Precizari terminologice. Definitia termenilor - mass media

Precizari terminologice. Definitia termenilor - mass media

Comunicarea este un proces care, din punctul de vedere al stiintei comunicarii, dispune de patru componente fundamentale: un emitator, un canal, informatie si un receptor.

Mai detaliat, comunicarea e un proces in care un emitator numit si sursa de comunicare, transmite un mesaj sau un repertoriu de mesaje ce cuprinde continuturi comunicationale prin intermediul unui canal, catre un receptor, numit si destinatar, audienta sau public, respectiv cel ce primeste mesajul.

In stiinta comunicarii, 'informatia', in general, e ceea ce se comunica intr-unul sau altul din limbajele disponibile. Cu alte cuvinte, informatia trebuie considerata ca o combinatie de semnale si simboluri. Purtatoare de informatie, semnalele sunt in sine lipsite de semnificatie. Ele pot purta insa semnificatii care, datorita unor conditii sociale, pot fi decodate.

Conceptul de informatie presupune trei aspecte.

In primul rand, este vorba de aspectul sintactic al informatiei, de succesiunea impusa semnalelor grafice, auditive sau electrice. Succesiunea o impune emitatorul.

In al doilea rand, este vorba de aspectul semantic al informatiei, de semnificatia care le este acordata semnalelor pe baza conventiilor sociale. Semnificatia nu are cum sa fie identica pentru toti cei care participa la actul comunicativ. Este important sa facem distinctia dintre informatia semantica intentionala (informatia pe care emitatorul vrea sa o transmita) si informatia semantica realizata (informatia pe care receptorul o desprinde din mesajul receptat).

Un al treilea aspect al informatiei este aspectul pragmatic, ceea ce se intampla cu informatia primita sau efectul acesteia asupra receptorului. Comunicarea porneste de la emitator care intentioneaza sa transmita informatia si care, pentru a-si atinge scopul, foloseste coduri. Actul comunicarii se incheie cu implicatiile pragmatice pentru receptor, etapa finala a transferului de informatie.

In functie de tipul de relatii pe care se intemeiaza, comunicarea poate fi: interpersonala si mediata. Desi comunicarea este constanta dominanta, forma interpersonala se diferentiaza de cea mediata, prin tipul de relatii vizate si prin efectele survenite in urma comunicarii.

Comunicarea interpersonala implica relatii directe, intre doua sau mai multe persoane aflate in situatii de proximitate, de obicei spatiala. Acest tip de comunicare influenteaza reciproc persoanele antrenate in discutie.

Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea mediata, presupune relatii indirecte care au loc intre grupuri umane mai putin numeroase, contribuind in acest fel la sporirea audientei informatiilor transmise, acestea mentinandu-si valoarea fara sa slabeasca in intensitate.

Totodata, comunicarea este mediata de un suport mai mult sau mai putin complex din punct de vedere tehnologic, exemplificand in acest sens: calculatorul, scrisoarea sau telefonul, ori de un bun realizat de un ansamblu de institutii, specialisti si dotari tehnologice: cartile, ziarele, filmele, radio, televiziunea sau Internetul.

Indiferent de caracteristicile tehnice, de modul de functionare sau de institutiile ori atitudinile oamenilor care comunica, fixarea informatiilor pe un suport oarecare, reprezentat de actul de mediere, permite: sporirea capacitatilor de stocare a datelor, amplificarea audientei unor mesaje, dar si cresterea vitezei de transmitere a informatiilor, indiferent de distanta existenta intre emitator si receptor.

Comunicarea mediata include doua tipuri de relatii: comunicarea mediata tehnologic care leaga grupurile umane mai putin numeroase si comunicarea de masa care leaga conglomerate sociale mari.

Comunicarea mediata tehnologic sau comunicarea asistata de aparate cuprinde: teleconferintele, vizioconferintele realizate cu ajutorul Internetului, dialogul prin E-mail, discursurile, concertele sau spectacolele amplificate prin instalatii specifice.

Comunicarea de masa presupune acele forme de comunicare in care, intre emitator si receptor, se interpun instalatii tehnice sofisticate si institutii complexe de tipul sistemului editorial, redactiile de presa scrisa, radio sau televiziune, etc.

Conceptul sociologic de masa desemneaza un anume mod de agregare a indivizilor, diferit de alte moduri de agregare, cum ar fi grupul, publicul sau multimea.

In cadrul conceptului sociologic, masa reprezinta un conglomerat urias de oameni care nu se cunosc intre ei, nu se afla in relatii de proximitate spatiala, nu comunica, nu au valori si scopuri comune si pe care nu-i leaga decat un singur lucru, reprezentat de consumul aceluiasi produs cultural, distribuit pe scara larga prin tehnologii moderne.

Potrivit conceptiilor teoreticienilor moderni ai comunicarii, modalitatile de comunicare specifice unui asemenea conglomerat se bazeaza pe o indistinctie a indivizilor, astfel incat individualitatea fiecaruia conteaza mai putin in raport cu apartenenta sa la o comunitate, la o societate.

In mod concret, termenul de mass media s-a formt prin alaturarea unui cuvant de origine engleza, mass, care se refera la masa consumatorilor si cuvantul latin media, la plural, care se refera la mijlocul, la suportul mesajelor transmise.

Atragem atentia ca este gresit sa spunem 'mijloace mass media', deoarece este o exprimare pleonastica, media find deja pluralul pentru mijloc.

Mijloacele folosite in comunicarea de masa sunt rezultate atat ale revolutiei industriale, cat si a aparitiei unor organizatii comerciale, a unor trusturi, concerne interesate de productia si difuzarea de masa.

Mesajul, inteles ca ansamblu al semnelor transmise de emitator este vehiculat prin intermediul unui canal comunicational care reprezinta suportul material al comunicarii.

Mediile comunicationale - radio, TV, cinema, teatru, presa, discuri, suporturi magnetice, casete, carti, Internet etc. - formeaza suporturile de baza ale comunicarilor umane, in care informatiile sunt codificate intr-un grad mai mare sau mai mic. Semnificatia atribuita mesajului de catre receptori se numeste decodificare. Raspunsul inglobeaza ansamblul reactiilor receptorului dupa primirea mesajului.

In procesul de transmitere sau retransmitere a mesajului (feed-back) pot interveni unul sau mai multe elemente perturbatoare care influenteaza fenomenul de invatare sau reinvatare specifica receptorului si apoi actiunile acestuia. Astfel, comunicarea se transforma in participare, devenind comunicare participativa, adica actiunea de a face un individ sau un organism sa participe la experienta de viata a unui alt individ sau organism.

Comunicarea de masa, care este un proces, se realizeaza deci prin intermediul unor mijloace tehnice de comunicatie de masa sau mass-media. Prin media se intelege orice suport pentru un mesaj. Mass-media desemneaza grupa suporturilor de aceeasi natura, constituind un mijloc de expresie, destinat publicului (TV, cinema, Internet etc.). Acest fenomen mediatic in lumea ultimelor decenii apare ca un sistem de putere exceptionala.

Comunicarea de masa are un rol deosebit in procesul de modelare sociala si culturala, de socializare a individului.

Larga accesibilitate a mijloacelor de comunicare de masa si difuzarea lor intr-un timp foarte scurt a celor mai noi cuceriri ale culturii si civilizatiei creeaza un impact profund asupra unor diverse categorii umane, conectate, toate, la aceste prize, fara de care nu mai este posibila imaginea omului modern.

Mijloacele de comunicare de masa au un rol esential in dezvoltarea intelectuala a individului, in schimbarea psihologiei sale, in crearea unei atitudini si conceptii despre lume, in organizarea vietii sale sociale, in integrarea sa in societate, in modelarea sa general umana.

Comunicarea mediata (comunicarea de masa) este o prelungire si o adaptare, ce se foloseste de resursele tehnologice actuale, a comunicarii obisnuite (cea care se realizeaza prin actele vietii cotidiene).

In fine, mass-media desemneaza mijloacele de comunicare cu o vasta raza de actiune, inventate si utilizate in societatile moderne, pentru transmiterea informatiilor spre un receptor, identificat in aceasta situatie cu un public numeros, de masa.

Mijloacele de comunicare folosite in scopul atingerii obiectivului vizat sunt multiple, putandu-se exemplifica in acest sens: presa, radiodifuziunea, televiziunea, cinematograful, cartile, discursurile, benzile, casetele, videocasetele sau afisul publicitar.

Totodata, dupa cum bine precizeaza Marshall McLuhan in Galaxia Gutemberg. Omul si era tiparului, Editura politica, Bucuresti, 1975, si cuvantul, telefonul, telegraful si scrisul sunt mijloace de comunicare, chiar daca ele servesc mai curand la stabilirea unor relatii interpersonale decat ca si emitatori catre marele public.

Expresia mass-media nu poate si nu trebuie sa inlocuiasca notiunea de comunicare de masa, deoarece media inseamna mult mai mult decat mijlocire sau mediere.

Notiunea de mass-media desemneaza un public numeros, dar poate fi inteleasa si ca o amplitudine sociala a mesajului, ca o simultaneitate a receptarii pe o arie larga, ca o standardizare a consumului de produse culturale si, in acelasi timp ca un nivel scazut de receptivitate. Din aceasta perspectiva, conceptul de comunicare de masa este definit in sens unilateral, producandu-se in mod artificial o despartire intre cultura elitelor sociale si cultura de masa. Din acest motiv, unii teoreticieni prefera utilizarea notiunilor de canale sau tehnici de difuzare colectiva.