Un cotidian ratat

Un cotidian ratat

Numeroase frustrari continuau, dupa doi ani de la recastigarea dreptului la libera expresie, sa tulbure mediul jurnalistic oradean, aflat in plin dar lent proces de profesionalizare. Una dintre acestea, poate cea mai suparatoare, era aceea a inexistentei unui cotidian care sa-i dea replica, dintr-o alta directie politica si atitudinala, Crisanei. Saptamanalele nu aveau anvergura si nici logistica unei alternative, ca mesaj media diferentiat, structurat in mod coerent si cu posibilitate zilnica de receptare. In acest context al asteptarilor legitime, apare, la Oradea, Noua Gazeta de Vest[1], prima tentativa de-a largi libertatea de expresie locala printr-un alt cotidian de limba romana. Grupul redactional s-a coagulat in jurul lui Dumitru Chirila, redactor-sef adjunct al revistei Familia, cuprinzand fosti membri sau colaboratori ai Gazetei de Vest, plecati ca urmare a rupturii de martie, 1991, membri ai redactiei revistei Familia, jurnalisti desprinsi din redactia cotidianului Crisana, nemultumiti de politica editoriala a ziarului, dar si tineri ce isi incercau pentru prima oara puterile intr-un proiect gazetaresc. Banii pusi la bataie veneau de la omul de afaceri Dorel Puchianu. In scopul editarii noului cotidian a fost constituita a societate comerciala cu raspundere limitata (inregistrata cu personalitate juridica), in care a intrat o buna parte dintre componentii redactiei . Sediul a fost oferit de Primaria Oradea, iar preparativele au fost gata la inceputul lunii februarie, 1992, starnind un interes ingrijorat sau, dimpotriva, usor exaltat. Primul numar al cotidianului Noua Gazeta de Vest, readus la viata dupa o intrerupere de 52 de ani, a aparut, joi, 6 februarie, drept "cotidian de informatie si reportaj", in patru pagini, format A2 (38 X 51 cm), cules si paginat la calculator si tipografiat la tipar inalt , la pretul de 10 lei. Data aparitiei, deloc intamplator, devansa doar cu cateva zile primul tur de scrutin pentru primele alegeri locale din istoria postdecembrista a Romaniei. Primul numar insera un articol redactional de intampinare, dar care configura si programul publicatiei. Astfel, Noua Gazeta de Vest isi anunta caracterul independent, dar imediat, oarecum ciudat, preciza ca aceasta nu presupune "nici neutralism, nici echidistanta" . Desi nu parea a fi tribuna de expresie a unui partid anume, ziarul nu se sfia sa afirme deschis sprijinul pentru anumite idei si valori, dispretul pentru extremismele carora le erau de preferat "concilierea si concordia". In sfarsit, noua grupare jurnalistica considera "patriotismul drept piatra de temelie a ziarului", dar prin patriotism nu se intelegea "detestabila retorica patriotarda" . De fapt, redactia se dorea legatarul spiritual ce decurgea dintr-un citat desprins din primul editorial aparut in Gazeta de Vest, anul 1929: "Pornim, deci, nu pe pista abia vizibila a politicii vreunui partid, ci pe drumul larg si drept al intereselor romanesti" . Deasupra frontispiciului, cinci numere la rand a aparut un citat din Camil Petrescu, datat 1936: "Eu citesc cu multa placere Noua Gazeta de Vest, in fiecare zi, pentru ca imi da o imagine foarte bogata despre viata oradeana". Acest indiciu, precum si tintele propuse aratau destul de clar faptul ca ziarul nu avea veleitatea de-a acoperi intreg judetul, dar era animat de orgoliul de-a cuceri inimile si mintile oradenilor. Ca structura, prima pagina era consacrata unui editorial, altor materiale de actualitate, inclusiv grupaje de stiri oferite de A.M.Press, pagina a doua continea reclame, articole utilitare sau comentarii, pagina a III-a reunea materiale sub genericul "Lumea in care traim", iar ultima era dedicata sportului, in primul rand fotbalului, gratie colaborarii cu Nicolae Muresan, Marcel Puscas sau alti sportivi foarte cunoscuti.

Febra alegerilor locale din 9 februarie era evidenta, Noua Gazeta de Vest publicand, chiar in primul ei numar, interviuri cu Mircea Nesu, candidat al Conventiei Democrate pentru functia de primar al Oradiei, cu Petru Filip, cel mai important contracandidat al sau (daca facem abstractie de candidatul UDMR, cu un electoral previzibil si, sigur, de etnie maghiara), precum si o discutie cu Michael Marshall, observator din partea unui institut american la alegerile locale din Romania. De altfel, rezultatul celor doua tururi de scrutin vor deconspira fara nici un dubiu orientarea politica a ziarului, intuibila inca inainte de start prin chiar componenta redactiei, faptul ca toate simpatiile se indreptau spre Conventia Democrata si opozitia politica din Romania acelor vremuri. In acelasi timp, cititorul avizat realiza ca are de-a face cu o publicatie elitista, marcata de aportul cultural al redactorilor si colaboratorilor (prezenta in caseta redactionala a lui Radu Enescu aducea un spor substantial de prestigiu spiritual), un fel de prelungire publicistica a revistei Familia (cu exceptia lui Ion Simut, toti componentii redactiei revistei de cultura erau redactori sau colaboratori la Noua Gazeta de Vest!). In mod evident, ca marketing, aceste lucruri nu erau de foarte bun augur, denuntand aceeasi meteahna a presei de elan: comentariul si analiza ca substitute pentru informatie si stiri / turnul de fildes in dauna dispretuitoare a muncii de teren si documentarii pe subiecte concrete, actuale.

De altfel, ritmul de cotidian nu a putut fi tinut mai mult de patru numere[7]! Bateriile s-au descarcat nepermis de repede, iar asteptarile se confirma doar in cateva zile ca au fost cu totul hazardate. Echipa nu avea puterea de-a edita un cotidian! Dezamagirea a fost una imensa, dar oarecum disimulata intr-un articol care explica transformarea, doar intr-o saptamana, a cotidianului in hepdomadar, punand-o pe seama unor insuficiente materiale sau tehnologice: "Totul s-a prabusit brusc. Imprimeria de Vest nu poate asigura fazele de inceput ale procesului tehnologic, tipografia Editurii Analog, la care am facut apel, nu poate duce acest proces pana la capat" , se explica ezitant. Inconvenientul tehnic nu era, totusi, singurul factor care a provocat metamorfoza. In mod evident, echipa redactionala era mult subdimensionata pentru a putea suporta, atunci, ritmul unei munci la un cotidian, iar structura ei trada apetenta masiva pentru comentariu, in detrimentul muncii de teren.

Noua Gazeta de Vest a murit doar in cateva zile, ca ziar cotidian, printr-o subnutritie severa, prin lipsa cronica a articolelor a caror geometrie variabila sa fie sub incidenta stricta a faptelor zilei. Punctele de vedere, analizele, comentariile au pastrat intr-un registru prea livresc o publicatie ce nu si-a gasit cititorul de rand. Formatul se mentine deocamdata, redactia isi pastreaza componenta, iar numarul de pagini creste la 6. Cel mai important lucru, insa, este esecul de-a aparea cotidian. Din mantaua mult prea stramta, cu guler de vizon, a cotidianului, a fost croita camasa cu guler pentru papion a saptamanalului Noua Gazeta de Vest.