofera, in acest sens, un exemplu. Poate expresia cea mai inalta o constituie "Areopagitica" lui John Milton, text scris in 1644. Deschiderea este mult mai larga, vizand tiparirea cartilor in general, dar ea cuprinde, ceea ce a fost clar de la inceput, si presa, subtitlul fiind "In apararea libertatii de a publica fara autorizatie": "cine ucide un om, ucide o fiinta rationala , dar cine ucide o carte buna, ucide insasi ratiunea Trebuie sa avem grija sa nu prigonim stradania vie a oamenilor care urmaresc binele obstesc, sa nu prapadim viata omeneasca, pastrata si inmagazinata in carti" [26], iata cuvinte care vorbesc de la sine.}

_{In conditiile in care in multe tari forta controlului era tot mai mare, in Olanda se gasea un spatiu mult mai relaxat, din acest punct de vedere, cu atat mai mult cu cat aici se gaseau si tipografi foarte buni. Este citata, dupa Georges Weill, o scrisoare a ambasadorului Pomponne catre Ludovic al XIV-lea in care se spunea: "oamenii s-ar lipsi de orice lucru in afara de ziare" [27].}

_{In ceea ce priveste proiectia literara a momentului, este amintita piesa lui Ben Jonson, "Pravalia de stiri" (1626), o prima tratare critica la adresa ziaristilor lipsiti de scrupule, victime ale unor forme de coruptie care isi fac loc inca din aceste etape de inceput ale presei. Sa retinem ca o data cu integul proces de nastere si afirmare a presei, cu merite esentiale pentru cultura si civilizatie, presa isi produce si virusii care, in diferite forme, si in diferite momente, si cu intensitati diferite, isi vor semna prezenta. Pe de alta parte, se pare ca acum se naste si ideea de publicitate, ceea ce presupune o crestere a interesului economic, desi initial acest sens nu e inca dominant. Pentru o discutie privind aparitia reclamei se poate metiona si nota din Eseurile lui Montaigne, Cartea I, cap, 34, care aminteste, "un proiect publicitar al tatalui sau".}

_{Comentand aceasta prezenta, Henri Mattelart retine ca "pentru Montaigne, l'advertissement, anuntul inserat intr-un ziar , vizeaza un rol social si se inscrie in prelungirea operelor de caritate. Inspirandu-se atat din institutia religioasa cat si din mecenat, publicitatea se doreste un fel de serviciu public".}

_{In Anglia se infiinteza Offices Of Inteligence si apoi, in secolul urmator ( mai exact in 1729) agentia de publicitate patrunde in America prin Benjamin Franklin cu Pennsylvania Gazette}

_{In timpul revolutiei sau al razboiului civil si dupa aceea, presa - "Diurnall Occurances in Pariament", "Mercurius Britannicus" etc. - a fost profund implicata, de altfel, epoca nascand si pe cel care a fost socotit "primul mare ziarist englez (Samuel Pecke). Se va desfiinta vechea cenzura si "Camera instelata", dar se va constitui o noua cenzura. Cromwell va suprima marea majoritate a ziarelor, cu doua exceptii. In 1662, prin "Licensing Act" , sub Carol al II-lea, se introduce - cu acoperire juridica - cenzura preventiva care va rezista pana in 1695, dupa o lupta din care nu poate lipsi si evocarea numelui lui John Locke. Dar conflictul nu se va inchide. El va continua si in secolul al XVIII-lea, angajandu-i si pe Swift sau Defoe, ultimul ajungand la stalpul infamiei in 1703 (pedeapsa care, de altfel, s-a transformat in triumf) si pe unul din marii ziaristi ai epocii - John Wilkes, celebrul autor al pamfletelor retinute sub numele de "Scrisorile lui Junius". In legatura cu ultimul nume este de mentionat ca in 1763 condamnarea duce la incercarea de a arde toate exemplarele nr. 45, tentativa esuata datorita reactiei multimii. Wilkes va fi obligat sa traverseze apoi 4 ani de exil in Franta.}

_{De-abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa caderea Bastiliei, prin "Declaratia drepturilor omului" (26 august 1789), se formuleaza explicit dreptul la libertatea presei. In articolul al XI-lea se spune: "Libera comunicare a gandirii si a opiniilor este unul dintre drepturile cele mai pretioase ale omului; fiecare cetatean poate deci sa vorbeasca, sa scrie, sa tipareasca in mod liber, purtand raspunderea daca abuzeaza de aceasta libertate, in cazurile determinate de lege"}

_{Evident ca trecerea de la un secol la altul nu reprezinta un criteriu care sa defineasca anumite momente din procesul de constituire al presei moderne.}

_{De asemenea, procesul prezinta serioase diferente de la o tara la alta, in functie de dezvoltarea politica, economica, sociala si culturala a tarilor respective.}

_{Sunt cateva aspecte pe care "calatoria" propusa considera ca trebuie sa le mai retina.}

_{Pentru inceputul secolului al XVIII-lea ceea ce se petrecea in Anglia mi se pare cu atat mai important cu cat se inscrie problematicii dialogului nostru.}

_{Doi jurnalisti, dar si scriitori, Richard Steele si Joseph Addison, dupa experienta cu ziarul "Tatler" (Flecarul) din 1709, scot in 1711 "The Spectator" (Spectatorul). Aceasta publicatie, care atinge un tiraj de peste 3.000 de exemplare, cu totul remarcabil pentru acel timp,a fost retinuta ca una dintre cele mai importante manifestari ale presei in acel secol, determinand rapid "imitatii" nu doar in Anglia, dar si pe continent.}

_{Este imaginat un club la Londra la care se aduna diferite personalitati pentru a discuta despre poetica, cultura, literatura etc. Personajul cel mai interesant este Sir Roger de Coverley, cel care va deveni un veritabil arhetip. Acesta va reprezenta un ideal uman in care se echilibreaza chibzuinta, observatia, temperanta, ironia blajina, stabilitatea si el va marca intreaga dezvoltare a prozei englezesti de-a lungul secolului. Un procedeu literar, cu mare rezonanta, se naste in campul presei.}

_{Pe de alta parte, amandoi ziaristii citati sunt retinuti atat de istoria presei, prin aceste publicatii si prin altele pe care le vor mai scoate, cat si de istoria literaturii.}

_{Mentionez cum isi apreciaza Addison propria contributie: "Ambitia mea va fi sa se spuna despre mine ca am scos filozofia din cabinetele de studii si din biblioteci, din scoli si din colegii, si ca am adus-o in cluburi si in salvane, la mesele de ceai si in cafenele "[30].}

_{Si tot prin utilizarea unor decupaje, mai retinem un eveniment din acelasi secol in Anglia. Daca am amintit un fapt al inceputului de veac, de data aceasta desprindem unul de sfarsit de veac. Este vorba despre aparitia ziarului care se va bucura de cel mai mare succes de-a lungul timpului, de la primul numar - 1 ianuarie 1788 - pana astazi: "Times".}

_{John Walter, om de afaceri, negustor de carbune, creaza initial "Daily Universal Register" (1785), ziar care va deveni, in 1788, "Times".}

_{El va ajunge emblematic pentru presa moderna. J. N. Jeanneney citeaza urmatoarea caracterizare concludenta: "Daca ar fi sa transmit generatiilor viitoare o dovada a civilizatiei engleze din secolul al XIX-lea, nu as alege nici docurile, nici caile noastre ferate, nici edificiile noastre publice, nici macar magnificul Parlament. Mi-ar fi de ajuns, pentru a da aceasta dovada, un simplu numar al ziarului Times"[31]}

_{In Franta, pentru a mai pune in discutie o evolutie, procesul de diversificare al presei se extinde. 1751 Jurnal economique, 1759 La Feuille necessaire, 1765 Les Ephemerides du Cetoyen, 1762 L'observateur des spectacles, 1770 Le Nouveau spectateur care va deveni Journal des theatres, la care se va referi Voltaire, 1777 primul cotidian Le journal de Paris, 1778 Journale general de France etc., acestea sunt doar cateva exemple.}

_{Momentul revolutiei franceze va insemna insa o adevarata explozie - si cantitativa si calitativa - a presei.}

_{Polarizata, presa insasi ofera o imagine a luptei. De-o parte: Revolutions de Paris, Revolutions de France et de Brabant, L'Ami du peuple, etc., iar de cealalta parte L'Ami du roi, Le petite Gautier sau Le journal politique national etc.}

_{In buna traditie a secolului apar si publicatii fara autorizatie, cum ar fi Les Etats Generaux, unde Mirabeau scria "Constitutie, Patrie, Libertate, Adevar - iata idolii nostri" sau Le Patriot Francais.}

_{Este vorba despre acelasi Mirabeau care va relua - dupa 150 de ani - ideile lui Milton despre libertatea presei. Spune el: "libertatea presei a dat Angliei aceasta prosperitate care uimeste astazi . luati-i Angliei pretioasa libertate de care se bucura si curand aceasta natiune infloritoare nu va mai fi decat un obiect de mila"[32] .}

_{Un fenomen particular, vizibil de-a lungul secolului, este retinut de Jean Noel Jeanneney sub formula "conflictului dintre filosofi si ziaristi", preluand, dupa cum singur aminteste, o idee din "Istoria" lui Weill.}

_{Sunt cunoscute reactiile lui Jean-Jacques Rousseau, Voltaire, Diderot sau Montesquieu. Ultimul spunea in Scrisorile persane: "Exista un soi de tiparituri pe care nu il cunoastem in Persia, dar care imi pare aici foarte la moda: ziarele. Citindu-le, mintile incete se simt flatate". Diderot scria in Enciclopedie: "Toate aceste hartii sunt hrana ignorantilor, sursa celor care vor sa vorbeasca si sa judece fara sa citeasca, plaga si dezgustul celor care muncesc". Pentru Rousseau raspunsul la intrebarea "Qu'est-ce qu'un livre periodique?" i se impune simplu: "Un auvrage ephemere sans merite et sans utilite"[33].}

_{O atitudine asemanatoare vom intalni si la Voltaire. Cel care va saluta Journal des Theatres recomandand impartialitate si care considera ca autorii au "si stiinta si forta" pentru a-si atinge scopul, prevazandu-le un viitor durabil, cel care se va bate pentru libertatea cuvantului si care va folosi, el insusi, presa, va considera ca un "flagel" faptul ca "fiecare scolar, la iesirea din colegiu, fara a fi in stare sa scrie zece pagini despre un subiect de literatura sau filosofie, se crede in stare de a anunta, prin subscriptie, jurnalul sau unde vine sa judece in forta pe cei mai mari scriitori si pe cei mai buni filosofi"[34]}

_{Momentul este deosebit de interesant. El atesta o stare de spirit in care elita sociala si intelectuala nu imbratiseaza inca, in Franta, si nu numai, ziarul si ziaristul. Nu va mai trece mult si drumurile se vor intalni, ceea ce nu inseamna ca, in timp, asemenea reactii, altfel formulate, cu alte implicatii, nu se vor ivi din nou!}

_{Un alt aspect care merita o tratare cat de cat particulara il constituie aparitia romanului foileton. El are implicatii atat in istoria presei, cat si in istoria literaturii si reprezinta una dintre modalitatile prin care cele doua forme de comunicare se vor intalni. Desi se impune ideea ca acesta realitate tine de secolul al XIX-lea, Lise Queffelec, stabilind chiar cele trei varste (varsta romantica - 1836-1866, o varsta de tranzitie - 1866-1875, si una de maturitate - 1875-1914), arata ca radacinile sunt mai vechi si ne conduc tot spre secolul al XVIII-lea [35].}

_{Si desi romanul foileton este revendicat ca o inventie franceza, gasim si afirmatii de tipul celei formulate de Pierre Albert: "Daniel Defoe publia son Robinson Crusoe en feuilleton dans The Daily Post en 1719, c'est le premiere roman-feuilleton"[36]}

_{Cu siguranta ca povestea cu episoadele-publicate zi de zi - uneori chiar in josul primei pagini - isi gaseste embrionul, si in Anglia dar si pentru Franta, in secolul al XVIII-lea.}

_{Fara a intra in amanunte trebuie sa amintim ca, ulterior, si un Dickens, si un Balzac, si un Zola, si George Sand, si Alexandre Dumas, si V. Hugo, la care trebuie adaugati si "clasicii" genului - Eugene Sue, cel care-si va publica celebrul "Misterele Parisului" in Le journal des Debats (1842 - 1843), sau Panson du Terrail, creatorul lui "Rocambole", sau Gaboriau, creatorul lui Lecoq, stramosul unor Maigrat sau Poirot, fiecare in felul sau, la etaje valorice diferite si cu nebanuite implicatii, vor confirma formula de discurs care s-a nascut in spatiul presei.}

_{Faptul ca de la aparitie a provocat reactii, nu o data scandal, faptul ca a devenit, destul de repede, sinonim cu literatura proasta, ca a fost "marginalizat", nu exclude romanul-foileton din spectacol. Si daca el a nutrit ulterior romanul de aventuri sau romanul politist, tipuri de proza ce ar necesita o alta discutie, nu ne poate impiedica sa nu-l retinem, atat prin implicarea marilor prozatori ai secolului, cat si prin actiunea benefica asupra destinului unor publicatii, unele salvate datorita acestor prezente, dar si asupra discursului epic care s-a resintit sub nevoia redactarii ritmice si sub actiunea unui alt tip de contact cu publicul.}

_{Fenomenul "foiletonului" are mai multe implicatii, caci cultivarea " a senzationalului" va nutri, pe de alta parte, ceea ce numim astazi "presa populara"}

_{De altfel, sub aspect cultural, foiletonul si romanul foileton anticipeaza ceea ce astazi cunoastem ca soop-opera si telenovela.}

_{Si inca o ultima mentiune pentru a estompa o afirmatie facuta anterior.}

_{In Franta a existat o anume rezerva a marilor filosofi iluministi, a existat o crestere a controlului (se citeaza ca intre 1751 - 1763 numarul cenzorilor creste de la 82 la 121), dar fenomenul este "in mars", el nu mai poate fi oprit, el se impune. Si iata chiar o "surpriza". In 1775, magistratul, dar si publicistul Target, va deveni academician. Si, se pare, i s-a spus: Profesia de ziarist este demna de acum, inainte de a fi exercitata de cele mai luminoase spirite"}

_{La sfarsitul secolului, in Anglia si in Franta, in Germania sau Olanda, dincolo de toate deosebirile legate de conditii si traditii, presa moderna este o realitate majora a vietii.}

_{In primele decenii ale secolului al XIX-lea putem vorbi despre factori externi si interni care vor asigura pe deplin statul ei modern de "putere".}

_{Realitatea se impune. Lamartine scria in 1831, in "Revue Europeenne" : "inainte de sfarsitul acestui secol . jurnalismul va insemna o forta imensa, ingloband intreaga gandire omeneasca . Singura carte posibila de acum inainte este ziarul".}

_{Faptul ca tirajele explodeaza iar procesul de profesionalizare continua intr-un ritm alert, diversificarea si specializarea, aparitia presei populare ca si extensia dinpre centru spre provincie, antrenarea marilor spirite, dar si aparitia unor remarcabili gazetari sunt realitati care se impun oricarei cercetari. In acelasi timp puterea cauta in continuare sa tina sub control presa, vechea tensiune exprimandu-se in forme noi}

_{Factorii politici, economici, sociali si tehnici vor contribui la accentuata dezvoltare a presei. Sa nu pierdem din vedere evolutia instructiei, a urbanizarii, cresterea nivelului de cultura, progresele la nivelul imprimeriei (presa mecanica si, evident, toate consecintele ei, e aplicata abia in 1811 la Times), cistigurile pe linia tehnicilor de informare (telegraful optic, 1793; telegraful electronic, 1837) etc. determina si modificarile de substanta.}

_{Ar mai trebui amintit ca in aceste decenii se nasc agentiile de presa. Prima a fost "agentia Haves", fondata de Charles Auguste Haves la 1835, cel care si-a impus deviza "a sti repede, a sti bine"; agentia Wolf a fost creata la Berlin 1849; "agentia Reuter" a fost opera lui Justins Reuter, la Londra, in octombrie 1851, iar in 7 ani marea majoritate a ziarelor londoneze erau deja abonate; "Associated Presse" se naste la New York in mai 1848 etc. Mai mult, se produc asocieri intre acestea. Primul acord "Havas", "Wolf", "Reuter" a fost semnat in 1859 iar peste 13 ani se adauga si "Associated Presse". Este evident ca un asemenea fenomen va asigura un alt nivel calitativ si cantitativ in circulatia informatiei.}

_{Si, tot in acest interval, isi face loc in presa factorul publicitate, ceea ce va determina, si cu cele bune si cu cele rele, modificari in plan economic.1}

_{Exista un raport deosebit de interesant pe care secolul al XIX-lea il pune in stare de "criza" si care isi dezvaluie tensiunile si in dialectica contemporaneitatii noastre; jurnalism de informare/jurnalism de opinie.}

_{Daca la cel de al doilea element conteaza personalitatea auctoriala, primul impune anonimatul.}

_{De-a lungul istoriei, prezenta personalitatilor cultural litarare a aplecat nu o data balanta catre jurnalismul de opinie, ceea ce nu impiedicat aspiratia "imperialista" a jurnalismului de informare. Orisice forma de exclusivism si intoleranta intre cele doua dimensiuni uita istoria presei si risca sa piarda pariul cu viitorul presei!}

_{Am vorbit despre foileton, putem aminti convertirea eseului, el insusi specie de granita, in editorial, putem face trimitere la nasterea unui discurs-numit astazi "grand reportage" sau in SUA, "New Journalism", fenomen legat de intreaga avangarda poetica (de unde vin oare un Geo Bogza sau un Brunea -Fox ?), putem evoca "romanul nonfictional" (l-as cita pe Truman Capote cu al sau " Cu sange rece") sau absortia stirilor (news reels) in romanele lui John Dos Passos etc.}

_{Cu aceasta vrem sa spunem ca relatia dintre presa si literature a fost si este reciproc productiva.}

_{Amintind inainte aparitia "agentiei de presa", ca un moment deosebit de important pentru intreaga evolutie moderna a presei, fac apel la o corecta si clara analiza propusa de C. F. Popescu . Din raportul stabilit intre cele doua modalitati fundamentale: jurnalismul de informare si jurnalismul de opinie, in care cel dintai a avut rol de propulsor, de generator de energii si formule, s-au nascut mai toate tipurile, scolile si stilurile de jurnalism care s-au succedat pana astazi:jurnalism de interpretare (Interpretative Reporting), jurnalism de investigare (Investigave Reporting), jurnalismul preciziei (Precisin Journalism), noul jurnalism (New Journalism), jurmalismul de serviciu etc. Dar "placa turnanta a tuturor acestor tipuri de jurnalism este agentia de presa".}

_{In felul acesta credem ca putem socoti aparitia agentiei de presa ca un moment de cotitura pentru intreaga evolutie a presei pana astazi.}

_{Prezentarea narativ - istorica a traseului presei inceput cu ceea ce am numit "o preistorie", trecand apoi prin etapele copilariei si inaintind pana in epoca maturitatii s-a propus nu ca o "poveste" bine articulata, care sa supuna, ca aspiratie, totul despre presa. Ea a decupat , nu o data subiectiv-arbitrar, citeva momente, etape care ni s-au parut reprezentative, prin care acest mijloc de comunicare, atit de important ieri si astazi, incat nici nu ne putem inchipui, unitati de timp accesibile, starea lumii in afara prezentei lui.}

_{Ca parte in mass-media, ca parte a intregului sistem comucational, presa , asa cum s-a nascut ea, asa cum a evoluat, isi lanseaza siesi, dar si ansamblului lumii provocari privind statutul ei viitor.}

_{Dar aceasta este o alta "istorie", o alta intrebare, un alt camp problematic.}

_{Oprind aici "dialogul" nu facem decat sa va invitam la alte "calatorii", nu simple, nu comode, dar seducatoare, "calatorii", care va vor produce sporul formativ , cultural- intelectual pe care il asteptati.}

_{PRIMELE VARSTE ALE PRESEI ROMANESTI}

_{In raport cu intreaga desfasurare in timp a presei - asa cum am incercat sa o marcam de-a lungul capitolului precedent - istoria presei in Romania prezinta un tablou particular, cu o extensie temporala mult mai redusa, ceea ce este perfect explicabil prin conditiile istorice in care a avut loc intreaga dezvoltare a societatii romanesti.}

_{Si chiar daca drumurile presei pentru spatiul romanesc duc cu precadere catre secolul al XIX-lea, cand in Europa, cum am vazut, presa era o puternica realitate, impunandu-se cantitativ si calitativ, in structuri moderne, ca a IV-a putere, este cazul sa cautam radacinile si in cultura noastra, sa-i urmarim evolutia si sa evidentiem "ruperea de ritm", care va permite in cateva decenii recuperarea decalajului.}

_{Una dintre conditiile "sine qua non" pentru aparitia presei, cunoasterea tiparului, ne conduce catre secolul al XVI-lea.}

_{Faptul ca romanii cunosteau tiparul inca din secolul al XV-lea, adevar atestat de mentionarea unor maestrii tipografi transilvaneni prezenti la Venetia, este interesant, dar nu permite constructia vreunei ipoteze care sa impinga relatia inainte de 1500 [41].}

_{Tiparul devine o realitate la noi o data cu Macarie care, in 1508, tipareste la Targoviste, in slavona. Abia in 1544 se tipareste la Sibiu, in limba romana un Catehism luteran (tipografia functiona inca din 1528). Ecoul extern al acestei tiparituri este evidentiat de notarea ei intr-o foaie ocazionala din Germania [42].}

_{Fara a insista, trebuie totusi sa amintim activitatea lui Coresi intre 1559 - 1583, atat de importanta pentru intreaga evolutie a culturii si limbii romane, trebuie sa retinem aparitia unor tiparituri in latina, maghiara si germana, la Sibiu sau la Cluj, cu remarcabila constributiei a umanistului Johannes Honterus, ca si intreaga dezvoltare a tipografiei, numarul acestora crescand in secolul urmator [43] si acoperind intregul spatiu al tarii (la Alba-Iulia - 1567, la Bucuresti - 1575, la Govora - 1675, apoi la Campulung si Targoviste - 1634, la Iasi - 1640, la Snagov - 1690, la Buzau - 1694 etc.).}

_{Activitatea acestor tipografi se conjuga fericit cu toate implinirile culturale, stiintifice, literare si intru limba pe care aceasta perioada le-a impus definitiv. Sa nu uitam ca este momentul in care se inscrie opera unor Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino - Stolnicul, Ioan Neculce sau Dimitrie Cantemir.}

_{Este citata afirmatia doctorului Vasile Popp care in 1838 scria: "Nici o maiestrie (afara de maiestria scrierii) nu a ajutat atat spre cultura sufletului mintii omenesti, precum si spre inaintarea stiintelor precat a ajutat aflarea maiestriei tipograficesti"[44]}

_{Se tipareau carti de cult, condice de legi, lucrari moralizatoare, dar si texte laice de istorie, geografie, fizica sau matematica. Despre ziar nu se poate discuta.}

_{Abia in 1731 [45], fiind citat Calendarul imprimat in Scheii Brasovului de Petre Soanul, este fixat reperul originar al presei romanesti, considerandu-se acest Calendar ca un embrion al unei activitati pentru care se vor mai duce "lupte" aproape un secol.}

_{Inainte de a urmari acest fenomen, poate ca ar mai fi necesar sa subliniem un alt aspect. Daca nu putem vorbi despre presa ca atare, putem accepta ideea ca in unele texte ale epocii exista, in stare embrionara, pagini care anunta atitudini si gesturi ce vor fi dezvoltate de discursul publicistic. Tine de evidenta ca anume relatari din cronici, precum celebra "navalire a lacustelor", "comunicata" de Miron Costin intr-o maniera care anunta reportajul modern, ca anumite pagini din memorialul de calatorie scris de Nicolae Milescu, ca tonul pamfletar din "Istoria ieroglifica" a lui Dimitrie Cantemir sau, mai tarziu, relatarile lui Dinicu Golescu din "Insemnari a calatoriei mele", precum si pamfletele lui Ionica Tautu se constituie in tot atatea gesturi pe care o viitoare istorie a presei si le va asuma ca anticipari ce-i innobileaza traseul.}

_{Revenind la urmarirea "traseului" trebuie sa acceptam ideea ca totul se gasea sub control. George Ionescu citeaza un pitac al domnitorului Mihai Sutu, dat la 25 iulie 1784 (!) care atesta tocmai aceasta stare: "Prea sfintia ta, parinte mitropolite, fiindca se cuvine a sti Domnia mea cele ce se dau la tipar . , iata cu acest Pitac dam prea sfintiei tale in stire ca de astazi inainte, fara de a nu ne arata prea sfintia ta intii de cu anafura si far de a nu se da voia noastra, sa nu cuteze tipografii, nici vreun vivlion, nici macar altfel de scrisori sau hartie vericum a da la tipar"[46].}

_{Dar atitudinea este mai veche. Marian Petcu [47] citeaza din "Pravila" lui Vasile Lupu (1646) pedeapsa cu moartea pentru cei ce "suduiesc si ocarasc pre stine cu scrisoarea". Pravila vizeaza toate formele de redactare ale unor inscrisuri critice, acuzatoare sau injurioase. Mai mult chiar, "cel ce va gasi o scrisoare cu sudalmi sau cu ocari asupra cuiva si de nu o va sparge sau sa o arza, ci o va arata prietenilor sai sau cui-s va gasi, acesta se va certa ca si acela care o va fi facut".}

_{Practica interzicerii cartilor, ca si oricaror forme de inscrisuri, neaprobate de biserica sau de puterea laica, ofera nenumarate exemple in secolul al XVIII-lea [48].}

_{Cautand date care sa ateste gesturi legate de istoria presei in intregul secol al XVIII-lea, pana la nivelul primelor decenii din secolul al XIX-lea, cercetarea intampina nenumarate greutati. Si totusi}

_{Nu s-au gasit probe pentru a sustine ideea unor gazete manuscris sau foi ocazionale in spatiul romanesc.}

_{Este posibil, insa, ca fenomenul, atat de raspandit in Europa, sa fie cunoscut. Este posibil ca in Transilvania acele case nobiliare cu mai puternice legaturi in Vest sa cunoasca aceste modalitati de comunicare. De altfel, faptul ca unele foi care circulau in Europa citau fapte din Transilvania, Banat sau Valahia permite afirmarea ideii ca nici ceea ce se petrecea in Apus nu era strain de noi.}

_{Aminteam "Cartea romaneasca de invatatura" din 1646, si, pentru a sustine aceasta ipoteza nu este lipsit de interes sa mai citam cateva preziceri [49].}

_{Se spune: "uneori se scriu hartii cu suldame si cu ocari asupra cuiva si le arunca pe ulite sau in mijlocul targului unde sunt mai multi oameni pentru ca sa citeasca multi . altii scriu si lipesc hartia pe ziduri sau pre pareti pe unde trec oamenii".}

_{Mai mult chiar se vorbeste nu doar de simple "scrisori", ci de scriituri in proza, vers, de desene si cantecele elaborate cu "dascalie mare" si "tocmite cu filosofie"[50].}

_{Nu cumva, tinand seama si de modele lucrarii citate, identificam gesturi care fac parte din "copilaria" presei europene?}

_{Daca acceptam ideea ca interdictia se raporta la o anume realitate, atunci nu cumva in asemenea gesturi - cu evidenta nota satirica - putem surprinde un anume inceput? Aceasta ar aseza o atitudine de tip pamfletar inca de la nivelul primilor pasi.}

_{Pe de alta parte, este usor de demonstrat ca formele care circulau in Europa erau cunoscute si la noi. In acest sens pot fi amintiti si Miron Costin si Dimitrie Cantemir. In mod special merita sa fie citat Constantin Cantacuzino - Stolnicul (1670 - 1716), una dintre figurile enciclopedice ale culturii noastre, care a cunoscut direct fenomenul in timpul studiilor sale la Padova. El se intalnise cu publicatia de informatii si documente a venetianului Mario Sando - Dario - si se pare ca el, stolnicul, va introduce cuvantul "ziar" in limba romana. Cercetarea operei si a bibliotecii carturarului roman} . indica nu numai faptul ca acesta stia despre existenta unor publicatii, ci chiar si studierea unor asemenea surse.

_{Dovezi care sa indice receptarea formelor de presa din epoca se intalnesc frecvent si ele sunt citate de N. Iorga, precum si cei care au studiat istoria presei romanesti [52].}

_{Sa amintim cateva. La 25 noiembrie 1740, intr-o scrisoare a domnitorului Constantin Mavrocordat citim: "Rog sa incepi cu mine in viitor o corespondenta deasa de scrisori si sa-mi comunici vreo noutate particulara, despre stirile publice ni sunt date de gazetele din Olanda, Polonia, Lipsca, Viena si din Mantova".}

_{Din aceleasi surse putem mentiona existenta unor cheltuieli, prinse in bugetele domnesti, pentru promovarea unor "gazeturi". Este, de exemplu, cazul lui Grigore Ghica Voda, care, in 1777, face trimitere la 127 lei si 60 bani pentru cheltuiala gazeturilor pe sase luni".}

_{In aceeasi masura sunt si boierii "abonati la ziare" sau care cumparau ziare de la Iasi sau Bucuresti. Este vorba de gazete germane, franceze , engleze etc. care prezentau un anume interes politic, economic, dar nu numai.}

_{Constantin Antip il citeaza pe Chesarie, episcop de Ramnic, care - la 1778 - era nemultumit ca primeste doar gazete "Litteraires et politiques", caci "sunt si alte Mercurii ce se numesc numai politiques care acelea cerem noi"[53].}

_{Asemenea aspecte arata ca idea de presa era cunoscuta in spatiul romanesc, ca ea "era in aer", ca se simtea nevoia unui asemenea canal de informatii. In mod firesc vor aparea, de-o parte, gesturi care sa determine aparitia unor publicatii in spatiul romanesc, si, pe de alta parte, masuri "de protectie" din partea autoritatilor.}

_{Daca in 1789 Ioan Piuariu-Molnar a cerut Curtii de la Viena autorizatie pentru editarea unei gazete in limba romana - "Foaia romana pentru economie", in 1795 domnitorul Alexandru Moruzzi trimite o nota catre mitropolit prin care, dupa ce se specifica ce carti sa fie tiparite, mentioneaza "in afara de cele referitoare la firi si obiceiuri turcesti si de gazeturi".}

_{Procesul dureaza si nu e deloc usor. Raspunzand cererii dr. Constantin Caracas, care solicita pentru "folosul obstesc" o tipografie, la 1817, domnul incuviinteaza, dar subliniaza: "gazeturi nu slobozim Domnia mea a se tipari" [54].}

_{Spuneam ca anumite gesturi exista, ca se nasc proiecte, ca este o batalie care va dura . Ilarie Chendi [55], Ioan Lupas} , N. Iorga , pentru a aminti doar cateva surse, ne ofera exemple suficiente. Este o epoca de prefaceri si, cu precadere in Transilvania unde activitatea Scolii Ardelene se impune, credinta ca presa reprezinta un mijloc de raspandire a ideilor inaintate, ca si o cale de raspandire a culturii si stiintei, devine o realitate tot mai consistenta.

_{De altfel, apar si primele gazete in limba maghiara si germana. La 18 aprilie 1771 apare saptamanalul Temesvarer Nachrichten la Timisoara, scos de Mathaus Heimerl, socotit prima gazeta ivita pe teritoriul Romaniei; in 1784, la Sibiu, Siebenbürger Zeitung, scos de Michael Lebrecht, Karl Eder, Johann von Lerchenfeld; in 1790, la Cluj si apoi la Sibiu, Erdely Magyar Lirvivo, scos de Fabian Daniel si Cserei Elek.}

_{Era firesc sa se consemneze si actiuni in favoarea unei prese in limba romana.}

_{Am amintit intr-un alt context tentativa dr. Ioan Piuaru Molnar. Desi este sprijinit de guvernatorul Transilvaniei, Gyorgy Banffy, care a afirmat ca "cultura poporului roman este un scop atat de binecuvantat, incat aici un ziar este mai potrivit ca orisiunde" [58] , actiunea esueaza din motive financiare.}

_{Exista ipoteza ca s-ar fi scos chiar si un exemplar de proba. Ceea ce este insa sigur se refera la formularea unui anume program din care nu lipsesc referiri la o problematica economica, la deprinderi si moravuri, la stiri militare sau la intamplarile zilei.}

_{O anume orientare educativ-moralizatoare nu lipseste atata timp cat se spune: "cititorul va invata a da ascultare celor bune, a dispretui cele josnice si toate acestea prin pilde bune si pilde rele" [59].}

_{O noua incercare in 1793 a aceluiasi Ioan Piuar Molnar inseamna un nou esec. Ceea ce se va repeta un an mai tarziu, cand reactia potrivnica vine si din partea lui Banffy, care-si schimbase intre timp atitudinea.}

_{O alta tentativa vine in 1794- 1795, cand tipograful sibian Peter Barth incearca sa scrie o revista cu numele "Vestiri filosoficesti si moralicesti". Guvernul va impune doua conditii: episcopul ortodox Gherasim Adamovici sa supravegheze publicatia, oprind tot ceea ce "ar vatama religia, persoana domnitorului si ceea ce ar fi putut deveni pentru tara", pe de-o parte, iar registratura din Sibiu sa vegheze ca "nici un exemplar sa nu se vanda in Transilvania" (!) [60].}

_{Si totusi apare la Iasi Courrier de Moldavie, la 18 februarie 1790, din dispozitia cneazului Potemkin, aflat aici in fruntea armatei ruse care era in razboi cu turcii. Ea nu este o publicatie realizata din initiativa romaneasca si nu tinea seama de cerintele tarii. Ea era "un organ de informare generala a Cartierului rus de la Iasi". Cateva numere se cunosc. Ele erau scrise in franceza, dar este posibil ca alte numere sa fi fost redactate partial in limba romana} .

_{Seria incercarilor, cu toate greutatile ce se iveau, continua in secolul urmator.}

_{In 1816 si 1817 sunt marcate tentativele lui Theodor Racoce pentru un ziar politic si "Revista stiintifica in limba romana". Peste trei ani, dupa esec, va publica o parte din material in volumul "Chrestomaticul roman".}

_{Tiparnita pentru care a luptat dr. Constantin Caracas nu va avea dreptul, sub Caragea, sa publice informatii care ar fi daunat stapanirii si, oricum, nu primise "slobozire pentru tiparire de gazeturi" [62].}

_{In 1821 Zaharia Carcalechi scoate la Buda, "pentru natia romaneasca", caietul revistei Biblioteca Romaneasca. Autorul spune ca "vreau sa slujesc neamului si sa dau la lumina istoria romanilor cea veche pe limba romaneasca de la facerea Romei" [63]. "Biblioteca Romaneasca" apare pana la 1834, dar sporadic.}

_{Se aminteste, de asemenea, buletinul informativ "Fama Lipscai pentru Datia", imprimata in 1827 in Germania in cateva fascicule.}

_{Roadele acestor eforturi si ale conditiilor noi din secolul al XIX-lea, rodele unor noi stradanii care angajeaza mari personalitati ale culturii noastre se vor ivi in curand.}

_{In 1829 apare Curierul Romanesc (8 aprilie) la Bucuresti, sub ingrijirea lui Eliade Radulescu (autorizarea o primise, cu un an inainte, Dinicu Golescu); in acelasi an, la 1 iunie, apare la Iasi Albina Romaneasca, avand in frunte pe Gheorghe Asachi; in 1838, la 12 martie, apare Gazeta de Transilvania scoasa de George Baritiu.}

_{Fara nici o discutie aceste trei ziare constituie fundamentul presei romanesti.}

_{Despre semnificatia acestor aparitii vorbesc convingator documente ale epocii.}

_{"Folosul gazetei este de obste si de o potriva pentru toata treapta de oameni: intr-insa politicul isi pironeste ascutitele si prevazatoarele sale cautaturi, si se adaugeaza in gandirile si combinarile sale; aici linistitul literat si filosof aduna si pune in cumpana faptele si intamplarile lumii, indraznetul si neastamparatul razboinic se desavarseste intr-insa povatuindu-se din nenorocirile sau gresalele altor razboinici; bagatorul de seama negustor dintr-insa isi indrepteaza mai cu indrazneala spiculatiile sale; pana cand, in sfarsit, si asudatorul plugar, si el poate afla aceea ce inlesneste ostenelile sale. Nu este o treaba, nu este nici o varsta care sa nu afle placere si folos intr-aceasta aflare vrednica si cuviincioasa cuvantarii omului, adica in gazeta"} . Asemenea cuvinte se gasesc in prospectul "Curierului Romanesc". Ele indica nivelul de intelegere atins de cei care au realizat nasterea presei romanesti. Retin sublinierea relatiei dintre "placere si folos", ca si deschiderea publicatiei catre toate zonele vietii sociale, economice, politice si culturale, stabilindu-si astfel un public tinta pe o plaja cu o extensie impresionanta.

_{O idee foarte interesanta se cuprinde si in "argumentarea" pentru "Gazeta de Transilvania". Justificand nevoia presei in limba romana, se spune: "Un strain nu scrie in limba romaneasca, cu atat mai putin in duhul romanesc; un strain de ar fi inteleptul inteleptilor . nu cunoaste scaderile noastre, nu le simte pe acelea, nici nu stie prescrie mijloace ajutatoare".}

_{Nevoia unor publicatii in limba romana este pusa atat in relatie cu tot ceea ce reprezentau realitatile noastre, cat si prin raportarea la ceea ce se petrecea in intreaga lume.}

_{Aparitia presei in limba romana, parte a unui amplu proces, devine un obiectiv care ne poate asigura si inscrie in cerintele lumii.}

_{Instiintarea la aparitia "Albinei Romanesti" mentiona: "nu se afla azi in lumea politica neam carele, intre alte ale sale folositoare institutii, sa nu aiba in limba natiei (s.n.) un jurnal periodic".}

_{Si proiectele, si realizarile ca atare arata ca intre cele trei publicatii, dincolo de cateva accente particulare - cum ar fi problematica limbii si literaturii sau largirea stiintelor si a cunostintelor - nu exista deosebiri de stare si orientare. Este ceea ce simt si initiatorii. Ii scria Eliade lui G. Baritiu, in 1838: "indraznesc Domnul meu, a imi da aceasta parere ca de aici inainte foile noastre sa le facem organul dragostei si fratiei romanilor de obste, ca aici este mantuirea noastra" [65].}

_{Foarte repede apar suplimente de tipul "Buletin, gazeta administrativa" (Bucuresti, 1832) sau "Buletin, foaie oficiala" (Iasi, 1833), precum si suplimente literare, mai cunoscut: "Muzeul National" si "Curierul de ambe sexe" (pentru "Curierul romanesc", 1836), "Alauta romaneasca" (pentru "Albina Romaneasca", 1837), "Foaia pentru minte, inima si literatura" (pentru "Gazeta de Transilvania", 1838).}

_{Sa nu uitam ca printre colaboratorii acestor ziare se numara Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Ion Catina, Iacob si Andrei Muresanu, Ion Vacarescu, Costache Negruzzi sau Grigore Alexandrescu, adica personalitati ale scrisului romanesc din aceasta perioada.}

_{Tot in aceasta perioada se naste si primul cotidian: "Romania". Era 1 ianuarie 1838 [66]. Acest ziar, despre care N. Iorga scria ca "face onoare epocii in care a aparut", apare din convingerea ca "o astfel de gazeta a ajuns a fi o trebuinta". Din instiintarea de la 20 decembrie 1837 retinem cateva precizari: "omul este curios din natura sa, voieste sa cunoasca intamplarile lumii; . doreste sa cunoasca orice aflare si nascocire"; "dar omul este si nerabdator"; "numai o gazeta cotidiana, care sa ese in toate zilele, poate sa multumeasca curiozitatea si nerabdarea".}

_{Sa retinem intelegerea moderna a nevoii de ziar-cotidian prin mentionarea factorilor curiozitate si nerabdare, care se adauga celorlalte comandamente devenite deja constante in gandirea epocii.}

_{Cotidianul va rezista un an, adica pana in decembrie 1838, cand, la ultimul numar, apare cu un chenar de doliu. Sunt de retinut cuvintele: "singura sa mangaiere este ca oricat a fost de grea si de trudoasa sarcina . a ispravit-o cu rabdare si staruire . numai prin jertfe simtitoare".}

_{Ce s-a intamplat pana in 1840, cand va aparea "Dacia literara" cu atat de cunoscuta ei "Introductiune", sta evident sub semnul inceputului. Formatul e mic, modest, cu 4 pagini, din care 2/3 reprezentau informatiile externe sau interne. Tirajul era mic, cateva sute de exemplare. Paginatia era simpla, de obicei prima pagina avand doua coloane. Se publicau stiri, reportaje, articole, poezie, dar si mici texte narative. Existau rubrici de tipul "instiintarii din launtru" si "instiintarii din afara", sfaturi practice etc. Intre publicatii au loc preluari de materiale. Au fost si situatii cand au aparut si numere supliment - cum ar fi cel provocat de cutremurul din 1838. Grafica inca modesta se explica prin caracterul inca rudimentar al tipografiilor.}

_{Oricum, inceputul presei fusese facut. Si el se asaza sub semnul afirmarii constiintei nationale si idealului unirii. Intregul efort nu poate fi inteles decat in contextul in care se militeaza pentru scoala in limba romana, pentru teatrul romanesc, pentru o literatura cu specific national.}

_{Peste ani, Mihail Kogalniceanu, incercand o privire retrospectiva, ajunge la cateva consideratii foarte interesante despre conditia presei, Trecusera doar cateva decenii de la inceputuri. "In zilele noastre spiritul a ajuns a fi o putere atat de mare si cateodata chiar mai grozava decat oricare alta. Spiritul acesta se manifesta prin opinia publica, iar din organele cele mai principale ale opiniei publice, presa in general si presa periodica sau jurnalismul in special. Presa este ehul (ecoul - n.n.) prelungit al graiului omenesc, este tribuna in care glasul multimei rasuna pana la marginile lumei civilizate. Prin presa tot ce se face, tot ce se zice, tot ce se descopera in vreo parte a lumei civilizate, se raspandeste in toata intinderea globului si se face proprietate omenirei intregi. Nu nedrept s-a zis ca presa, si mai ales presa periodica, gioaca in domeniul inteligentei rolul ce l-a avut masina de aburi, aplicata la drumurile de fier, gioaca in lumea materiala; ea lucreaza a uni popoarele prin legatura puternica a ideilor . ea . pregateste asa triumful fraternitatii universale care intr-o zi viitoare are a face din tot neamul omenesc o singura familie mare" [67].}

_{Nu putem sa nu remarcam atat inalta apreciere a presei, cat si anticiparea unor tendinte ce se vor afirma mult peste ani.}

_{In ceea ce priveste retrospectiva propriu-zisa, Kogalniceanu vorbeste in 1855 despre "Drumul inteligentei odata deschis de Curier si de Albina", dupa care au aparut "noi campioni" ai civilizatiei si ai nationalitatii, citand: "Foaia duminecii", "Gazeta de Transilvania", "Muzeul National", "Curiosul", "Romania" - "cea dintai gazeta zilnica" - "Pamanteanul", "Mozaicul", "Curierul de ambe sexe", "Vestitorul romanesc", "Alauta romaneasca", "Foaia sateasca", "Osiris", "Dacia literara", "Arhiva", "Spicuitorul", "Dunarea" etc. [68] .}

_{Lista lui Kogalniceanu acopera in mare primele doua decenii, cand presa romaneasca iese repede din copilarie impunandu-se cu intreaga forta a unei energii adolescentine.}

_{Este cu totul remarcabil nivelul limbajului publicistic in aceasta perioada. De altfel, se militeaza pentru "litere latinesti care ar sta mai bine pe toaleta noastra" [69], se indeamna la corectitudine, la simplitate, la unitate, la evitarea oricaror excese.}

_{Din acest moment ritmul este deosebit, diversificarea isi face loc, apoi primele elemente de teorie a presei, genurile publicistice incep sa se delimiteze, apar rubricile fixe, articolul-program pregateste editorialul, tiparul se imbunatateste, astfel ca numai dupa cateva decenii putem inregistra o desfasurare de forte care ne permite sa vorbim, in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea despre "profesionalizarea" conditiei jurnalistului si de inceputurile presei moderne in Romania.}

_{Intr-o prima etapa, dupa aceste inceputuri, se impun cateva publicatii care vor insemna foarte mult nu numai pentru destinul presei, ci si pentru intreaga constructie a culturii nationale. Este vorba despre "Dacia literara" (1840), "Propasirea" (1844) si "Magazin istoric pentru Dacia" (1845). Primele trei apar la Iasi si sunt legate de numele lui Kogalniceanu, ultima apare la Bucuresti si este opera lui N. Balcescu si August Treboniu Laurian.}

_{Militand pentru o literatura nationala, pentru apelul la istorie, caci din ea "vom sti ce suntem, de unde venim si unde mergem", dupa cum spunea Kogalniceanu, recomantand intoarcerea la poezia populara si traditii, promovand cultivarea limbii romane, "limba maicii sale", cum scria G. Baritiu, raportandu-se continuu la realitatile politice si sociale ale vremii} , Iorga vorbea despre faptul ca "avem aici tot crezul acelei revolutii apropiate" , propunandu-si o descriere tematica din care nu lipsesc stiintele exacte, economia, dreptul, invatamantul etc., cultivand constant un spirit unionist, aceste publicatii in care au semnat si N. Balcescu si M. Kogalniceanu, si V. Alecsandri si G. Baritiu, si G. Alexandrescu si C. Negruzzi, si Ion Ionescu de la Brad si Aron Pumnul, si C. Bolliac si Ion Ghica etc. etc., reprezinta iesirea din "copilarie", manifestarea ferma a unei adolescente entuziaste ce poarta inca de pe acum marca maturitatii, care nu se va lasa mult timp asteptata.

_{O sumara, si evident selectiva, trecere in revista a ceea ce se petrece la nivelul presei in etapa urmatoare poate avea darul sa indice ritmul si extensia procesului.}

_{In perioada revolutiei apar in tara: "Pruncul roman" (12 iunie - 11 septembrie 1848), condus de C. A. Rosetti si E. Winterhalder, la care au colaborat: Ion Catina, C. D. Aricescu, Al. Pelimon etc., "Poporul suveran" (19 iunie - 18 septembrie 1848), "gazeta politica si literara", sub redactia lui D. Bolintineanu, "Monitorul roman", care apare la 19 iunie 1848 ca oficios al guvernului revolutionar provizoriu, la ideea lui I. H. Radulescu, "Constitutionalul" (iulie 1848), "Romania" (6 august - 10 septembrie 1848), saptamanal cu deviza "Libertate, egalitate, fraternitate" sub redactia lui G. Baronzi etc. Dupa revolutie apar apoi publicatii scoase de revolutionarii aflati in exil: "Romania viitoare" (Paris, 1850), cu Balcescu, Golescu si D. Bratianu, "Republica romana" (Paris, 1851 si apoi Bruxelles, 1853) editat de I. Bratianu si C. A. Rosetti, "Junimea romana" (Paris, 1851) scos de G. Cretianu si Al. Odobescu etc.}

_{Sa nu uitam ca in Proclamatia de la Iasi (martie 1848) se cere la punctul 34 "ridicarea cenzurei", ca in "Punturile natiunii romane transilvane", adoptata la Marea Adunare de la Blaj, se mentiona la punctul 7 "Natiunea romana cere libertatea de a vorbi, de a scrie si de a tipari fara nici o cenzura" sau ca in celebra Proclamatie din Tara Romaneasca, din iunie, la punctul 8 se cerea explicit "libertatea absoluta a tiparului". Sa retinem ca primul act oficial de stat care recunoaste libertatea presei este Decretul cu numarul 3 al Guvernului provizoriu, din 14 iunie 1848 unde se spune: "Potrivit vointei poporului, cenzura este desfiintata pentru totdeauna. Orice roman are dreptul de a vorbi, de a scrie si a tipari slobod".}

_{In perioada care a pregatit Unirea au existat publicatii care au servit nemijlocit aceasta cauza. Sa amintim: "Romania literara" (1 ianuarie - 3 decembrie 1855, Iasi), publicatie condusa de V. Alecsandri (aici apare "Jurnalismul romanesc" o prima schita a istoriei presei romanesti, studiu semnat de M. Kogalniceanu, din care am citat anterior cateva aprecieri), "Steaua Dunarii" (1 octombrie 1853 - 11 septembrie 1856, apoi in 1858, Iasi), sub conducerea lui M. Kogalniceanu, "Romanul" (9 august 1857 - iulie 1864, cu reaparitii pana in 1905, intrat in vremea lui Eminescu intr-o ampla polemica cu poetul-publicist) editat la Bucuresti de C. A. Rosetti, avand printre colaboratori pe Gr. Alexandrescu, Al. Odobescu sau Cezar Boliac.}

_{Sa mentionam ca printre actele fundamentale ale lui Cuza se numara si "Legea presei" promulgata in martie 1862, lege care proclama libertatea oricui de a-si exprima ideile prin presa, fara cenzura (vezi articolele 26 si 27) si care recunoaste oricarui cetatean roman dreptul de a fonda un ziar. De altfel, si Constitutia din iulie 1866 consfintea in articolul 5: "Romanii se bucura de libertatea presei, de libertatea intrunirilor" si in articolul 24 stabilea ca: "nici un ziar sau publicatiune nu va fi suspendat sau suprimat".}

_{Pana cand in presa romaneasca se vor auzi glasurile lui M. Eminescu si I. L. Caragiale (prin care deschidem sectiunea a doua a dialogului nostru) spectacolul presei capata noi dimensiuni, cu diversificari si specializari cu unele contributii majore (Hasdeu, Odobescu, Iacob Negruzzi etc.), cu merite deosebite, dar dezvaluindu-si, in acelasi timp, ca oriunde in lume, virusii interni. Dezvoltarea presei, faptul ca ea s-a impus ca realitate importanta in viata societatii cu toate cele bune si cele rele, o va "proiecta" si in literatura.}

_{Dupa 1870 "calatoria" noastra in timp se va desfasura intr-o alta strategie, la care va invita partea a doua din aceasta "schita de curs".}

_{BILBIOGRAFIE SELECTIVA PENTRU PARTEA I}

_{Albert, Pierre, Histoire de la presse, Presse Universitaires de France, 1989.}

_{Antip, Constantin, Istoria presei romane, Bucuresti, 1979.}

_{Balle, Francis, Medias et Societes, Paris, Ed. Montchretien, 1990.}

_{Bellenger, Lionel, Le Talent de Communiquer, Paris, Nathan 1989.}

_{Boucher, Jean-Dominique, Le reportage ecrit, Paris, 1995.}

_{Curran, James, Gurovitch, Michael, Mass Media and Society, New York, Mac Millan, 1994}

_{De la silex la siliciu, ingrijita de Giovanni Giovannini, Editura Tehnica, 1989.}

_{*** Dictionarul presei romanesti, Fundatia Rompres, Bucuresti, 1994.}

_{*** Dictionar de pseudonime, antonime, anagrame, asteronime, criptonime, ale scriitorilor si publicistilor, dr. M. Stroie, Bucuresti, Editura Minerva, 1979.}

_{Dimboiu, Aurel, De la piatra la hartie, , Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964.}

_{Dubief, Eugene, Le journalisme, Hachette, Paris, f.a.}

_{Flocon, Albert, Univesrul cartilor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1976.}

_{Gaillard, Phillipe, Precis de journalisme: Le reportage, Strasbourg, L' I.I.P.,1966.}

_{Geck, Elisabeth, Gutenberg si arta tiparului, Editura Meridiane, Bucuresti, 1976.}

_{Iorga, Nicolae, Istoria presei romanesti, Fundatia Rompres, Bucuresti, 1994.}

_{Iosifescu, Silvian, Literatura de frontiera, E.P.L., Bucuresti, 1989.}

_{Jeanneney, Jean-Noel, O istorie a mijloacelor de comunicare, Editura Instuitutului European, Iasi, 1997.}

_{Lupas, Ion, Contributii la istoria ziaristicii romanesti ardelene, Editura Asociatiunii, Sibiu, 1926.}

_{Maftei, Horia, Tiparul, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964.}

_{Mattelard, Armand, L'invention de la communiocation, Paris, Ed, La Decouverte, 1994.}

_{Oprea, Marius, Plimbare pe ulita tipografiei, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996.}

_{Petcu, Marian, Puterea si cultura, Polirom, Bucuresti, 1999.}

_{Popescu, Cristian Florin, Practica Jurnalismului de informare, Ed. Universitatii "Lucian Blaga" Sibiu, 2000.}

_{Queffélec, Lise Le roman-feuilleton fran aise au XIX-e siecle, Press Universitaires de France, 1989.}

_{Sfez, Lucien, Dictionnaire Critique de la communication, Paris, P.U.F., 1993.}

_{Weill, Georges, Le journal, origines, evolution et role de la presse periodique, La Renaissance de Livre, Paris, 1934.}

_{Aceasta a doua sectiune isi propune sa ofere, prin cateva recomandari tematice si minime referinte bibliografie, baza pentru studierea activitatii jurnalistice a unora dintre cei mai importanti scriitori-ziaristi.}

_{Din marea familie a scriitorilor ziaristi, care se intinde de la inceputurile presei romanesti pana in zilele noastre, am selectat cateva nume pe care le prezentam cu o argumentare, repere tematice si trimiteri bibliografice orientative.}

_{Urmeaza ca fiecare student sa-si delimiteze un anume subiect si prin studiul individual, sa redacteze materialul (referatul) pe care ulterior sa-l sustina.}

_{Evident ca exista libertatea de a aborda, alaturi de exemplele propuse, si conditia altor scriitori-ziaristi necuprinsi in selectie, ca si alte teme, la nivelul "cazurilor" puse in discutie, neformulate in recomandari.}

_{In felul acesta, sectiunea a II-a vine sa stimuleze studiul individual, sa conduca studentul spre cunoasterea nemijlocita a textului publicistic si a operei, sa-l ajute in organizarea unei anume discurs (referat).}

_{Publicistica lui Eminescu}

_{Prinsa intre "zeificare" si "demitizare", "viata" lui Eminescu nu a fost deloc linistita in ultimii ani. Numarul din Dilema n-a facut decat sa acutizeze o anume stare, care inca produce reverberatii (vezi si "Dosar - "Cazul Eminescu" - din "Romania literara", 19-25 mai 1999, deci la un an distanta).}

_{De altfel anii 1999 si 2000 au adus un numar impresionant de articole, emisiuni radio si TV, aparitii editoriale, cuprinzand cele mai diferite atitudini si ipoteze de lucru. La toate aceste se adauga editii din opera poetului, inclusiv ultimul eveniment legat de aparitia corespondentei inedite cu Veronica Micle.}

_{Discutia este fireasca si binevenita. O "relectura a eminescului tine de normalitate. Ceea ce nu putem accepta este asa zisa demitizare progrmata, nu o data endocrina si fara cunoasterea reala si profunda a operei, in aceeasi masura i n care ni se pare total neproductiva din punct de vedere cultural atitudinea idolatrizanta care respinge din pornire orisice dialog.}

_{Fara a intra in aceasta "dezbatere" trebuie sa acceptam ca accesul la Eminescu presupune o "reintalnire" cu opera, caci, dupa cum spune Goethe, doar "ce apropiat cunosti usor cuprinzi".}

_{Dar intalnirea cu opera lui Eminescu presupune si luarea in posesie a activitatii lui publicistice. Sa nu uitam ca este vorba de o activitate care-i acopera intreaga viata si care aduna sute de texte, ceea ce este evident pentru oricine parcurge volumele IX-XIII din editia lui Perpessicius.}

_{Cunoasterea publicisticii eminesciene ni se pare o conditie pentru "asumarea" poetului, dar, in acelasi timp si pentru a intelege o epoca asa cum s-a proiectat si cum l-a implicat pe autor.}

_{Exista insa si o alta categorie de argumente. Ele vin din insusi destinul presei, ca modalitate de comunicare.}

_{Eminescu s-a realizat ca ziarist la nivelul tuturor formulelor, s-a exprimat in toate genurile publicistice - de la stire la articolul de opinie - reprezentand un moment decisiv in procesul de "profesionalizare" al gazetarilor.}

_{Importanta pentru Eminescu si pentru opera, plina de semnificatii pentru traseul presei, nu o data actuala prin problematica si atitudine, activitatea publicistica a lui Eminescu trebuie cunoscuta.}

_{In aceeasi masura sunt seducatoare cercetarile care urmaresc "circulatia interioara", "influenta lui Eminescu asupra lui Eminescu", masura in care textul publicistic este iradiat de geniul poetului, dar si masura in care gestul poetic sufera actiunea gazetarului.}

_{In acest sens va ofer, provocator, cateva exemple.}

_{In articolul din 18 iunie 1883, La descoperirea statuei lui Stefan, Eminescu scria:}

_{" . Tu, ale carui raze ajung la noi ca si acelea ale unui soare ce demult s-a stins, dar a carui lumina calatoreste inca de mii de ani prin univers dupa stingerea lui . "}

_{Nu este greu sa descoperim aici o imagine care-si va gasi locul in La steaua, poezie din 1886.}

_{" . de mult s-a stins in drum}

_{In departari albastre}

_{Iar raza ei abia acum}

_{Luci vederii noastre."}

_{In doua articole, reproduse de editia Cretu (Opera politica, vol. II, pg. 153 si 181) apare ecuatia "puscarie - casa de nebuni" pe care o cunoastem din Scrisoarea a III-a. Iata citatul: " E drept ca bugetul celor doua cinstite academii de la Vacaresti si de la Marcuta s-au cam incarcat." sau " n-au cautat nicicand a deplasa ilustratiunile academiei de la Marcuta si de la Vacaresti . ".}

_{De altfel, perfect explicabil, inca alte aspecte "comune" pot fi identificate pornind de la Scrisoarea a III-a; ceea ce demonstreaza si D. Vatamaniuc in volumul citat la bibliografie.}

_{In Curierul de Iasi din 7 iulie 1876 scrie cronica Economia nationala si D.A. Vladescu. Doctor in drept si in medicina. Gasim acolo urmatorul text: "Apoi Domnul sa ne uite, ca nu-i destul ca un bulgaras ori un grecotei sa se frizeze trei ani la Paris pentru a se-ntoarce de acolo roman neaos", ceea ce ne conduce usor spre "Ai nostri tineri". De altfel, aceasta imagine mai apare in presa eminesciana.}

_{Din Scrisoarea a II-a ne suna versurile: Daca port cu usurinta si cu zambet a lor ura / Laudele lor, desigur, m-ar mahni peste masura."}

_{Dar Eminescu scria in Timpul din 25 martie 1879: "Ii multumim din toata inima de onoarea ce ni se face si speram ca niciodata nu-si va schimba aceasta opinie, ceea ce pentru noi ar fi cauza unei mari mahniri."}

_{Si, evident, sirul exemplelor poate continua.}

_{Scria, in 1939, Serban Cioculescu: "a nesocoti aceasta productie majora a spiritului romanesc care este activitatea ziaristica a lui Eminescu, inseamna a trece cu vederea unul dintre modurile prin care ni se releva geniul sau".}

_{Recomandari tematice}

_{Publicistica, o constanta a eminescianismului.}

_{a)         Inceputurile.}

_{b)        Eminescu - Curierul de Iasi si jurnalismul de informare.}

_{c)         Eminescu la Timpul}

_{d)        Ultimele voci ale gazetarului}

_{Genurile publicistice si Eminescu}

_{e)         Jurnalism de informare: stirea, cronica, faptul divers etc.}

_{f)          Jurnalism de opinie: editorialul, polemica, critica teatrala, necroloage, "interpelari", revista presei}

_{Directii tematice}

_{g)        Viata politica}

_{h)        Economia}

_{i)         Istoria}

_{j)         Teatrul}

_{k)        Limba si literatura}

_{l)         Scoala}

_{Particularitatile discursului publicistic (vezi Monica Spiridon, cf. bibliografiei)}

_{Relatia dintre poet si gazetar}

_{Actualitatea publicisticii eminesciene}

_{Bibliografie selectiva:}

_A

_{Eminescu, Mihai, Opere IX-XIII, Publicistica, 1870 - 1889, Editura Academiei, 1980 - 1985.}

_{Eminescu, Mihai, Publicistica, Cartea moldoveneasca, Chisinau, 1990}

_{Eminescu, Mihai, Poezie, proza literara, publicistica, editie scoasa de I. Hangiu, Editura Societatii de Stiinte Filologice din Romania, Bucuresti, 1991}

_B

_{Bulgar, Gheorghe, Eminescu. Coordonate istorice si stilistice ale operei, Editura Junimea, Iasi, 1980}

_{Calinescu, George, Viata lui Eminescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1989}

_{Calinescu, Geroge, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti, 1982}

_{Munteanu, George, Hyperion, Editura Minerva, Bucuresti, 1973}

_{Noica, Constantin, Introducere in miracolul eminescian, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992}

_{Oprea, Alexandru, In cautarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, Bucuresti, 1983}

_{Spiridon, Monica, Eminescu. O anatomie a elocventei, Editura Minerva, Bucuresti, 1994}

_{Tudoran, Eugen, Eminescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1972}

_{Vatamaniuc, Dumitru, Publicistica lui Eminescu, Editura Junimea, Iasi, 1985}

_{Vianu, Tudor, Mihai Eminescu, Editura Junimea, Iasi, 1974}

_{Ion Luca Caragiale - intre presa si literatura}

_{"Eu scriu pentru dumneata, cititorule", a spus Caragiale. Formula are o valoare emblematica si ii va guverna atat publicistica, cat si literatura.}

_{Aproape 40 de ani de presa, peste 30 de gazete la care a colaborat sau pe care le-a creat singur sau cu ajutorul unor colegi de breasla, sute de articole. O prezenta consistenta a ziarului si a ziaristului in spatiul literaturii, multiple interferente si constante formeaza un camp semantic seducator, absolut necesar intelegerii autorului si operei, pe de-o parte, cat si cunoasterii spectacolului propus de presa romaneasca, pe de alta parte. De altfel, el reprezinta si o conditie pentru a cunoaste epoca de atunci si, de ce nu, pentru a "intelege" propria noastra epoca.}

_{Ca ziarist, Caragiale a facut de toate, de la corectura la directorat, s-a exprimat in toate genurile publicistice, de la stire, note, pastile, necroloage, la cronici teatrale, articole de opinie. A abordat o problematica diversa, normala pentru un autor care se definea astfel: "simt enorm si vad monstruos".}

_{Interesul pentru actualitate, capacitatea unica de "a vedea", pasiunea pentru presa, verva neostoita, rigoarea argumentatiei, miscarea in spatiul comicului - de la umor si zeflemea, la ironie si satira, intreaga arta a scriituri l-au impus ca un "ziarist profesionist".}

_{Pragul dintre discursul publicistic si cel literar se trece pe nesimtite. Caragiale este, in linii mari, acelasi (spre deosebire de Eminescu). Genurile publicistice sunt "convertite" in literatura. Gasim chipuri de ziaristi, de la Caracudi sau Karkaleki, la Rica Venturiano[72] presa ca atare este o prezenta in proza sau pe scena} . Se simte peste tot o anume stare si o anume atitudine comuna. Cum comuna este si "ocupatia cea mai raspandita in lumea lui Caragiale: statul de vorba", dupa cum spunea Mircea Iorgulescu.

_{Aceasta afirmatie se sustine prin studierea formelor de dialog, implicit sau explicit, factor de teatralitate, marca a oralitatii, care particularizeaza scriitura lui publicistica: "Va intreba cineva", "Dumneata stiu ce-ai sa-mi zici", " Ce putem noi sa zicem?", "Atunci, daca e asa, zii dumneata, cititorule,", "ti s-a intamplat poate, cititorule, ca si mie", "Iata ce stim cu totii", "Ia sa vedem acuma", "pana cand sa ne tot uitam", "zicũ dumneata", "dar va zice cineva", "Va intreba cineva", Ii vom raspunde", "Iubite cititorule", "Stimate cititorule" etc.}

_{Se poate ajunge la I. L. Caragiale fara a trece prin presa lui? Evident nu! Se poate intelege opera lui Caragiale fara a cunoaste articolele lui? Acelasi raspuns. Indraznesc sa spun in acest argument-provocare ca nici la noi nu putem ajunge si nici pe noi nu ne putem cunoaste cu adevarat daca ne lipsim de Caragiale, in general, si de publicistica lui, in particular.}

_{Recomandari tematice}

_{Traseul unui publicist - De la debutul in Ghimpele lui N. T. Orasanu (1873), trecand prin Telegraful , Alegatorul liber, Uniunea democratica, Claponul (scos de el), Natiunea romana (scos alaturi de Frederic Dame), Calendarul claponului, Romania libera, Timpul, Bobarnacul (scos de el), Vointa nationala, Constitutionalul, Moftul roman (scos alaturi de A. Bacalbasa), Vatra (scos impreuna cu Slavici si Cosbuc), Lumea veche, Adevarul, Ziua, Epoca literara, Epoca, Drapelul, Gazeta sateanului, Universul, din nou Moftul roman, pana la Romanul (1911). Trec peste 30 de ani de gazetarie in care I. L. Caragiale este fie colaborator, fie creatorul unor publicatii. Acesti ani de ziaristica se interfereaza cu intreaga lui creatie scriitoriceasca.}

_{Centrele de interes publicistic - Scria I. L. Caragiale: "Asta este datoria dumneavoastra de publicisti impartiali, daca sunteti cu adevarat la inaltimea misiunii dumneavoastra atat de frumoase; caci sa nu uitati, v-a dat Dumnezeu o pana care este o arma; prin urmare, trebuie sa aveti un ideal pentru tara asta care, altminteri, se prapadeste"}

_{a)         Viata politica}

_{b)        Teatrul}

_{c)         Literatura}

_{d)        Limba}

_{e)         Despre ziar si ziaristi}

_{3. Presa si gazetarul in literatura}

_{f)          Imaginea ziaristului in proza si in teatru}

_{g)        Imaginea ziarului in proza si in teatru}

_{h)        Locul si semnificatia lecturii ziarului in teatru}

_{De la discursul publicistic la literatura}

_{a)         Parodia reportajului, vezi - de exemplu - "Infricosatoarea si ingrozitoarea si oribila drama din strada Uranus" sau "Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii"}

_{b)        Convertirea stirii, vezi - de exemplu - "Tema si variatiuni".}

_{Modalitati ale discursului publicistic}

_{a)         "Moftul" - o inventie jurnalistica}

_{b)        Notita}

_{c)         Cronica}

_{d)        Reportajul}

_{e)         Portretul-caricatura}

_{"Cititorul-receptor, martor, si complice" sau despre arta dialogului in publicistica lui I. L. Caragiale.}

_{Actualitatea discursului publicistic al lui I. L. Caragiale}

_{Biliografie selectiva:}

_A

_{Caragiale, Ion Luca, Opere I-IV, editie critica ingrijita de Al. Rosetti, S. Cioculescu, Liviu Calin, Bucuresti, ESPLA, 1959 -1964 (volumul al IV-lea)}

_{Caragiale, Ion Luca, Nuvele, povestiri, . , Bucuresti, Editura Minerva, 1981}

_{Caragiale, Ion Luca, Opere alese (I-II), antologie si prefata de Marin . , Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1972}

_B

_{Cap. Bun Marina, Oglinda din oglinda, studii despre opera lui I. L. Caragiale, Editura Pontica, Constanta, 1998}

_{* * *, I. L. Caragiale interpretat de . , Bucuresti, Editura Eminescu, 1974}

_{Cazimir, Stefan, Caragiale. Universul comic, Bucuresti, EpL, 1976}

_{Cazimir, Stefan, . numai Caragiale, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984}

_{Calinescu, George, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, 1982}

_{Cioculescu, Serban, Viata lui Caragiale, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977}

_{*** Comediile lui I. L. Caragiale, Bucuresti, Editura Humanitas, 1996, .}

_{Condescu, Alexandru, Planeta Moft, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1997}

_{Cremer, Ion, "Date noi despre inceputurile publicistice si literare ale lui I. L. Caragiale", in Presa noastra, nr. 1-2, 1964}

_{Fanache, V., Caragiale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997}

_{George, Alexandru, Caragiale, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996}

_{Ghitoi, Adriana, "Cititorul-receptor, martor si complice al publicisticii lui Caragiale", in Comunicarile Hyperion - ziaristica, 1998}

_{Iorgulescu, Mircea, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1988.}

_{Iosifescu, Silvian, Momentul Caragiale, Bucuresti, EpL., 1963}

_{Manolescu, Florin, Caragiale si Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983}

_{Munteanu, George, Sub semnul lui Aristarc, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975}

_{Papadima, Liviu, Caragiale, fireste, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999}

_{Tomas, Mircea, Opera lui I. L. Caragiale, Bucuresti, Editura Minerva, 1977}

_{Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romani, Editura Minerva, Bucuresti, 1981}

_{Relatia presa - literatura: Camil Petrescu}

_{Gazetaria a fost o constanta a vietii lui Camil Petrescu. El a fondat sau a condus aproape zece publicatii (Banatul romanesc, Cetatea literara, Foot-ball, Limba romana, Tara, Revista Fundatiei Regale, Universul literar etc.), a colaborat la alte circa 50 de ziare, folosind nu o data, cu precadere in perioada de inceput, tot felul de pseudonime. S-a pronuntat frecvent in legatura cu statutul ziaristului si conditia ziarului, a "proiectat" in spatiul literaturii ipostaze ale ziaristului intelectual, s-a exprimat in mai toate genurile publicistice, de la stire, cronica de idei, comentariu sportiv, la eseu pe teme literare sau filosofice. A fost permanent interesat de problemele "Cetatii", cunoscator al vietii politice, economice sau culturale din perioada interbelica.}

_{Eroii romanelor si pieselor sale sunt, nu o data, ziaristi. Spatiul redactional, probleme de etica jurnalistica, chiar si aspecte de natura tehnica intra in atentia scriitorului. Si nu o data Camil Petrescu accepta prelucrarea unor elemente ce tin de discursul publicistic in constructia discursului literar, narativ sau dramatic. Nucleul conflictual si problematic se gaseste si pe teritoriul presei.}

_{Conditia intelectualului, "cel capabil sa vada macar o data ideea fara sa orbeasca pe loc", definitorie pentru omul si scriitorul Camil Petrescu, presupune, in intimitatea ei, si conditia ziaristului.}

_{Tematica articolelor sale deseneaza o harta foarte larga din care nu lipsesc aspectele vietii politice, problematica economica si sociala, cultura, si, ceea ce nu este lipsit de importanta pentru noi, insasi presa.}

_{Pe cat este de ampla deschiderea, pe atat de profunde, pertinente si actuale sunt consideratiile sale. Luciditatea, caci "noua ne ramane intotdeauna mangaierea gadirii lucide", si spiritul polemic ale eroilor sai apartin naturii autorului.}

_{Cum arata discursul sau, cum se manifesta in ziaristica sa spiritul anticalofil, cum se dezvaluie arta argumentarii, ce reprezinta scrisul pentru el, iata alte cateva intrebari la care intalnirea cu textul de presa semnat de Camil Petrescu poate oferi raspunsuri de maxima importanta.}

_{Tensiune si luciditate, orgoliu si individualism, megalomanie si complexul frustrarii, varietate si nelinistea esecului, curiozitatea si spiritul polemic, nevoia de "justificare", iata unele dimensiuni ale omului si operei in care se inscrie organic ziaristul si activitatea lui publicistica.}

_{Toate aceste aspecte conduc spre nevoia de a cunoaste relatia presa - literatura la Camil Petrescu, atat pentru a intelege o epoca si spectacolul presei de-a lungul catorva decenii, cat si pentru a ne apropia de complexa personalitate a autorului.}

_{Recomandari tematice}

_{O viata de gazetar.}

_{Scria C. Petrescu in 1945: "Gazetaria e otrava pe care am purtat-o toata viata in sange. Otrava pentru care n-am dorit si n-am cautat antidot. Sintetizand, gazetaria a fost crucea rastignirii mele continue".}

_{Repere tematice in discursul publicistic al lui Camil Petrescu}

_{a)         Politicul}

_{b)        Economicul}

_{c)         Problematica sociala}

_{d)        Cultura (teatrul, cinematografia, limba si literatura etc.)}

_{Genuri publicistice}

_{a)         Articolul de fond}

_{b)        Cronica}

_{c)         Pamfletul}

_{Particularitati ale redactarii}

_{Imaginea ziarului si ziaristului in publicistica lui Camil Petrescu}

_{Ziaristul ca intelectual}

_{a)         cazul Ladima}

_{b)        cazul Gelu Ruscanu}

_{Actualitatea discursului publicistic al lui Camil Petrescu}

_{Bibliografie selectiva}

_A

_{Petrescu, Camil, Publicistica, Editura Minerva, Bucuresti, 1984}

_{Petrescu, Camil, Teatru, vol. II, Editura Minerva, Bucuresti, 1981}

_{Petrescu, Camil, Patul lui Procust, Editura Porto-Franco, Galati, 1994}

_{Petrescu, Camil, Maxime si reflectii, Editura Albatros, Bucuresti, 1975}

_{Petrescu, Camil, Nuvele, ESPLA, 1963}

_B

_{Calinescu, George, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti, 1982}

_{Calin, Liviu, Camil Petrescu in oglinzi paralele, Editura Eminescu, Bucuresti, 1975}

_{Crohmalniceanu, S. Ovidiu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1972 - 1975}

_{Elvin, Bogdan, Camil Petrescu, E.p.L., Bucuresti, 1962}

_{Ionescu, Constantin, Camil Petrescu - Texte si comentarii, E.p.L., Bucuresti, 1968}

_{Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, Editura Minerva, Bucuresti, 1981}

_{Ornea, Zigu, Traditionalism si modernitate in deceniul al III-lea, Editura Eminescu, Bucuresti, 1980}

_{Petrescu, Aurel, Opera lui Camil Petrescu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972}

_{Simion, Eugen, Scriitori romani de azi, vol. II, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1976}

_{Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romani, Editura Albatros, Bucuresti, 1977}

_{Despre reportaj; doua repere: Geo Bogza si Brunea Fox}

_a)

_{O abordare a conditiei reportajului, fie ea straina de mari ambitii teoretice, nu poate lipsi. In primul rand, pentru ca el, reportajul, este o realitate pe care si-o revendica atat publicistica, cat si literatura, in al doilea rand, pentru ca ne confruntam cu tratari "exclusivist-extremiste" care, fie resping orisice relatii cu literatura sau, daca le constata, le considera abatere, derapaj, tradarea naturii reportajului ca gen publicistic, fie accepta, implicit sau explicit, dimensiunea literara a reportajului, dar ca o marca axiologica.}

_{Prins intre asemenea atitudini, reportajul nu si-a gasit inca o tratare teoretica cat de cat multumitoare.}

_{Nascut din publicistica, traversand perioade de inflorire, dar si de "marginalizare", angajand mari scriitori, impunandu-si "clasicii" lui, hranind propria-i parodiere (vezi Mark Twain sau I. L. Caragiale), absorbit in discursul post-modernist, el, reportajul, isi deseneaza un traseu distinct la "frontiera" dintre literatura si publicistica.}

_{Definirea reportajului prin "canalul" de difuzare, ceea ce ar conduce catre ipoteza plasarii lui in spatiul publicisticii, "este scris cu intentia de a fi difuzat de un canal mediatic", induce ideea, de altfel deja formulata, ca textul-reportaj publicat in presa ar fi publicistic iar cel publicat in carti ar deveni automat literatura; o asemenea ipoteza mi se pare, eufemistic vorbind, o copilarie.}

_{Incercarile de clasificare din perspectiva publicistica, pornind de la criteriul retoric - in reportaje de atmosfera sau reportaje de eveniment, sau pornind de la criteriul evaluarii evenimentului (cf. L. Rosca - vezi bibliografia), sunt doar partial utile, caci sunt partizane si restrictiv-didactice.}

_{Punerea in discutie a relatiei "fapt si literatura", care antreneaza dezbateri despre actualitate, autenticitate, atitudine, expresiviate, poate deveni productiva.}

_{Dincolo de orice discutie teoretica, reportajul ramane o realitate, o forma de discurs fundamentala pentru publicistica, purtand, de asemenea, atributele literaturii.}

_{Acest gen gaseste in presa si literatura romana exponenti de mare forta. Dialogul nostru va propune intalnirea cu doua voci care au impus reportajul in presa si literatura noastra: Geo Bogza si Brunea-Fox.}

_b)

_{C. Noica il numea "duh plutitor peste apele romanesti" sau se marturisea vorbind despre Bogza: "ale carui cuvinte si taceri nu inceteaza sa ma insoteasca in calatoria aceasta stranie prin viata"; Diana Turconi, cea care a scos in 1996 cartea-interviu, cartea-testament "Eu sunt tinta", ii spune: "personaj nazdravan si tragic"; N. Manolescu il socotea: "suflet ingenuu de poet vesnic uimit de spectacolul lumii"; pentru S. Cioculescu el "uneste in scriitura sa de poet si de artist toate insusirile vizionarului".}

_{Astfel sau altfel, Bogza ramane o instanta, un reper, "un paznic de far" fara de care decupajul propus si-ar pierde sensul si justificarea.}

_{Peste 50 de ani de presa, sute de articole, nenumarate publicatii la care a colaborat sau pe care le-a editat (de la "Campina", "Urmuz", "Bilete de papagal", "Unu", "Radical", "Strada", "Vremea", "Tempo", "Azi", "Viata romanesca" la "Contemporanul", "Luceafarul", " Gazeta literara" sau "Romania literara" pentru a da numai cateva exemple), zeci de carti , o viata agitata, ea insasi o opera, reprezinta o constructie de referinta atat pentru destinul presei romanesti, cat si in campul literaturii noastre.}

_{Legatura lui cu presa tine de profunda constientizare a conditiei de gazetar pe care o intelege sub semnul a trei elemente esentiale care formeaza gazetaria moderna: pamfletul, reportajul si telegrama de informatii. "Ele singure fac gazetaria fierbinte si pasionanta, ele sunt filoanele misterioase, radacinile pline de seva, care circula permanent pe sub dedesuptul frazelor, dandu-le viata". Cand nota aceste cuvinte, spunea despre sine: "acela care scrie aceste randuri nu este inca un reporter. Are, insa, cea mai fierbinte dorinta sa devina". Avea chiar convingerea ca "reportajul este o scoala a vietii adevarate prin care trebuie sa treaca orice scriitor".}

_{Timpul i-a confirmat, in ceea ce-l priveste, acesta ipoteza.}

_{Astfel, dincolo de imaginea coplesitoare a omului, primul camp semantic provocator este cel al reportajului lui Bogza, in intimitatea caruia am propus cateva centre de interes (vezi recomandarile tematice).}

_{Cea de-a doua deschidere, conform tematicii propuse, vizeaza tableta lui Bogza, de asemenea gen publicistic de "frontiera", care-si dezvaluie capacitati proteice, atata timp cat in intimitatea lui exista capacitatea de a se "converti" in "fabula" sau mic eseu, in portret sau necrolog, in "poem" sau "notita", in pamflet sau parodie, in discurs polemic sau aforism.}

_{Din acest punct de vedere tableta la Bogza demonstreaza ipoteza anterioara.}

_{Cele doua deschideri pot asigura accesul catre Geo Bogza, se inscriu unei imagini globale si, prin discutarea problematicii si atitudinii, ca si prin studierea tematicii discursului, conduc spre intelegerea actualitatii celui a carui opera era considerata de C. Regman: "o stiinta si o morala a pamantului: geobogzia".}

_c)

_{Geo Bogza scria in 1973: "Oricat si oriunde se va vorbi despre reportaj, va trebui sa se spuna ca Brunea-Fox a pus piatra de temelie a reportajului romanesc. O istorie a presei romane - a gazetarilor care apar in fiecare dimineata si sunt cititi, cand e cazul, pe nerasuflate, dimineata - va trebui sa-i inchine un capitol intreg, asa cum istoriile literaturii inchina capitole intregi lui Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu".}

_{De la "intaile manifestari intr-ale gazetariei" din ziarul iesean "Arena" se intind circa 50 de ani dedicati ziaristicii. "Nu regret nimic, spunea el la capat de drum, mi-a placut gazetaria si m-am dedicat ei . gazetaria cere creatie pentru ca este sortire, destin". Iar in interiorul gazetariei, reportajul, caci "reportajul a fost modul meu de a comunica cu lumea".}

_{Considerand ca "reportajul l-a absorbit aproape integral" , Brunea-Fox se defineste prin "miile de kilometri strabatuti prin tara, printre oameni si intamplari". Doua caracteristici sunt subliniate, cea a "calatoriei" ("am fost mereu pe drum. In tren, in caruta, in automobil, . in trenuri mixte, si de pasageri si de marfa, in vagoanele de clasa a treia") si cea a observatorului nemijlocit de la faptul banal, comun, cotidian, nu o data crud si mizer, la "marile evenimente", cum spunea Radu Popescu, dupa moartea autorului "reportajul . informatiei bogate reunita cu observatia lunga si ascutita, reportajul amplu, cuprinzator, captivant prin surprize, noutati si noutatea realului".}

_{Momentul cheie, cum singur a recunoscut, este cel al intalnirii cu C-tin Mille la redactia de la "Adevarul" (1919) si "Lupta" (1923), unde a primit "prima lectie despre reportaj" o data cu respingerea "definitiva" a "elucubratiilor lirico-suspinatoare".}

_{Venind dinspre generatia de "avangarda", ca si Bogza dealtfel, legat intim de marii scriitori ai vremii, el insusi format sub zodia prozei si a literaturii in general, el s-a cufundat in realitate, "mult mai puternica decat imaginatia", si si-a gasit adevarata voce si adevarata vocatie in reportaj.}

_{"Posedat al demonului reporticesc", cum l-a numit Tudor Teodorescu - Braniste, nelinistit, demn si independent, el "a pus in scena, zi de zi, cu personaje reale, Azilul de noapte".}

_{Geo Bogza, citat mai sus, el insusi dedicat reportajului, recunostea ca "Brunea-Fox a fortat paginile marilor gazete cu propriul sau manifest, impunand un gen necunoscut pana stunci: pictor cu vitriol a realitatii".}

_{Unele, multe, dintre textele lui au ramas ca pagini antologice. "Trenul fantoma", "Crucea de piatra", "Trustul cersetorilor", "Sulina - portul broastelor", "O suta saptezeci si cinci de minute la Mizil" si indiscutabil celebra "Cinci zile printre leprosi" sunt exemple concludente.}

_{Vorbind depre cel care a fost numit "printul reportajului", Al. Philippide socoteste ca el "a ridicat reportajul la treapta suprema atat in ceea ce priveste continutul, cat si in ce priveste expresia".}

_{La moartea lui s-a scris "Cu Brunea nu dispare, ci se perpetueaza nu numai o opera, ci se perpetueaza ceva viu, se perpetueaza o rasa: rasa ziaristului scriitor, a reporterului-descoperitor, a omului de condei liber, generos, exemplar, deschizator de drumuri".}

_{Recomandari tematice}

_{a)         Reportajul}

_{Reportajul - gen publicistic sau specie literara.}

_{Momente din istoria reportajului - de la "navalirea lacustelor" la reportajul contemporan.}

_{b)        Geo Bogza}

_{Privire asupra activitatii publicistice; sunt aproape 50 de ani de la "Campina" (1927) - la "Romania literara" (1975), in care a colaborat sau a editat circa 30 de publicatii.}

_{Semnificatia scrisului la Geo Bogza. El singur spunea: "La inceput si la inceput am scris, cum am marturisit atunci, din exasperare. Iar astazi scriu . pentru ca, mai mult decat oricand, cred ca am ceva de spus". Cum singur se marturisea in 1978, "Legamantul meu a fost sa nu fac niciodata nimic si sa nu consimt vreodata la ceva de care, la o dreapta si severa judecata a constiintei mele, as putea sa ma rusinez".}

_{Reportajul: Aplicati paradoxul lui N. Iorga: "Ce trebuie sa ramaie, in chip firesc, dupa sfarsitul lumii? Un reporter"}

_{A.       problematica reportajului}

_{B.       locul "banalului", dar al "fantasticului" .}

_{C.       functiile "privirii"}

_{D.       poetul-reporter, reporterul-poet}

_{E.        particularitatile de limba si stil}

_Tableta.

_{A.       tableta ca gen proteic (devine poem, eseu, fabula, necrolog, scenariu, notita cronica etc.)}

_{B.       problematica}

_{C.       titlurile}

_{D.       Bogza, ca moralist}

_{E.        Comentarea titlului "Paznic de far"}

_{Imaginea lui Geo Bogza asa cum se desprinde din volumul "Eu sunt tinta", de Diana Turconi (vezi bibliografia)}

_{Actualitatea lui Bogza}

_{c)         Brunea-Fox}

_{Un destin de gazetar.}

_{Reporterul. Scria Brune-Fox: "Reportajul m-a absorbit aproape integral. Nu regret nimic. Mi-a placut gazetaria si m-am dedicat ei. Daca ar trebui sa-mi aleg acum meseria, pe aceasta as alege-o iar, iar daca mi-ar fi data inca o viata, as relua-o pe aceleasi coordonate. Fara indoiala a scrie reportaje nu este atat de usor . Reportajul meu s-a cladit pe mii de ceasuri de cautari, de truda. Reportajul a fost modul meu de comunicare cu lumea".}

_{Arta reportajului la Brunea-Fox; descrierea si portretistica; Iata ce scria Radu Popescu: "Brunea-Fox . era scriitor din crestet pana in talpi, el a adus in scrisul sau gazetaresc-riguros, nou si specific, fantezia, libertatea, rapiditatea, imagistica, indrazneala literaturii de avangarda, contopita cu un soi de clasicism moldovernesc, facut din umor, generozitate, cultura veche si rafinata, si, mai ales, o limba romaneasca de o puritate, de o bogatie, de o savoare si de o autenticitate cum putini au izbutit sa scrie".}

_{Analiza ciclului de reportaje "Cinci zile printre leprosi".}

_{Recomandari bibliografice}

_{Bogza, Geo, Cartea Oltului, Editura Minerva, Bucuresti, 1985.}

_{Bogza, Geo, Tara de piatra, Editura Minerva, Bucuresti, 1971.}

_{Bogza, Geo, Oameni si carbuni in Valea Jiului, Editura de Stat, Bucuresti, 1947.}

_{Bogza, Geo, Scrieri in proza, Bucuresti, 1956 - 1960.}

_{Bogza, Geo, Paznic de far, Editura Minerva, Bucuresti, 1979.}

_{Bogza, Geo, Orion, Editura Minerva, Bucuresti, 1978.}

_{Brunea - Fox, Reportajele mele, Editura Eminescu, Bucuresti 1984.}

_{Brunea - Fox, Memoria reportajelor, Editura Eminescu, 1985.}

_{Brunea - Fox, interviu "Dialog despre profesie" in Presa noastra, 11/1953.}

_{Brunea - Fox, interviu "Despre reporteri si reportaje", in Presa noastra, 17/1973.}

_{* * * Geo Bogza interpretat de, Editura Eminescu, Bucuresti, 1976.}

_{Calinescu, George, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti,}

_{Crohmalniceanu, Ov. S., Literatura romana intre cele doua razboie mondiale, vol. I, E.p.L., Bucuresti, 1967.}

_{Coman, Mihai, Din culisele celei de-a patra puteri, Editura Carro, Bucuresti, 1996.}

_{Dictionar de termeni literari, Editura Academiei, Bucuresti, 1976.}

_{Dimisianu, G., "Drumul operei lui Geo Bogza", in Schite de critica, E.p.L., Bucuresti, 1966.}

_{Elvin, B., Geo Bogza, studiu critic, ESPLA, Bucuresti, 1955.}

_{Eretescu, C., "Elemente poetice in Cartea Oltului de Geo Bogza" in Studii de poetica si stilistica, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966.}

_{Georgescu, Paul, "Senzationalele aventuri ale banalului" in Incercari critice, ESPLA, Bucuresti, 1959.}

_{Iosifescu, Silvian, "Ceva despre reportaj" in Drumuri literare, ESPLA, Bucuresti, 1971.}

_{Iosifescu, Silvian, Literatura de frontiera, Ep.L., Bucuresti, 1969.}

_{Ivascu, George, Reflector peste timp. Din istoria reportajului romanesc, E.p.L., Bucuresti, 1966.}

_{Macovescu, George, "B. Fundoianu si F. Brunea - Fox. Semnificatia unei prietenii" in Revista de istorie si teorie literara, nr. 4, decembrie, 1983.}

_{Micu, Dumitru, "Fantastic in real" in Periplu, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1974.}

_{Mihailescu, C. Ion, prefata la volumul Memoria reportajelor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1985.}

_{Rosca, Luminita, "Reportajul" in Manualul de jurnalism, vol I - II, Polirom, Bucuresti, 1997 - 1999.}

_{Scarlatescu, D., Geo Bogza, Editura Minerva, Bucuresti, 1983.}

_{Turconi, Diana, Eu sunt tinta - dialog cu Geo Bogza, Editura Du Style, Bucuresti, 1996.}

_{Vianu, Tudor, "Observatii asupra limbii si stilului lui Geo Bogza" in Probleme de stil si arta literara, ESPLA, Bucuresti, 1955.}

_NOTA:

_{Dupa modelul acestor prezentari de scriitori - gazetari, studentii sunt invitati sa-si construiasca - prin studii individuale - teme si subiecte care sa aiba ca obiect alti autori. Iata cateva exemple: B.P.Hasdeu, I. Slavici, B. Stefanescu Delavrancea, D. Zamfirescu, Octavian Goga, N.D.Cocea, controversatul Pamfil Seicaru, devenit erou al unor opere literare - precum "Gorila"lui L. Rebreanu sau "Delirul" lui Marin Preda, L. Rebreanu, Mircea Eliade (inceputurile publicistice), G. Calinescu, Cezar Petrescu etc. dar si scriitorii gazetari de azi precum O. Paler, M. Dinescu, Fanus Neagu, A. Paunescu etc.}

_{Studentii au libertatea de a propune - prin referatul final - orice subiect care se inscrie tematic campului problematic al cursului.}

_{Fiecare referat trebuie insotit de cel putin un text din opera publicistica a autorului ales.}

_{Bibliografia de la finalul fiecarei teme de curs este orienatativ-selectiva si este organizata pe doua parti:}

_{partea A: lucrari ale autorului studiat in cadrul temei respective;}

_{partea B: lucrari despre autorul studiat in cadrul temei respective.}