O ispita a veacului XX - televizorul !?

O ispita a veacului XX - televizorul !?

"Voi lua cu mine in inima televizorul. Va iubesc." - insemnarile scolarului Genero Garcia, din New York, care s-a impuscat dupa ce tatal sau i-a interzis sa se uite la televizor. (Sunday Times, Londra, 20.02.1983).

Aceasta intamplare tragica ramane ca o intrebare provocatoare adresata societatii moderne cu privire la locul si importanta audiovizualului in viata omului de zi cu zi. Posedam noi un televizor sau televizorul ne poseda ? Raspunsul este mult mai dificil si necesita cunoasterea atat in domeniul telecomunicatiei cat si in domeniul psihosocial. Vom incerca sa schitam unele aspecte ale problemei in dorinta de a gasi un raspuns si o solutie plauzibile.

"Dintre mijloacele de comunicare in masa, impactul cel mai puternic il are in prezent televiziune. Aceasta se adreseaza simtului cel mai sensibil dar si cel mai coruptibil al omului, adica vazul. Prin ochi omul ia in primul rand contact cu lumea, cu realitatea exterioara. Nu intamplator Mantuitorul Hristos atrage atentia ca ochiul poate deveni "piatra de poticnire" (Mt 15,8; 18,9) facandu-se poarta de intrare pacatului, caci "daca ochiul tau e rau tot trupul tau va fi intunecat"(Mt. 6,23)" . Vorba populara afirma cu intelepciune: "Ochii sunt oglinda sufletului". De ce vazului i se acorda atata importanta ? Cercetarile stiintifice au stabilit ca, omul obtine pe calea simtului vizual 90% din intreaga informatie provenita prin mijlocirea celor cinci simturi. In plus, cantitatea de informatie retinuta pe calea vizuala dupa trei zile este de doua ori mai mare in comparatie cu memorarea prin auzire . Din aceasta cauza televiziunea poseda o putere efectiva de influentare asupra omului si societatii.

Vizionarea TV nu este un simplu obicei sau doar un mijloc de informare; ne asezam zilnic cateva ceasuri in fata televizorului, ne relaxam, aflam ce se mai intampla in lume si dupa aceea ne conti­nuam activitatea. Prin caracteristicile si intensitatea experientei, prin periodicitatea cu care intervine inca din primii ani ai vietii, privitul la televizor influenteaza in mod definitoriu viata omului contemporan. Oamenii ajung sa gandeasca, sa se comporte, sa se imbrace dupa cum le sugereaza televiziunea. O mare parte din modul de a fi al acestui om, din ideile, aspiratiile si sentimentele lui se datoreaza miilor de ore petrecute in fata celei pe care Martin Eslin o numeste "masina visarii".

Televiziunea, televizionarea sau mass-media in general reconstruiesc realitatea, configureaza un nou mediu de existenta si de constiinta pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi. Ca principalele mijloace ale promovarii nihilismului si culturii divertismentului, ele influenteaza in mod decisiv orizontul religios al omului contemporan. Cu siguranta, fara televizor si publicitate lumea nu ar fi aratat asa cum o vedem astazi. In mod cert, nu s-ar fi inaintat atat de mult in directia degradarii valorilor traditionale, a relatiilor personale si comunitare, a vietii de familie, a moralei sociale si individuale.

Aceasta uriasa influenta pe care o are televiziunea in viata omului modern explica volumul semnificativ de informatii pe care cartea de fata il aduce inaintea cititorilor. Au fost tratate atat problemele ridicate de tehnologia audio-video, de obiceiul vizionarii in sine, cat si cele ce vizeaza influenta mesajelor TV asupra modului de viata al oamenilor, asupra credintei acestora. S-a acordat o atentie deosebita mecanismelor care stau la baza efectului puternic al televiziunii, actiunii sale hipnotice, dependentei pe care o creeaza si a celor mai multe din procesele neuropsihologice, educa­tionale si culturale pe care televiziunea le pune in miscare .

Se impune moral afirmatia ca nu se doreste a critica sau stigmatiza televiziunea, ci de a intelege in ce consta efectul acesteia, care este modul cum actioneaza ea asupra creierului si a sufletului uman. Aceasta fidela radiografie a obiceiului vizionarii si a conse­cintelor sale este necesara atat pentru a putea fi contracarata actiunea televiziunii - cel mai persuasiv mijloc de comunicare din istoria lumii -, cat si pentru a putea fi gasit drumul de intoarcere la viata fireasca a omului fara televizor.

Renuntarea la televiziune nu este un lucru usor de realizat, caci imaginea video si cea publicitara au instalat o adevarata dictatura in spatiul public si privat al societatii moderne, au ajuns sa-l impresoare pe omul modern din toate partile, lasandu-i o libertate tot mai mica in a vedea si intelege lumea, neinfluentat de ele. De aceea efortul elibe­rarii de tirania mediatica trebuie sa fie corelat cu o buna cunoastere a fenomenelor si cu adoptarea unui mod de viata care sa asigure o minima imunitate. Altfel, evadarea din spatiul concentrationar al realitatii mediatice (televiziune, Internet), al constiintei globale va fi imposibila. Lipsit de cunostinte si de cre­dinta, omul contemporan devine cea mai usoara victima. El este invins inainte de a afla ca impotriva mintii si sufletului sau se duce un adevarat razboi sau ajunge sa fie facut prizonier si sa fie inrobit, desi cultura media il convinge ca este liber .

Multimea extraordinara a sistemelor de semnificatie implicate in lumea TV - limbaj verbal, expresie vocala, gestica, limbaj al trupului, decor -, viteza uriasa de schimbare a cadrelor, efectele tehnice in general ce bulverseaza atentia telespectatorului fac ca majoritatea informatiilor transmise prin televiziune sa aiba un impact subliminal, adica sa nu fie complet sau deloc constientizate de telespectator, desi ele patrund in mintea acestuia si sunt depozitate in memorie. De fapt, un om obisnuit poate vedea intr-un an mii de scene de violenta, sex, sange, imoralitate, etc. Unde pot duce toate acestea? Americanii se confrunta din plin cu efectele culturii si civilizatiei ultimelor 4 decenii de la ei. Copii de liceu pun mana pe arma si-si impusca profesorii. Sau profesori alaturi de elevi iau impreuna o priza de 'iarba' - marijuana. Totul a inceput cu Beattles sau cu muzica anilor '60. Atunci a avut loc la ei revolutia sexuala. De atunci familia nu mai are valoare, biserica nu mai are valoare, ci doar principiul: If you like it, just do it (,,Daca-ti place, fa-o'').

Acest efect eminamente subliminal al televiziunii este favorizat de inducerea in mintea telespectatorului, pe parcursul vizionarii, a unui ritm cerebral alfa. Dupa cum demonstreaza neuropsihologii Emery si Peper, intrarea intr-o stare semi-hipnotica atunci cand ochii sunt fixati pe ecran indica nu numai diminuarea cenzorului rational, a judecatii, ci si deschiderea portilor subconstientului si patrunderea necenzurata a mesajelor TV in adancul acestuia. Efectul subliminal al televiziunii explica de ce oamenii nu pot intelege ca prin simpla vizionare poate sa le fie inraurita, intr-o masura definitorie, existenta.[6]

Experientele unor psihiatri in acest domeniu certifica scot la iveala faptul ca intr-o experienta obisnuita, gandirea constienta, rationala are raga­zul si dispozitia de a analiza faptele sau evenimentele care intervin in viata cotidiana a omului. Toate acestea sunt primite in minte si, inainte ca ele sa ajunga in subconstient, sufera o anumita descifrare care permite o pozitionare, o raportare a mintii fata de ele, integrarea lor intr‑un anumit orizont de constiinta si ierarhizarea in ordinea priorita­tilor personale. Acestea vor primi o noua configuratie, fiind supuse interpretarii personale si astfel vor putea fi inscrise in memorie.

De asemenea, constiinta noastra poate dirija in mare masura modul sau gradul in care ne implicam afectiv in ceea ce ni se intampla in viata. Astfel ca, daca o experienta nu este semnificativa pentru viata noastra personala, implicarea emotionala va fi minima (de exemplu, vederea unui caine care alearga pe strada, a unei cladiri oarecare sau orice alt fapt cotidian). Daca experienta este negativa, ea poate fi refuzata, pentru a ne proteja emotional.

De exemplu, adesea, cand cineva ne vorbeste despre ceva neplacut, incepem sa ne gandim la altceva, astfel incat aproape ca nici nu auzim ce ni se spune. Iar daca experienta este pozitiva, atunci ne implicam sufleteste, emotional, deschizandu-ne, cum se spune, sufletul. Este cazul intalnirii unor prieteni buni, al petrecerii unor clipe frumoase cu cei din familie, cu persoanele iubite etc. Exista in om o tendinta inconstienta de a cenzura aproape toate experientele avute, pentru a nu lasa ca orice imagine si mesaj sa-i patrunda in minte sau in suflet fara a o analiza

In cazul televizorului, lucrurile stau cu totul altfel. Datorita vitezei mari cu care se succed imaginile, acestea reusesc sa se furiseze atat de repede in minte, ascunzandu-se in pliurile subconstientului, incat omul nu reuseste sa le cenzureze sau sa le organizeze in mod constient.

La uriasa forta de impresionare a subconstientului manifestata de televiziune contribuie inca doua fenomene. Primul este legat de apari­tia unei activitati corticale predominant alfa dupa numai 2 minute de vizionare, fenomen care se intensifica odata cu cresterea timpului alocat vizionarii. Ultimele studii arata ca deschiderea portilor subconstientului in favoarea trecerii mesajelor dinspre mintea constienta spre cea inconstienta se realizeaza proportional cu intensitatea undelor alfa din creier.

Studiile realizate de centrul de cercetare Sandy MacGregor demon­streaza ca "filtrul ce face legatura intre constient si subconstient - se pare ca sistemul reticular activator ascendent joaca un rol esential in acest proces - se deschide in momentul in care undele cerebrale trec din starea beta in starea alfa. Atunci este favo­rizata in mod deosebit inducerea unor transformari semnificative in lumea subconstientului, comunicarea unor mesaje capabile sa modeleze atitudinile si credintele individului."

In ceea ce priveste publicitatea, Televiziunea, desi mai agresiva decat Internetul la capitolul publicitate (reclamele domina ecranul, valorifica miscarea, animatia, culorile) este catalogata ca un mediu pasiv. Oamenii privesc la televizor pentru a se informa sau pentru divertisment. Privitorul nu are nici un control asupra continutului difuzat. Implicarea poate deveni activa daca privitorul schimba canalul, in cautarea unui alt anumit program, dar odata acesta gasit, vizionarea devine pasiva. Daca telespectatorul nu decide sa faca altceva in intervalul in care sunt difuzate reclamele, va sfarsi prin a le privi. Desi poate nu este direct interesat de ceea ce se desfasoara pe ecranul televizorului, atentia sa se mentine la un anumit nivel, care permite procesarea activa a informatiei, daca spotul se dovedeste destul de atragator sau stimulant. Din nou, avantajul consta in atentia redusa acordata in prima faza. Chiar daca marca pentru care se face reclama nu se afla in aria de interes a unui subiect, poate crea o anumita impresie asupra acestuia prin simplul fapt ca ii atrage atentia intr-un anumit fel. Chiar respingerea unui mesaj publicitar, care nu pare credibil, sau cu care un consumator nu este de acord, poate determina intiparirea acestuia in memorie.

Publicitatea apartine lumii industriale moderne si mai ales acelor tari care se dezvolta si devin mai industrializate. In trecut, cand un proprietar de magazin sau un vanzator nu trebuia decat sa-si prezinte marfa trecatorilor, cu greu putem spune ca exista publicitate. Unele din cele mai primitive forme de publicitate au fost semnul cu numele unui hotel, sticluta cu lichid colorat a farmacistului ce se afla in fata farmaciei sau roata expusa in fata atelierului unui fierar, iar unele dintre ele au supravietuit chiar si pana astazi. Pentru web si presa scrisa contextul difera in mod substantial. Aici, mesajul publicitar este procesat in mod activ, de la bun inceput. Cei care citesc un ziar sau continutul unui site sunt in cautarea unor informatii relevante. Continutul nu este transmis, el trebuie cautat in mod deliberat. Reclama este incadrata in context si este procesata odata cu acesta. Aceasta implicare activa se poate extinde si asupra reclamei, mai ales daca mesajul este relevant pentru utilizator. De exemplu, daca un utilizator, interesat de inchirierea unui automobil, viziteaza site-ul Expedia.com, si aici intalneste o reclama la acest tip de serviciu, este foarte probabil sa o acceseze, pentru ca mesajul acesteia este relevant pentru el.

In aceasta perspectiva, televiziunea se vadeste a fi un instrument ideal pentru modelarea subconstientului, caci pe parcursul vizionarii spectrul undelor cerebrale se muta dinspre frecventa inalta a undelor beta catre cea a undelor alfa, timp in care o cantitate uriasa de informatie este transmisa si inscrisa in memorie. Aceasta este cea mai buna explicatie a influentei deosebite pe care televiziunea o are in modelarea gandirii si a comportamentului indivizilor.

O alta trasatura a televiziunii actuale este ideologia directului. Multe din informatii se difuzeaza de la fata locului in direct, ceea ce reduce timpul de analiza a evenimentului de catre jurnalist, favorizeaza omisiuni sau strecurarea erorilor in astfel de reportaje si promoveaza cultul senzationalului: "televiziunea urmareste crearea imaginarului confortabil, schimba sensul realitatii inlocuind-o cu fictiunea, ne ofera o lume iluzorie in care trairea placerii suprima responsabilitatea, ne ofera placerea consensului general prin intoarcerea la un anumit primitivism si placere stabilitatii in ambianta de iluzii prin iesirea din realitate. In acest sens serialele au un rol important in a ne mentine intr-o realitate iluzorie dar stabila, oferindu-ne si modele de comportament" . Inca un principiu care caracterizeaza televiziunea este cel al divertismentului. "Problema esentiala nu este aceea ca televiziunea ne ofera divertisment, ci ca ea trateaza toate subiectele in forma divertismentului. ( . ) Aceasta inseamna ca divertismentul devine supra-ideologia oricarui discurs al televiziunii" .

"Televiziunea urmareste crearea imaginarului confortabil, schimba sensul realitatii inlocuind-o cu fictiunea, ne ofera o lume iluzorie in care trairea placerii suprima responsabilitatea, ne ofera placerea consensului general prin intoarcerea la un anumit primitivism si placere stabilitatii in ambianta de iluzii prin iesirea din realitate. In acest sens serialele au un rol important in a ne mentine intr-o realitate iluzorie dar stabila, oferindu-ne si modele de comportament" .

Televiziunea prin emisiunile sale propaga ideologia secularizata a societatii moderne care sustine libertismul si relativarea valorilor . Pe micile ecrane "e cultivat prototipul femeii defeminizate, grosolane, fara rusine, delicatete si gingasie" . Nu exista un film fara momente erotice si sexuale. Dragostea dintre barbat si femeie este redusa numai la sexualitate.

Dar latura imorala si desacralizatoare a productiilor cinematografice avea sa se propage tot mai mult incepand cu anul 1973, cand din randul productiilor holywood-iene de duzina apare in varianta de cinema un ,,musical'' rock blasfemiator raportat la personalitatea sacra a Mantuitorului Iisus Hristos intitulat ,,Jesus Christ Superstar'', in care se prezenta in mod trivial si ironic un ,,Jesus'' stapanit numai de placeri lumesti. Iar cu filmul 'Ultimile ispite ale lui Hristos', aparut in 1988 in regia lui Martin Scorsese, omenirea atinge apogeul regresului moral si spiritual.

De un succes crescut in ultimii ani se bucura printre alte filmele de actiuni, de violenta verbala, sociala ori psihologica unde se propaga egocentrismul individual si cultul puterii. Scopul acestor filme, in viziunea unor cercetatori, este de a determina eliberarea omului, pe calea virtuala, de emotiile negative. Insa practica vietii demonstreaza ca omul dupa consumarea acestor produse devine mai violent, dornic de actiune si de identificare cu personajele preferate. La fel de eronata este concluzia unor "specialisti" din domeniu, care afirma ca televizorul constituie un factor de comuniune care aduna membrii familiei in fata lui. Este arhicunoscut faptul ca televizorul este un mare devorator de timp. Omul petrece, in medie, cam 5-7 ore pe zi in fata televizorului, de multe ori neglijand datoriile sale casnice si mai ales cele spirituale. In Romania, 85% din populatie vizioneaza programele TV de mai multe ori pe saptamana si abia 6% mai rar.

"Specialistii vorbesc de un adevarat efect hipnotic pe care televizorul il are asupra privitorului. In orice caz este clar ca televiziunea creeaza dependenta, comportandu-se ca un adevarat drog. Atitudinea omului fata de ea devine de multe ori vicioasa: realizeaza nocivitatea, o uraste si totusi se lasa prada ei de buna voie" . Este relevant din acest punct de vedere cazul lui Andrew Thomas, un tanar de 27 de ani, care in dimineata zilei de 18 aprilie 1997 a fost gasit mort in fata televizorului, dupa ce urmarise timp de 14 ore, neintrerupt, programele de televiziune. Medicii nu au identificat nici un semn patologic pentru a explica decesul subit al lui Andrew Thomas. Verdictul lor a fost moarte prin cauze naturale (The Daily Telegraph, 19.04.1997) .

Nu stim daca excesul vizionarii televizorului i-a cauzat moartea, cert este ca acest tanar a murit in fata televizorului, singur, in afara celor din familie si a prietenilor, fara posibilitate de a cere un ajutor sau a-si lua ramas bun de la cei dragi inainte de a trece la cele vesnice. E un exemplu al mortii omului modern, o moarte sinistra a omului izolat in singuratate de diferite mijloace de comunicare. E un paradox tragic, dar creat de gandirea secularizata, o gandire singuratica, izolata de Dumnezeu.

In cazul copiilor, televizorul poate constitui o adevarata dilema pentru parinti; Un motiv pentru aceasta corelatie poate fi ca abilitatile verbale nu pot fi insusite in copilaria mica fara comunicarea individualizata dintre copil si adult. Un alt motiv ar fi ca TV-ul reduce comunicarea sociala, care, asa cum stim, este esentiala pentru sporirea abilitatilor sociale pe care trebuie sa le dezvolte copiii.Un copil care intra in clasa I fara a avea abilitatile de interactiune dezvoltate prin jocul cu alti copii poate sa nu fie capabil sa invete la fel de bine de la profesor sau de la alti elevi.

Copilul in fata televizorului nu are parte de experienta obis­nuita a limbajului, de stimularea dialogica a gandirii si reflectiei pe care parin­tii, bunicii sau mediul uman, in general, le ofera. Stimuli vizuali si auditivi perceputi in fata micului ecran sunt atat de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, incat depasesc capacitatea creierului de a-i controla iar efectul inevitabil va fi inhibarea unor importante procese mentale .

Copiii se obisnuiesc de la televizor sa nu mai doreasca sa inteleaga ce se intampla in lumea care-i inconjoara. Se multumesc doar cu senzatiile. Experienta vizionarii TV nu este una a spatiului si a timpului real, a distantelor si a duratelor reale, ci a unora virtuale, sugerate sau doar simulate in interiorul lumii televizualului .

Cercetarile de data mai recenta asupra influentei televiziunii in aparitia si dezvoltarea sindromului ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder - inseamna Deficit de Atentie/Tulburare si se refera la una din cele mai frecvente afectiuni comportamnetale intalnite la copii si adolescenti), la tinerii noii generatii identifica doua modalitati diferite in care televiziunea contribuie la producerea acestei afectiuni. Prima vizeaza insasi tehnologia video, impactul acesteia asupra mintii umane. Este suficient ca o persoana sa se uite cateva ceasuri zilnic la televizor (lucru valabil si pentru calculator, mai putin atunci cand este utilizat pentru scris si citit, insa cu mult mai mult in cazul Internetului si a jocurilor video), pentru ca dupa cativa ani sa creasca semnificativ probabilitatea aparitiei manifestarilor ADHD. Cea de a doua modalitate este legata de continutul programelor TV. Aceasta influenta ar putea fi, teoretic, evitata prin eliminarea din programele TV a mesajelor care pot genera aceasta afectiune. In realitate insa, acest lucru este imposibil in contextul in care insasi natura comunicarii audio-video favori­zeaza acest tip de mesaje.[18]

Cum putem sfatui parintii, data fiind aceasta stare de lucruri? Unii profesionisti recomanda absenta vizionarii TV, mai ales in cazul prescolarilor. Altii sugereaza ca parintii sa vizioneze emisiunile impreuna cu copiii lor, astfel incat sa personalizeze invatarea la programele educationale si sa critice sau sa cenzureze continutul emisiunilor non-educative. Multi parinti au gasit mai facil sa impuna o regula simpla - de ex., doar o ora de TV pe zi, sau numai inainte de cina, sau numai sambata - decat sa incerce sa interzica complet vizionarea TV sau sa cenzureze fiecare program. Desi nu exista un consens clar privind modul cum ar trebui parintii sa controleze vizionarea TV, un lucru este cert: nici un psiholog care a studiat efectele televiziunii asupra copilului nu este de parere ca parintii sa le permite prescolarilor sa vizioneze orice, oricand.

"Fara a fi un lucru in sine atata timp cat se margineste la transmiterea unor informatii, televiziunea devine nociva atunci cand il departeaza pe om de Dumnezeu, cu atat mai mult atunci cand un post TV incearca sa se impuna ca un adevarat idol pretinzand nu admiratie ci adorare, adecvare launtrica totala la ideile pe care le propune in mod sistematic (castigul imediat, satisfactia imediata, iluzia bunastarii ivite rapid, placerea in care ne complace sa visam uitand de situatia reala) si urmarind modelarea unei intregi generatii in acest sens . "

Televiziunea are cel mai puternic impact asupra gandirii si comportamentului copiilor si adolescentilor care, neavand puterea discernamantului, preiau necritic tot ceea ce li se transmite. "Majoritatea copiilor, desi cauta si divertismentul, privesc la televizor pentru ca doresc sa inteleaga lumea. Continutul programelor de la televiziune influenteaza profund atitudinile, credintele si actiunile copiilor. Sute de studii realizate din anii 1960 concorda, in majoritate, asupra faptului ca, indiferent de sex, copiii ce privesc mult la televizor sunt mai agresivi decat cei ce nu se uita des. Televiziunea nu ii informeaza pe copii asupra lumii, ci ii dezinformeaza" .

"In perioada prescolara, copilului i se ofera programe de desene animate cu eroi violenti si razboinici lipsiti de calitati afective, singura problema ramanand lupta dintre bine si rau, binele invingand, gratie unor tehnici de lupta supraavansate, robotizand cunostintele micilor telespectatori. In perioada scolara, elevul trebuie sa faca fata valului de violenta si extravaganta sexuala, drogurilor si modalitatilor de sfidare a legii, oferite permanent de filmele si emisiunile diferitelor televiziuni, ce se trec in a le prezenta, facandu-l insensibil la suferinta si exploatarea umana, astfel incat si cele mai oribile evenimente pot fi acceptate ca parte a "distractiei" zilnice din fata micului ecran. Gasim in grilele programelor de televiziune tot felul de emisiuni dedicate practicilor yoga, meditatiei transcendentale, explicarea magiei, nemaivorbind de astrologie si horoscop prezentate in fiecare dimineata. Invitatii acestor emisiuni "paranormale" (mai bine zis nenormale) sunt diferiti vrajitori, magi, "clarvazatori", "conducatori spirituali", soli ai extraterestrilor si alti escroci care incearca sa "ilumineze" poporul roman si sa-l "elibereze din robia ignorantei impusa de Biserica Ortodoxa". Acest surogat de asa-zisa spiritualitate progresista, este prezentat de televiziunea romaneasca in fata copiilor si tineretului ca o alternativa in alegerea reperelor pentru viata spirituala, astfel departandu-i de adevarata spiritualitate si comuniune cu Iisus Hristos.

Vidul spiritual din sufletele tinerilor determinat de noile oferte religioase si de surogatele culturii moderne explica de asemenea proliferarea atitudinilor si modurilor de viata nihiliste (ex: ,,gothic'' sau mult ,,nelinistita'' generatie emo) si totalitare, numarul carora creste in intreaga lume si se face simtit tot mai mult in Romania.

"Ca alternative la situatia data trebuie sa gasim valorile eterne care leaga intre ele traditionalele institutii educative: familia, Biserica, scoala, in vederea cooperarii lor, astfel incat sa se poata face fata la noile conjuncturi sociale si sa se ofere o instruire care sa dea caractere morale, demne de a fi respectate . " . De aceea, in familie, parintii trebuie sa selecteze cu multa atentie programele de televiziune urmarite de copii, insa fara a le impune o emisiune sau alta, ci explicand argumentat partile bune sau rele ale unei emisiuni sau ale unui film. Se cere un dialog permanent intre parinti si copii in vederea stabilirii unor valori morale, si a unei viziuni cat mai reale asupra lumii. Sa nu subestimam capacitatea de inteligenta si de intelegere a copiilor contemporani; chiar si la varsta de cinci ani, copiii sunt capabili de abordare serioasa a acestor probleme. La randul sau, scoala este datoare sa promoveze o instruire analitica si sistematica tinand cont de valorile existential autentice, sa se ocupe nu numai de informare, ci si de formarea viitorilor cetateni, capabili de reala comunicare si comuniune sociala. Toate aceste eforturi vor avea efect corespunzator numai in spatiul spiritualitatii crestine- Biserica. Numai Biserica poate cu adevarat oferi modelul cel mai sublim de a fi om in Persoana Mantuitorului Iisus Hristos, Dumnezeu - Omul.

"Familia, Biserica si scoala, trebuie sa formeze o unitate spirituala patrunsa de prezenta vie, sustinatoare si sfintitoare a Sfantului Duh care sa garanteze formarea constiintei intime si responsabile a fratietatii si comuniunii reciproce a persoanelor, in care fiecare da celuilalt iubirea si ascultarea, care te fac sa fii om, biruind egoismul cu legea supremei iubiri" .

Este evident ca problemele legate de locul si rolul televiziunii in sfera sociala si impactul ei asupra gandirii si comportamentului uman sunt multiple si cu implicatii complexe. Din cateva aspecte importante prezentate in acest capitol putem trage urmatoarele concluzii privind relatia omul - televizorul :

1) Sintagma "mijloacele sunt mesaje" este cea mai evidenta in cazul telecomunicatiei, unde forma primeaza si determina continutul. Televiziunea se adreseaza senzatiilor si evenimentelor in detrimentul partii rationale, a sufletului, ceea ce promoveaza o mediocritate intelectuala si lipsa imaginatiei. Prin forma sa specifica, televiziunea impune un anumit fel de informatie, legat de imagine si spectacol. Ea nu lasa loc interpretarii din partea publicului, toata teleproductia este bine regizata, incat orice informatie este insotita de simboluri si semne sugestive de interpretare.

2) Datorita tehnicii sale specifice, televiziunea este mult mai potrivita pentru a exprima ura, teama, gelozia, dorinta, violenta. Aceste emotii pierd foarte putin din informatia pe care o contin, atunci cand sunt prezentate prin imagini televizate. Pe de alta parte, sentimentele de pace sufleteasca, linistea sau bucuria sunt aproape imposibil de redat prin imaginile TV. De aceea televiziunea in mod inevitabil moduleaza sau distorsioneaza mesajul . Tot din aceasta cauza, filmele cele mai numeroase sunt cele de actiune si violenta, iar majoritatea emisiunilor au un caracter de show (spectacol). Tot ce nu cuprinde aceste doua principii - actiune si show, este marginalizat si desconsiderat.

3) Televiziunea, prin amploarea si cultul imaginii, tinde sa ia, daca nu locul lui Dumnezeu, atunci cu siguranta locul icoanei. Omul telefil se trezeste in fata televizorului si se culca in fata lui nu conectandu-l sau deconectandu-l, ci conectandu-se la el sau deconectandu-se de el. In locul ingenuncherii in fata icoanei, omul modern se tranteste in fata televizorului. Crestinul in fata icoanei are ceva de spus, insa telespectatorul a pierdut aceasta capacitate. Efectul hipnotic pe care televizorul il are asupra privitorului se aseamana mult cu cel exersat de sarpe asupra victimei sale. Insa, cel mai mare rau al televiziunii este departarea omului de la Dumnezeu.

4) Televiziunea ca institutie in sine nu este rea si periculoasa, periculos este modul brutal, neselectiv, necontrolat si tendinta cu care propaga cultura secularizata. Victimele cele mai numeroase ale acestui mod pagan de comunicare sunt copiii nevinovati si inocenti care in fata televizorului devin, incet dar sigur, neascultatori, violenti, libertini si perversi. Nu putem copiilor interzice complet privirea televizorului, deoarece aceasta ar deveni "fructul oprit", dar mult ravnit, insa ii putem dezvolta simtul critic bazat pe valorile morale a credintei crestine. Televiziunea, televizorul sunt instrumentele specifice unui mijloc de comunicare, sunt doar instrumente, care pot produce un rau sau un bine in dependenta de cei care il manuiesc. Tehnica copiaza fidel starea, evolutia, dorintele, aspiratiile oamenilor si societatii intregi care o folosesc. Daca este vorba de remedierea sferei mass-media, in special celei telecomunicationale, nu o putem face fara transfigurarea si inaltarea catre Absolut al sufletului omenesc, care este creatorul si manipulatorul tehnicii de comunicare.