Introducere intr-o istorie a presei

Introducere intr-o istorie a presei

Perspectiva abordarii domeniului presupune "ab initio" cateva precizari, necesare sublinieri pentru a motiva demersul sintetic, uneori schematic - argument pentru intentia noastra doar de introducere in istoria presei.

Diversitatea formelor jurnalistice a mass-media reclama o radiografiere in diacronie, subliniind astfel evolutia lor intr-o determinare contextuala generatoare de sensuri noi la fiecare investigare. Istoria presei este implicit istoria societatilor in ansamblu.

Profilul social, economic, cultural al unei epoci poate fi reconstituit din "arhivele cotidianului", ceea ce s-au dorit a fi si chiar au fost presa scrisa si presa audio-vizuala. Istoria presei plaseaza intr-un sistem axiologic si un altul evolutiv chiar viata presei. Cum intr-o abordare istorica a presei este necesar sa se cunoasca si "actorii" comunicarii, jurnalistii si publicul-tinta, inevitabil se va vorbi de pasiune si de orizont de asteptare, plasate pe o axa care are ca punct median produsul mediatic. Si ca in orice demers evaluativ se vor evidentia modelele. In cazul presei doua tipuri de modele intereseaza:

jurnalistul, reper intr-o ierarhie a personalitatilor de gen care a generat o schimbare sau a fost initiatorul si deschizatorul de drumuri, numele lui devenind simbol (Gutenberg, Marconi, Pulitzer);

jurnalistul - scriitor (sau scriitorul-jurnalist) care a fost vocea dominanta a timpului sau si care a performat un gen publicistic sau a creat o specie jurnalistica.

Prezenta scriitorilor in viata presei a fost o permanenta, istoria consemnand biografii de exceptie. Swift, Beaumarchais, Balzac, Cehov sau Dostoievski sunt doar cateva exemple celebre din literatura universala. Cultura romaneasca retine nume de prestigiu: de la Hasdeu la Eminescu, de la Camil Petrescu la Geo Bogza, de la Tudor Arghezi la Adrian Paunescu sau Octavian Paler.

Cele doua tipuri de discurs, publicistic si literar pot coexista in activitatea scriitorilor sau se pot genera reciproc, ocupand fiecare loc prioritar in activitatea jurnalistica sau scriitoriceasca. Inedite vor fi genurile "de frontiera" care se vor naste, gratie talentului si ingeniozitatii creatorilor. Romanul foileton, reportajul, tableta, pamfletul sunt doar cateva genuri care sunt de reperat inca din perioada de impunere a tiparului si sunt si astazi puncte de interes in presa informativa sau de atitudine, de tip magazin sau culturala. Definite la inceput ca maniere personale de abordare a discursului publicistic, genurile de frontiera vor deveni "piatra" de incercare pentru jurnalistii cu veleitati literare, ca si pentru scriitorii ce doresc sa se implice in viata presei.

Interferenta celor doua discursuri permite penetrarea in zone de mare atractivitate pentru un public -tinta divers, eterogen si numeros. Investigarea specificitatii si evolutia acestor genuri ofera camp deschis analizei universului literar si al mass-media. Este o oportunitate pentru tinerii comunicatori de a se documenta in doua domenii ce reclama cultura generala, iar cele doua modalitati de discurs prin interferenta conduc la potentarea creativitatii. Doua lumi ce par diferite, beletristica si jurnalismul, pot coexista fericit prin genuri "de frontiera" - camp lingvistic si estetic marcat de potentialitate. Acesta este punctul de interes poate cel mai apreciat de un tanar comunicator, dornic de a se manifesta creativ si in plan literar si in plan jurnalistic.

Revenind la istoria presei consideram necesar ca inainte de abordarea diacronica sa definim produsul mediatic in relatie contextuala si in raport cu destinatarul, precizandu-i rolurile si functiile generatoare de statutul mult invidiat de "a patra putere" in stat.