Presa romaneasca in ultimele 2 decenii ale secolului 19. (1880-1900)

Presa romaneasca in ultimele 2 decenii ale secolului 19. (1880-1900)

Identitatea, expresia si sensul

In 1830 romanii traiau in 3 structuri statale fara a avea insa o identitate, o expresie si un sens. La 1880, dupa 50 de ani situatia era fundamental schimbata. In acest interval dela 1830 la 1880 romanii isi castiga identitatea, expresia si sensul. Fenomenul are loc exact in perioada in care presa parcurge primele 2 varste:

1829 - 1895 - copilaria

1860 - 1880 - tineretea   

Identitatea

In 1830 Muntenia era sub ocupatie ruseasca, structuri feudale in lumea satului, boierimea era obedienta si speriata de poarta otomana, populatia era fara instructie scolara, cu o viata de pe o zi pe alta, afectata grav de desele razboaie ruso-turce. Moldova are o situatie similara cu Muntenia. Translvania avea un statut aparte - era cea mai evoluata sub raport economic si politic dar romanii erau lipsiti complet de drepturi politice. In acest context romanii din cele 3 state nu aveau o identiate statala si constitutionala ci existau sub semnul hazardului si intereselor altora. Situatia era jalnica, asa cum o infatiseaza de altfel 1 italian, Leonardo Panzini (citatul se poate regasi in curs).

La 1880 tabloul este cu totul altul, exista 1 stat numit Romania, pri unirea Munteniei cu Moldova, idependenta fusese castigata in 1877, iar principele Carol I. se pregatea sa devina rege. DE asemenea in 1866 avem o constitutie dupa model belgian, iar economic eram deja angajati intrun proces de tip capitalist. Romania dispunea de intelectuali scoliti in Apus, de o retea secundara de scoli, de universitati, de teatre si biblioteci. Deci in 1880 Romania primise o identitate.

Expresia

In 1830 Muntenia si Moldova avea o expresie orientala, dupa model levantin sau turcesc, ritmul vietii precum si mentalitatile erau specifice lumii bizantine, astfel incat expresia noastra nationala nu semana cu cea Europeana. Evolutia noastra sub raportul expresiei parea inexistent. Eram amorfi, mimetici si inerti. Altfel spus la 1830 constatam ca Romanii nu ai expresie proprie, fiind int4run grav pericol. La 1880 situatia estre spectaculos schimbata si in ceea ce priveste expresia. Deja romanii aveau o capitala (Bucuresti) iar expresia noastra culturala se mutase intrun orizont european. Mentalitatile isi modofocase de asemenea expresia, iar peisajul citadin romanesc il copia pe cel Parizian. Romanii se cristalizasera intro anumita expresie in care fundamentala era tonalitatea apuseana, dar am pastrat cate ceva si din stilul de viata levantin, molatec si imbietor.

Sensul

In 1830 Romania nu avea destin ci doar dreptul la supravietuire. Sub turci sau sub rusi romanii aveau dreptul sa se supuna si sa asculte. De aceea rpincipala calitate a romanilor a fost rabdarea. Fara destin in mod evident la 1830 Romanii isi cautau un sens, fara sa fie insa capabili sa-l intrezareasca. Dupa 50 de ani la 1880 Romania exista, istoria ei elaboreaza un sens, si fixeaza un destin. 2 forte se luptasera din acest punct de vedere: fortele revolutionare si cele traditionaliste propusesera fiecare cate un model , pana la urma s-a impus modelul european, de factura liberala, descris de Eugen Lovinescu drept fenomenul sincronismului cu Europa.

In rastimpul a 50 de ani s-a petrecut un "miracol romanesc", prin faptul ca ne-am gasit destinul, adik Romania a primit identitate, expresie si sens. Tot acest progres a fost posibil prin mai multi factori - unul dintre ei a fost presa. Intro jumatate de veac jurnalismul romanesc a parcurs 1 drum greu, dar irreversibil. El a fost martorul nasterii Romaniei moderne, si a societatii de tip european. Timp de 50 de ani jurnalismul s-a maturizat si s-a profesionalizat, reusind intrun timp scurt ceea ce altii au realizat in 2-3 secole.

Un bilant dupa 50 de ani de presa romaneasca ilustreaza succesele presei romanesti, maturizarea presei, si profesionalizarea jurnalistilor. Astfel in 1885 numai in Bucuresti apareau 40 de publicatii dintre care 20 erau cotidiene. Una sau 2 publicatii apareau la Bacau, Barlad, Botosani, Braila, Buzau, Galati, Targoviste, Iasi, Craoiva, Turnu Severin, Poliesti, Focsani, Roman, Tulcea iar in Transilvania la Brasov, Sibiu, Arad, Timisoara sau Oradea. Gazete romanesti mai apareau la Budapesta, Viena, Cernauti si Chisinau. O a 3-a generatie de jurnalisti isi facea prezenta cat se poate de consistent, printre ei ii citam pe Mihai Eminescu, Caragiale, Maiorescu, Slavici, Xenopol, Gheorghe Pana, Valeriu Vraniste, Alexandru Roman, Dumitru Laurian, Constantin si Anton Bacalbasa. Tipologic, se extinde presa cotidiana, iar din puncz de vedere ideologic distingem intre:

a.     presa de partid :

presa liberala

presa conservatoare

presa social democrata (socialista)

b.     presa independenta

Presa de partid

Acesta diversificare a presei indica maturizarea vietii politice romanesti, si aparitia partidelor. In 1875 s-a constituit partidul liberal, in 1881 partidul conservator, iar in 1893 partidul social democrat al muncitoilor din Romania.

In 1881 domnitorul Carol I. se priclama regele Carol I. , iar Romania devine regat. Resa vremii va consemna aceasta miza politica din ce in ce mai mare. Dar in acelasi timp va incerca sa traga profit din confruntarile ideologice ale vremii. Marile dispute raman in continuare intre gazetele conservatoare si cele liberale. Tonul este unul dur, confruntarea este fara menajamente. Multi ziaristi vor rosca inchisoarea din cauza violentelor, din articolele publicate.

Ziare liberale

In continuare si dupa 1880 cel mai important ziar liberal a fost "Romanul", condus de C.A. Rosetti. Acesta va muri in 1885, dupa care si ziarul lui Rosetti incepe sa eclipseze pana la disparitie.

Alte ziare liberale au fost: "Telegraful de Bucuresti" - care s-a transformat in "Telegraful", iar in 1888 in "Telegraful Roman", acestea au fost conduse de C. Fundescu, despre care Nicolae Iorga spunea ca este "autor de versuri si harnic adunator de literatura populara".

Liberalii s-a confruntat intre ei aparand mai multe dizidente politice. O astfel de dizidenta a purtat numele "Partidul Liberal Conservator", care a avut 1 ziar numit "Romania". O alta dizidenta formata in sanul liberarilor condusa de catre Dumitru Bratianu a scos publicatia "Natiunea". In 1884 apare un alt oficios liberal, scos de Barbu Stefamescu de la Vrancea, intitulat "Vointa nationala". Alte ziare liberale:"Drapelul", "Dreptatea", "Gazeta poporului", "Secolul 20", "Viitorul", "L idependance romane".

Ziarele conservatoare

Cel mai important ziar conservator ramae ziarul Timpul, aflat in conflict deschis cu Romanul lui C.A. Rosetti. Ziarul a fost condus pe rand de Grigore Grandea, Titu Maiorescu, iar apoi de un comitet de redactie, prezidat de I.A. Cantacuzino. In 1877 si 1880 in redactia Timpului vor lucra ca simpli redactori: Slavici si Eminescu dar si Ion Luca Caragiale care vine in 1878. Mihai Eminescu va fi redactor sef la "Timpul" din februarie 1880 pana in decembrei 1881. In 5-6 ani cat a lucrat la Timpul Eminescu a publicat peste 1200 de articole, unele dintre ele fara a tine cont de linia partidului conservator ci doar de propria constiinta. Dupa 1881 Eminescu va continua sa lucreze la "Timpul" fara a fi in conducerea ziarului, dar publicand 3 articole pe saptamana. Eminescu a fost un polemist rebutabil si un pamfletar temut.

Alte gazete conservatoare sunt: Epoca din 1885, condus de Grigore Peucescu, un f. bun ziar, despre care Constantin Bacalbasa spunea ca a adus o adevarata revolutie in presa romaneasca, "Conservatorul" si "La Roumanie".

Ziare social democrate

Cat priveste ziarele social democrate cele mai importante dintre ele au fost "Contimporanul" si "Basarabia" scoase de fratii Ion si Gheroghe Nadejde. Alte ziare social democrate au fost "Emanciparea", "Stindardul", "Drepturile omului", "Democratia sociala" si "Lumea noua".