Influența Internetului asupra jurnalismului

Influența Internetului asupra jurnalismului

- Dot com vs Web 2.0 -

Cuprins:

1. Introducere 2 pagini

Communication Age

Web 2.0

Influentele primului boom Dot Com

Influentele Web 2.0 (puterea maselor, amatorii lalala)

2. Infulenta primului val de Internet asupra presei 10 pagini

site

upload articole

prima reclama (Wired)

nu comentarii

profile autori

oglinda a publicatiei offline

3. Influenta celui de-al doilea val asupra presei (Web 2.0) 20 pagini

extensie a variantei tiparite, produs complementar

comentarii, podcasturi, conținut creat special

bloguri personale ale autorilor sub umbrela publicației

Bloggers vs. Journalists

maimutele cu masini de scris / scepticii

Studiu de caz: ziarul Cotidianul 10 pagini

Concluzii 2 pagini

Cap. 1: Introducere

1.1 Introducere in tema lucrarii și noțiuni teoretice

Lucrarea descrie modul in care noile tehnologii online și noul val de pagini au marcat decisiv evoluția jurnalismului. Prin studierea pe larg a caracteristicilor fenomenului denumit Web 2.0, se va contribui la explicarea unor mutații recente ale media, cum ar fi migrarea unor publicații cu tradiție spre platforme online (fie pentru a-și extinde, fie pentru a-și inlocui variantele clasice de emitere a mesajelor), modificarea stilului editorial al unor publicații scrise in favoarea stilului succint și divers specific site-urilor și blogurilor, extinderea produselor media offline prin bloguri și podcasturi, crearea de conținut pentru show-uri TV de catre telespectatori cu ajutorul camerelor video personale, distribuția oficiala de albume muzicale pe Internet lasand stabilirea prețului la latitudinea publicului sau implementarea unei strategii de tip print-on-demand și pay-per-sales in cazul editurilor.

Puterea maselor in crearea conținutului media reprezinta miza principala a proiectelor Web 2.0. Denumita fie user generated content, fie crowdsourcing, colaborarea dintre numeroși utilizatori de Internet pentru a produce conținut livrat mai departe a fost revelația ultimilor ani. Mii de afaceri online se bazeaza pe review-uri, articole și posturi din partea cititorilor, care devin, astfel elementul cheie pe care se bate toata lumea.

Denumirile "Era Digitala" sau "Era Internetului" nu mai sunt de mult suprinzatoare. Internetul ocupa deja un loc firesc in viața fiecaruia, fie ca e privit ca sursa de informații, ca o metoda de a ține legatura cu cei apopiați sau un sistem folosit pentru a construi și intreține o rețea sociala, fie toate in același timp. Așa ca, mai nou, referirile la perioada in care ne aflam conțin sintagma "Era Comunicarii Online", ceea ce inglobeaza toate funcțiile Web-ului, un sistem cu multe valențe sociale. Era Comunicarii Online nu se refera doar la transmiterea eficienta a unor biți dintr-o parte in alta, ci la semnificația pe care o deține procesul de comunicare pentru persoanele care se implica cu intregul lor sistem de resurse materiale și simbolice.

Aceasta lucrare iși propune sa demonstreze ca Internetul a avut o influența majora asupra jurnalismului, exercitata in doua valuri, primul in anii '90 și al doilea in '00. Jurnalismul a evoluat considerabil in ultimele doua secole, asimiland schimbari de nivel tehnologic pe masura ce au aparut. S-a dezoltat odata cu introducerea telegrafului, cu accelerarea vitezei de distribuție a ziarelor și cu emergența unor media ca radioul și televiziunea. Cea mai noua parte a evoluției jurnalismului se datoreaza fara indoiala Internetului și componentelor lui de distribuție rapida și interacțiune extrema.

Direcția in care se indreapta jurnalismul online nu este insa una clara și in niciun caz una apreciata in mod pozitiv de toata lumea. Scepticii spun ca moda cetațeanului-jurnalist duce presa intr-o zona de calitate scazua, in timp ce propovaduitorii beneficiilor valului Web 2.0 declama avansarea indubitabila a jurnalismului prin contributia unui numar din ce in ce mai mare de generatori de conținut din randul cititorilor.

Tema ma intereseaza in mod direct deoarece lucrez in domeniul jurnalismului online și imi doresc sa aprofundez cunoștințele legate de influenței Internetului asupra presei și a tipului de expunere a informației.

Pentru demonstarrea ipozetelor voi apela la o baza teoretica, la cateva interviuri cu personaje importante din industria online din Romania, la discuții cu jurnaliști cu experi­ența in presa scrisa și online de la noi și din Statele Unite și la un studiu de caz al carui subiect este cel mai apreciat cotidian de calitate din Romania - Cotidianul.

1.1 Definiții și abrevieri:

FTP: File Transfer Protocol

Mediul cunoscut ca 'Internet' consta in conectarea a milioane de computere din rețele academice, comerciale și private din toata lumea in meta-rețele. Internetul e una dintre tehnologiile denumite 'New Media'. De-a lungul timpului au fost multe tipuri de 'new media', printre care ziarele in secolul XVIII și televiziunea in anii '50. Astazi, 'new media' sunt acelea care implica acoperirea media tradiționale pentru a oferi audienței un nivel superior de opțiuni și de interactivitate. Internetul e cel mai bun exemplu. Printre alte new media contemporane sunt incluse și distribuția prin fibra optica a televiziunii interactive și tehnologia revoluționara de realitate virtuala care ofera utilizatorilor experiențe electronice care par reale.

Consiliul Federal al Networkingului din Statele Unite a dat o definiție Internetului in 1995: 'Internetul' este un sistem informațional care:

(i) e conectat prin sistemul global de adrese unice bazate pe tehnologia Internet Protocol (IP);

(ii) poate sa suporte comunicații folosind Protocololul Controlului de Transmisie (TCP/IP)

(iii) furnizeaza, folosește sau face accesibile, in mod public sau privat, servicii bazate pe comunicarea dintre infrastructurile descrise mai sus.

Aceasta definiție e foarte specifica, tehnica și restrictiva, folositoare in general celor care se limiteaza la fenomenul tehnic. Din ce in ce mai mult insa Internetul e definit ca Rețeaua internaționala de computere. Proiectul de fața folosește definiția aceasta mai larga, considerand Internetul orice forma de comunicare online bazata pe computer.

WWW (World Wide Web) a fost definit de catre Miller (1998, p 256) ca 'o parte din Internet in care informația e organizata ca hipertext, cu linkuri inserate in fiecare document.' Astazi, expresiile 'World Wide Web' și 'Internet' se folosesc ca sinonime, pentru ca se refera la aceleași funcții de acces grafic și hipertextual la cele mai populare aplicații online.

Jurnalismul:

The Concise Macquarie Dictionary (1983) defines "journalism" very narrowly as

"the occupation of writing for, editing, and conducting newspapers and other

periodicals". Journalism is in fact a much broader occupation than this, taking in a

range of other media including television, radio, magazines and now new media.

It can be broad enough to include information gathering techniques, writing and

editing strategies and systems of publishing. Adam (1989, p.73) presents another

definition:

Journalism is comprised of reports, story-telling and commentaries in

the public media about events and ideas as they occur. Its principal

elements are: judgment - broadly speaking, news judgment - and

reporting, language, narration, and analysis. (cited in Meadows, 1998,

p. 68)

This is a more useful definition for the purposes of this project, capturing more of

the notion of journalism as a public cultural resource. Nevertheless, it should be

stated at the outset that this is predominantly a Western democratic view of

journalism, differing markedly from perspectives in other regions of the world and

in other political systems, a point which surfaces in the analysis as problematic.

Web 2.0

CMC

print-on-demand

site

advertiser

crowdsourcing

user generated content

cetațeanul-jurnalist

host

Cap. 2: Infulența primului val de Internet asupra jurnalismului (anii '90)

2.0 Primele studii desopre spațiul virtual:

Intr-o examinare amanunțita a culturii și a spațiului virtual, Navid Nye spunea despre computer ca "nu a avut intotdeauna un ecran plin de text și imagini" (David Nye, 1997, 161). Nye imparte dezvoltarea cyberspațiului in trei faze:

"Prima dureaza de la sfarșitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial pana la sfarșitul anilor '70. Computerele era implementate exclusiv in instituții mari, banci și aeroporturi. A doua perioada, care incepe la sfarșitul anilor '70, e marcata de intrarea compueterelor in case private, odata cu introducerea chip-urilor in produse electrocasnice. Descentralizarea computerelor personale a durat pana la inceputul anilor '90, cand popularitatea din ce in ce mai mare a Internetului a marcat startul celei de-a treia faze." (David Nye, 1997, 161)

Raspandirea uluitoare a Internetului e ușor de urmarit. Odegard (1993) a observat ca pana in august 1993 existau in jur de 1.7 milioane de computere-host legate in rețea in mai mult de 50 de țari, aproximativ 30 de milioane de oameni aveau acces la Internet la nivel internațional și 120 de țari erau conectate la serviciul de poșta electronica. In august 2005, erau deja 6.6 milioane de host-uri in toata lumea, cu o creștere de 37% in prima jumatate a anului. "NUA Internet Surveys" anunța ca in noimebrie 1998, numarul de utilizatori de Internet ajunge la aproximativ 150 de milioane, iar datele din prezent anunța aproape un miliard și jumatate de oameni conectați la Internet. Revista New Scientist a derulat chiar o serie de cercetari in luna mai a acestui an, in urma carora a reieșit ca, daca ritmul creșterii conexiunilor la Internet se menține la același nivel, in 2011 se vor fi epuizat toate adresele IP.

Desi deterministii tehnologici, ca Marshall McLuhan (1962) ved noua tehnologie ca pe o forta in sine, care se dezvolta de sine statator, lucrarea de fata se bazeaza pe teoria conform careia inovatiile tehnologice sunt motivate de nevoi si motivatii esential umane.

Internetul ofera jurnalistilor o serie uriasa de avantaje, printre care accesarea online a agentiilor de stiri, email sau FTP, ceea ce da posibilitati nelimitate de cercetare, documentare si publishing. In schimbul acestor avantaje, Internetul a aplicat si unele mutatii jurnalismului, pe care le voi enumera in capitolele 2 si 3.

McMillan (1998) detaliaza multiplele ideologii vis-a-vis de proprietatea intelectuala a materialelor de pe Internet, reflectand din punct de vedere comercial, cultural si politic. In timp ce unii considera ca intreaga comunitate a internetului se bazeaza pe voluntariat, altii sunt de parere ca scopul principal este cel comercial si ca oricine foloseste ceva de pe Internet trebuie sa plateasca. Multi inca mai au impresia ca pe Internet nu exista copyright si ca e o piata libera de schimbare a ideilor si lucrarilor. Astfel de pirati intelectuali copiaza lucrarile altora fiind convinsi ca sansele de a fi prinsi sunt minuscule.

2.1 Internetul si relația cu contextul jurnalismului

Multe dintre activitațile sociale (și implicit jurnalismul) au fost influențate de Internet de la apariția lui și pana in prezent. Newhagen și Levy (1998, p 9-21) au studiat gradul de relevanța al jurnalismului intr-un studiu mai larg despre relația dintre funcțiile jurnalismului și noua arhitectura a distribuției folosita pentru diseminarea ei pe Internet. Ei susțin ca fluxul informației din media traditionale poziționau jurnalistul ca pe o sursa in tot acest proces și ii ofereau putere sociala. Tot ei au demonstrat ca termenul 'jurnalism' a fost folosit pentru prima oara in 1833, in același timp cu emergența distribuției in masa a ziarelor. Fluxul neliniar al informației pe Internet, cu distribuție pe mai multe noduri de comunicare, a indepartat de jurnalist structura de putere in selecția, procesarea și distribuția informației (Newhagen și Levy, 1998, 15-16). Aceasta schimbare a adus o reevaluare completa a rolului jurnalistului. Autorii sugereaza ca rolul jurnalistic și editorial de verificare era cea mai importanta parte a jurnalismului tradițional, care le oferea cea mai mare credibilitate jurnaliștilor. Acum, in arhitectura distribuției pe Internet, povara verificarii ajunge din nou la audiența, care trebuie sa aiba un nivel ridicat de cultura media pentru a reuși sa faca aceasta operațiune (Newhagen și Levy, 1998, p. 17). Ei au negat supoziția ca audiența ar avea inca nevoie de jurnaliști pentru a controla cantitatea și conținutul știrilor in noul mediu.

2.2 Rolul jurnaliștilor

Rolul clasic de jurnalist ar putea fi inlocuit cu acela de 'documentarist' , de invid care ofera servicii de ghidare a utilizatorului pentru a-l ajuta sa gaseasca informația de care are nevoie. Dar chiar și acest rol - de a determina ce relevanța unei informații pentru cititor - ar putea fi indeplinit de un computer. Newhagen și Levy (1998, p. 18) au demonstrat printr-un algoritm matematic ca aceasta operațiune poate fi realizata printr-o opreație de procesare computerizata, care exclude jurnalistul din proces. Ei sugerau ca meseria de 'specialist in informații' ar putea-o inlocui pe aceea de 'jurnalist'.

Aufderheide (1998, p. 54) susținea caviitorul jurnaliștilor e acela de 'responsabili cu facilitarea discuției publice, nu de gardieni ai cunoștinței publice.' Rolul lor ar fi acela de a face conexiuni intre bucați de informație pe care audiența nu reușește sa le faca din diferite motive.

Impactul Internetului asupra rolului jurnaliștilor a fost studiat și de Singer (1998), care sugera ca rolul tradițional de portar al jurnalistului, e amenințat de un mediu care permite audienței sa aleaga pentru ea conținutul pe care vrea sa il consume. 'In cel mai bun caz, rolul lor ar trebui sa se indrepte spre interpreți cat mai credibili ai unui volul de informație mai accesibil ca niciodata in cadrul acestui nou mediu.' (Singer, 1998) Ea spunea de asemenea ca jurnaliștii s-ar putea chiar coaliza intr-o forța sociala coerenta intr-o era a fragmentarii sociale.

2.3 Calitațile Internetului

Calitatea Internetului ca media e un factor contextual care a avut parte, de asemenea, de multe analize și studii. Principala diferența intre comunicarea mediata de computer (CMC) și mass media tradiționale e aceea ca, in timp ce cea din urma implica o diseminare a informației de tipul ooe-to-many, listele de discuții implica o comunicare de tipul many-to=many. (Rafaeli and LaRose, 1993, p. 291).

Odegard (1993) semnaleaza limitarile CMC in comparație cu comunicarea fața-in-fața: 'In timpul comunicarii fața-in-fața, indicatori ca limbajul trupului, dialect și imbracaminte transmit mai multe informații de natura sociala, pe cand in CMC nu putem vorbi despre așa ceva.'

2.4 Comunitațile virtuale:

Listele electronice de discuții (de tip forum, grupuri de e-mail etc.) permit discursuri continue intre abinații cu un interes comun, construid ceea ce Rheingold (1994) denumea 'comunitați virtuale'. Pentru Rheingold, comunitațile vortuale inseamna 'agregari sociale care apar pe Net atunci cand indeajuns de mulți oameni raman conectați la acele discuții publice indeajuns de mult timp, cu suficient de multa implicare, pentru a forma rețele de relații sociale in spațiul virtual.'

Rheingold (1994, p. 12) spune ca CMC are potențialul de a schimba viața oamenilor la trei niveluri: personal, social și politic. El sugereaza ca, la nivel personal, percepțiile individuale, gandurile și personalitațile pot fi schimbate prin acest mediu. Un exemplu e acela al adoptarii vocabularului CMC, aparut in urma interacțiunii online. La nivelul social, Rheingold s=a folosit de o schema pentru adetermina daca interacțiunea online dintr-un grup il poate face sa fie o 'comunitate'. In al treilea nivel (cel politic), teoreticianul a vazut potențialul CMC de a revitaliza noțiunea de 'democrație bazata pe cetațean'.

2.5 Media tradiționale despre Internet:

S-au facut mai multe studii pe tema explorarii compatibilitații și potențialului pe care il au media existente in cadrul Internetului. Cat de bine se pot adapta la Internet formele existente de media, cum ar fi ziarele, radioul și televiziunea? Majoritatea concluziilor au fost ca dintre toate media, ziarele aveau cel mai mare potențial de a se extine pe Internet și a-și muta acolo comunitațile deja existente. (Riley, 1998).

Harper (1998, p. 74) a facut un studiu de caz pe ediția online a ziarului Chicago Tribune ca exemplu de ziar care se extinde pe Internet. Ediția online a debutat in martie 1996 și conținea majoritatea informațiilor din ediția printata, incluzand știri, sport, liste cu locuri de munca, reclame, meteo și programul TV. In plus, conținea in premiera integrarea unor funcții multimedia, cum ar fi interviuri inregistrate sub forma de fișiere audio, sau conferințe de presa sub forma de fișiere video. Harper noteaza ca unele reportaje aveau in plus pe site o documentare detaliata asupra evenimentului, cu imagini de arhiva și alte elemente imposibil de inserat in varianta tiparita. Harper a observat și parțile negative ale sinergiei pe care o impunea noul mediu, printre care calitatea inferioara a inregistrarilor audio și video, cauzata de faptul ca reporterii nu erau specializați in controlul avansat al respectivelor aparaturi.

Kennedy (1997) a facut o serie de interviuri cu managerii unor companii media despre motivele pentru care au ales sa se extinda pe Internet. Din studiu s-a aflat ca cele mai multe companii au speranțe legate de creșterea venitului pentru extinderea online,alte motive fiind extinderea ditribuției și capacitatea de a insera conținut multimedia. Cele mai multe companii foloseau sisteme canitative de masurare a audienței, cum ar fi Webcounter, un serviciu care numara vizitatele facute zilnic pe site. Publicațiile au avut abordari diferite asupra extinderii online, pe de-o parte Boston Globe, care a adoptat un nume diferit fața de ziar (Boston.com) și s-a ocupat de un conținut mai larg decat cel din versiunea tiparita și revista Wired - care se afla la adresa HotWired.com și oferea mult conținut exclusiv online - și pe de alta parte site-ul New York Times, care s-a limitat la a reda strict același conținut cu ziarul.

Ross (1998, p. 155) observa ca doar o mica parte dintre ziarele care se extinsesera online se ocupau de conținut exclusiv pentru Internet și de cele mai multe ori funcționau ca o simpla arhiva a versiunii tiparite.

Newberger (et. al. 1998) a concluzionat dupa un studiu ca echipele redacționale ale versiunilor online erau relativ tinere, cu mai puțin de jumatate dintre angajați specializați in jurnalistica. In urma altui studiu, Williams și Nicholas (1998) au pus cap la cap datele aduna in urma a 150 de interviuricu jurnaliști britanici și au ajuns la concluzia ca cei mai mulți utilizatori de Internet erau jurnaliști mai in varsta, cu exeriența, și nu cei tineri, așa cum ne-am fi putut aștepta. Teoreticienii pun asta pe seama nivelului ridicat de acces la Internet al celor cu funții mai inalte și cu joburi mai flexibile. In alta ordine de idei, din acest studiu aflam ca, la momentul respectiv, entuziasmul in ce privește oportunitațile Internetului venea din partea de sus a piramidei organizaționale.

Harper (1998) a cercetat și implementarea televiziunii pe Internet, respectiv cazul MSNBC - parteneriatul dintre Microsoft și rețeaua de televiziune NBC. A subliniat potențialele probleme cu stabilirea noului brand, așteptandu-se la o serie de ciocniri intre imaginea corporației internaționale de software și misiunea jurnalismului. In plus, Harper a semnalat și iminentele probleme tehnice, legate de calitatea video slaba a clipurilor postate pe Internet. (Harper, 1998, p. 102).

Tot Harper (1998) il citeaza pe directorul executiv de la Los Angele Times care spune ca principalele calitați ale noului mediu online sunt: viteza, interactivitatea, multimedia, tehnologia și posibilitatea de a face bani. Dar interactivitatea nu a fost de la inceput imbrațișata de toata lumea. Riley (1998) scrie despre faptul ca foarte mulți jurnaliști erau inspaimantați de numarul mare de e-mailuri pe care il primeau de la cititori și se așteptau ca vizitatorii sa intre pe site doar pentru a citi informațiile, nu pentru a da și feed-back.

2.6 Reclamele pe Internet:

Inca de la primele incercari de aducere a conținutului ziarelor pe Internet, monetizarea paginilor Web a fost una dintre cele mai dezbatute teme. Reclama pe Internet a inceput pe 27 octombrie, 1994, pe site-ul revistei de tehnologie Wired - www.hotwired.com. Cei de la Wired au realizat ca vitezele mici dedownload ii impiedica sa foloseasca reclame video și audio clasice, așa ca au inventat conceptul de "banner". (Kaye & Medoff, 2001)

Impactul pe care l-a avut primul contract al unui publisher online cu advertisierii pentru un sistem de reclama pe Internet a fost uriaș și a pornit practic o noua industrie. Bannerul a ramas cunoscut ca o porțiune grafica a unei pagini Web, de obicei de 468 de pixeli lungime și 60 de pixeli inalțime, care include logo-uri și mesaje care incearca sa il faca pe vizitator sa apese pe ele sau sa și le aminteasca intr-un mod pozitiv. Bannerele au de obicei un link catre o pagina Web principala a advertiserului sau pe o pagina cu mai multe informații despre respectivul produs.

Riley (1998) observa o schimbare in strategia de business a publicațiilor online spre a organiza concursuri, jocuri și alte activitați speciale pentru a genera trafic spre advertisieri, in locul simplelor bannere. Link-urile nu duceau spre un site separat, ci la o pagina din cadrul site-ului respectiv, pentru a fi cat mai user-friendly.

In ultimii ani industria de advertising online a crescut foarte mult. De la primele bannere, s-au schimbat dimensiunile, modurile de afisare și tipurile de tehnologii folosite. Maniera in care advertiserii aleg saplateasca pentru aceste servicii s-a schimbat și ea de asemenea, iar sumele de bani alocate pentru publicitatea online au explodat in ultimii ani.

2.7 Publicurile online:

Natura publicurilor de pe Internet a fost de asemenea studiata de mai mulți teoreticieni. Harper (1998, p.118-131) a explorat caracteristicile publicurilor site-surilor de știri și informații. Printre primele observații a fost aceea ca Internetul caștigasee deja o audiența consistenta care consuma informații online atat acasa cat și la birou. Apoi a subliniat ca utilizatorii de Internet sunt mult mai puțin interesați in a obține știrile de la televizor sau din presa scrisa și ca probabil asta se datoreaza faptului ca mass media tradiționale nu le satisfaceau nevoile și așteptarile. In America, utilizatorul prototip de Internet interesat de publicațiile online era de sex masculin, tanar, cu o situație materiala și educație peste medie. Se incadra in intervalul 18-50 de ani.

In 1996 deja influențele Internetului in obișnuințele de consum ale tinerilor erau evidente. Fundația Directorilor din Radio și Televiziune din America a declarat printr-un document oficial in 1996 ca publicurile incep sa se familiarizeze din ce in ce mai mult cu consumul de știri de pe Internet, independent de jurnaliști: 'Daca vrem sa ne ridicam la nevoile noilor consumatori, produsul nostru trebuie sa fie cel puțin la fel de complet, udatat și relevant ca cele pe care le gasesc online de unii singuri' (Fundația Directorilor din Radio și Televiziune din America, 1996, p.17)

'Video Killed the Radio Star' a intrat in istoria populara ca primul videoclip difuzat de postul de televiziune MTV in 1979 și implict ca slogan al detronarii radioului de catre televiziunea muzicala. Odata cu dezvoltarea din ce in ce mai rapida a Internetului, un nou slogan avea sa apara pentru a marca noul mediu fetiș al tinerilor - 'Internet killed the video star'.

2.8 Influențele Internetului asupra jurnalismului

Trecerea in revista a influențelor Internetului asupra practicii jurnalistice incepe cu enumerarea influențelor tehnologiilor premergatoare.

2.8.1 Impactul tehnologiilor premergatoare Internetului

Ziarele și jurnalismul in general iși datoreaza existența inovațiilor tehnologice care au facut posibila propagarea informației la nivel universal. Prima și cea mai importanta dintre ele a fost tipografia. Mayer (1964, pp. 1-9) urmarelte dezvoltarea ziarelor incepand cu secolul XVII in Anglia. Evoluția procesului de tiparire pornește de la mașinariile brute din secolele XVII și XVII, trece prin era tipografiei cu fierul incins, apoi prin la tiparirea programata pe computer și in final ajunge la paginarea și distribuția in format electronic, produsul Erei Digitale. Putnis (1995) remarca cele doua motive principale care au dus la imbunatațirea permanenta a vitezei de distribuție: calitatea nativa a știrilor de a fi cu atat mai ușor de consumat cu cat sunt mai proaspete și presiunea competiției de a ajunge la audiențe in masa.

O piatra de temelie in evoluția tehnicilor de distribuție o constituie apariția telegrafului. Din 1840, cand raspandirea lui a crescut odata cu dezvoltarea cailor ferate, telegraful a schimbat natura jurnalismului. Mayer (1964, p. 14) povestește despre reporteri care chiar monopolizau firul platind sa li se trimita Biblia prin telegraf pentru a ține linia ocupata pana cand terminau de redactat știrile.

Introducerea radioului ca mijloc de comunicare in masa in anii '20 a adus noi provocari jurnalismului, atat pentru cei care lucrau in presa scrisa, cat și pentru cei care se imbarcau in noul mediu radio. Boom-ul radioului a fost in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand mari mase de ascultatori erau insetate de a fi permanent la curent cu evoluția conflictelor. Seaton (1988, pp. 152-160) noteaza ca noua forma de jurnalism radio s-a dezvoltat ca una mai activa, mai directa și mai colocviala decat cea folosita in presa scrisa.

Miller (1993, p. 47) spune ca televiziunea a adus cu ea noi caracteristici pe care le-a imprimat jurnalismului, cum ar fi obsesia pentru imagini și folosirea de fragmente vizuale repetate in detrimentul unei relatari substanțiale.
Publisherul ziarului Seattle Times, Frank Blethen, a punctat extrem de concis in 1992 la o conferința pe tema Oportunitați in domeniul ziarelor și telecomunicatiilor ca 'succesul ziarelor va depinde in viitor de modul in care iși manageruiesc nucleul produsului folosindu-se la maximum de toate metodele posibile de livrare.' Schimbarea anilor '90 a fost surprinsa de Meyer și Jurgensen in concluzia 'Daca inainte mass media au prosperat prin transmiterea de puține mesaje catre un public numeros, acum media invața sa trimita mai multe mesaje pentru un public mai restrans.'

2.8.2 Publicarea pe Internet

Urmatoarea schimbare majora a fost publicarea pe Internet. In timp ce in iunie 1995 doar 120 de ziare erau prezente online (Makulowich, 1995), panp in decembrie 1998 aparusera deja 3263 de ziare, 3908 reviste, 2032 de radiouri, 1277 de site-uri de televiziuni și 167 de agenții de presa (Editor & Publisher Interactive, 1998). Dintr-un studiu facut de MediaSource printre reporteri (1997) aflam ca majoritatea se inspira de pe Internet pentru a gasi idei de reportaje, aproape 20% dintre ziarele prezente online au peste 50% conținut original și aproximativ 10% dintre jurnaliști numesc ca surse principale listele de discuții online, e-mailul, browsingul și Grupurile Usenet. In 1997 mai mult de jumatate dintre respondenți puteau accesa Internetul de la birou, in timp ce in 1995, puteau face asta mai puțin de o treime.

2.8.3 Modurile in care folosesc jurnaliștii Internetul

Din primul studiu Media Source (1995) se afla ca 74% dintre jurnaliștii care folosesc Internetul il folosesc in interes personal, 66% - pentru documentare și referințe, 58% - pentru e-mailuri personale, 57% pentru e-mailuri cu sursele, 57% pentru a downloada date, 45% pentru a citi publicații online, 41% pentru a gasi noi surse și experți, 33 pentru a accesa grupuri de discuții, 26% pentru a primi comunicate de presa, 21% pentru a downloada imagini și 5% pentru alte scopuri.

Criteriul de proximitate a fost re-evaluat in noul context al internetului. Nu doar ca publicațiile online au invins granițele internaționale, dar scopul lor era de a transforma așteptarile publicurilor. Shepard (1998, p. 80) a observat ca jurnaliștii online au schimbat ciclurile de o ora intre deadline-uri pentru noile știri in cicluride 10 minute, ceea ce a dus la un boom de informație pentru public, dar cu dezavantajul ca au scazut rigorile verificarii informației.

Kliethermes (1997) a realizat o serie de interviuri cu mai mulți profesioniști de media și relații publice in cadrul unui studiu despre internet și impactul lui asupra relațiilor media. A concluzionat ca Internetul este un mediu mai degraba activ decat static și ca inlatura constrangerile de timp și spațiu prezente in alte forme mass media. Printre metodele despre care a aflat ca erau folosite de profesioniștii in PR se numara o serie de strategii prin care pot fi influențați jurnaliștii online, inclusiv postarea de informații pe site-urile corporațiilor, organizarea de interviuri online și obiceiul de a oferi unele informații in exclusivitate unor aumite surse.

S-au facut cercetari și pentru studierea impactului pe care l-a avut Internetul asupra limbajului folosit de jurnaliști. Leah Gentry, ziarist la Los Angeles Times a propus un model de scenariu neliniar, care implica un efort din partea jurnalistului de a oferi optiuni hipertextuale cititorului, uneori spargand povestea in mai multe capitole și alteori spunand-o din mai multe perspective. Harper (1998, p. 75) observa in timpul studiului pe ediția online a ziarului Chicago Tribune, ca redactorul online este mult mai strict cu jurnaliștii, din cauza nivelului mult mai strans de deadline-uri și de nevoia de resurse audio și video. De asemenea, harper observa ca, in timp ce din cauza vitezei se pot strecura mai multe greșeli in edițiile online, ele pot fi mult mai simplu și mai rapid reparate dupa identificare.

2.8.4 Influența Internetului asupra simțului de comunitate in randul jurnaliștilor

Jurnaliștii au inceput sa cosntruiasca diverse comunitați virtuale și sa comunice intr-un ritm imposibil de atins pana acum (Rheingold, 1994). In aceleași studii se remarca și o creștere a nivelului de mesaje informale pe care și le trimit jurnaliștii intre ei prin e-mail. Inainte de apariția Internetului in peisaj, oportunitațile jurnaliștilor de a-și manifesta spiritul de camaraderie se limitau la intalnirile fața in fața, conferințe, scrisori sau conversații telefonice. Dar nu toți indicatorii semnalau efecte pozitive. Partea negativa a concluziilor acestor studii consta in reacții exagerate la criticile facute pe e-mail de catre colegi, indisponibilitatea de a impartași know-how și intoleranța la noile tipuri de feed-back in general.

2.8.5 Influența asupra misiunii jurnalismului:

Un factor cheie din punct de vedere cultural este percepția jurnaliștilor asupra misiunii lor in societate și asupra rolului și funcției jurnalistului. Jurnalismul se pliaza pe diverse tradiții ale popoarelor in care s-a dezvoltat și, de asemenea, nu poate fi separat de contextul social in care se afla. Internetul insa, fiind un mediu internațional, nu ține cont de granițe sau de contexte sociale, așa ca influența lui nu poate decat sa atenueze dependența jurnalismului de orice caracteristici legate de proximitate. Cand un nou mediu, așa ca Internetul, e introdus in societate, creaza o noua piața pentru informații și idei. Astfel ca jurnaliștii sunt puși in fața unei dileme: trebuie sa continue cu rolurile și practicile de pana acum sau sa serveasca noii piețe și nevoi sociale. Printre noile roluri pe care și le pot asuma jurnaliștii in Era Digitala se numara moderatorii de discuții online, cei care se ocupa de update-uri rapide ale știrilor, redactor și designer in același timp sau investigator / detectiv online.

2.8.6 Influența asupra libajului jurnalistic

Datorita funcției cheie a limbajului in comunicarea jurnaliștilor, orice influența a Internetului asupra limbajului devine o influența importanta asupra jurnalismului. In prima faza noutațile s-au rezumat la introducerea de noi termeni, majoritatea din domeniul informatic, cum ar fi hacker, email, ftp, WWW, FAQ, HTML etc.

In 1996, revista Wired, una dintre cele mai relevante publicații de tehnologie din lume și deținatoarea primului website pe care s-a afișat un banner, a publicat cartea "Wired Style, Principles of English Usage in the Digital Age". Redactorii revistei au definit aici metodele prin care updateaza permanent stilul editorial al revistei in funcție de schimbarile limbajului folosit pe Internet. "Ca toate produsele new media, stilul Wired e organic, dinamic și evolueaza permanent" (Constance Hale, 1996). "Sensibilitatea noastra literara e un amestec ciudat de calitați: inteligenta dar frusta, cosmopolita dar urbana. Scriem pentru o comunitate foarte informata și consideram ca publicul nostru e familiarizat cu ezoterica subiectelor naostre. Suntem bucuroși sa impingem limitele limbajului și formelor editoriale. Aceasta carte reflecta fascinația noastra pentru lumile stiinței și tehnologiei și pentru limbajele care evolueaza din ele. Acest tip de jurnalism strivește noțiunea convenționala de reportaj. E plin de subiectivitate. Apreciem jurnaliștii care scriu cu inteligența și umor și iși exprima puternic parerile personale. Impersonalul monitor de computer pare sa invite la o conversație fara bariere care e in mod paradoxal mai prsonala" (Constance Hale, 1996).

Thomas Mandel și Gerard Van der Leun scriu in "Rules of the Net" in 1996 ca stilul impus de Internet "seamana cu scrisul dar nu e. seamana cu vorbitul dar nu e." Concluzia lor e ca in comunicarea onine trebuie folosit un libaj la obiect și cu un puternic punct de vedere. Trebuie sa atraga atenția sși sa o mențina - sau cititorul va face un clik pe alt link și va ieși de pe respectiva pagina. "Articolele scurte, concise sunt cele mai citite decat cele incarcate de date adiacente și de repere sau citate din articole precedene. Daca vrei un public mai larg, fii mai taios" (Thomas Mandel și Gerard Van der Leun, 1996).

Cunoștințele impartașite de cititor și de redactor formeaza un pod intre literele tiparite pe pagina și ințelesul și nuanțele cuvintelor. Criticul social E.D. Hirsch Jr. numește aceste conexiuni "limbaj cultural, contextul a ceea ce vorbim și citim". Concluzia lui e casm in Era Digitala, in aceasta cultur dominata de Internet, publicul a devenit foarte fragmentat. Nu se mai poate vorbi cu adiențe masive atat de simplu. In schimb a devenit convenabila discuția cu grupuri atent selectate, nișe, comunitați stranse, elite.

Razvan Exarhu, unul dintre cei mai apreciați oameni de radio din Romania și printre puținii care au avut incredere in construirea unui radio romanesc exclusiv online, spune in interviul de la pagina 38 ca "ninșele sunt ceea ce ne intereseaza. Pe ele ne bazam in programele noastre. Nu vorbim cu masele."

Fie ca le numim "elite" sau "subculturi", lumea de azi e plina de asfel de nișe, cu expertiza și pasiune foarte puternic pronunțate. Ele pot fi gasite in orice domeniu - de la surfing la sexualitate, de la arta la drepturile civile - și definesc noi legi, noi obiective, noi forme de arta și -mai ales - un nou limbaj.

2.8.7 Influențele asupra know-how-ului tehnologic al jurnaliștilor:

In noul context, sistemul de lucru cere o alfabetizare complet noua fața de cerințele de pana acum, ca rezultat al influenței Internetului. Jurnaliștii trebuie sa fie familiarizați cu jargonul computerelor și al Internetului, ceea ce le influențeaza și stilul editorial. Unii dintre ei au fost nevoiți sa invețe și o serie de procese tehnologice pentru a iși desfașura activitatea jurnalistica, de la administrarea unei casuțe de e-mail pana la editarea semi-profesionala in programele software in care se tiparea publicația.