JURNALISMUL SOCIAL

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE JURNALISTICA

SPECIALIZAREA JURNALISM

Recenzie

Jurnalismul social, fundamentarea teoretica a unei specializari aparute deja in practica, serveste atit intereselor reporterului, cit si redactiei, orientindu-i pe cei care doresc sa lucreze in sectiile sociale ale institutiilor de presa. Cartea se adreseaza tinerilor jurnalisti care considera ca, dincolo de senzationalism, presa trebuie sa se concentreze asupra unor subiecte direct legate de viata de zi cu zi a individului si comunitatii. Datele din aceasta lucrare le permit sa integreze evenimentele pe care le urmaresc in fenomenele mai ample din societate, sa le inteleaga motivatia si sa le prognozeze evolutia.

Omoruruile si dezastrele acopera 40% din spatiul alocat stirilor de catre retelele locale de televiziune.Aceasta evolutie a pietei media din S.U.A a fost semnalata de William A. Hachten in lucrarea The troubles of journalism.Acritical look at what s right and wrong with the pres (2005) .El i-a gasit si cauzele: productia unui material filmat la locul faptei dureaza o ora,pe cand realizarea unei anchete despre cauzele criminalitatii ia cel putin o saptamana.Televiziunile se tabloidizeaza ,iar stirile in loc sa transmita informatii ,fac spectacol,pregatind audienta pentru show-urile adevarate ,care urmeaza in programul serii.Presa scrisa urmeaza acelasi sablon,inlocuind stirea clasica,verificata din trei surse si fidela principiilor invatate din manualul de jurnalism,cu infotainment-ul.Adica informatie light,amuzanta ,pozitiva care nusupara guvernele ori sponsorii si care,in cel mai bun caz,are valoare practica pentru citititor.Sau,cum spun americanii,se cauta news you can use.

Raportul Nieman,publicat in 1995,subliniaza ca distinctia intre stire si entertainment se estompeaza ,calitatea produselor media scade,propietarii fac presiuni pentru a obtine profit,iar publicul isi pierde din ce in ce mai mult increderea in presa.Varsta medie a celor ce lucreaza in presa din Statele unite a depasit 40ani.Nici satisfactia muncii la un ziar nu mai e ce a fost ,arata un studiu al Universitatii Indiana : doar 35% dintre redactori s-au declarat multumiti de slujba lor,jumatate fata de proportia de acum doua decenii.Jurnalististii au impresia ca lucreaza intr-o industrie aflata in delcin,ca minerii si se gandesc in primul rand la pensie ,nu in interesul public.Si de ce nu ai fi pesimisti ,daca observa ca numarul publicatiilor independente se reduce de la o zi la alta ,ca scad tirajele si publicitatea ,ca si interesul publicului pentru stirile serioase?Sau cand constata ca anchetele realizate cu riscuri si scrise cu talent se vand mai prost decat articolele care fac deliciul tabloidelor,raspunzand la intrebari de tipul:"Cum sa afli daca pisica ta e satanista?"

Increderea ar putea veni de la patroni:tirajele scad,dar profiturile din presa scrisa sunt,totusi,mai mari cu 12% decat media bursei.Ziarul este cautat de mai putini cumparatori,dar acestia sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru lectura preferata.The times folosea,in deceniul trecut,nu mai putin de 48 de editorialisti.Au aparut editoriale in sectiunile de sport,IT,sanatate,familie sau literatura.Televiziunile si dau seama ca scaderea calitatii stirilor reduce audienta ,astfel incat vor investi in pregatirea redactorilor sau editorilor,nu doar in salariile vedetelor .Se va reveni la motto-ul United Press: Get it first,but first get it right!

Care va fi insa evolutia presi din Romania?Fara doar si poate ,va urma tendintele din Occident.Deplasarea de la personal journalism la corporate newspaper a luat ceva timp.In 1990 ,in S.U.A erau 10 retele de ziar ,cu 32 de titluri ,abia atingand cota de 1% din piata.In 1960 cele 109 de retele de ziare acopereau 46% din piata.Iar concentrarea continua.Daca in 1987 existau 50 de corporatii media nationale,zece ani mai tarziu doar 20 supravietuiesc valului de fuziuni si achizitii.Si presa romaneasca se misca rapid in directia concentrarii.Vor rezista trusturile cu capital romanesc socului intrarii pe piata unica europeana,vor deveni partenere ale concernelor occidentae sau vor fi absorbite de acestea?

In Europa se constata o tendinta spre corporalizare si media-gigantism.Bertelsmann A.G a cumparat cateva mari edituri de carte in Germania.Berlusconi a construit in Italia un trust care acapareaza 42% din piata de publ;icitate si 16% din cea de print.Ziarele serioase au devenit doar o parte a unor companii-mamut de entertaiment.

Indiferent de structura patronatului ,uzinele mass-media vor trebui sa producapentru un public din ce in ce mai dificil.Revolutia mediilor de nisa,ce permit personalizarea extrema a mesajelor,ar putea schimba modul de a face presa in aceeasi masura in care societatea a fost modificata de revolutia industriala.Fluxul normal al clientilor media s-a fracturat:editorii stiau ca tinerii nu citesc ziare,dar asteptau ca acestia sa ajunga la maturitate,sa devina oamnei seriosi,abonati de gazeta.Cand noile generatii au refuzat acest model,ramanand fidele internetului sau televiziunii,echilibrul s-a rupt.Tot mai multi au vazut ca se poate trai si fara sa fii bine informat despre mersul lumii.Cei care si-au pastrat obisnuinta de a citi se imputineaza pe zi ce trece ,dar numarul cititorilor online nu atinge nivelul critic,pentru a putea transfera total presa pe internet.In Occident,publicul ii pune pe jurnalisti in aceeasi oala cu politicienii si avocatii,nu cu medicii sau profesorii.Oamenii cred ca presa este dirijata de interese ascunse,ca are o agenda proprie pe care incearca sa o impuna societatii.Ziaristii sunt asimilati elitelor,rupti de popor,fara conatct cu viata reala.

Chiar daca in Romania presa continua sa se afle in topul increderii declarate cu ocazia sondajelor de opinie,criticile incep sa se faca auzite sau vazute pe forumurile ziarelor.Tirajele scad,in ciuda cresterii numarului de titluri si a investitiilor masive in domeniu.Audientele televiziunilor se fragmenteaza ,iar fidelizarea publicului reprezinta un obiectiv tot mai greu de atins.

Presa anilor "90 avea argumente pentru a-i determina pe tineri sa intre in breasla.Industria nationala se dizintegra,banii erau topiti de inflatie,tirajele urcau pana la cer.Salariile jurnalistilor erau peste medie,iar posibilitatile de afrimare-nelimitate.Ingineri,medici,profesori- toti isi paraseau posturile din oraselele in care nu se intampla niciodata nimic pentru a se alatura freneziei din marile redactii nationale.Invatau sa scrie din mers,furand meserie de la colegii care intrasera in presa cu un an sau cu o luna inainte.Poate ca nu respectau regulile de constructie a lead-ului,care se predau in anul I de facultatile de profil ,dar aduceau in presa expertiza din domeniile in care avansasera.Nu de putine ori ,jurnalistii se dovedeau mai documentati si mai pregatiri decat ministrii pe care ii monitorizau.Diferite categorii profesionale isi regaseau in presa punctele de vedere ,exprimate de fostii colegi de serviciu,ajunsi ziaristi.Publicul simtea ca presa il reprezinta,ca ziaristul stie ce spune,intelege fenomenele din societate si le explica pe intelesul tuturor.Jurnalistii se bucurau de popularitate castigata; unii o transformau in capital politic,alaturandu-se administratiei ,altii paraseau presa pentru a lucra in relatii publice si comunicare la mari companii,iar vedetele ajungeau sa incaseze onorarii fabuloase de la posturile de televiziune.

Ce se gaseste astazi,in presa,un tanar aflat la inceputul carierei?La prima vedere ,oferta nu este prea tentanta.Tirajele si audientele scad,iar competitia e tot mai aspra.Salariile,cel putin la baza piramidei,sunt mai mici decat in banci sau in corporatii multinationale.Despre siguranta locului de munca nu se poate vorbi.Viata in redactii este dura ,proprietarii se scimba de la o zi la alta,la fel echipele de management si deci,,structura redactionala.Nu e timp sa inveti din greseli,iar colegii nu sunt dispusi sa intinda o mana de ajutor nou-venitilor,care le pot lua oricand locul.E drept ca tot mai multi jurnalisti sunt absolventi ai unor facultati de profil ,deci stiu sa scrie.

Ce sa scrie?Aceasta este alta problema!Fara o specializare bine delimitate ,sunt nevoiti sa investeasca timp si effort pentru a intelege domeniul pe care trebuie sa il acopere.Ei isi fac ,cu timpul relatii in zona respective,dar sunt greu acceptati de profesionisti ca fiind "de-ai lor".Articolele sunt realizate dupa toate regulile profesionale si reusesc sa convinga publicul ,dar nu si pe cei care cunosc,din interior,subiectul.Insumate ,aceste frustrari "de nisa"duc la concluzia generala ca presa este superficiala,cinica si preocupata doar de senzational.

Merita ,deci,sa intri in presa acum,candaceasta traverseaza un moment de criza?Cei care au prins deja acest microb nici nu isi pun astfel de intrebari.Cei care vad deja insa mass-media ca pe un loc de munca de unde pot iesi la pensie ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a risca.Tinerii care cauta o trambulina de lansare spre politica sau relatii publice inca mai pot folosi presa in acest scop.

Cei care vor sa isi construiasca o cariera in media au acum mai multe sanse decat in urma cu un deceniu.Presa"de patron",cu ierarhii incremenite in proiect,este inlocuita de o presa corporatista,ghidata de criteriul profitului,deci al performantei.Ca urmare,rulajul echipelor de management se accelereaza,permitand nou-venitilor sa avanseze mai rapid in schema.

Criza nu inseamna sfarsitul presei,ci impune reinventare ei.Asa cum generatia "90 s-a afirmat construind noile instituitii media din media postcomunista,tinerii care urmeaza astazi facultatea de journalism au sansa de a descoperi mediile de informare ale secolului XXI.Poate ca ei vor gasi cele mai potrivite "vehicule"pentru a duce informatia la consumatori,dar tot le va ramane de rezolvat problema identificarii cu publicurile-tinta.Tehnica jurnalistica si logica nu este de ajuns pentru a intelege un domeniu sau altul.Dimpotriva,el este un tip superficial,care suprinde rar esenta fenomenelor,greseste frecvent termenii si distorsioneaza mesajele.

Frustrarea publicurilor de nisa este cu atat mai periculoasa pentru jurnalisti cu cat presa specializata castiga tot mai mult teren.Solutia o reprezinta jurnalismului thematic,adica supraspecializarea redactorilor,pe care acestia o pot incepe inca din timpul facultatii.

Jurnalismul social ofera instrumente de analiza pentru mai multe domenii,ba chiar intra pe terenul unor alte sectii din redactie,cum ar fi sportul sau politica.Doar sondajele privind intentia de vot sunt cercetarile sociologice preferate de mass-media,iar violenta din tribune are mai putin de-a face cu alcatuirea echipei si mai mult cu fenomenele care se manifesta in societate.Redactorii care vor acoperi ministerele si agentiile de protectie sociala- de la munca la sanatate sau adoptii-,cei care vor avea acreditari la primarii si cei care isi vor lua informatiile din zona sindicala trebuie sa stie cum pot evalua aceste institutii.Cei care vor sa abordeze subiecte legate de viata de zi cu zi a comunitatii este bines a cunoasca studiile care au fost deja effectuate pe tema respectiva.Cercetatorii se concentreaza asupra unor fenomene cu impact social major,asa incat expertiza lor este utila jurnlistului.Cand acestuia I se pare ca a gasit o explicatie,dar abordarea sa difera de parerea cititorilor,;poate sa apara fenomenul de disonanta cognitive,ce determina publicul sa respinga articolul,autorul sau publicatia.Evident,nu se face un focus-grup sau un sondaj pentru fiecare subiect pe care il abordeaza presa,astfel incat jurnalistul sa afle ce crede sau cu ce se confrunta publicul.Dar pentru temele majore care preocupa societatea exista deja cercetari sociologice.

Aceasta carte incearca sa rezume cateva dintre studiile de profil,orientand jurnalistii care vor sa lucreze in sectiile social/societate ale institutiilor de presa.Primul capitol ofera o delimitare a domeniului,prezinta posibilitatilort acestei forme de journalism,precum si beneficiile pe care le au ziaristii care aleg aceasta specializare sau institutiile de presa care folosesc redactori specializati.In capitolul al doilea vom prezenta modul in care se intersecteaza principalele teme ale sociologiei si presei,iar capitolul al treilea va incerca sa edmonstreze ca instrumentele de cercetare sociologica pot fi folosite de jurnalisti.Se va putea constata ca intre ancheta sociologica sic ea jurnalistica exista multe puncte commune.Capcanele pe care le intend presei furnizorii acestor studii pot fi evitate ,dar se pot obtine si mai multe informatii,citind avizat rezultatele unui sondaj sau ale unui focus-grup.

Al patrulea capitol prezinta o zi de munca din viata unui "redactor de social",punand accentual pe identificarea unor noi surse de informatie si pe modul de cimentare a cotactelor,oferind sfaturi util pentru o ascensiune rapida in cariera.

Capitolul cinci,scris de conf.univ.dr. Mireille Radoi se ocupa de politicile publice,permitand cititorului sa le inteleaga ,sa le evalueze si sa anticipeze rezultatele lor.

In concluzie,cartea este adresata tinerilor jurnalisti care cred ca publicul este satul de sensationalism sau politica si doreste ca presa sa se concentreze asupra unor subiecte legate direct de viata de zi cu zi a individului si a cumunitatii.

De asemenea,ea se considera un ghid adresat jurnalistilor din zona locala,nevoiti sa acopere mai multe domenii din zona socialului.Datele din aceasta carte le permit reporterilor sa poata integra evenimentele pe care le urmaresc in fenomenele mai ample din societate,sa le inteleaga motivatia si sa le prognozeze evolutia.Aria de acoperire a celor care aleg specializari bine definite se ingusteaza.Supraspecializarea le permite insa abordari de profunzime ale subiectelor din domeniul lor de competenta.Calitatea materialelor de presa rezultate ii va face remarcati de public si le va confirma pozitia in cadrul redactiei.

Daca presa de maine va fi una alcatuita dintr-o multitudine de medii de nisa,atunci cei care practica jurnalismul specializat se vor afla in prima linie a acestei schimbari.

Oricum,ei sunt castigatori.Exista sute de jurnalisti care pot scrie sau relata despre o crima sau despre un dezastru ,dar foarte putini reusesc,sa explice cauzele criminalitatii.