Prolegomene

PROLEGOMENE

I.1. Definirea termenului "monden"

"Monden"- "Care ține de viața de lux". Așa definim mai toți termenul "monden".

Dicționarul Explicativ al Limbii Romane definește cuvantul drept: "cel care aparține

inaltei societați; care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societați, care reflecta sau privește o astfel de viața; caruia ii place viața de societate, care frecventeaza reuniunile inaltei societați".[1]

Cand ne gandim la termenul "monden" și la cum era reflectat in mass-media la inceputul secolului XX, ne gandim la o epoca ireversibila, caracterizata printr-un stil de viața intens preocupat de evenimente culturale, artistice și de divertisment.

In ciuda unei definiții precise astazi, "mondenul" ocupa atat un spațiu cat și un loc aparte in perioada la care face referire lucrarea de fața. Deși contextul istoric nu era favorabil desfașurarii unei vieți mondene intense, orașul Constanța s-a menținut capitala distracției dat fiind numarul de "vilegiaturiști" care veneau pe litoral.

Intre doua razboaie mondiale, care au insemnat moarte și pribegie pentru majoritatea locuitorilor provinciei pontice, litoralul a fost destul de populat și a reprezentat punctul de intalnire a reprezentanților inaltei societați, dar și a artiștilor de renume din acea perioada care veneau sa le anime viața turiștilor. Faleza Cazinoului din Constanța și plaja devenisera loc de promenada pentru doamne și domni din "lumea buna".

Femeile imbracate in rochii lungi accesorizate cu nelipsitele umbreluțe brodate și barbații in costume și cu papion alcatuiau tabloul unei plaje care pastreaza amintiri vii in paginile publicațiilor mondene de acum un secol.

I.2. Tranulis omul momentului

Dimitrie Tranulis era un om de teatru dar și un recunoscut comerciant care a realizat, in sezonul estival 1925, primul film al Constanței.

Cu o camera de luat vederi - probabil grea și voluminoasa - a prins in obiectiv "acea promiscuitate de tricouri și scufițe de baie, incantatoarele pajiști ale parcului din fața plajei , un rasarit de soare ce iese parca din fundul marii". Filmul a fost proiectat la Arena Grand din Constanța, proprietatea intreprinzatorului.

Anunțand evenimentul, cronicarul consemna: "imensitatea aceea de lume venita la bai de mare, care pe ecran se va desfașura cu un nesfarșit cortegiu de carnaval și mulți dintre ai noștri iși vor vedea imaginea pe ecranul Arenei".

La 2 iunie 1925 in publicația "Marea Neagra", 231, se titra sec: "Filmul Constanței".

"De sigur ca paralel cu filmele de toate nuanțele, așa zisele "Jurnale" mondiale, care ne redau diferite solemnitați, petrecute pe glob constituiesc partea cea mai aleasa dintr-un program de cinematograf.

Pe cand insa la alte țari nu este scapata nici o astfel de ocazie pentru ca sa fie ilustrata, la noi nici chiar in Capitala nu s-a dat o importanța mai deosebita acestui fapt. Cat privește Constanța și Dobrogea, la aceasta cel puțin nu s-a putut opri cu gandul nimenea. Dar intre pasionații dupa diversele sporturi din urma, iata-l trecut pe lista cine-ului pe d. Tranuli. Este recunoscut ca d-sa a reușit sa faca din Arena "Grand" aceea ce inșiși Bucureștii pot invidia. Nu insa aici am vrut sa ne oprim.

Daca vocația in aceasta direcțiune este tot ce poate fi mai important, apoi d-lui Tranuli nu i-a lipsit nici cand aceasta calitate iar cu ultima surpriza pe care o prepara Constanțenilor, desigur ca "Arena Grand" stabilește un record.

In adevar, un film al Constanței noi n-am putut concepe pana ieri - și totuși el a fost pus in execuție incepand cu frumoasa sarbatoare a Zilei Eroilor, de catre direcția "Arena Grand". Și aceasta filmare d. Tranuli a știut s-o inchine eroilor pentru fixarea vechiului dicton care spune ca "Poporul care cinstește pe eroi nu piere niciodata".

Desigur aparența filmului va starni entuziasm in oraș - de aceea o singura recomandație aveam de facut d-lui Tranuli: "Sa nu ne amane mult !". Spectator [3]

Se pare ca D.Tranulis s-a ocupat serios de filmari in toata aceasta vara fierbinte caci jurnalul sau de actualitați locale pe care il prezenta seara pe ecranul cinematografului cuprindea nu numai secvențe de pe plaja ci și solemnitatea reinhumarii eroilor francezi, Serbarea patronului Regimentului 9 Calarași. Inaintarea și promovarea noilor absolvenți ai școlilor militare, Sosirea Principelui Carol la Constanța. Ba mai mult, a facut și filmari trucate, spre tot hazul spectatorilor sai, tot mai numeroși, atrași ca un magnet spre cinematograf.[4]

I.3. Liga culturala și teatrul "Tranulis"

Ideea crearii unui teatru cultural la Constanța, ca instituție profesionala de spectator, aparține Ligii culturale, președintelui ei, I.N.Roman. Inca din 1915 Primaria donase acestei asociații terenul viran de pe B-dul Ferdinand colț cu str. Mihai Viteazul, pentru construirea unui local propriu.

Liga culturala publica afișe anunțand diferite spectacole și tragedii ce aveau sa urmeze. Daca Primaria cedase terenul pentru sediul Ligii Culturale, apelurile repetate ale acesteia de a inchiria sau a se da in antepriza viitoarea cladire sau pentru colectarea și subscripție publica a banilor necesari raman fara finalitate. In anul 1927, Demosteni Tranulis se ofera sa faca o cladire in șase luni.[5]

Acest personaj al Constanței era la a doua generație de greci traitori pe aceste meleaguri. In momentul luarii angajamentului catre Liga culturala era director-proprietar al teatrului - cinema "Arena Grand", director - proprietar al Revistei teatrale și cinematografice Constanța. In septembrie anul 1927 era inaugurata cladirea Teatrului Ligii culturale, visul atator buni romani. Participa Nicolae Iorga, in calitate de președinte național al Ligii, intreaga elita a intelectualitații locale și un enorm public.

La conferința sa cu tema "Pe malul drept al Dunarii", au asistat peste 2000 de persoane "In unire cu masa publicului de afara au facut in strada o nemaipomenita manifestație pentru acest savant". Cu acest prilej, Nicolae Iorga subliniaza: "Ceea ce au facut aici Dimitrie Tranulis și Liga fac mai mult decat trei sferturi din discursurile rostite in anumite adunari in drept" [6]

In "Dobrogea sportiva și artistica", anul III, numarul 1-2, 3 mai 1927, pagina 1-2, se publica actul comemorativ, citit de Ion Borcea, secretarul Ligii culturale, cu prijejul punerii pietrei de temelie a primului teatru romanesc din Constanța. Textul actului comemorativ este și astazi de mare importanța istorica:

"Sub domnia marelui și bunului Rege Ferdinand I al Romaniei Mari, astazi 27 martie, anul 1927 in prezența P.S. Gherontie, episcop al Tomisului și Durostorului, și a d-lor Andrei Popovici, prefectul județului Constanța, Al. Atanasiu, președintele Curții de Apel Constanța, general Vlaescu, comandantul Diviziei a IX-a din Dobrogea, amiralul Gavrilescu, comandantul diviziei de Mare, inspector șef Alexandrescu, C.N .Sarry, președintele Camerei de Comerț și președintele Sfatului Negustoresc, profesor Coriolan, directorul liceului "Mircea cel Batran", Bucur Constantinescu, președintele Academiei Populare, preot N. Paveliu, președintele Ateneului Popular, C. Dumitrescu-Codru, președintele Casei de citire "Ion Creanga", și a tuturor personalitaților de seama ale metropolei dobrogene.

Noi, comitetul de conducere a Ligei Culturale secția Constanța, președinte D.Stoicescu, judecator prezident, vice-președinți, N.D.Chirescu, avocat, I.Stoenescu- Dunare și inginer-casier Petre Postelnicu : Pus-am piatra fundamentala a primului teatru romanesc in Dobrogea, inchinat Ligei pentru unitatea culturala a tuturor Romanilor, in a carei deplina proprietate și folosința va trece, ca un omagiu adus culturei romanești"

Teatrul va purta numele "Tranulis" și va fi inchiriat pentru spectacole, filme și intruniri publice (Astazi el se numește "Fantasio" și are 40 de ani ca instituție profesionista de spectacol).