Studiu de caz: comunicarea in cazul mailat (noiembrie-decembrie)

STUDIU DE CAZ: COMUNICAREA IN CAZUL MAILAT (NOIEMBRIE-DECEMBRIE)

Acest capitol isi propune sa analizeze modul in care autoritatile publice din Romania, in speta Executivul, a raspuns interesului acordat de diverse grupuri vis-a-vis de cazul romanilor expulzati din Italia in toamna anului 2007. Analiza se va concentra asupra interactiunii dintre presa si institutia publica a Guvernului in situatia de criza creata de eveniment. Precizam inca de la inceput ca toate informatiile pe care le avem in studiul de caz ales sunt exclusiv informatii preluate de mass-media din cadrul comunicatelor de presa sau conferintelor de presa.

1. Filmul evenimentelor

"Un roman a violat si ucis o italianca, la Roma". Asa isi deschideau editiile ziarele din data de 1 noiembrie 2007. Romanul in varsta de 24 de ani, acuzat ca ar fi batut, violat si ucis la Roma o italianca de 47 de ani, sotia unui ofiter de marina, a fost arestat de Politia italiana. Potrivit site-ului rainews24 , italianca a fost batuta, violata si apoi aruncata intr-un sant, in zona Tor di Quinto, din Roma, marti seara, femeia murind ulterior la spital. Conform anchetatorilor, femeia, Giovanna Reggiani, a fost violata, batuta si aruncata intr-un sant, ea fiind abordata de un barbat, un tanar roman de 24 de ani, cand iesea din gara Tor di Quinto si se intorcea acasa. Femeia s-a aparat cu disperare, potrivit anchetatorilor. Politia l-a arestat deja pe presupusul autor al crimei, un roman de 24 de ani, care a fost prins de agenti ai Comisariatului Ponte Milvio. In baraca in care statea barbatul, au fost gasite obiecte personale ale victimei. Martori oculari, printre care o tanara romanca, au declarat anchetatorilor ca l-au vazut pe barbat carand-o in spate pe femeia aproape moarta si aruncand-o intr-un sant. Dupa ce a fost jefuita, violata si batuta cu salbaticie, femeia a fost aruncata dezbracata intr-un santulet, la mica distanta de gara.    Dusa la spitalul Sant'Andrea, in stare grava, femeia nu a mai putut fi salvata, ea murind miercuri dimineata. Dupa descoperirea victimei, anchetatorii au declansat cercetarile si au descoperit cativa martori care au indicat adresa presupusului asasin, acesta gasindu-se inca la mica distanta de locul unde a fost descoperita femeia agresata. Presupusul criminal, Nicolae Romulus Mailat, nu avea antecedente penale, insa exista suspiciuni ca el ar folosi o identitate falsa, dupa ce anchetatorii i-au luat amprentele. Acestia au dispus ca joi sa fie facuta necropsia cadavrului. Consiliul de Ministri de la Roma s-a reunit in regim de urgenta, in cursul serii de miercuri, pentru a discuta pe tema situatiei create dupa comiterea crimei, relateaza presa italiana in editie electronica. Primarul Romei, Walter Veltroni, si-a exprimat, nemultumirea profunda fata de agresarea unei femei de catre un barbat roman, dupa ce aceasta a decedat la spital, relateaza Agenzia Giornalistica Italia, in pagina electronica.

La o zi dupa comiterea acestui incident Prim-ministrul italian, Romano Prodi, l-a contactat telefonic, pe premierul Calin Popescu Tariceanu, pentru a-l informa despre decizia adoptata de Guvernul Italiei pentru prevenirea criminalitatii. Pachetul de masuri era menit sa faciliteze expulzarea infractorilor straini. Consiliul de Ministri a decis transformarea proiectului de lege in ordonanta de urgenta, pentru accelerarea procedurii de aplicare a lui, dat fiind caracterul extraordinar al situatiei actuale. Executivul a evitat, astfel, dezbaterile parlamentare pe tema sigurantei publice, care ar fi intarziat punerea in aplicare a prevederilor. Decretul atribuia, in special prefectilor, prerogative de expulzare a cetatenilor comunitari - printre care si romani - din motive de siguranta publica. Aceste motive pot fi invocate atunci cand comportamentul cetateanului comunitar ameninta siguranta publica, ceea ce face ca prezenta lui pe teritoriul italian sa fie incompatibila cu regulile convietuirii pasnice.

Inainte de adoptarea acestui decret si a proiectului de lege aprobat de Consiliul de Ministri, expulzarea cetatenilor comunitari era o prerogativa exclusiva a ministrului de Interne, aplicata numai in cazuri exceptionale. Conform ordonantei de urgenta, ordinul de expulzare ramane de competenta ministrului de Interne numai in cazul cetatenilor comunitari care locuiesc in Italia de peste zece ani si al minorilor, sau in cazuri in care sunt invocate motive legate de ordinea si siguranta statului. Atunci cand sunt invocate necesitati de ordine publica, insa, prefectul poate dispune expulzarea imediata a strainului, la cel mult o luna dupa instiintarea acestuia. Cetateanul expulzat nu se va putea intoarce in Italia mai devreme de trei ani dupa punerea in aplicare a ordinului, iar in cazul incalcarii interdictiei, este pasibil de o pedeapsa cu inchisoarea de pana la trei ani.

2. Strategia comunicarii din perspectiva institutiei Guvernului

Din punctul de vedere al clasificarii crizelor, aceasta criza provocata de un roman intra in urmatoarea tipologie:

Criza provocata de un factor extern, bazata pe dovezi adevarate, cu pagube majore, victime omenesti, organizatie cu istoric pozitiv, deoarece nu a cunoscut in trecutul apropiat un alt incident asemanator.

Criza guvernamentala si confruntare internationala profunda, cu consecinte in plan intern si plan extern.

In asemenea situatii cea mai adecvata strategie de raspuns la criza ar fi una de tip umilire, combinata cu elemente din strategiile de intrare in gratii. Conform modelului lui T.W. Coombs citat de C. Coman in Relatiile publice. Principii si strategii, prin strategiile umilirii se incearca obtinerea iertarii publicului si convingerea lui sa accepte criza iar prin strategiile intrarii in gratii se vizeaza castigarea simpatiei sau a aprobarii publicului pentru organizatie prin conectarea acesteia la acele activitati care sunt valorizate pozitiv de catre public[2].

In cadrul actiunilor cuprinse in strategiile de umilire pe care Guvernul Romaniei le-ar fi putut aplica putem enumera:

remedierea: aplicand aceasta tehnica, organizatia incearca sa ofere din proprie initiativa, explicarea faptului consumat,

pocainta: prin aceasta tehnica organizatia incearca sa slabeasca aspectele negative asociate cu criza, luind initiativa de a cere iertare italienilor pentru prejudiciile aduse

rectificarea: prin aceasta tehnica organizatia cauta intelegerea publicului pentru situatia creata prin stabilirea unor mecanisme destinate protejarii muncitorilor sau celor care emigreaza in Italia - contrabalansarea cu oferte de munca in tara

Cele trei tipuri de actiune au fost cuprinse intr-o mica masura in cadrul comunicatelor transmise de catre Guvern. Practic actiunile sunt vizate ca obiective pe termen lung. A existat speranta ca aceasta fapta sa nu se constituie intr-o criza de asemenea proportii. Bunaoara, doar Ministerul Afacerilor Externe a reactionat in prima zi, dand un comunicat foarte scurt in care ideea esentiala era: "Ministrul Afacerilor Externe al Romaniei a luat act cu indignare si profund regret de actul criminal savarsit la Roma al carui autor prezumat este un cetatean roman si exprima sentimentele sale de compasiune familiei victimei"

In ceea ce priveste strategiile intrarii in gratie, acestea implica urmatoarele tehnici:

obtinerea sprijinului consta in prezentarea acelor actiuni prin care se reaminteste publicului trecutul pozitiv al organizatiei

transcederea vizeaza plasarea crizei intr-un context mai larg, astfel incat atentia publicului sa fie deturnata de la specificul crizei catre o perspectiva mai generala a fenomenului

laudarea - bazata in special pe prezentarea pozitiva a unui grup-tinta, astfel incat sa se induca acelui grup sentimente favorabile fata de organizatie.

Comunicatele Guvernului permit identificarea acestor tehnici, prin declaratii ale Primului-Ministru. Acesta cere sprijinul autoritatilor italiene pentru a nu cataloga toata populatia de etnie romana ca fiind infractoare, de asemenea, adreseaza solicitari de obtinere a sprijinului din partea oficialilor UE, plaseaza aceasta criza in contextul in care Italia doreste sa-i expulzeze pe toti romanii din Italia si ii lauda pe romanii care muncesc in Italia.

"Primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu s-a aratat socat de agresiunile intreprinse impotriva romanilor care traiesc in Italia si a declarat ca va cere autoritatilor italiene sa ia masurile necesare pentru ca romanii care traiesc in Italia sa se simta in siguranta. Seful Guvernului a aratat ca este nevoie de masuri care se previna repetarea unor astfel de acte"[4].

"Premierul Calin Popescu-Tariceanu i-a solicitat sefului cabinetului italian, Romano Prodi, sa intreprinda masurile necesare pentru a se asigura protectia cetatenilor  din comunitatile romanesti din Italia, formate din oameni onesti, muncitori si care trebuie sa se simta in siguranta ca orice alt cetatean. In cadrul convorbirii, premierul Tariceanu si-a exprimat ingrijorarea fata de atitudini si acte xenofobe la adresa acestora, si i-a solicitat primului-ministru Romano Prodi ca autoritatile locale si centrale italiene sa ia masuri pentru prevenirea acestor acte"[5].

La modul cel mai practic, raspunsul autoritatilor din Romania s-a bazat pe mai multe tipuri de actiuni. In primul rand, trebuie sa spunem ca aceasta criza a atras dupa sine un alt set de crize, fie in plan intern, fie in plan extern. Astfel, daca initial situatia ar fi fost mai simplu de rezolvat, odata cu aparitia altor crize, situatia s-a complicat iar rezolvarea ei a necesitat angrenarea altor paliere diplomatice, oficiali ai Uniunii Europene. Actiunile au constant in:

anuntarea opiniei publice, a celor care au rude sau apropiati in Italia, a potentialilor turisti despre ceea ce s-a intamplat, prin mass-media;

derularea unui fir logic al evenimentelor si publicarea unor aspecte de interes public odata ce acestea s-au petrecut sau se vor petrece;

stabilirea unor legaturi cu autoritatile centrale si locale din Italia, cu serviciile de informatii, cu comunitatea romana din Italia;

efectuarea unor vizite in Italia

apeluri facute catre autoritatile italiene dar si oficialilor UE

exercitarea unui efort maxim pentru rezolvarea situatiei fara precedent si refacerea relatiilor diplomatice dintre Romania si Italia.

In afara actiunilor pe care le-a intreprins Executivul au fost actiuni care au fost demarate de Presedentie. Declaratiile din aceasta zona veneau doar de la seful statului avand in vedere importanta crizei create. De altfel, este binestiuta relatia dintre Premier si Presedinte si dorinta celui din urma de a nu scapa nici o ocazie pentru a se implica activ si a acuza Guvernul ca nu-si face treaba. Astfe, in prima instanta, presedintele Traian Basescu a declarat ca guvernele italian si roman au responsabilitatile majore pentru situatia creata in legatura cu romanii din Italia si a cerut Executivului de la Bucuresti sa garanteze o buna cooperare cu omologii de la Roma.

Guvernul a suplimentat cu pana la 30 de persoane numarul ofiterilor de politie detasati in Italia si a cerut ca atasatii de afaceri interne romani sa fie informati cu minim 24 ore inainte asupra deciziilor de expulzare, concomitent cu incurajarea unui sistem de repatriere voluntara. Pentru asistenta juridica a cetatenilor romani au fost angajate firme de avocatura cu specialisti in domeniul liberei circulatii si au fost detasati de urgenta magistrati in statele membre UE. In paralel a fost initiata o campanie de imagine publica a comunitatii romanesti din Italia, prin promovarea personalitatilor romanesti. Planul de masuri privind gestionarea situatiei create in urma aplicarii de catre Italia a decretelor de indepartare a cetatenilor straini a fost stabilit in discutia premierului Calin Popescu Tariceanu cu ministrii de Interne, Justitiei si Externe, precum si reprezentanti ai Ministerului Muncii. Autoritatile romane au trimis o scrisoare comisarului european pentru Justitie, Franco Frattini, in care faceau o evaluare a decretului-lege privind siguranta publica, adoptat de Italia. Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu a anuntat ca a trimis o scrisoare pe aceeasi tema si omologului sau italian, Massimo D'Alema. El a precizat ca decizia trimiterii acestor scrisori a fost luata in urma discutiilor pe care le-a avut atat cu premierul Calin Popescu Tariceanu, cat si cu presedintele Traian Basescu.

Asa cum precizam mai sus, criza a fost amplificata de o serie de alte crize. Astfel, in aceeasi perioada noua organizatii neguvernamentale au cerut demisia liberalului Adrian Cioroianu din functia de ministru de Externe. Clasa politica a aprobat demersul ONG-urilor si a reluat mesajul acestora: Cioroianu trebuie sa plece de la Ministerul de Externe, dupa ce a declarat ca cei care comit fapte precum cele din Italia ar trebui dusi in batalioane disciplinare intr-un desert din Egipt. Nici ministrul liberal nu si-a putut explica afirmatia, declarandu-se la fel de surprins ca toti ceilalti de puterea propriilor cuvinte. De asemenea, Presedintele Traian Basescu declara ca ministrul de Externe Adrian Cioroianu ar fi trebuit sa demisioneze imediat dupa afirmatia referitoare la trimiterea infractorilor in desertul egiptean. Presedintele a mai spus ca singurul lucru bun facut de autoritatile romanesti vizavi de situatia romanilor din Italia este ca se implica in oferirea de asistenta juridica pentru acestia, in rest fiind vorba, potrivit sefului statului, despre demagogie politica. Referindu-se la atitudinea fata de cetatenii romani a reprezentantilor Romaniei peste hotare, Traian Basescu a aratat ca va chema de la post 'foarte multi ambasadori care nu si-au inteles menirea'.

De altfel, si reactia Comisiei Europene a venit destul de prompt. Aceasta afirma ca orice expulzare a cetatenilor unui stat membru al Uniunii Europene nu poate fi decat 'individuala' si ar trebui 'sa poata face obiectul unui recurs' , dupa decretul de urgenta adoptat de Guvernul italian pentru a expulza imigrantii romani.

Potrivit legislatiei europene, 'orice expulzare trebuie sa fie motivata individual si sa poata face obiectul unui recurs judiciar. Expulzarile colective sunt interzise'

Vizita premierului Tariceanu la Roma a fost anuntata de Guvern dupa discutia telefonica avuta de acesta cu premierul italian Romano Prodi. Tariceanu i-a cerut atunci premierului Romano Prodi sa dispuna masuri de protejare a cetatenilor romani si si-a exprimat preocuparea fata de atitudinea xenofoba manifestata in Italia in relatia cu romanii. Premierul Tariceanu si omologul sau italian au transmis presedintelui Uniunii Europene o scrisoare comuna in care solicita sprijin, inclusiv financiar, pentru integrarea sociala a cetatenilor romani din Italia, in special a celor de origine roma, si au convenit constituirea unui grup comun de lucru pe problematica romilor.

Pe de alta parte Presedintele Traian Basescu a efectuat la sfarsitul lunii noiembrie in Spania. Vizita presedintelui Basescu in Spania a trezit interesul presei italiene. 'Nu putem sa fim de acord cu decretul Guvernului privind expulzarile. Slava Domnului ca voi spaniolii nu sunteti ca italienii!', a titrat cotidianul Il Messagero, pe prima pagina. Conform presei italiene, Declaratiile ii apartin presedintelui Traian Basescu si au fost facute la prima intrevedere cu premierul spaniol Jose Luis Zapatero in cadrul Forumului Economic de la Madrid. Presedintele Basescu a nuantat insa public pozitia care i-a fost atribuita de cotidianul italian. Mass media a relatat evenimentele legate de cazul Mailat din diverse perspective si in functie de diversele iterese ale trusturilor de presa. Trebuie sa precizam ca mass media din Romania a fost pusa, pentru prima data dupa 1989 in fata unui astfel de caz. Daca pana acum existasera tot felul de

evenimente pe care mass media le-a relatat de-a lungul anilor, am putea afirma ca evenimentul tragic, criza in sine, relatarile straine precum si luarile de pozitie intr-un astfel de caz au fost unicat pentru mass media din Romania, care, de data aceasta a trebuit sa se conformeze unui alt stil de comunicare si sa se pozitioneze de partea tarii din care provenea.

Cu toate acestea, mass media din Romania a procedat la o ezitare nedemna de profesionisti. Discriminarea negativa la care s-a recurs nu a facut decat sa amplifice criza. Din punctul acesta de vedere, in cazul de fata, presa nu a mai constituit un partener de dialog cu statul sau cu institutia publica a Guvernului.

Un exemplu concret in acest sens este constituit de un raport al Agentiei de Monitorizare a Presei (AMP) care a anuntat ca jurnalistii care au relatat despre 'cazul Mailat' nu au respectat codul deontologic al presei, prin incalcarea dreptului la prezumtia de nevinovatie, prin asocierea infractionalitatii cu etnia, difuzand informatii care nu sunt sustinute cu date si prin folosirea unor tehnici din sfera manipularii. Din numarul total de articole in care se impunea prezumtia de nevinovatie, in mai mult de jumatate, acest pricipiu a fost incalcat, conform studiului realizat de AMP.

In realizarea studiului, Agentia a monitorizat 78 de articole in care se facea referire la Romulus Mailat, de pe editiile online ale cotidianelor Jurnalul National si Evenimentul Zilei si pe cea a tabloidului Libertatea, in perioada 1-10 noiembrie 2007. Au fost preferate editiile online, deoarece acestea ofera posibilitatea cititorilor de a posta reactii fata de articole, iar in acest fel a putut fi analizata perceptia opiniei publice fata de acest caz.

'Criza romano-italiana a oferit cadrul ideal pentru a aduce in mentalul colectiv imaginea 'romanului cinstit', victima xenofobiei si a rasismului din Peninsula'[8], se mai arata in concluziile raportului.

Pe de alta parte, jurnalistii italieni si-au facut cod deontologic special pentru imigranti, pentru a trata subiectele in care sunt implicati imigrantii, pentru a evita transformarea acestor articole in unele senzationale.

Acest aspect tine si de reclama pe care le-ar face-o in mod gratuit unele ziare si unii juralisti romanilor, chiar daca este vorba despre o reclama negativa. Recomandarea a fost facuta de Consiliul National al Ordinului Jurnalistilor din Italia, dupa mai multe exagerari care au avut loc in tratarea unor evenimente in presa de la Roma.

Documentul, care a fost semnat si de catre Sindicatul Jurnalistilor, cere ca informatiile prezentate publicului sa fie exacte, complete si sa tina cont de pozitia delicata a protagonistilor, dar si de efectele pe care o abordare superficiala le-ar putea avea asupra opiniei publice.

Textul, numit 'Carta de la Roma', mai impune jurnalistilor sa foloseasca termenii juridici potriviti si sa apeleze la experti si organizatii de profil care le pot da informatii corecte atunci cand scriu despre cetatenii straini care traiesc in Peninsula. Decizia aprobarii acestui protocol deontologic a fost luata, insa, nu dupa cazul romanului ci dupa ce un imigrant tunisian a fost prezentat de catre presa ca fiind asasinul a patru persoane. Ulterior, ancheta a demonstrat ca era nevinovat. De asemenea, cazul Mailat, romanul care a fost acuzat de uciderea unei italience, a demonstrat ca unii jurnalisti au exagerat doar pentru a crea senzationalul. Majoritatea emigrantilor au urmarit in mass-media cazurile in care unii romani erau acuzati ca ar fi comis infractiuni. Majoritatea celor interveviati (97%) cunosteau cazul 'Romulus Mailat'.

Perceptia majoritatii romanilor din exil este ca presa italiana a prezentat tendentios acest caz, ca si multe alte cazuri de incalcare a legii de catre romani, si ca presa si politicienii din Romania au fost mai obiectivi in aceasta privinta

Concluzii

Ipoteza de la care am plecat in elaborarea lucrarii este partial adevarata. Criza romanilor din Italia a insemnat de fapt o criza dintre Romania si Italia care a atins cote maxime, implicand atat oficiali ai Uniunii Europene cat si organizatii ale societatii civile din cele doua tari. Comunicarea de criza, in general a cuprins toate etapele clasice expuse pe parcursul lucrarii. Totusi, interventii neavenite ale unor politicieni au condus in tot acest timp la obstacole destul de mari, la producerea altor crize, la continuarea luptei dintre Guvern si Presedentie.

Daca in primele zile ale crizei generate de incidentul de la Roma, politicienii romani si italieni s-au intrecut in mesaje si discursuri, intrevederea dintre premierii Prodi si Tariceanu a reprezentat primul demers concret in sensul normalizarii relatiei dintre cele doua state. In pofida crisparii din zilele premergatoare intalnirii, mesajele lansate de cei doi inalti oficiali nu au depasit cutuma diplomatica, atat Tariceanu cat si Prodi militand pentru mentinerea unei relatii de stransa colaborare.In mod concret, singura asigurare pe care premierul Tariceanu a primit-o din partea lui Romano Prodi a fost aceea privind expulzarile in masa care nu vor fi operate de catre statul italian. Un astfel de demers ar fi fost oricum neplauzibil, prin aceea ca expulzarea este intotdeauna individuala iar Italia si-ar fi atras un val de critici din partea CE. Rezolutia propusa de catre socialistii europeni si adoptata de catre plenul PE a fost un prim avertisment catre Guvern italian, desi valoarea sa normativa este lipsita de importanta. Cu toate acestea insa, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca autoritatile italiene si-au sporit numarul de interventii in taberele ilegale de imigranti. Totodata, mai multi cetateni romani au fost expulzati din Italia, si nu este clar pana la acest moment daca drepturile lor au fost respectate pe deplin. Acesti cetateni romani, presupus a reprezenta un pericol, nu au a putut contesta initial actiunea in justitia din Italia si nu este clar daca acest drept a fost acordat in cele din urma dupa expulzare. Asigurarile date de Romano Prodi, referitoare la neimpunerea unor restrictii pentru forta de munca din Romania, au fost pur circumstantiale. Atata timp cat alte state au impus si mentine astfel de masuri, autoritatile italiene nu sunt grevate de nimic pentru ca au luat o astfel de decizie. Exista un orizont de asteptare la nivelul populatiei italiene pe care autoritatile din Peninsula au trebuit sa se plieze. O astfel de abordare nu numai ca nu a detensionat relatia dintre cele doua state - ea fiind una deocamdata strict diplomatica - dar tonul pe care Italia a pus problema a devenit mult mai vehement odata cu trecerea timp iar infractiunile comise de imigranti au continuat.

Luna noiembrie a consemnat iesirea la rampa, in mai multe ocazii, a ministrului Cioroianu care a propus solutii "eficiente" de solutionare a crizei generate de cazul Mailat - deportarea rromilor in desert. Rectificarea sefului de la MAE a amplificat corul vocilor critice, dupa ce ministrul Cioroianu declarase ca deportarea rromilor "nu se va intampla prea curand". La finalul lunii, seful MAE a incununat lista gafelor printr-un gest neuzual intr-un cadru protocolar, cu ocazia vizitei delegatiei romane in Spania. Declaratia ministrului Cioroianu in legatura cu cei care produc fapte precum cele din Italia un este potrivita pentru un demnitar al unui stat democratic, bazat pe respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Adrian Cioroianu a facut o astfel de declaratie, in momentul in care autoritatile romane, mass-media, opinia publica in general incercau sa reactioneze fata de atitudinea rasista si xenofoba a unor politicieni si a unor cetateni italieni. Practic, printr-o astfel de afirmatie, venita din partea unui oficial roman, tendinta spre ura si intoleranta a italienilor este intretinuta. Ministrul de Externe se pronunta in favoarea unor actiuni pe care celelalte autoritati de la Bucuresti si nu numai incearca sa le respinga.

Din pacate, criza romanilor in Italia a reprezentat mai mult decat o problema de rezolvat pentru autoritatile din Romania. Si pentru anul 2008 criza va continua iar comunicarea de criza a autoritatilor publice centrale va trebui sa cuprinda aspecte mult mai complexe. Asa cum mass-media a tratat acest subiect la inceputul lunii ianuarie 2008, "Italia mentine si in 2008 restrictiile pentru muncitorii romani si bulgari". Astfel guvernul italian a decis sa continue aplicarea regimului tranzitoriu privind procedurile pentru accesul pe piata muncii al cetatenilor romani si bulgari pentru inca un an, pana la 31 decembrie 2008, in vederea liberalizarii complete a muncii personalului angajat.

Ministerul de Interne si Ministerului Solidaritatii Sociale din Italia au trimis Guvernului italian o circulara comuna in care anunta ca s-a decis continuarea aplicarii regimului tranzitoriu privind procedurile pentru accesul pe piata muncii a cetatenilor romani si bulgari pentru inca un an, pana la 31 decembrie 2008, in vederea liberalizarii complete a muncii personalului angajat, se arata intr-un comunicat al Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM)[9]. Potrivit sursei citate, se confirma astfel prevederile stabilite in materie de acces la munca a personalului angajat in ceea ce priveste derogarile de la acest regim pentru anumite sectoare de activitate si pentru anumite profesii: agricultura, turistic-hotelier, asistenta pentru persoane (ingrijitoare si menajere - n.r.) constructii, mecanic, personal de conducere, personal cu inalta calificare si munca sezoniera.

CONCLUZII

Pozitia mass media intr-o criza depinde de contextul in care aceasta are loc. Gestionarea unei crize, insa, prin comunicare, trebuie sa vizeze in principal relatia organizatiei cu mass media. Esecul sau succesul comunicarii de criza consta in abilitatea celor care se ocupa de relatii publice de a gestiona criza prin actiune si transparenta. Desi de multe ori media se situeaza, fatis (cazul actelor teroriste sau al loviturilor de stat) sau tacit (in cazuri in care se cere "neutralitate", precum conflictele interetnice sau razboaiele) de partea puterii politice , aparandu-si, astfel, propriile interese economice, sunt si contexte in care unele media ii sustin pe "destabilizatori", pe provocatorii crizei (cazul discursului adoptat de media internationale puternice referitor la revolutiile anti-comuniste, de exemplu).

Un alt risc cu care se confrunta in prezent mass media, nu doar in timpul crizelor si conflictelor, ci chiar in timp de pace, este tratarea neechilibrata a anumitor subiecte. Astfel, uneori poate sa apara tendinta de a minimiza, de a omite, sau chiar de a prezenta distorsionat actiunile acelor forte care ar putea sa le puna in pericol propria stabilitate, la fel cum, in lipsa unor subiecte care sa se vanda, ele pot sa recurga la practici precum transformarea unor evenimente mai putin importante in "crize", prin definirea lor ca atare si prin acordarea unei atentii nemeritate acestora. O asemenea situatie este posibila prin introducerea de catre jurnalisti a acelor elemente de "refractie" intre realitatea ca atare si realitatea prezentata de mass media. Conform acestei viziuni, media creaza realitatea, deoarece evenimentele mediate sunt obiectul unor forme speciale de "interventie" sau "filtrare". Diversele metode de filtrare a realitatii - pentru a hotari care evenimente trec de "poarta" si ajung stiri - contribuie, intr-un fel sau altul, la apararea anumitor interese. Figurile si vocile cu "aura autoritara" sau "atotstiutoare" de la televiziune sau radio, modul de incheiere al unui editorial, ierarhizarea stirilor, aparenta de cunoscatori completi al fenomenului sau comentariile auxiliare, fac publicul sa creada ca modul de desfasurare al unui eveniment este chiar cel prezentat de media respectiva. In acelasi timp, mesajele media pot "deturna" agenda publica de la evenimente importante catre evenimente minore, prin "neutralizarea" sau "aplanarea" realitatii. Astfel, in functie de interesele lor, media pot prezenta crize sau conflicte fara a spune nimic despre substanta lor, asa cum precizam si mai sus, sau despre interesele si cauzele profunde ale motivelor celor care sunt initiatorii evenimentelor. Cu alte cuvinte, media pot amplifica sau pot aplana o criza, pot fi folosite de politicieni si de comandantii militari pentru atingerea unor scopuri (inclusiv dezinformare si manipulare), si, in cazul unor conflicte profunde precum cele inter-religioase sau interetnice, ele pot chiar activa si dezactiva componente ale personalitatii umane cu caracter cheie in mentinerea sau stingerea crizei.