Pescuitul somnului

Pescuitul somnului vizeaza indeosebi exemplarele mari, fiecare pescar dorind sa prinda un exemplar cat mai mare si nu 'moace' de 1-2 kg. De aceea pescuitul acestor exemplare este diferit de cel al celorlalti pesti, de mai mici dimensiuni.

Trofeele de somn, exemplarele de peste 20 de kilograme se gasesc in raurile mari (Olt, Mures, Prut, Siret, Cris), in Dunare si Delta acesteia, precum si in lacurile mari de campie.

De regula somnul este sedentar, nemiscandu-se prea mult in jurul locului sau de vanatoare, localnicii cunosc aceste locuri (fiind un peste teritorial, acolo unde s-a prins un somn mare, peste catva timp va veni un altul sa-i ocupe locul). Pescarilor aflati la pescuit doar pentru o zi-doua nu le ramane decat sa se ghideze dupa experienta si configuratia locului. Un copac prabusit in apa, un cotlon sapat in malul raului, o groapa din mijlocul lacului sunt tot atatea locuri preferate de somn. Ca regula generala, somnul se gaseste acolo unde are sa se ascunda, adica in preajma oricarui obstacol aflat in apa. Intr-un canal de irigatie din campie, nu mai adanc de jumatate de metru am avut surpriza sa pescuiesc doi somotei . cu cauciucul, respectiv cand am ridicat din canal o anvelopa de masina pe care cei doi somotei o gasisera extrem de buna drept ascunzatoare.

Somnul mai mare pleaca la vanatoare noaptea, si uneori se aude plescaitul pe care il face la suprafata apei cu coada. Somoteii vaneaza in carduri, chiar si in timpul zilei.

Momeala folosita la prinderea somnului este foarte diversa. Se folosesc cu succes coropisnitele, caraseii, ramele mari serpesti, broscutele, tiparii.

Coropisnita este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Se poate trage pe carlig, dar astfel nu va mai atrage pestele decat prin miros si partial prin vaz. Mai bine o legam de tija carligului cu ata, tinand-o astfel vie o perioada mai mare de timp si sporindu-i sansele de a fi reperata datorita miscarilor ei.

Caraseii de circa 10-15 cm ii prindem in carlig fie de buza superioara, fie de spate, avand grija sa nu le lovim coloana vertebrala. Detalii in articolul Pescuitul la rapitori cu momeli vii. Atat caraseii cat si tiparii ii prindem fie la undita, la mal, fie cu un halau (napatca).

Ramele serpesti le scoatem chiar de pe malul baltii. Sunt de culoare neagra-verzuie, aspre la pipait si foarte rezistente, de dimensiuni mari. Cea mai mare pe care am prins-o a fost de aproape 1 cm diametru si 30 cm lungime. Cel mai bine se pun in buchet pe un carlig cu tija lunga, numarul 1/0. Fiind rezistente nu vor putea fi mancate de pestii mici si vor ramane mult timp pe fundul apei in asteptarea somnului vizat. Sunt o momeala buna si pentru crapul mare, astfel ca putem avea surpriza sa prindem un astfel de peste.

Broscuta se prinde trecandu-i carligul printre oasele picioarelor din spate. Se pune pe fir in apropierea ei o bucatica de pluta care sa o impiedice sa se ascunda in malul de pe fund. Din 10 in 10 minute se scoate la suprafata pentru a-i permite sa respire.

Nadirea nu se practica la pescuitul somnului, poate doar de catre unii localnici care stiu precis unde isi are salasul, cu mate de gaina, resturi alimentare in descompunere.

Lanseta va fi de 3-3.50 metri pentru pescuitul de pe mal si de 2.50-3 metri la pescuitul din barca, cu o actiune de minim 50-100 de grame. Materialul din care este construita poate fi carbon dar si fibra de stica solida este buna, mai ales datorita actiunii sale telescopice.

Mulineta va fi una mare, cu o capacitate de minim 100 metri de fir de 0.40. Cel mai bine ar fi sa puneti pe ea cam 150 de metri de fir, nu putine fiind cazurile cand un somn nu a putut fi oprit desfasurand tot firul de pe mulineta. Iar cand acel somn este captura vietii, regretele de a nu fi avut fir suficient sunt tardive. Mulineta poate fi atat cu tambur fix dar si cu tambur rotativ, sau o mulineta multiplicatoare.

Nailonul va avea diametrul in functie de talia pestelui cautat, dar oricum peste 0.35 mm. Pe mulineta se vor pune 100-150 metri de fir. Struna pentru pescuitul la somn va fi metalica pentru exemplarele mari, din sarma de otel de 30-40 cm lungime. Pentru somnii mai mici de pana la 5 kg se poate folosi si o struna dintr-un nailon mai gros, de 0.60.

Carligele vor fi cu tija lunga, mari, deoarece somnul are gura mare. De obicei se folosesc numerele 2/0-1/0 pentru carasel, broasca, 1-2 pentru pescuitul cu rama.

Plumbul va fi de o greutate care sa permita lansarea monturii si tinerea acesteia (carasei, tipari) pe loc.

Se poate pescui atat cu lanseta cu pluta (fixa sau culisanta), fie cu lanseta cu plumbul pe fundul apei. Se lanseaza in apropierea locului banuit a avea somn, cu grija pentru a nu strica momeala din carlig mai ales atunci cand aceasta este un pestisor viu sau o coropisnita. Atentie de asemenea pentru a nu depasi puterea de aruncare a lansetei si a risca ruperea acesteia. Lanseta va fi supravegheata tot timpul iar atunci cand este lasata nesupravegheata (cu totii stim ca de obicei chiar in astfel de momente trage pestele) este bine sa fie legata de maner cu o sfoara legata de un copac, o piatra.

Inteparea somnului se face puternic, pentru a asigura patrunderea carligului in gura osoasa, plina de dinti. Vom astepta cateva momente, pentru a fi siguri ca momeala a fost inghitita de catre somn si abia apoi vom intepa.

Scoaterea somnului mare la mal este cea mai dificila parte a pescuitului acestuia. In primul moment acesta nu se misca, parand ca am agatat o cioata. Il putem scoate din aceasta stare ciupind usor firul lansetei si producand astfel vibratii.

In momentul imediat urmator, cand realizeaza ca ceva nu este in ordine, somnul pleaca in viteza si de obicei acesta este punctul critic. Poate sa intre in adapostul sau de sub apa, sa se indeparteze fara sa-i pese prea mult de noi sau sa rupa firul datorita unei frane prea tare stranse. Daca nici una din aceste situatii nu se intampla si reusiti sa mentineti contactul cu pestele, aveti toate sansele sa-l vedeti pe mal.

Obosirea somnului se realizeaza ritmic, aducandu-l treptat cu gura la aer, fara a-l grabi, nu rare fiind drill-urile de 30-50 de minute, in functie de talia pestelui. Dificultatea luptei cu somnul nu consta atat in zbaterea acestuia cat in greutatea sa, de care stie sa profite indoindu-se ca un arc si ramanand pe fundul apei.

Odata obosit si adus la mal sau langa barca, somnul poate fi ridicat cu minciogul (atunci cand incape), cu gafa (un instrument de intepat foarte bine ascutit si curbat ca un carlig) sau cu mana bagata in gura pestelui. Unii folosesc si un retevei de lemn cu care lovesc pestele in cap cand acesta ajunge la mal.

Pescuitul somnului la clonc

Este un pescuit care se practica indeosebi de catre pescarii profesionisti pana la aparitia metodelor mai noi si mai 'productive', gen curentul electric. Cloncul este un lemn curb scobit la un capat care produce un zgomot infundat la lovirea apei. Zgomotul sau vibratiile produse sunt de natura a scoate somnul din ascunzatoarea sa, acesta ridicandu-se la suprafata in cautarea prazii. Nu incercati sa va faceti singuri un astfel de clonc, acesta este un instrument pe cat de primitiv pe atat de complex precum un bumerang, o cat mai mica diferenta fata de 'original' anuland complet actiunea sa.

Pescarul se afla in barca (de obicei sunt doi pescari unul pescuind iar altul tinand barca deasupra locului banuit a avea somni) cu doua-trei lansete. Plumbul este greu pentru a tine firul intins chiar in curent, ajungand pana la 200 de grame. Momeala este fie o coropisnita, fie un pestisor sau un buchet de rame. Se mai leaga pe fir si cateva fire de lana rosie pentru sporirea atractivitatii.

Momeli naturale - coropisnita

Coropisnita este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Mirosul caracteristic al acesteia este depistat de catre 'mustacios' de la mare distanta, si sunt locuri pe Dunare unde o coropisnita in carlig echivaleaza cu un somotei.

Cum o gasim

Cel mai adesea o gasim din intamplare, sapand dupa rame. Dar putem sa o cautam cu sanse mari in rasadnitele din gradinile de legume. Aceste rasadnite sunt cultivate primavara devreme pe un substrat de gunoi de grajd in care coropisnitele prefera sa ierneze datorita caldurii degajate. Prezenta coropisnitei se recunoaste prin micile ridicaturi la suprafata solului si dupa prezenta plantutelor ofilite care se smulg usor, acestea fiind retezate de la radacina. Uneori in noptile de vara o putem vedea zburand in jurul unui bec aprins.

Cum o pastram

A doua problema, dupa gasirea coropisnitelor, este pastrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri (acvariu vechi, galeata, etc.). Cu cat vasul este mai voluminos, cu atat 'confortul' coropisnitelor va fi mai mare si implicit durata lor de viata in captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropisnita / un litru de pamant.

Pentru a nu se rani intre ele le vom taia cu o forfecuta varfurile labelor scormonitoare. Nu le vom rupe labele in intregime fiindca vor supravietui mult mai putin.

Pamantul va fi umed si afanat, cel de la musuroaiele de cartita, de padure sau de gunoi fiind cel mai bun. La nevoie vom amesteca niste frunze in pamant normal. Vom amesteca de asemenea si cativa morcovi, tulpini si radacini de plante, cartofi, pentru hrana coropisnitelor.

Vasul cu coropisnite il vom tine cat mai departe de soare si caldura. Ideal ar fi un beci. De asemenea, trebuie sa il tinem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia sa descoperim ca o desi are un aspect atat de greoi, coropisnita poate totusi zbura.

Pana la locul de pescuit vom transporta coropisnitele intr-un vas mai mic, de genul unei galeti de plastic de 5 litri umpluta cu pamant reavan si cu frunze, cu capac prevazut cu gauri mici pentru aerisire. Vom avea tot timpul grija sa nu o lasam in bataia directa a soarelui si vom umezi din cand in cand pamantul, daca este nevoie.

Cum pescuim

Se foloseste pe carlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numarul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista mai bine in carlig, mai degraba o legam de tija acestuia, cu ata subtire, trecuta de cateva ori in jurul ei, decat sa o strapungem ca pe o rama.

TEHNICI

Plumbing - zic englezii!

 Sondarea apei - folosirea markerului

 Secretul watercraft-ului - hai, s-o zicem pe romaneste, "citirea" apei - sunt, pe langa "nasul" pescarului (si in absenta sonarului), cele doua operatii despre care vorbim in aceste pagini: <<plumbing>> si <<leading>>.

 Cele doua operatiuni ajuta crapistul sa cunoasca in detaliu fundul apei. Atat in ce priveste adancimea, cat si din punctul de vedere al eventualelor accidente ale acestuia; in plus, pot dezvalui prezenta unor eventuale obstacole: vegetatie, pietre, colonii de scoici etc.

 Iata cum se desfasoara aceasta sondare. Folosim un plumb de 90-100 grame prevazut cu ochet, prin care trece - trebuie sa treaca usor - firul principal (recomandabil, un monofilament robust si rezistent la abraziune), care este legat de marker. Nodurile, protejarea lor cu bilute / margele de silicon sunt la latitudinea fiecaruia, in functie de tipul si marimea markerului folosit, de greutatea plumbului, de dimensiunile ochetilor cu care sunt prevazuti plumbul, respectiv, markerul etc.

 Intreaga alcatuire se lanseaza avand un reper fix pe malul celalalt (nu luati ca reper masina pescarilor de vis-a-vis, ca poate se muta!), la distanta la care ajungem.

Odata plumbul ajuns pe fundul apei, "intindem" linia, astfel incat markerul sa fie stopat de plumb (faza 1 in desen). Apoi, incepem sa eliberam firul de pe mulineta (activati baitrunnerul sau slabiti frana), in "portii" masurate, eventual marcate pe lanseta. In momentul in care markerul a ajuns la suprafata, lungimea firului eliberat da adancimea apei in locul acela(2). Evident, intr-un loc care prezinta un relief deosebit, se va vedea! (3)  O nota pentru pretentiosi: puteti lua in calcul si lungimea markerului!

 

In continuare, recuperati firul pana ce markerul ajunge din nou la plumb. Apoi, recuperati - tragand tot ansamblul pe fundul apei - inca un metru - doi (sau pana ajungeti la un obstacol!!!) si repetati operatiunea de mai sus.

 Repetati de atatea ori cat considerati necesar, pana ajungeti in apropierea malului; evident, reluati toata "afacerea", spre un alt punct de reper (in evantai), incat o suprafata cat mai mare aflata inaintea voastra sa va fie cunoscuta "la milimetru"

La ce bun?

 Poate de aici trebuia sa plecam. Pentru ca este indeobste cunoscuta preferinta craputzilor de a sta in locuri "accidentate", pe langa un "dig" scufundat sau intr-un "sant" subacvatic, ca sa nu mai vorbim de pietroaie, garduri (!!!), radacini, ragalii, gropi etc. Ii place dumnealui, crapului, sa stea in locuri "umbrite" de vegetatie, sa se deplaseze pe veritabile "poteci", sa manance in locuri cu fundul "curat" desi nu exista reguli!

 Ideea este ca, dupa vreo jumatate de ora (cel mult! si ganditi-va ce pret mic este aceasta jumatate de ora fata de avantajul urias prezentat de cunoasterea locului in care va avea loc "batalia" cu pestele) veti avea la dispozitie o harta ca cea din imagine!