Violenta simbolica si consecintele acesteia
Televiziunea
exercita o forma deosebit de periculoasa de violenta
simbolica. Violenta simbolica este o violenta ce se
exercita in complicitate cu cei care o indura dar si cu cei care
o exercita in masura in care nici unii si nici altii nu
sunt constienti de acest fapt. Sociologia are functia de a
dezvalui anumite lucruri ascunse, ea putand contribui la diminuarea
violentei simbolice care se exercita asupra raporturilor sociale
si in special asupra raporturilor de comunicare mediatica. Faptele
diverse au constituit intotdeauna "hrana" preferata a presei de
senzatie: sangele si sexul, drama si crima s-au vandut
intotdeauna bine astfel incat pe prima pagina si in deschiderea
jurnalelor televizate s-a incercat inlaturarea acestor ingrediente impuse
iar presa scrisa serioasa reusise la un moment dat sa le
elimine sau sa le exileze in zone marginale. Televiziunea indeamna la
dramatizare, punand in scena, in imagini, un anumit eveniment si in
acelasi timp ii exagereaza acestuia importanta, gravitatea,
caracterul dramatic si tragic, principiul de selectie al mediilor
fiind constituit prin cautarea senzationalului si al
spectaculosului. Televiziunea produce acel efect pe care unii il numesc "efect
de real": imaginea ne poate face sa vedem si sa credem in ceea
ce ea ne arata. Aceasta putere are efecte de mobilizare; ea poate
face sa existe idei si reprezentari dar si grupuri
specifice. Faptele diverse, incidentele si accidentele zilnice pot fi
pline de implicatii politice, etice, capabile sa declanseze
sentimente puternice, de multe ori negative precum: rasismul, xenofobia, frica
sau ura fata de un strain, simpla relatare si faptul de a
reda presupunand intotdeauna o elaborare sociala a realtatii
capabila sa exercite efecte sociale de mobilizare sau de
demobilizare.
Fantasticul, frisoanele, neobisnuitul
constituie emotii cautate si traite de copii indeosebi de
cei de 7 ani precum si paranormalul sau descoperirile
stiintifice ca si spiritul de aventura din seriale par sa-l
initieze pe copil intr-un registru imaginar, in teritoriul adultilor
ceea ce poate explica succesul unor emisiuni la copii. Unele emisiuni sau chiar
desene animate pot fi receptate ca expresii ale unor pulsiuni sau
inclinatii transgresive din partea copiilor, depasirea
imaginara a ceea ce le este interzis, a regulilor stabilite de
parinti sau de scoala. Este mai ales cazul receptarii
si al cautarii umorului indraznet, chiar usor
impertinent, de fapt adult din unele episoade sau scene ale filmelor de la TV.
Acest umor este posibil a fi trait ca o incercare imaginara a
regulilor vietii in comun ale caror modalitati de aplicare
le sunt prezentate copiilor in unele fictiuni clasice sub o forma
normala sau sub unghiul a ceea ce numim derizoriu, incalcarile
fiind si ele o parte a vietii, mai legitime atunci cand sunt expuse
sub latura derizoriului sau a ludicului. Cei mici sunt un fel de "intrusi"
intr-un program TV, de exemplu jurnalul de seara, gandit in primul rand
pentru parinti, adulti in general. Copiii sunt atrasi de
ritmul spectaculos de derulare al stirilor. Faptul ca telejurnalul
este departe de a fi universul copilariei, nu reduce interesul si
impactul stirilor, mai ales al celor violente asupra copiilor.
Analiza mass-media nu se limiteaza la
cuantificarea si tipologia continuturilor violente, a frecventei
si duratei faptelor si scenelor de violenta din emisiuni,
ci are ca valenta exploratorie descifrarea pe baza contextelor de
semnificare si a situatiilor de comunicare, a mesajelor produse ca
niste acte de comunicare in actiune. Printr-o astfel de metoda
este scoasa in evidenta periculozitatea acelor false mesaje pe
care le transmit masiv informatiile ca telejurnalele, programele
fictionale, emisiuni de divertisment, mai ales jocurile, multe emisiuni
sportive si altele.
Desensibilizarea este o consecinta a
faptului ca, mai ales, in perceptia copiilor, ceea ce se intampla
pe ecran nu este real si faptul ca numarul mare de victime ii desensibilizeaza
pe tineri, ca si pe adulti in fata gravitatii
violentei.
Televizorul a devenit un insotitor pentru
copii in calatoriile de pe glob chiar inainte ca acestia sa
aiba permisiunea de a trece strada. Banalizarea violentei a devenit un fapt
izbitor si amenintator. In programele TV, violenta nu mai
este cel mai adesea legendara, eroica sau cavalereasca, ci
violenta apare in postura de comportament culturalizat ca universal. In
plus cultura televizuala este predominant un show permanent al violentei.
Violenta coabiteaza aproape natural cu specificul acestui mediu numit
televiziune; violenta este un element ideal pentru finalitatea de
seductie captationala a televiziunii, captarea atentiei
publiculuiprin activarea mecanismului de orientare, chiar vizionarea
programelor TV din ce in ce mai trepidante si mai terifiante
reprezinta un mod specific de violentare a atentiei si a
mintii umane.Violenta devine necesara deoarece o foarte mare
parte a actelor violente sun produse de "baietii buni pentru a-i invinge
pe cei rai". De aici copiii invata ca violenta este nu
numai necesara ci si eroica, fiind forma cea mai frumoasa
de eroism.
Violenta poate fi amuzanta mai ales
in desebele animate unde personajele sunt antrenate sa se loveasca
intre ele ca intr-o joaca, dar violenta poate fi si o sursa
de placere mai ales in filme si seriale de actiune, unde
majoritatea personajelor gasesc placere in a se lupta si chiar in a
ucide.
Principalele cercetari care s-au realizat
au concluzionat urmatoarele aspecte: gradul de expunere la violenta
mediatica depinde mai mult de politica editoriala a mass-media, a
televiziunilor in special si de apartenenta la anumite grupuri decat
la alegerile operate de telespectatori. Asadar violenta nu e
capabila prin ea insasi sa captiveze un numar sporit
de telespectatori: esentialul tine de o programare care
concentreaza astfel de emisiuni in orele de maxima
audienta, ceea ce reduce marja de alegere a indivizilor, inclusiv a
copiilor. Pentru copii violenta este mai putin traumatizanta
cand este prezentata intr-un context ludic cum sunt povestirile
umoristice, astfel incat, cu cat copiii sunt mai mult timp in contact cu
violenta de la TV, cu atat mai
putin ei o percep, dar cu atat mai mult ea le produce placere si
le pare mai acceptabila.
