Textele jurnalistice /vs./ Textele informative de tip relatii publice

Textele jurnalistice /vs./ Textele informative de tip relatii publice

Textele jurnalistice au valori redactionale clare care pot fi atinse cu ajutorul unor tehnici specifice, dezvoltate in cadrul cursurilor de scriitura. Dar textele de relatii publice (comunicatele, in special) ce reprezinta? Logica dupa care functioneaza acestea este diferita de cea dupa care functioneaza logica jurnalistilor (interesul publicului, responsabilitate, etc.) si trebuie subliniata, avand in vedere ca o mare parte din informatiile cotidiene ale jurnalistilor provin din surse institutionale, deci din textele informative de tip relatii publice. Definitiile clasice arata ca: a) relatiile publice reprezinta o forma de comunicare specializata catre anumite publicuri in vederea atingerii unor obiective; b) relatiile publice reprezinta arta si stiinta analizei evolutiilor, de prezicere a consecintelor, de consiliere a liderilor organizatiilor, de implementare a programelor de actiune care sa serveasca atat interesele organizatiei, cat si pe cele ale publicului.

Pentru a atinge toate aceste obiective, specialistii in comunicare trebuie sa aiba acces la media. Ba chiar mai mult decat atat accesul, se poate spune ca mass-media este vitala activitatilor de relatii publice, indiferent de natura si dimensiunile organizatiei (companie comerciala, organizatie non-profit, agentie guvernamentala, etc.).

Cei care trebuie sa difuzeze informatia catre media sunt specialistii de relatii publice. Din cauza dependentei de presa, majoritatea textelor care sunt emise de departamentele de comunicare sunt redactate dupa regulile scriiturii jurnalistice. Desigur, slujba de comuicator difera in logica ei de cea de reporter, caci comunicatorul are nevoie de aprobarea managementului organizatiei pentru a transmite textele catre diferitele publicuri. O alta deosebire fata de jurnalisti se remarca la nivelul continutului informatiei: in majoritatea cazurilor, comunicatorii transmit catre presa informatii pozitive, care promoveaza imaginea companiei respective.

Asemanarile dintre munca expertului PR si reporterul obisnuit este mare: ambii specialisti in comuincare se ocupa de colectarea de informatii din surse diverse si sunt specializati, intr-o oarecare masura (comunicatorul este specializat pe organizatia respectiva, asa cum un reporter este specializat pe un anumit domeniu, iar in cazul unor companii de mari dimensiuni, care presupun multe tipuri de activitati, oamenii din PR sunt specializati asupra departamentelor, diviziilor din structura companiei, asa cum, de exemplu, reporterii care fac stiri din domeniul social sunt specializati pe sindicate, invatamant, medicina, etc.).

Scriitura de tip relatii publice are doua modele redactionale, care au la baza doua logici: una interna si una externa. Textele care sunt rezultatul logicii externe se adreseaza presei si publicului larg; textele care sunt rezultaul logicii interne sunt importante mai ales in cadrul organizatiilor mari si sunt adresate in primul rand angajatilor companiei, concretizandu-se de regula in reviste de coumunicare interna (newsletter), in magazine interne, brosuri, postere, etc.

Comunicarea de tip relatii publice reprezinta o oportunitate de cariera foarte mare atat pentru absolventii de jurnalism, cat si pentru cei de comunicare si relatii publice.

Omul de comunicare dintr-o organizatie poate fi asemanat cu reporterul acelei organizatii. De aceea, informatiile pe care le redacteaza acesta au o forma jurnalistica. Mai ales in redactarea comunicatelor de presa, comunicatorul utilizeaza exact aceleasi tehnici de redactare ca si reporterul, pentru a-si creste sansele difuzarii mesajului in presa scrisa, radio si televiziune. Motivele sunt numeroase: informatia trebuie comunicata repede si corect; cele mai importante elemente trebuie sa se situeze in primele pargrafe, pentru a atrage atentia asupra faptelor; in plus, daca sunt redactate dupa regulile jurnalistice, textele de PR au sanse foarte mari sa intre in paginile ziarelor fara a fi modificate de catre jurnalisti.

Chiar daca, structural si formal, textele informative de tip PR seamana foarte mult cu textele jurnalistice, exista cateva elemente care fac deosebirea: in coltul din stanga sus al fiecarui comunicat, deasupra titlului, se marcheaza data la care ar trebui sa fie publicata informatia; aproape intotdeauna, se remarca formula "pentru publicare imediata", care caracterizeaza majoritatea comunicatelor, deoarece reporterii nu se simt in largul lor atunci cand au o stire, dar nu au voie sa o publice. Tot in partea de sus a paginii se afla si coordonatele persoanelor de contact (numere de telefon, adrese de e-mail, nume), pentru a se face apel, in cazul in care jurnalistii au nevoie de informatii suplimenare. Elementul "de contact" este foarte important, deoarece jurnalistii au nevoie de astfel de persoane (in general, nu prea preiau pe "nemestecate" o informatie, fara sa verifice sau sa se lamureasca asupra problemei cu ajutorul cuiva din interiorul organizatiei). Cu cat persoana de contact care este trecuta in comunicat este mai valoroasa din punct de vedere al functiei detinute in organizatie (presedinte, vicepresedinte, director, etc.), cu atat jurnalistii sunt mai interesati sa o contacteze. In practica, pe lista persoanelor de contact se afla si directorul de relatii publice, care este, de regula, primul sunat de jurnalisti, deoarece este cel mai disponibil dintre toti angajatii unei companii. Reporterii experimentati ocolesc insa circuitul PR al organizatiei si cauta sa obtina informatii de la sursele autorizate (experti, specialisti, etc.).

Cateva reguli care trebui respectate in redactarea comunicatelor: a) mesajul trebuie contextualizat (trebuie indicata semnificatia evenimentului respectiv); b) textul trebuie sa contina citate de la presedintele organizatiei (care intareste cele afirmate, raspunzand la una-doua din intrebarile de baza legate de eveniment, dar care aduce autenticitate si dinamism in text); c) in ca din primele fraze ale textului, trebuie sa se ajunga direct la subiect, fara introducere si fara alte "ocolisuri" stilistice; d) trebuie evitate elementele figurative (metafore, alte figure de stil), deoarece abuzul de "cuvinte frumoase" poate produce o reactie inversa din partea reporterilor, care scriu in general destul de sec; e) comunicatul este insotit de material suplimentar, in cazul evenimentelor complexe (lansarea unei companii, lansarea unui produs, etc.).

Reporterii de radio si de televiziune sunt cu atat mai receptivi la informatiile continute in comunicate cu cat textele respective sunt redactate in stil audiovizual (fraze scurte, mesajul esential, absenta detaliilor inutile, acuratetea cifrelor, a numelor, etc.).

O practica PR de succes cu media depinde de multe aspecte: reputatia pentru acuratete, respectarea adevarului, corectitudine in prezentarea faptelor. Ocazional, oamenii de PR pot oferi exclusivitati, dar acest lucru ii pune pe comunicatori intr-o postura delicata, deoarece interesul lor este sa aiba relatii cu cat mai multe organizatii media. In mod natural, prietenia afecteaza relatia profesionala intre sursa si reporter.

Complexitatea activitatilor de relatii publice au dus la diversificarea tipurilor de comunicate.

Dupa prezenta sau absenta unei luari de pozitie in textul respectiv, exista doua mari categorii de comunicate (B. Dagenais, 1990, apud Cr. Coman, 1999, p. 87):

a)     Comunicatul de informare, al carui scop este transmiterea de informatii (sub forma de statistici, invitatii, etc.);

b)     Comunicatul de tip persuasiv, prin intermediul caruia este luata o pozitie, este facuta o contestare, este data o opinie sau este facuta o acuza.

Dupa continut, exista mai multe tipuri de comunicate (B. Dagenais, 1990, apud Cr. Coman, 1999, pp. 87-93):

a)     Comunicatul-invitatie: este utilizat pentru lansarea unei invitatii;

b)     Comunicatul de reamintire: este trimis la un timp oarecare dupa lansarea comunicatului-invitatie, pentru a improspata memoria jurnalistilor;

c)     Comunicatul-anunt: este utilizat pentru a atrage atentia asupra unui eveniment, in vederea promovarii acestuia;

d)     Comunicatul statistic: adduce in atentie informatii statistice legate de organizatie;

e)     Comunicatul de informare: este genul cel mai frecvent intalnit si urmeaza unui eveniment considerat important;

f)      Comunicatul politic: este utlizat mai ales in comunicarea politica si are scopul atragerii unui capital de imagine pzitiva;

g)     Comunicatul official: este textul emis de institutiile administrative sau politice;

h)     Comunicatul de "background": aduce informatii care ajuta jurnalistii sa inteleaga mai bine organizatia respectiva, fara a avea ca miez informativ un eveniment punctual;

i)      Comunicatul de luare de pozitie: aduce in atentie o anumita atitudine fata de o anumita problema;

j)      Erata: este textul in care se retracteaza sau se corecteaza informatii care au fost difuzate intr-un comunicat anterior;

k)     Comunicatul pentru radio si televiziune: sunt destinate in exclusivitate difuzarii prin canalele electronice si au elemente specifice (mai scurte):

l)      Comunicatul video: este echivalentul vizual al comunicatului scris, dar are menirea de a facilita preluarea ca atare de catre jurnalisti.