Tipuri de cultura - forme de presa

Tipuri de cultura - forme de presa

Marshall McLuhan (1911-1980) a propus un model comunicational bazat pe ideea ca media actioneaza asupra perceptiilor umane, sunt "extensii ale facultatilor umane". In volumul "Galaxia Gutenberg" (1962) McLuhan demonstreaza ca simturile omului sunt in relatie cu tehnologiile create de el. Nevoia de exteriorizare reclama un mijloc tehnic pentru care se foloseste un anumit simt. Corelarea dintre mijlocul tehnic si organul de simt trimite la un anume tip de cultura, perioada distincta si necesara in istoria comunicarii:

cultura orala presupune suprasolicitarea auzului. In antichitate si in evul mediu oratoria s-a manifestat ca modalitate persuasiva de transmitere a mesajului. McLuhan aminteste ca in "Summa Theologica" Toma d'Aquino explica de ce marii dascali ai lumii nu si-au scris invataturile: "Eu raspund afirmand ca era firesc ca Hristos sa nu-si fi incredintat invatatura sa scrierii. In primul rand din pricina demnitatii sale, deoarece cu cat un dascal este mai bun, cu atat felul sau de predare trebuie sa fie la un nivel inalt, si de aceea se cadea ca Hristos, intrucat era cel mai bun dintre dascali, sa adopte metoda de predare prin care doctrina sa sa fie intiparita in inimile ascultatorilor sai. Pentru acest motiv se spune ca "Evanghelia lui Matei, VII, 29 «ii invata pe ei ca unul care are putere». Si pentru acest motiv, chiar si la pagani, Pitagora si Socrate, care au fost minunati dascali, nu au vrut sa scrie nimic".

Istoria presei va consemna pentru perioada culturii orale asa cum a fost definita de McLuhan existenta Cronicii orale si a celor ce au fost numiti de Eugène Dubief "des journalists sans jornal". Acesti "novellanti" in Italia sau "nouvellistes" in Franta sunt cei ce vor transmite publicului larg, nediferentiat cele mai noi informatii, de interes pentru diverse categorii de receptori. Prezenta lor era persuasiva, pentru ca transmiteau direct informatia, suprasolicitand auzul, implicit atentia directionata si pentru ca mesajul jurnalistic era axat pe calitatile de baza ale produsului mediatic: noutatea in forma si fond si primatul informatiei (a transmite informatia noua inaintea tuturor este apanajul jurnalistului performant, asigurand astfel catalizarea interesului publicului-tinta si plasarea pe loc prioritar a institutiei de presa care emite noutatea informatiei).

Cultura vizuala, in conceptia lui McLuhan este cea determinata de inventarea alfabetului si apoi a tiparului. Vazul este suprasolicitat si va deveni dominant o data cu aparitia presei tiparite. Cultura scrisa ("Galaxia Gutenberg") a generat o cultura specializata si un public diferentiat dupa datele prioritare ale orizontului de asteptare. Istoria presei va consemna coexistenta pana la inceputul secolului al XVII-lea a gazetei manuscris si a tiparului. De la foile volante la "l'invention de l'imprimerie qui a rendu le journal possible" (afirmatia lui G. Weill si H. Berr) si pana la "ziarul indispensabil", istoria presei numara secole in care perceptia vizuala este dominanta. Cultura orala a fost cea care a consolidat viata comunitara datorita unei interdependente generata intre oameni. Cultura scrisa va furniza individualismul, citirea "in liniste" a informatiilor ce raspund orizontului propriu de asteptare, crearea unui ambient de "intimitate" cu universul presei. In plan socio-istoric specifica este proprietatea privata cu toate determinantele psiho-culturale generate de aceasta (pentru a ne raporta doar la segmentul cultural).

Cultura electronica sau auditiv-vizuala incepe cu "Galaxia Marconi", era radioului, intr-o lupta cu "Galaxia Gutenberg" pentru transmiterea cu prioritate a informatiilor. Este o reintoarcere la impactul auditiv sustinut de instantaneitate si spectacular, argumente pentru acceptarea universului radiofonic ca prima sursa (si uneori unica) de informare. Pentru publicul tinta care are un orizont de asteptare mai larg, necesitand si decodarea "in intimitate" a mesajului, ca si nevoia de sesizare a potentialitatii textului scris, cultura vizuala (intelegand presa scrisa) va coexista cu moderna cultura electronica. De la radiou la cinematograf si televiziune este un drum al comunicarii mediatice marcat de surprize, perioada in care lumea se transforma, dupa afirmatia lui McLuhan intr-un teatru global care "pretinde din partea populatiei lumii nu numai sa participe in calitate de spectator, dar si sa faca parte din distributie".

In aceasta perioada istorica si culturala sunt solicitate concomitent doua simturi, auzul si vazul si implicit o suprasolicitare a sistemului nervos, generatoare de comportament axat pe participarea afectiva, uneori cu implicatii in relatiile interumane.

Istoria radioului si a televiziunii va relua intr-o alta forma lupta pentru primatul informatiei si pentru formele persuasive. Ceea ce se intamplase in epoca anterioara intre Galaxia Gutenberg si Galaxia Marconi se va accentua si pentru ca tehnologia moderna ofera noutatea in forma, distantele sunt anulate, iar mijloacele de comunicare au acum efecte psihice, culturale si sociale mult mai accentuate decat in epocile anterioare.

Structura tehnica a mijlocului de comunicare da complexitate si revendica simultaneitate in perceptie, atentie distributiva si decodare la cel putin doua niveluri de intelegere: cel evident, pentru care sincretismul imagine-sunet impune folosirea simultana a vazului si auzului si cel de nivel doi, subsidiar, cand procesele cognitive si volitive sunt antrenate in evidentierea potentialitatii textului sustinut de efecte sonore si vizuale.

Media - un grad de "angajare

Data fiind complexitatea procesului de comunicare mediatica si a produsului mediatic, M. McLuhan impune celebrul slogan "media este mesajul". In volumul "Pentru a intelege media" (1968) M. McLuhan pledeaza pentru ideea care sa acrediteze importanta tehnologiei in fata mesajului mediatic si a receptorilor. Tehnologia va actiona asupra simturilor si abia dupa prelucrarea informatiilor primite prin mass-media, vor fi influentate opiniile, conceptiile si chiar comportamentul receptorilor.

McLuhan propune o clasificare a media:

media calde, vizand participarea detasata, fara implicare in receptarea mesajului; este cazul radioului, fotografiei, tiparului;

media reci care impun o participare intensa si angajare in receptare, activand mai multe simturi. Include la acest capitol telefonul, televiziunea, vorbirea , desenele animate).

Clasificarea media dupa M. McLuhan:

Explicitandu-si clasificarea, McLuhan afirma: "Un mijloc cald este cel care extinde un singur simt, dandu-i o definitie inalta. Definitia inalta caracterizeaza starea in care esti bine alimentat cu date (informatii). O fotografie poseda, vizual vorbind, o definitie inalta. Un desen animat are o definitie scazuta, pur si simplu pentru ca ofera extrem de putina informatie vizuala. Telefonul este un mijloc rece, sau cu definitie scazuta, deoarece urechii i se pune la dispozitie o cantitate mica de informatie. Iar vorbirea este si ea un mijloc rece, pentru ca se ofera foarte putin, fiind nevoie ca restul sa-l completeze cel care asculta. Spre deosebire de acestea, mijloacele calde nu lasa atat de mult de umplut sau completat pe seama receptorilor. Prin urmare, mijloacele calde pretind o participare scazuta , cele reci necesita o participare mare si un grad ridicat de completare din partea receptorilor. Gradul de participare la receptarea mesajului, intelegand solicitarea mai multor simturi sau doar a unuia singur confera natura "definitiei" mijlocului de comunicare.

Din perspectiva emisiunilor radiofonice sau televizate complexe (axate pe eseuri, efecte sonore si vizuale, "povestiri in rama", inserturi revendicand realitati diferite din acelasi timp invocat-rememorare sau dintr-un timp actual) clasificarea operata de M. McLuhan ar putea fi reconsiderata.

Media - context si contextualitate

Ramanem la intentia de configurare a unei istorii succinte a presei scrise, a radioului si a televiziunii, cu un preambul despre natura comunicarii, tipologie, contexte determinante, roluri si functii mass-media si efectele produse asupra publicului.

Dintre procesele de contextualitate care sunt necesare in etapizarea fenomenelor din evolutia presei trei sunt indispensabile formularii mesajului mediatic:

▪ contextul spatial - mesajul emis ia sens in raport cu locul ocupat de actanti si de determinarile spatiale;

▪ contextul temporal - mesajul emis anterior contribuie la intelegerea sensului mesajului ulterior;

▪ contextul cultural de referinta la norme si reguli colective - in formularea mesajului se respecta normele existente sau asupra carora se convine de comun acord in momentul emiterii mesajului; contextul cultural impune modele, modelele culturale surclaseaza contextual, provocand realitatea culturala si generand noi directii de afirmare.