O perspectiva istorica a dezvoltarii comunicarii de masa

O perspectiva istorica a dezvoltarii comunicarii de masa

Intreaga istorie a comunicarii umane este o istorie a probelor in cautarea metodelor si mijloacelor eficiente pentru implinirea celei mai profunde si mai importante nevoi fiintiale care a fost, este si va ramane pana la sfarsitul veacurilor impartasirea trairilor, gandurilor si aspiratiilor prin comunicare. Avand o fiinta bipolara, alcatuita din spirit si materie, omul simte nevoia de a confrunta timpul si spatiul care il inlantuie de cele telurice, pentru a afirma eternitatea din sufletul sau. De aceea, istoria comunicarii umane este o istorie a cuceririi si sfidarii timpului si spatiului de catre om, care tinde spre comunicare si comuniune cu Ziditorul sau.

Prima victorie a omului asupra timpului a fost inventarea scrisului, prin care se asigura perenitatea cuvantului. "In jurul anului 4000 i.H., apar primele inscriptii carora li se pot asocia anumite semnificatii, in Mesopotamia si Egipt. Majoritatea erau desene unidimensionare pictate sau gravate pe peretii constructiilor sau pe alte suprafete similare. Cu aproximativ 2500 de ani i.H., egiptenii au descoperit o metoda de a obtine un fel de hartie rezistenta din papirus. In comparatie cu piatra, papirusul era extrem de usor" . Aceasta descoperire a facilitat raspandirea si inflorirea scrisului, care din sfera sacramentala s-a mutat in sfera publica. Aparitia scrisului nu a fost apreciata in unanimitate de catre antici ca un progres; unii considerau si nu fara motive ca scrisul va aduce un regres intelectual: "Caci scrisul va aduce cu sine uitarea in sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le tinerea de minte; punandu-si credinta in scris; oamenii isi vor aminti dinafara, cu ajutorul unor icoane straine, si nu din launtru, prin cazna proprie" (Platon, Phaidros, p.142-143, dupa traducerea in limba romana de Gabriel Liiceanu). O atitudine similara o gasim si la Sf. Ioan Gura de Aur, care in introducere la Omniile sale la Evanghelia dupa Sf. Apostol Matei mentioneaza ca Dumnezeu a permis fixarea Istoriei Sfinte prin scris din cauza slabiciunilor omenesti. Insa pentru Origen, Scriptura, cuvantul scris este o forma a prezentei lui Hristos. Cuvantul scris urmeaza modelul Dumnezeului intrupat. Putem vorbi chiar de o chinoza a cuvantului verbal care se intrupeaza intr-o carte.

Raspandirea scrisului a evoluat pe masura dezvoltarii societatii antice. S-a simtit nevoia unei tehnici noi de multiplicare a cartilor existente. Scribii copiatori nu faceau fata cererii, de aceea s-a cautat alta forma si un alt mijloc de multiplicare. Pentru prima data tehnica imprimarii a fost folosita de chinezi la tiparirea Diamond Sutra, prima carte din lume, in anul 800 d.H.. Abia in anul 1455, in Europa a aparut tiparul, inventat de un obscur aurar din Mainz (Germania), Johann Gutenberg . Datorita acestei inventii cartea a devenit un produs public cu o larga circulatie ce a inaugurat Epoca Renasterii si a deschis larg usile pentru promovarea educatiei populatiei din clasa de mijloc.

Dezvoltarea tiparului a condus in perspectiva la aparitia presei cu care se traverseaza "frontiera comunicarii de masa". "In secolul al XVI - lea . guvernul venetian tiparea o mica foaie de stiri care putea fi cumparata cu o gazeta (o moneda micuta). Cuvantul "gazeta", folosit pentru ziare, s-a pastrat pana in zilele noastre. Un produs mai aproape de ideea noastra de ziar a aparut la inceputul anilor 1600, in Germania. Primul ziar de masa "The New York Sun" a luat fiinta la 3 septembrie 1833, fiind editat de Benjamin H. Day, un tipograf neinsemnat din New York. Numai in sase luni tirajul ziarului s-a ridicat la 8000 de exemplare zilnic" . Ziarul de mase s-a bucurat de un mare succes si peste foarte putin timp s-a raspandit in foarte multe parti ale lumii. Apogeul presei a fost atins in perioada ultimului deceniu al secolului XIX. Dupa 1920, din cauza altor forme mass-media (radioul, cinema si televiziunea), tirajul presei scrise s-a diminuat. Cu toate acestea, ziarul ofera anumite servicii si satisfactii unice, de aceea credem ca in viitor presa scrisa v-a supravietui pe piata consumului mediatic, dar cu o reducere semnificativa a sectorului de piata .

In istoria cuceririi spatiului de catre om, ideea comunicarii la distanta este foarte veche. "Potrivit legendei, vestea caderii Troiei a fost anuntata in chiar noaptea victoriei la o distanta de cca. 500 de kilometri cu ajutorul focurilor aprinse pe inaltimi. ( . ) Cunoscuta expresie romaneasca "a da sfara in tara" atesta folosirea sa si pe la noi, sfara fiind fumul intunecos prin arderea unor materii grase ce serveau drept mijloc de a avertiza populatia asupra pericolului unei invazii iminente" .

. In 1690, fizicianul francez Guillaume Amontons realizeaza la Paris, in gradina Luxembourg o prima experienta de comunicare la distanta prin semnalizatori, folosind un limbaj codificat. Acest sistem de comunicare a fost numit telegraf optic. In 1790, Claude Chappe, un tanar fizician a repus ideea telegrafului optic si, cu ajutorul guvernului francez, a creat primele linii telegrafice capabile sa transmita diferite mesaje in mai multe orase din Franta. Dupa o scurta dezvoltare pe care a cunoscut-o in Franta si alte tari europene, telegraful optic a iesit din circulatie in anul 1850, fiind inlocuit cu telegraful electric[6]. La randul sau telegraful electric nu are propriu zis un inventator. La aparitia lui au contribuit mai multi inventatori, dintre care amintim Francis Ronalds Ampère, William Cooke, Samuel Morse, William Alexander, etc.. Aproape in acelasi timp acesti inventatori isi breveteaza inventiile lor. "Cooke si Wheatstone in 1837 au brevetat aparatul de telegraf electric la Londra, un alt model construit independent de Davy a fost brevetat in 1833 tot la Londra. Tot atunci William Alexander isi breveteaza aparatul in Scotia. ( . ) Samuel Morse isi breveteaza aparatul sau la Paris (1838) si la Washington (1840)[7]. Ultimul, este inventator nu numai al aparatului ci si a limbajului codificat, utilizat mai tarziu de telegraful electric si de cel fara fir, care ii poarta numele - alfabetul morse. In S.U.A., prima linie interurbana intre orasele Washington si Baltimore a fost instalata in 1844, de catre Samuel Morse. Cincisprezece ani mai tarziu, New York-ul a fost legat prin telegraf electric de San Francisco. In Europa, legatura intre Anglia si Franta a fost instalata in 1850. Opt ani mai tarziu, a fost montat primul cablu transatlantic, iar in 1860, o alta legatura uneste Londra cu Indiile . In Romania inca de la inceputul anului 1853 Iasii erau legati telefonic prin Cernauti si Viena cu toate capitalele Europei .

Odata cu descoperirile undelor electromagnetice pe cale teoretica de catre matematicianul englez, James Maxwell, si fizicianul german Heinrich Hertz, pe cale experimentala a fost posibila proiectarea telegrafului fara fir. In 1894 inventatorul Marconi a construit si a experimentat pentru prima data un dispozitiv pentru transmiterea si receptarea acestor unde. Inventia a fost brevetata la Londra si la sfarsitul anului 1902, saptezeci de nave comerciale britanice au fost echipate cu aparatura radio. La sfarsitul anului 1901, Marconi a reusit sa transmita peste Atlantic un foarte scurt mesaj telegrafic: "s". Abia peste sase ani, in 1907 s-a realizat transmiterea eficienta a telegramelor dincolo de Atlantic, ceea ce a condus la crearea retelei intercontinentale, cu organizarea serviciului regulat de telegrafie intre Europa, S.U.A. si Australia . "La Constanta o statie TFF cu raza de actiune de cca. 600 de km a functionat inca din 1905 ca dispecerat de urmarire a tuturor miscarilor de nave din Marea Neagra" .

De la inventarea telegrafului fara fir pana la inventarea radioului a fost numai un pas. Cercetatorul american Lee De Forest a descoperit in 1906 trioda, un element care permite detectarea mai buna din punct de vedere calitativ a undelor electromagnetice. Descoperirea triodei joaca un rol fundamental in dezvoltarea radioului si a telecomunicatiei. Prima incercare reusita de transmisie radiofonica a fost realizata de un inventator american, Fessenden, la sfarsitul anului 1906. putin mai tarziu, in ianuarie 1910, De Forest a difuzat in direct de la Metropolitan Opera, un spectacol avandu-l pe Caruso cap de afis. De Forest a realizat, de asemenea, radiojurnale, prezentand in direct, rezultatele alegerilor prezidentiale din Statele Unite. Cu toate acestea, in lipsa unei difuzari pe scara larga a receptorilor (trioda nu fusese inca industrializata), dar mai ales in lipsa unei modalitati de plata a programelor de radio, experientele sale au fost marginalizate timp de zece ani. Abia in 1920 a inceput dezvoltarea radiodifuziunii datorita primului razboi mondial care a condus la industrializarea telegrafului fara fir si amatorilor care prin contributia lor au transformat radiodifuziunea intr-un mijloc de comunicare in masa. De exemplu, in noiembrie 1922, in S.U.A., nu existau decat cinci statii, incepand cu decembrie in timp de opt luni s-au infiintat 450 de statii noi. Pe plan economic existenta lor a fost asigurata de publicitate .

"In Romania, primele experimente radiofonice au loc in 1925 in cadrul Institutului electronic al Universitatii din Bucuresti ( . ) Societatea Romana de Radiodifuziune se infiinteaza in martie 1928, sub denumirea initiala de Societatea de Difuziune Radiotelefonica din Romania. Dupa un numar de experimente intreprinse in anul urmator, din iulie 1930 intra in functiune la Baneasa primul post de emisie romanesc, "Radio Bucuresti" .

Un alt mijloc de comunicare care foloseste sunetul este fonograful. Prima realizare tehnica a fonografului i se datoreaza lui Léon Scott de Martinville. In 1857, el a construit un dispozitiv de inregistrare grafica a sunetului. Aparatul la care vor lucra in acelasi timp, 20 de ani mai tarziu, Thomas Edison in Statele Unite si Charles Cros in Franta, va primi inca o functionalitate: restituirea inregistrarii. Dupa ce a fost folosit in diferite scopuri profesionale, in 1894, Edison se hotaraste sa comercializeze fonograful ca instrument de divertisment. In istoria aparatelor de comunicare acest eveniment a constituit o placa turnanta importanta. Pentru prima data, un dispozitiv de comunicare este folosit pentru divertisment si in sfera vietii particulare. In 1895, apare primul fonograf casnic in America. Patrunderea acestui aparat in camine se face rapid. In 1900 in Statele Unite, erau in jur de 500.000 de aparate, in 1910, 2,5 milioane, iar in 1920, 12 milioane. Potrivit presei acelor timpuri fonograful la devenit primul mijloc de comunicare in masa[14].

Cel mai reprezentativ mijloc de comunicare cu care suntem familiarizati in viata noastra de zi cu zi, este telefonul. Aparitia acestui mijloc de comunicare este legata de inventatorii Alexander Graham Bell si Elisha Glay care independent unul de altul au depus amandoi o cerere de brevet, in aceeasi zi, 14 februarie 1876, la Washington. Istoria oficiala a telefonului retine numai numele lui Bell, pentru ca el va fi primul care va dezvolta si va comercializa legaturi telefonice punct cu punct, la un an dupa depunerea brevetului sau. Inceputul istoriei utilizarii telefonului este, in primul rand, cel al adoptarii acestui nou mijloc de comunicare de catre comunitatile de comercianti si de oamenii cu o profesie. O ancheta realizata in 1909 la Seattle, pe un esantion de convorbiri particulare conduce la urmatoarele cifre: 20% comenzi adresate comerciantilor, 20% apeluri de la domiciliu la birou, 15% invitatii si 30% conversatii. Ceea ce arata ca la inceput telefonul nu era privit ca un instrument de masa destinat familiei. Pe de alta parte, dezvoltarea telefonului a fost ingreuiata de necesitatea existentei unei retele. Prima linie interurbana intre Boston si Providence (50 km) a fost construita in 1880. Prima conversatie telefonica intre New York si Boston (1500 km) a fost realizata in 1886. Linia New York - San Francisco a fost deschisa in 1919 si, abia in 1956 ATT a instalat prima linie transatlantica. Cu toate acestea, telefonul a ocupat, destul de rapid, un loc central in practica de comunicare a familiilor americane. In 1925 - peste 40%. Telefonul nu mai era un instrument profesional el a devenit si un instrument familial, care permite o sociabilitate reala. Raspandirea telefonului in Europa a fost mult mai lenta decat in Statele Unite. In 1935, mai putin de 10% dintre familiile franceze aveau un telefon . "La Bucuresti s-a vorbit pentru prima data la telefon pe linia particulara ce lega intre ele libraria si tipografia "Sosec" in 1883. Prima linie proprietate de stat se instaleaza in anul urmator intre Ministerul de Interne si Posta Centrala, pentru ca in 1893 Capitala sa posede 300 de posturi de telefon particulare" .

Un alt mijloc de comunicare in masa care se adreseaza nu auzului ci vazului, este fotografia, a carei aparitie sta la baza inventiei cinematografiei si ulterior in combinatiei cu electronica, a televiziunii.

In 1816 Nicéphore Niepce realizeaza prima fotografie in Franta, printr-un procedeu pe care-l numeste heliografie. Dupa moartea lui Niepce (1833), Louis-Mandi Daguerre imbunatateste inventia asociatului sau si-i da numele lui: heliografia devine dagherotip.Daguerre producea exemplare unice pe o placa de cupru argintata. In acelasi timp, un alt inventator francez Mippolyte Bayard, pune la punct in 1839 un procedeu de fotografiere cu pozitivul direct pe hartie. Alt inventator, englezul William Fox Talbet trage probele pozitive pe hartie, plecand de la un cliseu negativ. Americanul George Eastman inventeaza fotografia de masa, a carei utilizare devine dominanta. Dupa 1881, Eastman pune la punct filmul simplu in bobina. El construieste un aparat usor de manevrat pentru care propune un film, a carui developare si multiplicare era asigurata pe cale industriala. La sfarsitul lui 1888, Eastman isi lanseaza noul produs pe piata pe care in denumeste Kodak[17].

Cel mai popular mijloc de comunicare in masa ca forma de divertisment a anilor 20-'30 a secolului trecut a fost cinematograful. Cine nu-si aminteste cu placere de acele clipe fericite din copilarie cand mersul cu parintii si ulterior cu prietenii era o sarbatoare si un prilej de distractie deosebit.

Istoria cinematografului incepe in 1895, cand fratii Lumière din Franta breveteaza inventia lor, cinematograful. Ei realizeaza prima faimoasa proiectie de la Grand Café din Paris[18].

Cinematograful, fiind un spectacol predominant popular si ieftin, a devenit in anii ai secolului trecut o distractie de masa. In 1922, fiecare american in varsta de peste 5 ani, conform statisticii, a mers aproape de doua ori la cinema. In 1930 frecventarea cinematografelor s-a dublat fata de 1922. Anul 1930 reprezinta punctul maxim al audientei cinematografelor in S.U.A. si Europa. Cu toate acestea, publicul cinematografelor anilor 1930 s-a schimbat profund. "In epoca filmului mut, scrie Robert Sklar, se accepta ca publicul sa-si exprime cu voce tare parerea asupra desfasurarii filmului. ( . ) Acesta permitea crearea unei legaturi intre cei care impart aceleasi emotii, formandu-se astfel o comunitate de spectatori initial straini fata de altii"[19]. In epoca sonorului acest comportament este combatut de ceilalti spectatori. In acest fel "publicul vorbaret al filmului mut devine un public mut al filmului vorbitor" . Trecerea de la "ascultarea activa" la "ascultarea pasiva" nu este una neinsemnata: este vorba de transformare fundamentala a unui mod de comunicare de participare la spectacol. Aceasta "ascultare pasiva" a constituit una din cauzele parasirii salilor de cinema de catre publicul popular. Dupa 1940 incepe declinul frecventarii cinematografului si aceasta se petrece in perioada cand parcul de televizoare este inca modest .

"Criza economica, deplasarea populatiei catre suburbii si, desigur, continua perfectionare a mijloacelor electronice de comunicare au redus drastic numarul de spectatori. ( . ) Impactul unei societati asupra unui mijloc de comunicare nu poate fi mai evidenta decat in cazul filmului (cinematografiei). Ca tehnologie si ca industrie, va continua fara indoiala sa ocupe un loc important in sistemul nostru social. Totusi, nu se stie daca filmul va supravietui in forma in care a fost adoptat de catre populatie" .

Supravietuirea si dezvoltarea filmului este legata in prezent de un alt mijloc de comunicare in masa audiovizuala - televiziunea. Televizorul ne este atat de familiar incat multi dintre noi suntem incapabili sa ne imaginam lumea actuala fara televiziune si "prietenul fidel" din coltul camerei prin care avem acces fara nici un efort, din fotoliu, la diferite evenimente din lume si in universul imaginarului. Cu toate acestea la inceputul secolului trecut televiziunea era abia o vaga idee in mintile unor inventatori. In anul 1923 apar primele prototipuri ale sistemelor de televiziune. Peste doi ani, Charles Jonkins, in S.U.A. si John Baird in Anglia, au realizat primele demonstratii publice ale sistemelor lor de televiziune. Existau doua sisteme diferite: televiziunea mecanica si televiziunea electronica. Televiziunea mecanica folosea tehnica transmiterii fotografiei prin telefon, cea electronica este un sistem de televiziune prin baleiajul imaginii cu un fascicul de electroni. In 1929 Vladimir Zworikin pune la punct tubul catodic de receptie (cinescopul), iar doi ani mai tarziu, tubul analizator al camerei (iconoscopului). Tot atunci, in septembrie 1929, in Anglia incep primele emisiuni experimentale. In 1930 este asigurata sincronizarea sunet / imagine si omenirea intra in era audiovizualului. Primele o mie de televizoare au fost vandute in ianuarie a anului urmator, in Anglia. Au trebuit cativa ani ca, in noiembrie 1936, BBC sa deschida un serviciu permanent de televiziune, in care peste un an sistemul mecanic de televiziune a fost inlocuit cu cel electronic. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, televiziunea britanica demarase cu adevarat. Ea oferea programe regulate de televiziune de mai multi ani pentru aproximativ 25000 de receptoare instalate. In S.U.A. emisia regulata incepe abia in 1939, avand parcul de televizoare foarte restrans. In Franta, din 1938 emisiunile sunt zilnice, dar la inceputul razboiului publicul este practic inexistent (circa 200 de receptoare) . Abia dupa razboi televiziunea a cunoscut o evolutie spectaculoasa. In anii '50 apare televiziunea color, tot atunci isi face aparitia televiziunea prin cablu. Nu peste mult timp cosmosul este luat in stapanire de sisteme de sateliti. Primul satelit experimental pentru transmiterea semnalelor TV a fost Telstar I lansat in 1962 de NASA . De atunci si pana acum au fost lansati sute de sateliti de diferite tari care fac capabila receptarea programelor TV prin antena parabolica, in orice loc al Terrei. Intre 1965 si 1986 numarul televizoarelor a crescut la scara planetara de la 192 de milioane la 710 milioane si acest proces inca nu s-a incheiat .

In Romania anilor '40, circulau informatii publice cu privire la unele ,,mari inventiuni ale omenirii'' incat despre televiziune, tehnologia de ultima ora (la acea vreme) se afirma des ca : ,,radio-televiziunea poate fi la indemana oricui. Adeca atunci cand asculti la radio pe cineva care vorbeste sa-i poti vedea totodata si fata. Aceasta inventie este aproape pusa la punct fabricandu-se astfel de aparate cu miile. Deocamdata insa, imaginile se pot transmite numai la o distanta de cel mult 300km departare.

Transmisiile de televiziune alb-negru au inceput abia in decembrie 1956, iar emisiunile color au asteptat sfarsitul anilor '80, pentru a putea fi introduse in casele romanilor . Dupa 1990 societatea romaneasca a cunoscut o adevarata explozie in domeniul mass-media. Dupa regimul totalitar si cenzura restrictiva, televiziunea romana a cunoscut o dezvoltate spectaculoasa, accelerata si, din pacate, nu totdeauna profesionista. La ora actuala exista peste zece posturi de televiziune nationale, o sumedenie de posturi locale, in plus, Romania detine primul loc in Europa in ceea ce priveste numarul abonatilor la televiziunea prin cablu. In mass-media romaneasca televiziunea detine primul loc in topul popularitatii, dar si a criticii, ceea ce ne determina sa analizam critic, fenomenul audiovizualului aparte, intr-un subcapitol al acestei lucrari.

De electronica si informatica ce au contribuit esential la dezvoltarea in forma actuala a mijloacelor de comunicare in masa, este legata cea mai revolutionara institutie a lumii tehnologice - calculatorul. Masinile numerice, in filiatia celor mecanice realizate de Pascal si Leibniz sunt cele care stau la baza calculatorului. Intre 1930 si 1956 in domeniul calculatoarelor va cunoaste o lupta intre doua paradigme; cea electromecanica si cea electronica. Primul calculator electromecanic este construit de un telefonist, George Stibitz. Pe baza sistemului respectiv, in 1944, in Anglia a fost inaugurat unul din primele calculatoare electromecanice: ASCC, care avea urmatoarele performante: 0,3 secunde pentru adunare, intre 4 si 6 secunde pentru inmultire. Tot atunci in S.U.A. si in Anglia, se dezvolta in paralel o lata paradigma: calculatorul electronic. In 1945, in America apare ENIAC, o masina enorma de 30 de tone, cu 18.000 de lampi electronice, avand o capacitate sa efectueze 30.000.000 de operatii elementare intr-o zi, echivalentul muncii a 75.000 de persoane care calculeaza manual[28]. La sfarsitul anilor calculatorul devine un produs public de larg consum. Deja "prin anii 1980, in aproximativ 15% din casele americane exista un calculator personal"[29]. Raspandirea calculatoarelor in intreaga lume a constituit baza crearii retelei Internet care a modificat simtitor structura informationala a tuturor mijloacelor de comunicare in masa. A aparut presa electronica, posturi de televiziune ce se folosesc de reteaua Internet pentru a servi pe abonatii sai, infloreste posta electronica si orice mijloc de informare in masa propune produsele sale mediatice prin website-uri de pe Internet. " . Ritmul rapid de raspandire a calculatoarelor personale va continua, si, o data cu el, perspectiva din ce in ce mai clara ca, in viitor, calculatoarele vor deveni piatra de temelie a noilor mijloace de comunicare de masa" .

In concluzie, dupa ce am incercat sa prezentam in ansamblu cateva aspecte istorice ale dezvoltarii ale comunicarii de masa, constatam ca mass-media are o istorie destul de recenta, de 170 de ani, perioada in care, de la mass-media locala, in prezent, s-a ajuns la mass-media globala. Aparitia si dezvoltarea spectaculoasa a mass-media a fost generata si dictata nu numai de cercetarile stiintifice, carora, totusi, noi datoram toate aceste inventii, ci si de evolutia economica si sociala a umanitatii care avea nevoie de un sistem mediator si de integrare, pentru a-i permite societatii tehnologice o dezvoltare viabila si complexa. Cu alte cuvinte, mass-media este produsul societatii pe care o influenteaza la randul sau. Precum un organism care pentru existenta si dezvoltare optima are nevoie de un sistem de organe de simturi si cai de transmitere a mesajelor culese din spatiul ambiant, tot astfel si societatea umana are nevoie de un sistem de informare corespunzator. In aceasta ordine de idei, mass-media simbolizeaza cele cinci simturi ale omului si societatii moderne.