PRINCIPII GENERALE DE FOLOSIRE A CITATULUI

PRINCIPII GENERALE DE FOLOSIRE A CITATULUI

Rolul citatelor in textul jurnalistic este de a conferi acestuia autenticitate si veridicitate. Ele reprezinta, in esenta, un liant intre cititor si lume prin intermediul cuvantului tiparit. O regula fundamentala este de a nu modifica citatele. Cuvintele incadrate de ghilimele trebuie sa fie identice cu cele rostite. Tendinta de ale imbunatati, prin regruparea sau chiar schimbarea cuvintelor, este inacceptabila. Jurnalistul poate, cel mult, sa indrepte greselile gramaticale minore, sa elimine repetitiile sau cuvintele de umplutura.

Pentru Constantin Stan (1999, 63), arta introducerii citatelor se reduce la stiinta alegerii, folosirii, parafrazarii si renuntarii. In plus, in toate cele patru metode trebuie sa guverneze respectarea calitatilor cerute textului de presa: precizia, claritatea, economia de limbaj.

Dintre multitudinea de citate pe care le putem insera in articol, cele care merita selectate sunt acelea "care prezinta pe scurt ceea ce gandeste o persoana, cele care sintetizeaza un sentiment sau o atitudine, care ofera o perspectiva individuala intr-o formula plastica, stralucitoare si concisa" (Stan, 1999, 63). Talentul jurnalistului consta in arta de a sesiza, decupa si folosi citatul memorabil.

IMPORTANTA CITATELOR

Citatele sunt indispensabile scriiturii de presa, intrucat sunt intrebuintate, in acceptiunea aceluiasi autor, pentru:

a). a documenta si sprijini afirmatiile la persoana a III-a facute in introducerea textului si in restul sau;

b). a evidentia o chestiune controversata, atunci cand formularea exacta poate constitui un punct de litigiu (in contextele juridice, de exemplu);

c). a reliefa schimburile de replici si depozitiile din cadrul unor procese, audieri, sedinte si ale altor intalniri in care se poarta discutii;

d). a evidentia unele distinctii si nuante din pasajele importante ale unui discurs si pentru a reflecta, cu ajutorul citatelor, particularitatile de limbaj al vorbitorului.

Indiferent de continutul citatelor, daca impresioneaza sau nu, exactitatea trebuie sa primeze in fata culorii. Chiar daca sunt anoste si fade, citatele trebuie sa fie corecte.

Un indiciu al textului de presa bine organizat este acela ca citatele se incadreaza natural in context.

ATRIBUIREA CITATELOR

Intrucat ghilimele semnaleaza prezenta unei voci, alta decat cea a autorului, precizarea, printr-un verb declarativ - a spus, a afirmat, a reiterat -, este obligatorie.

Repetitiile referitoare la identitatea vorbitorului (o data dezvaluita) se evita, ele reflectand stangacia autorului.

De asemenea, se evita identificarea vocii in mijlocul citatului, precum: ". - a spus X - ..".

Inoportuna este si atribuirea unui citat direct mai multor persoane: "", declara minerii.

Cliseele nu se citeaza, intrucat nu spun nimic nou si interesant.

FRAGMENTAREA

S-a observat folosirea frecventa, din partea debutantilor in jurnalism, a citatelor partiale inutile, formate din doua ori mai multe cuvinte banale. Aceasta practica nu este benefica, intrucat, de cele mai multe ori, citatele contin doar lucruri banale.

Regula fundamentala recunoscuta de toti teoreticienii in jurnalism este ca citatele sa nu fie scoase din context. Prin urmare, ruperea unei fraze din contextul in care ea a aparut si plasarea ei intr-un alt ansamblu pot produce efecte catastrofale, dintre care mentionam: denaturarea, dezinformarea, manipularea.

C. Stan considera ca declaratiile politicienilor, care au dificultati de abordare a unei teme, nu trebuie corectate, exceptie facand situatia in care s-au exprimat gresit din neatentie sau din pricini obiective (oboseala, stres, emotie).

CITAREA INDIRECTA

Cu toate ca ofera mai multe posibilitati de manevra, citarea indirecta comporta mai multe riscuri. Cel mai important risc este "de a denatura sensul afirmatiilor prin folosirea unei formulari si unei tonalitati diferite de cele originale. A pastra spiritul celor spuse si nu litera este adesea foarte greu, granita dintre subiectivitatea autorului (propria opinie despre fapte, personaje) si obiectivitatea redarii discursului fiind destul de permeabila. De aceea, sursele se vor indica de fiecare data cand apare o noua informatie. In caz contrar, ea va fi automat atribuita jurnalistului cu toate consecintele care decurg din acest fapt. Cu cat informatia este mai faptica, cu atat sursa trebuie sa fie mai riguros precizata" (Stan, 1999, 69).

Citatele indirecte se vor folosi numai pentru cuvintele semnificative sau pentru cele care exprima fara echivoc atitudinea fata de evenimente a persoanelor citate.

O alta regula prevede ca informatiile ce nu pot fi atribuite se vor cita numai in parafraza, iar sursele ce nu pot fi citate se vor introduce prin sintagme de genul "se crede ca", "observatorii sustin", "analistii".

ETICHETARILE

Etichetarile de genul "criminali", "nationalisti", "teroristi" se pun intre ghilimele si se indica, in mod clar, cine le foloseste, altfel reporterul este cel responsabil si invinuit pentru folosirea lor.