SOCIOLOGIA MASS-MEDIA O INTRODUCERE IN PRESA SCRISA SI VORBITA - CLAUDE-JEAN BERTRAND -

UNIVERSITATEA "TRANSILVANIA" BRASOV

FACULTATEA DE DREPT SI SOCIOLOGIE

SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

SOCIOLOGIA MASS-MEDIA

O INTRODUCERE IN PRESA SCRISA SI VORBITA

- CLAUDE-JEAN BERTRAND -

Claude-Jean Bertrand - doctor si profesor emerit la Institutul Francez de Presa. A predat la universitatile din Strasbourg si Nanterre si la multe facultati americane de jurnalism. Printre cartile pe care le-a scris sau coordonat, amintim: The British Press (1969), Les Medias aux Etats-Unis (1974, editia a V-a in 1997), Les Etats-Unis et leur television (1989), La Deontologie des medias (1997, tradus in Statele Unite si in Brazilia), Les Medias en Grande-Bretagne (1998), L'Arsenal de la democratie (1999).

Principalul element de originalitate al prezentei lucrari este acela de a fi fost realizata de o echipa. Aceasta se compune dintr-un istoric, doi juristi, doi sociologi, un economist si cativa specialisti recunoscuti in deontologie, in noile tehnologii si in schimburile internationale. Alcatuirea ei reflecta diversitatea cursurilor predate la Institutul Francez de Presa (Universitatea Paris II).

Scopul urmarit a fost acela de a oferi o imagine de ansamblu simpla si clara a mijloacelor de informare de masa. Toata lumea le foloseste, dar putini sunt cei care le cunosc cu adevarat. Ceea ce s-a cautat a fost sa se realizeze nu o suma, o carte de referinta, ci o carte usor de citit, insa bogata in informatii, avand aspectul unui manual.

Aceasta alegere a determinat autorul sa se limiteze la mass-media in acceptiunea comuna a termenului (ziare, reviste, radio si televiziune), in timp ce majoritatea manualelor americane vorbesc despre cinema, fonograme si carti. Lucrarea de fata nu se refera strict la Franta, ci prezinta o privire globala sau cel putin europeana. Nu a fost insa intotdeauna posibil, in parte si din lipsa spatiului, mai ales in ceea ce priveste istoria. Uneori autorii au sacrificat preocuparea de a fi internationali in favoarea celei de a fi utili si concisi. Prima editie a asa-zisului manual continea fise de cate o pagina care prezentau sistemul mediatic din treizeci si doua de tari. Ele au fost retrase intrucat astfel de date, seci si compacte, nu le sunt de folos decat expertilor, invechindu-se totodata prea repede intr-o lume mediatica ce se transforma cu repeziciune.

Cartea este structurata in patru parti (Comunicare si mass-media; Industria mass-media; Societate si mass-media; Profesii si pregatire), cumuland in total 15 capitole.

Un capitol foarte important in prima parte a cartii este cel ce descrie "Functiile mass-mediei" ce explica intr-un mod complex, rolul pe care-l detine mass-media in societate: promovarea consumului, stimularea distractiei, transmiterea culturii, ipostaza de tribuna de dezbatere, prezentarea unei imagini despre lume, supravegherea mediului inconjurator

"Se afirma adesea ca mass-media au trei functii: sa informeze, sa educe si sa distreze. Este putin prea sumar. Mai ales la sfarsitul secolului XX. Mass-media, din ce in ce mai numeroase, ocupa in lumea noastra un loc tot mai important: din moment ce nu putem vorbi despre mass-media in afara unei societati de masa, nici societatea de masa nu poate exista fara mass-media. Mass-media isi asums roluri numeroase si extrem de diverse, care variaza i primul rand in functie de mediul politic. Exista patru regimuri de presa, doua despotice si doua democratice. Fiecare se bazeaza pe o conceptie proprie asupra universului si a omului. In cazul unei conceptii pesimiste, care considera fiinta umana pervertita (inger decazut, animal brutal), omului nu i se acorda nici un liber-arbitru: el trebuie supravegheat, ingradit, indoctrinat. Daca suntem optimisti, daca socotim omul o fiinta rationala (unii ar spune: o faptura "dupa chipul si asemanarea Domnului"), atunci este normal ca fiecare cetatean sa aiba acces la toate informatiile disponibile, sa fie liber sa isi exprime ideile si sa conduca societatea in care traieste." (Partea I, Cap 2, pag 32) Astfel, Bertrand explica in baza regimurilor politice regimurile de presa - regimul autoritar, regimul comunist, regimul liberal si regimul de "responsabilitate sociala".

"Forumul mediatic joaca un rol politic crucial. Ca intermediari intre cetateni si guvernanti, mass-media se transforma in institutii centrale, in pivoti ai democratiei. Guvernantii isi fac cunoscute realizarile si proiectele. Politicienii cauta sa se foloseasca de mass-media pentru a-si convinge electoratul, nu fara distorsiuni sau omisiuni. Cei ce dirijeaza economia se servesc si ei de mass-media, intr-o maniera mai discreta, dar mai eficace. Iata de ce un eminent observator cum este Jacques Ellul consider ca functia esentiala a mass-media este propaganda", explica Bertrand (Partea I, Cap 2, pag 37).

Referitor la tipologia mijloacelor de informare in masa (cap 3, partea I), Bertrand explica Expresia "mijloc de informare de masa" denumeste in egala masura un sector al comunicarii sociale (presa scrisa, radioteleviziunea), un sub-sector (cotidienele, revistele, radioul in FM, televiziunea prin cablu) sau un organ anume (un ziar, o revista, un post de radio sau de televiziune). In acceptiunea folosita aici, un mijloc de informare de masa este o intreprindere care, prin mijloace tehnice specifice, difuzeaza, simultan sau aproape simultan, un acelasi produs, informativ sau distractiv, unui ansamblu de indivizi raspanditi in diverse zone. Ceea ce exclude cartea, afisul si - in zilele noastre - cinematograful, dar include internetul.

In acest cel de-al treilea capitol al partii I regasim date privind a evolutia, tipologia si cei mai importanti decsriptori ai principalelor mijloace de informare in masa - ziarele, revistele si magazinele, radioul, televiziunea. Noi sau vechi, cu toate ca fiecare dintre mijloacele de informare de masa isi asuma diverse functii, primordiala, dintotdeauna, a fost functia de informare. Responasabiliatea jurnalistilor, explica Bertrand, consta in filtrarea informatiei. Aceasta filtrare, selectie se face dupa anumite criterii si anume:

noutatea informatiei: pentru unii idealul este informatia obtinuta inaintea tuturor celorlalti (in engleza scoop);

proximitatea: cu cat evenimentul se produce mai aproape de el, cu atat publicul il considera mai interesant;

pertinenta: legatura dintre o stire si unele probleme deja aflate sub proiectoarele presei;

importanta deosebita a persoanelor implicate;

impactul social posibil al evenimentului;

raritatea: potrivit maximei "daca un caine musca un om, asta nu e o stire; daca un om musca un caine, este o stire" ;

emotiile starnite: teama, compasiune, dorinta, amuzament, mirare, erotism etc.

In acest sens, Bertrand identifica mai multe tipuri de jurnalism si anume: jurnalismul de opinie militant; jurnalismul "literar"; jurnalism de reportaj; jurnalism de ancheta; jurnalism de interpretare, de comentariu; jurnalism de serviciu (utilitar); jurnalism institutional; jurnalism popular.

In capitolul patru al primei parti, se face o ampla descriere a particularitatilor franceze ale mass-mediei.

"Sistemul mediatic francez detine putine recorduri, dar este unul dintre putinele sisteme din lume care isi ajunge siesi:

Franta are una dintre cele trei agentii mondiale de presa - AFP, cea mai veche (1832), singura care nu este anglo-americana - si cele mai importante agentii fotografice: Sygma si Gamma.

Este al patrulea producator de lung metraje al planetei (peste o suta de filme pe an dupa India, SUA si Japonia) si primul producator european de desene animate;

. Este al treilea producator de fictiune televizata din Europa, dupa Germania si Marea Britanie, dar primul exportator mondial de programe neanglofone.

in sfarsit, cele mai mari doua agentii de publicitate din Franta, Havas Advertising (cuprinzand Euro-RSCG) si Publicis sunt nationale, ceea ce nu se intampla in celelalte tari occidentale (in afara de Japonia si de Marea Britanie)." ( Partea I, Cap 4, pag 60)