Jurnalul
de dimineata, cotidianul
mult asteptat
Sfarsitul anului 1992 aduce
vestea mult asteptata. Un al doilea cotidian de limba romana apare la Oradea
(dupa ce initiativa Noii Gazete de Vest a
fost, din aceasta perspectiva, un fiasco), punand sub presiune redactia Crisanei. Jurnalul de dimineata este produsul unei echipe, dar, inainte de
toate, implinirea unei perseverente de care a dat dovada finantatorul Dorel
Puchianu, convins ca presa poate aduce bani, glorie si protectie. Invatand din
lectia amara a publicatiei condusa de Dumitru Chirila, Noua Gazeta de Vest fiind obligata dupa doar cateva numere sa se
disloce, din cotidian in saptamanal - invalidand, de fapt, proiectul - cu o
evidenta amprenta politica, omul de afaceri oradean va schimba tactica.
Ingenios si prudent, va face drumul invers. Jurnalul
de dimineata este un cotidian pus la punct dupa ce SC Medigraf SRL a editat,
mai bine de un an de zile, un saptamanal. Vest
expres nu a fost, propriu-zis, un laborator, un experiment din care a
evoluat cotidianul, dar a rodat oamenii. In plus, putini mai stiu ca Jurnalul de dimineata a avut un "aprod".
Doar cu o luna inainte de-a fi lansat pe piata, al doilea cotidian de limba
romana editat la Oradea a fost pregatit intr-un proiect numit Vest. Acesta a fost titlul
saptamanalului aparut doar in patru numere, anticipand evenimentul, dar, mai cu
seama, preparand cu multa atentie circumstantele si mediul redactional apt
pentru o astfel de initiativa temerara. Timp de aproape trei ani, libertatea de
expresie nu a fost temeiul suficient care sa permita aparitia, la Oradea, al
unui cotidian, altul decat cel mostenit de la vechiul regim. Logistica precara,
lipsa unor jurnalisti cu experienta si, mai ales, lipsa unor fonduri au amanat
poate prea mult ziua lansarii acestuia.
Primul numar din Vest apare pe 16 noiembrie. Poate parea ciudat (si chiar este) ca
editorul unui saptamanal sa forteze piata printr-un al doilea produs de acelasi
tip. Vest expres era in plina glorie,
condus fiind de Anca Popescu Ratiu, aparea vinerea si satisfacea gusturile unor
cititori excedati de prea multa politica. Vest,
cu aparitie lunea, a contrariat, de buna seama. In articolul programatic,
intitulat Sa dam Cezarului ce-i al
Cezarului, semnat "Redactia", se incearca o explicatie:
"Ziarul Vest porneste cu dumneavoastra, fideli cititori, in ideea ca intr-un
secol in care informatia este indispensabila, lipsa unei informari la timp
poate fi fatala. Iata de ce, ne grabim sa va intampinam dimineata, in prima zi
din saptamana, LUNI, veseli, cu zambetul pe buze, insotindu-va in drumul
d-voastra spre birou (eventual la o cafea) sau in intimitatea familiei". Miza
urma sa fie sportul, inceputul de saptamana fiind timpul ideal pentru a
radiografia competitiile din weekend sau a face cuvenitele comentarii. Putin
convingator, insa. Era evident ca oradenilor li se pregateste ceva, oricum, cu
mult mai mult decat o mai buna si mai rapida informare pe teme sportive .
Continutul noului saptamanal indica intentia echipei de-a face antrenamentele,
in priza directa, pentru un proiect mult mai ambitios. Nu lipsesc anchetele sau
interviurile, fie pe tema oarecum noua a drogurilor ,
fie pe cea, mult mai concreta a caldurii din apartamente, in prag de iarna .
Echipa era una numeroasa, condusa de Narcis Fekete, compusa, asa cum vom vedea,
din membrii casetei redactionale a viitorului cotidian .
La inceputul lunii decembrie, misterul se dezleaga. Chiar pe prima pagina, in
locul articolului de fond, este anuntata iminenta aparitie a cotidianului Jurnalul de dimineata .
Dupa o luna si jumatate de "vocalize", redactia saptamanalului Vest face pasul mult asteptat. Erau
coapte premisele aparitiei la Oradea a celui de al doilea saptamanal in limba
romana, primul tehnoredactat computerizat. Saptamanalul Vest avea misiunea precisa de-a elimina premisele unui nou esec. Va
fi, oare, misiunea indeplinita "intocmai si la timp"?
Primul numar al noului cotidian apare
marti, 22 decembrie. Asadar, la exact 3 ani de
la climaxul revoltei din decembrie 1989, care a provocat "schimbarea la fata" a
Romaniei. Emotiile, bunele intentii, o anume teama, entuziasmul si o
fraternitate ce parea indestructibila au insotit nasterea cotidianului. Lumea
inconjuratoare se anunta apetisanta, iar meseria de jurnalist o pasiune
devoratoare. Presa de elan isi mai
traia o data adolescenta, pe cat de tulbure, pe atat de angajat. Colectivul
redactional avea si nume noi, dar membrii cei mai importanti isi consumasera,
oarecum temerar, intr-o atmosfera mesianica si vaticinara, primele experiente
gazetaresti, functionand in redactii repauzate, devorate de interminabile
dispute interne si-un bovarism structural. Acesta este motivul pentru care noua
speranta avea o dimensiune ultimativa, de genul "acum ori niciodata!", decizia
de-a nu mai gafa intemeindu-se, rational, pe experientele triste deja
consumate.
Finalul de an avea, oricum, un iz de
fiesta, Craciunul si Revelionul consumand multe din energiile oradenilor. Cat
priveste intentia de marketing prin lansarea ziarului tocmai la timpul
sarbatorilor de iarna, aceasta a fost evidenta si bine tintita. Anul 1992
consemneaza doar 6 aparitii ale noului cotidian, tocmai datorita multelor zile nelucratoare.
Munca la ziar avea inca ceva din gustul ametitor al sampaniei ce-a curs la
cheful de dupa lansare si din avantul generat de faima ce se astepta a tasni,
triumfala, in viitorul imediat.
