tehnician desenator tehnic locuinta p+1 - sarpanta din lemn

 

 

LOCUINTA P+1

SARPANTA DIN LEMN

1. ARGUMENT

Realizarea lucrarilor se va face in conditiile respectarii Legii nr. 10-1995 "Legea privind calitatea in constructii" si a Regulamentului de conducere a calitatii in constructii prin H.G. 261-1994.

A.        DATE GENERALE

Denumirea: CASA DE LOCUIT P+1

Beneficiar: HIDIGAN ANDREEA

Baia Mare, str. Vasile Alecsandri, nr. 82.

Amplasament: loc. Baia Mare, f.n.

Faza de proiectare: P.A.C.

B.        AMPLASAMENT- DATE DE TEMA

Amplasamentul este situat in localitatea Baia Mare. Accesul la teren, constructie se face din strada Principala.

Constructia propusa se va face pe terenul avand nr. Topo 211/2 in suprafata de 14.64mp, aflat in proprietatea beneficiarului. Pe acest amplasament in momentul de fata NU se afla nici o constructie. Terenul este amplasat perpendicular fata de drumul principal, avand un front la strada de 16.50m.

Beneficiarul doreste realizarea unei constructii de locuinta individuala avand regimul de inaltime de P+1. Distributia si spatiile cerute de beneficiar sunt urmatoarele:

-parter: camera de zi, bucatarie, grup sanitar, dormitor

-etaj: doua dormitoare, o baie, dressing si gol peste camera de zi.

C. CARACTERISTICI CONTRUCTIVE

-categoria de importanta: D

-clasa de importanta: IV

-zona seismica: E

-adancimea de fundare: -1.90 m fata de cota ±0.00

-lungimea constructiei: 11.85 m

-latimea constructiei: 9.35 m

-inaltimea constructiei: 7.55 m

-cota 0.00 fata de nivel teren: -0.70 m

-nr. de niveluri propuse: parter+etaj

aria desfasurata: 183.39 mp

-aria construita: 90.00 mp

-aria utila: 71.66 mp

D. SISTEMUL CONSTRUCTIV

Infrastructura:    -clasa de expunere 2a

-fundatii continue de beton marca C6/7.5, iar in soclu, beton marca C8/10

La atingerea terenului de fundare conform proiectului, se va chema geotehnicianul pentru confirmarea terenului de fundare, care trebuie sa aiba presiunea conventionala de minim 280 kPa.

Structura:    -clasa de expunere 1a

-pereti exteriori din zidarie de caramida, de 30 cm la exterior si 25 cm la interior.

-centuri si planseu din beton armat turnat monolit tip C12/15 si OB37

-compartimentarile interioare vor fi de caramida de 15 cm grosime

- acoperis sarpanta

5. FINISAJE

Finisaje interioare: -pardoseli: -gresie pentru baie, bucatarie

-parchet in toate celelalte spatii -pereti: -faianta in zona de baie

-vopsea lavabila de interior in

restul spatiilor

Finisaje exterioare: -soclu placat cu piatra

-vopsea lavabila de exterior

-tamplarie de PVC, iar geamul va fi de tipul

termopan cu bariera termica.

Materialele si cromatica materialelor se vor alege de comun acord intre beneficiar si proiectant.

2.Continut teoretic

A. CONDITII TEHNICE PENTRU CONSTRUCTII DIN LEMN

Cladirile reprezinta bunuri imobile realizate in scopul adapostirii si desfasiurarii vietii sociale, spirituale si materiale ale omului.

Conceptia si proiectarea cladirilor trebuie sa tina seama de urmatorii factori principali :

-omul si activitatea lui

-mediul natural si actiunile lui

Activitatea omeneasca, prin factorii sai principali(omul si obiectul muncii), determina in general cerintele functionale si conditiile de confort, iar particularitatile mediului natural care exercita asupra cladirilor diferite actiuni(mecanice, fizice, chimice si biologice), determina modul de alcatuire si natura materialelor folosite.

Cladirile ca bunurile cu cea mai indelungata durata de folosinta, trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii specifice :

-tehnice capitale

-fizico-igienice

-arhitectural-estetice

-tehnico-economice

Conditiile tehnice capitale se refera, in principal, la durabilitatea si rezistenta la foc.

Durabilitatea unei cladiri este caracterizata, in general prin rezistenta in timp a materialelor la actiunea distructiva a factorilor mediului inconjurator.

Rezistenta la foc se caracterizeaza prin capacitatea cladirilor de a rezista la solicitarile termice si mecanice produse din cauza incendiilor.

In cazul constructiilor din lemn, durabilitatea si rezistenta la foc se asigura prin masuri constructive si chimice, realizate prin tratarea lemnului impotriva focului si a biodegradarii(putrezirii).

Conditiile fizico-igienice sunt determinate de capacitatea de izolare hidrofuga si fonica a elementelor de inchidere si compatrimentare, precum si de cerintele de iluminare, de ventilare si de igiena, strans legate de conditiile de confort si ecologie umana toate aceste conditii se bazeaza pe legile fizice ale transferului de caldura si masa, ale schimbului de aer si difuziei vaporilor de apa precum si ale transmisiei de energie solara si lumina intre mediul interior si exterior.

Conditiile arhitectural-estetice se refera in principal, la alegerea in plan si elevatia cladirilor, precum si la realizarea lucrarilor de finisaj, care trebuie sa asigure la interior confort si ambianta placuta, iar la exterior o estetica corespunzatoare si in deplina concordanta cu cerintele arhitecturii moderne.

Conditiile tehnico-economice se refera la o serie de cerinte prin intermediul carora se asigura obtinerea eficientei din punct de vedere tehnico-economic al cladirilor. In general, acestea se refera la indicii de consum de materiale si costuri pe unitatea de suprafata, cheltuieli de intretinere si exploatare etc.

B. PRODUSE DIN LEMN PENTRU CONSTRUCTII

Produse din lemn utilizate ca materiale de constructii, dupa modul in care prin prelucrare isi pastreaza sau nu structura initiala, se clasifica in : produse care pastreaza structura materialului lemnos din care provin(produse brute si produse finite) ; produse care nu pastreaza structura materialului lemnos din care provin(produse obtinute prin valorificarea superioara a lemnului).

1.Produse lemnoase brute

Produsele lemnoase brute includ diferite sortimente de lemn brut de lucru din rasinoase si foioase cu sectiune transversala rotunda.

a)Lemnul rotund pentru constructii este utilizat pentru schele, sarpante, imprejmuiri etc.Din aceasta categorie fac parte manelele si prajinile, materiale cu sectiune circulara care provin din rasinoase folosite in special pentru schele, sustineri la cofraje etc.

b)Bustenii pentru piloti provin din specii de rasinoase sau de foioase si se livreaza la lungimi de 3-15 m, se folosesc ca piloti la fundatii la unele constructii si lucrari hidrotehnice.

2.Produse semifinite din lemn

Produsele semifinite se obtin prin cioplire si prin debitarea lemnului rotund.

a)Cheresteaua

Rezulta prin debitarea lemnului rotund in directie longitudinala, cu fete plane si paralele doua cate doua.

Dupa dimensiunile sectiunii transversale si raportul dintre grosime si latime, produsele de cherestea sunt :scanduri, dulapi, grinzi, sipci si rigle.

-scandurile au grosimea de maxim 24mm si latimea mai mare decat dublul grosimii, insa cel putin 60mm. Se folosesc pentru astereala(suport al invelitorilor), la tipare pentru piese din beton, la cofraje etc.

-dulapii au grosimea mai mare de 28mm insa de cel mult 75mm si latimea mai mare decat dublul grosimii insa cel putin 100mm. Se folosesc pentru schele, poduri, sprijiniri la sapaturi si material pentru tamplarie de constructii si mobilier.

-grinzile au fetele si canturile plane si paralele intre ele, grosimea de cel putin 100mm si latimea mai mare sau egala cu grosimea. Se folosesc ca elemente de rezistenta la plansee cu grinzi din lemn, la stalpi etc

-sipcile sunt piese cu grosimea de cel putin 40mm si latimea de cel mult 60mm, care se folosesc la imprejmuiri

-riglele au grosimea de peste 40mm, iar latimea de cel mult dublul grosimii. Se utilizeaza la executarea sarpantelor de acoperisuri si pentru lucrari de tamplarie etc.

b)Furnirul

Se obtine prin derularea sau decuparea lemnului rotund de foioase, cu ajutorul unor masini speciale, in foi subtiri(0.4-0.6mm). dupa locul in care se folosesc, furnirele pot fi : de fata(pentru fata placajului sau a panoului de lemn) ; de baza(stratul de baza al placajelor, al placilor celulare, al mobilierului etc.) intermediare(intre cel de baza si cel de fata). Furnirele mai pot fi tehnice (pentru placaje, panele, lemn stratificat) si furnire estetice(cu grosimea de 0,4-1,0).

c)Placajul

Se obtine prin incleiere cu adeziv de calitate a unui numar impar de foi de furnir, astfel dispuse incat fibrele a doua foi consecutive sa formeze un unghi 90 grade iar uneori de 30 grade, sau 45 grade sau 60 grade, pentru micarea contragerii si imbunatatirea rezistentelor mecanice. Placajele sunt utilizate in constructii pentru usi, plafoane, pereti despartitori si pentru realizarea cofrajelor.

d)Panelele

Sunt alcatuite dintr-un miez de sipci de lemn moale sau miez de bloc(panou de scanduri, din cherestea de foioase etc) acoperite pe ambele fete, prin incleiere, cu foi de furnir de baza cu directia fibrelor perpendiculara pe ea a sipcilor. Se fabrica in formate mari, cu grosimi de 16-40mm. Panelele se folosesc in constructii pentru realizarea usilor a peretilor despartitori, a mobilierului etc.

e)Placile celulare

Sunt produse constituite dintr-un cadru de lemn, in interiorul caruia se realizeaza un miez de celule din elemente subtiri despartitoare (sipci de lemn). Cadrul este acoperit prin incleiere si procesare pe ambele fete cu furnir de fata, placaj sau PFL, nefurniruit sau furniruit. Se utilizeaza la pereti interiori, la executarea foilor de usi, la mobilier ca material fonoizolator etc.

3.Produse finite din lemn

Produse finte din lemn sunt produse care se folosesc direct in constructii fara a suferi vreo modificare de forma.

a)Scandurile faltuite

Se obtin din lemn de rasnoase rindeluite pe fata vazuta. Falturile de la canturi servesc la imbinarea scandurilor pentru realizarea pardoselilor.

b)Dusumelele cu lamba si uluc

Se produc din scanduri si din dulapi de rasnoase si sunt folosite la pardosirea incaperilor de locuit. Pentru o buna imbinare a lor, sunt prevazute cu o lamba care patrunde intr-un uluc.

c)Parchetul

Este o lamela din lemn masiv, tare, din specii foioase(stejar, fag, etc.) su fete plane paralele si netede, profilata pe partile laterale si la capete, care prin asamblare constituie o pardoseala parchetata. Piesele se realizeaza in prezent intr-un singur tip, cu lamba si uluc cu stratul de uzura tesit pe cant. Se fabrica in grosimi de 19 si 22mm, latimi de 30 si 70mm si lungimi de 200-400mm. Acoperirea rosturilor dintre pardoseala si perete se realizeaza cu piese din lemn profilate pe o fata laterala, numite pervazuri. Parchetele din lamele subtiri, fara lamba si uluc, cu grosimea de cel mult 10mm, se livreaza lipite pe hartie, sub forma de panouri de parchet si se monteaza prin lipire cu adezivi de calitate.

4.Produse obtinute prin valorificarea superioara a lemnului

Aceste materiale se obtin prin modificarea structurii si compozitiei materialului lemnos, indiferent de specie, obtinundu-se produse cu caracteristici superioare.

a)Placile din aschii de lemn(PAL)

Se obtin prin presarea la temperatura si presiune a unei mase lemnoase din aschii de lemn aglomerate cu un adeziv sintetic. Aschiile rezulta prin maruntirea unor piese de lemn special destinate acestui scop sau a deseurilor de lemn. Se valorifica astfel lemnul de dimensiuni mici, deseurile din industria lemnului, obtinandu-se materiale noi si ieftine. Placile PAL pot fi :usoare, semigrele si grele, densitatea aparenta a lor fiind cuprinsa intre 200 si 800 kg/m(cub).

Prin tratare cu diferite substante, placile pot fi hidrofobizate(rezistente la umiditate), ignifugate(rezistente la foc) si antiseptizate(rezistente la microorganisme). Placile din PAL se folosesc la lucrari de tamplarie, inlocuind placajul si panelul sau la peretii despartitori, la pardoseli si pentru diferite straturi izolatoare.

b)Placile fibrolemnoase(PFL)

Se obtin din fibre de lemn obtinute pe cale mecanica, care se impaslesc cu un adeziv. Aceste placi pot fi nepresate sau presate(mai dense decat primele). Placile nepresate se utilizeaza ca material termoizolant si fonoizolant, in timp ce placile presate se folosesc ca inlocuitor de panel sau ca substrat de pardoseli. In functie de densitatea aparenta care este curpinsa intre 220 si 950 kg/m(cub), se produc :placi moi, placi semidure si placi dure.

Placile din PAL si PFL se pot emalia si melamina. Placile emailate si melaminate au o utilizare larga in industria mobilei, la fabricarea usilor.

C. IMBINARI FOLOSITE LA LUCRARILE DE DULGHERIE

Partile componente ale lucrarilor de dulgherie si produselor tamplariei de constructii, cunoscute sub denumirea de subansambluri, complexe si elemente(piese), se asambleaza prin imbinari. Metodele folosite pentru executarea asamblarilor se determina in functie de destinatia lucrarilor si produselor din lemn, materialul din care se executa si mediul in care se folosesc, prin respectarea urmatoarelor conditii :imbinarile sa fie simple,(pentru a se executa cat mai usor) estetice, rezistente si durabile.

Elementele se imbina si se solidarizeaza in asamblari demontabile sau nedemontabile.

Imbinarile rezulta din taieturi executate manual sau mecanic, cu ferastraul, burghiul, dalti sau cutite de frezat. Piesele de lemn se asambleaza prin intrepatrunderea, suprapunerea sau alaturarea lor. Imbinarile se executa in diferite forme, in functie de rolul pe care il indeplinesc in cadrul lucrarilor respective(de reazem sau de sprijin, de legatura sau de consolidare etc.), cum sunt :chertarile, cepul si scobitura, faltul, lamba si ulucul.

a)Chertarile

Sunt taieturi drepte sau in unghi executate transversal, longitudinal sau oblic pe fetele exterioare, la unul sau la ambele elemente(piese) care se imbina. Ele pot fi chertari de capat, necesare innadirilor sau imbinarilor in unghi, chertari de mijloc format T si chertari de mijloc pentru incrucisari de piese.

b)Scobiturile

Sunt locasuri executate la capatul sau pe lungimea piesei si au forma si dimensiunile cepului sau ale elementului, corespunzator cu care acestea se completeaza.

Ele pot fi deschise, cand cepul este vizibil pe un cant si in capat, semiascunse, cand cepul este mai scurt si vizibil numai pe unul din canturi, inchise si strapunse, cand scobitura este la distanta de capatul piesei, iar cepul strapunge piesa dintr-o parte in alta ; inchise si nepatrunse, cand scobitura este la distanta de capat si nu strabate piesa pana in partea opusa.

c)Cepurile

Sunt elemente ale imbinarilor, obtinute in general, prin taieturi cu ferastraul, folosindu-se in acest scop taieturi longitudinale pentru fetele(obrajii) cepului si taieturi transversale pentru umerii cepului.

Cepurile se pot executa din aceasi piesa si poarta denumirea de cep propriu, sau pot fi facute din alt material si montate in scobituri executate in capetele ambelor piese, purtand in acest caz denumirea de cep aplicat.

Cepurile pot fi :

-simple, cand piesa este prevazuta cu un singur cep- cu grosime aproximativ de 1/3 din grosimea piesei

-multiple, cand au o grosime de aproximativ 1/5 din dimensiunea piesei sau mai mica. Ca latime cepul poate sa corespunda cu latimea piesei sau poate fi ingustat pentru a nu slabi rezistenta piesei cu scobitura, sau din cauza ca piesele sunt prevazute pe cant cu falt sau uluc.

In functie de pozitia pe care o are cepul pe fata piesei, acesta poarta diferite denumiri, si anume :

-cep deschis, cand este folosit la imbinarile de colt si este vizibil pe doua din canturi

-cep semiascuns, cand este folosit la imbinari de colt si este vizibil peu nul din canturi

-cep strapuns, cand se monteaza intr-o scobitura inchisa si capatul este vizibil pe cantul opus al piesei

-cep ascuns,(nestrapuns) cand cepul montat nu este vizibil la exterior.

Forma cepurilor este determinata, in general de scopul imbinarii si de rolul pe care piesele il au de indeplinit ;cele mai intrebuintate sunt cepurile drepte sau plate- proprii sau aplicate si in mai mica masura, cepurile rotunde si cepurile coada de randunica, care sunt de obicei folosite la imbinarile in unghi ale panourilor.

Pentru a evita aparitia unor rosturi deschise din cauza umflarii si contrangerii lemnului la unele piese imbinate prin alaturare (dusumele, parchete, scanduri si captusirea preteilor, saceacuri etc.), canturile acestora sunt prevazute cu falt sau cu lamba si uluc.

d)Faltul

Se executa pe o adancime egala aproximativ ½ din grosime si de 10-15mm pe latime.

e)Lamba si ulucul

Sunt elementele unei imbinari de innadire in latime a scandurilor, pentru a forma panouri de latimi mari(dusumele, parchete etc)

Lamba- este realizata prin rindeluire, frezare sau taiere in lungul cantului scandurilor, pe o adancime relativ mica (10-15mm) si cu o grosime care este de aproximativ 1/3 din grosimea scandurii.

Ulucul- este un sant care formeaza locasul lambei si se realizeaza tot prin rindeluire, frezare sau taiere cu ferastraul circular pe cantul opus al scandurii cu lamba, sau pe cantul altei scanduri cu care se imbina, prin alaturare. Dimensiunile ulucului corespund celor ale lambei cu care se imbina.

Elementele de solidarizare(consolidare) a imbinarilor sunt :cleiul de tamplarie folosite la imbinari de tamplarie, eclisele de lemn si metalice, bridele sau etrierii, penele de lemn sau metal, coltarele metalice pentru ferestre, suruburile pentru lemn si suruburile cu piulite, cuiele de otel sau de lemn, tijele sau inelele metalice, rondelele metalice cu gheare, tirantii, ancorele, crosetele, scoabele, balotul si sarma.

Imbinarile se denumesc dupa partile (elementele) lor compnente si pozitia pe care o au piesele asamblate, astfel :imbinarile in cep si scobitura la elemente, incheieturi la cutii, chertari la elemente si innadiri la elemente si panouri.

Imbinarile se pot clasifica din mai multe puncte de vedere. Dupa modul cum se solidarizeaza, imbinarile se pot face prin incleiere sau cu suruburi, cuie, scoabe etc.

Imbinarile de tamplarie prin incleiere sunt :imbinari cu ceo si scobitura, imbinari in taietura la jumatatea lemnului, imbinari cu dinti pentru incheierea cutiilor si a tocurilor de usi si ferestre, innadirea panourilor, imbinarea panourilor in T etc.

Imbinari folosite la lucrarile de dulgherie solidarizate prin cuie, suruburi, scoabe etc. sunt : imbinari de colt cu cep si scobitura sau prin chertare, innadiri in lungime a pieselor verticale, innadiri in lungime a pieselor orizontale, innadiri in grosime prin suprapunere si solidarizarea grinzilor, innadire in latime a scandurilor si rigidizarea panourilor, imbinari format T, imbinarea capriorilor pe pane sau cosoroabe, imbinari prin incrucisarea si ramificarea pieselor, imbinarea barnelor pentru peretii masivi din lemn.

D. ALCATUIRE CONSTRUCTIVA. ACOPERISURILE

1.Generalitati

Rolul acoperisului este, pe de o parte, de a impiedica patrunderea apelor de ploaie sau a zapezii in interiorul constructiei, iar pe de alta parte de a o proteja impotriva variatiilor de temperatura din atmosfera. Astfel, vara, acoperisul nu lasa sa se supraincalzeasca atmosfera din interiorul cladirii, iar in timpul iernii, opreste coborarea temperaturii la nivelul din exterior.

Acoperisul este format din invelitoare si sarpanta.

Invelitoarea

Este partea din acoperis care vine in contact direct cu ploaia, zapada, vantul sau razele solare. Pentru a grabi indepartarea apei de pe acoperis, invelitoarea se realizeaza sub forma de suprafete plane inclinate sau suprafete curbe. Pentru executarea invelitorii se folosesc diferite materiale ca:olane, tigle, carton bitumat, tabla, placi plane sau ondulate de azbociment, sticla ondulata armata etc. Dulgherii calificati executa invelitorile din stuf, sindrila sau sita, bateria sipcilor la invelitorile din tigla etc.

Invelitoarea poarta denumirea materialului intrebuintat, ca de exemplu :invelitoare din carton bitumat, invelitoare din tabla etc.

Sarpanta

Este acea parte componenta a acoperisului care reprezinta elementul de rezistenta. Ea are rolul de a primi si sustine greutatea invelitorii, a zapezii si a oamenilor.

Sarpanta poate fi alcatuita din scanduri, grinzi de lemn cu sectiune rotunda sau ecarisate, din piese de beton armat monolit sau prefabricat sau din profiluri laminate de otel.

Liniile acoperisului (fig 15.1) sunt coama gh, ij, coama inclinata bj, cj, ai, hi, picatura acoperisului ab, cd, de, af.

Fig. 15.1. Liniile acoperisului

-coamele inclinate au proprietatea de a desparti apele de ploaie pentru scurgere usoara

-dolia ajuta la scurgerea apelor ca printr-un jgheab, de aceea, pentru a opri patrunderea apei in acoperis, ea se executa din tabla zincata, iar restul acoperisului poate fi din tigla, olane sau azbociment.

-picatura sau marginea strasinii este partea de jos a acoperisului, unde se aduna apa de pe acoperis

-jgheaburile de tabla, colecteaza apa care cade de pe picatura si o conduc mai departe spre burlane. Spatiul cuprins sub acoperis alcatuieste podul cladirii. Pentru luminarea si ventilarea podului se folosesc luminatoarele, tabacherele sau lucarnele.

In cazul cladirilor cu mai multe etaje, acoperisul poate sa aiba o forma orizontala, cu pante de scurgere foarte mici. Asemenea acoperisuri, numite terase, se executa pe planseul de deasupra ultimului etaj ;in acest caz, nu mai exista podul cladirii.

2.Clasificarea acoperisurilor. Tipuri de invelitori si elementele sarpantei

a)Clasificarea acoperisurilor

Acoperisurile se clasifica dupa forma lor geometrica in :

-acoperisuri cu suprafete plane

-acoperisuri curbe

Acoperisurile cu suprafete plane

Se diferentiaza intre ele prin numarul suprafetelor plane denumite pe scurt pante.

Astfel acoperisurile pot fi cu o panta, cu doua pante, cu patru pante etc.

In cazul cand cele patru pante se intalnesc intr-un singur varf, acoperisul este in pavilion.

Daca acoperisul are forma unei piramide cu inaltime mare, in raport cu dimensiunile bazei, acoperisul poarta numele de turn.

Pentru acoperirea haleleor industriale se foloseste uneori acoperisul in dinti de ferastrau (sed), caracterizat prin doua pante neegale :lumina strabate prin ferestrele suprafetei orientate spre nord.

La cladirile a caror sectiune plana nu mai este un simplu dtreptunghi, ci o serie de dreptunghiuri, se executa acoperisul din mai multe suprafete plane, capatand numele de acoperi compus.

Acoperisuri curbe

Se folosesc,in general, pentru a obtine un aspect arhitectonic mai placut al cladirii, sau pentru a reduce pretul de cost al lucrarilor.

Acoperisurile curbe sunt si ele de mai multe tipuri. Din punct de vedere geometric, unele suprafete surbe rezulta din miscarea de translatie a unei linii drepte, numite generatoare, pe o curba numita directoare. In acest caz este vorba de tipul de acoperisuri cilindrice.

Uneori se recurge la acoperisuri alcatuite din mai multe suprafete cilindrice, care se intretaie intre ele, cum este cazul tipurilor de acoperisuri curbe compuse.

Un alt tip de acoperis curba este cupola, care are baza circulara, iar suprafata sa este o suprafata de rotatie.

b)Tipuri de invelitori

Alegerea tipului de invelitoare depinde de o serie de factori, care se stabilesc in raport cu caracterul constructiei. Factorii de alegere a tipului de invelitori sunt :pretul de cost redus, greutatea mica, capacitatea de izolare termica si hidrofuga, durabilitatea, intretinerea usoara, rezistenta la foc, estetica, rezistenta la presiunea vantului, specificul local etc.

Dupa natura materialului, invelitorile se clasifica in :

-invelitori din materiale organice(sindrila, sita, carton bitumat si panza bitumata) ;

-invelitori din materiale ceramice sau produse pe baza de ciment(tigla-solzi, tigla cu jgheaburi, olane, placi plane de azbociment si placi ondolate de azbociment) ;

-invelitori din foi metalice de tabla zincata si foi ondulate din tabla zincata ;

-invelitori din sticla, pentru care se folosesc foi plane sau ondulate de sticla armata.

Panta acoperisului depinde de natura materialului folosit, de modul de asezare si fixare a acestuia.

Alegerea pantelor, in functie de materialul invelitorii, se face prin aplicarea prescriptiilor indicate de STAT 3303-63.

c)Elementele sarpantei

Sarpanta acoperisului se compune din ferme asezate la distanta d, numita travee, pana ce reazeme pe ferme, deaspura carora se fixeaza capriorii, care suporta fie o podina de scanduri denumita astereala, fie mai multe randuri de sipci.

Ferma este alcatuita din piese de lemn ecarisat sau rotund. Din punct de vedere geometric, o ferma este cuprinsa in totalitatea sa intr-un plan vertical. Piesele fermei poarta numele de bare.

Barele de la partea superioara a fermei formeaza talpa superioara. Barele partii inferioare constituie talpa inferioara.

Barele verticale cuprinse intre cele doua talpi se numesc montatii. Barele inclinate reprezinta diagonalele.

Punctul de intalnire al barelor constituie un nod al fermei.

Nodurile extreme ale fermei transmit toata greutatea la ziduri sau stalpi. Punctele prin care se face aceasta transmitere poarta denumirea de reazeme. Distanta dintre reazeme se numeste deschiderea fermei.

Barele se imbina intre ele la noduri. Prinderea barelor la noduri se face cu scoabe sau buloane, in functie de deschiderea fermei si marimea sarcinilor care actioneaza asupra fermei. Peste nodurile talpilor superioare ale fermelor(noduri situate la acelasi nivel) se aseaza o serie de grinzi longitudinale, numite pane.

Fig. 15.4. Asezarea asterelii si a capriorilor deasupra panelor :

1 - pane

2 - caprior

3 - astereala

4 - axele fermei

Deasupra panelor se aseaza capriorii (fig 15.4). Axa longitudinala a capriorilor este paralela cu linia de ce mai mare panta a invelitorii(linia dupa care curge picatura de apa). Distanta intre doi capriori variaza intre 0,7 si 1,2 m. peste capriori se bat scandurile acoperisului, cunoscute sub numele de astereala ; astereala este acea parte a acoperisului peste care se monteaza invelitoarea.

Dupa cum s-a aratat, partea de rezistenta a acoperisului este formata dintr-un numar oarecare de ferme. Pentru asigurarea stabilitatii acestor ferme la presiunea vantului, se leaga intre ele sau, cum se mai spune, se contravantuiesc.

Stabilitatea fermelor in lungul constructiei se obtine prin contravantuire longitudinala, iar stabilitatea in planul vertical al fermei se realizeaza prin contravantuire transversala.

Din punct de vedere constructiv, modul de executie al contravantuirilor depinde de marimea si forma fermelor, de distanta dintre ele, de regimul de vanturi in care se gaseste cladirea etc.

3.Ferme de lemn

Tipurile de ferm, desi detul de numeroase, se pot clasifica in doua mari categorii :

a)ferme obisnuite

b)ferme speciale

a)Ferme obisnuite

Fermele obisnuite se intrebuinteaza la constructiile civile si industriale cu deschideri pana la cel mult 12 m.

La randul lor fermele obisnuite se subimpart in :

-ferme fara pane

-ferme cu pane

Ferme fara pane

Aceste fereme se folosesc la acoperisurile cu doua pante. Capetele podului cladirii se pot inchide fie prin ridicarea zidului exterior pana sub invelitoar, fie prin executarea unui perete de scanduri. Fermele fara pane se alcatuiesc din capriori si din scanduri sau dulapi solidarizati prin cuie. Astereala se fixeaza direct pe ferme ; din aceasta cauza, dinstanta intre ferme este mica(0,7-1m)

-ferma triunghiulara simpla fara pane, din capriori se foloseste pentru deschideri sub 4m. Ferma se compune dintr-un triunghi, in care cele doua laturi inclinate se alcatuiesc din capriori de 10x10 cm, iar latura orizontala este formata dintr-o grinda, numita coarda, de 15x18 cm. Contravantuirea longitudinala se executa din dulpi, care se bat in cuie la partea inferioara a capriorilor. Imbinarea intre cei doi capriori ai unei ferme se face in furca.

Capriorii se imbina cu coarda in cep si bucea cu pragul drept. Solidarizarea imbinarilor se obtine cu ajutorul cuielor lungi sau cu buloane.

-ferme de scanduri sau dulapi batuti in cuie se utilizeaza la executarea acoperisurilor pentru constructii provizorii de santier, baraci, magazii etc. Deschiderea acestui gen de ferme variaza intre 5 si 10 m(fig 15.11). Distanta intre ferme este de 0,75-1,5 m. Schema geometrica a fermei este asemenatoare cu a fermelor cu zabrele, la care piesele se alcatuiesc din scanduri sau dulapi.

Fig. 15.11. Ferma din scanduri batute in cuie

a - ferma de 10 m deschidere

Contravantuirea fermelor se obtine prin astereala batuta pe talpa superioara. Este recomandabil ca sa se introduca si contravanturi verticale longitudinale, tot din scanduri.

Sectiunea talpilor si a celorlalte bare, precum si numarul cuielor, diametrul si distanta dintre ele se stabilesc pe baza de calcule si de prevad in plansele de executie ale proiectelor, pentru buna confectionare ale fermelor.

Ferme cu pane

Cel mai des folosite sunt fermele cu pane, care se clasifica si ele in :

-ferme cu deschidere libera, care au reazemele numai la cele doua extremitati

-ferme cu reazeme intermediare, cunoscute sub numele de ferme pe scaune

Ferme cu pane, cu deschidere libera- sunt cunoscute si sub numele de ferme macaz. Ele se folosesc la acoperirea spatiilor a caror deschidere trece de 5 m. distanta dintre ferme variaza intre 2,5 si 4 m, dupa marimea greutatii invelitorii adoptate si a tipului de ferma.

b)Ferme speciale

Fermele speciale se folosesc, in general, la constructii industriale, ele avand deschideri mari, de peste 12m. Dimensiunile pieselor care alcatuiesc fermele speciale se stabilesc pe baza de calcule precise, pentru a rezista la solicitari si in vederea obtinerii de economii in consumarea materialului lemno. Imbinarea si solidarizarea se efectueaza prin metode deosebite fata de cele obisnuite.

Din categoria fermelor speciale fac parte :

-fermele din grinzi cu inima plina

-fermele cu zabrele

-cadrele

-arcele

Fermele din grinzi cu inima plina(fig 15.6), cu deschideri de 6-15m, se compun dintr-un perete executat din doua randuri de scanduri asezate inclinat la 45 grade, astfel incat intre ele sa faca un unghi de 90 grade. Talpa superioara si inferioara se formeaza din dulapi sau grinzi. Din distanta in distanta, peretele fermei este intari prin grinzisoare. Pentru asamblarea pieselor fermei se folosesc cuiele. Ferma lucreaza la solicitari de incovoiere.

Fig. 15.6. Ferma din grinda cu inima plina

1 - astereala 5 - talpa superioara

2 - capriori 6 - talpa inferioara

3 - pane 7 - intariturile inimii

4 - inima grinzii 8 - sectiune transversala din grinda

Fermele cu zabrele, cu deschidere pana la 30 m, au oanele montate la nodurile talpii superioare.

Fermele cu zabrele se diferentiaza intre ele dupa forma talpii superioare in :

-ferme triunghiulare(fig 15.7 a)

-ferme trapezoidale(fig 15.7 b)

-ferme poligonale(fig 15.7 c)

-ferme curbe(fig 15.7 d)

Barele se proiecteaza astfel incat axele lor sa se taie intr-un singur punct,care este chiar nodul respectiv. O bara poate fi alcatuita dintr-una sau mai multe piese de lemn.

Pentru solidarizare se folosesc buloane sau cuie.

Cadrele sunt sisteme constructive la care ferma si stalpii formeaza un tot unitar. Deschiderea cadrelor se masoara din axele de reazem ale stalpilor. Cadrele de lemn se folosesc pentru deschiderea de 10-20m. ele se executa fie din grinzi cu inima plina, fie din grinzi cu zabrele.

Arcele sunt sisteme constructive cu ajutorul carora se realizeaza suprafetele invelitorii in forma cilindrica. Deschiderea arcelor sunt mult mai mari, putand ajunge, la nivelul tehncii actuale, pana la 60m. arcul propriu zis poate fi executat in mai multe moduri: se taie scandurile surb si se aseaza pe cant, dupa forma arcului, sau scandurile se dispun pe lat;se folosesc arce cu inima plina, sau se recurge la scanduri de forma speciala, numita lamele, care se aseaza pe cant, pe o retea romboidala.

4.Ferme cu pane, pe scaune

Fermele pe scaune descarca greutatea acoperisului, a zapezii si a presiunii vantului, nu numai la ziduri sau stalpi exteriori, ci si la punctele intermediare ale fermei. Astfel, se pot descarca greutatile enumerate, pe ultimul planseu al cladirii, chiar prin mijlocirea zidurilor interioare, ale unuia sau mai multor stalpi.

Stalpii de lemn ai fermei se mai numesc si scaune. Fermele se clasifica dupa numarul scaunelor in :ferme cu un scaun, ferme cu doua scaune, ferme cu trei scaune, ferme cu patru scaune. Distanta intre ferme, egala cu deschiderea panelor, este cuprinsa intre 3,5 si 4,5m.

a Ferme cu un scaun

Fermele cu un scaun cuprind un stalp(pop) si trei pane. Pentru rigidizarea in planul fermei, scaunul se prinde la partea de sus de capriori, cu ajutorul clestilor. In cazul pantelor mai mari de 30 grade, scaunul descarca greutatea pe care o primeste prin doi arbaletireri, care au capetele de jos in apropierea zidurilor exterioare.

Contravantuirea longitudinala este asigurata prin contrafisele care leaga panele de coama cu scaunul fermei.

Scaunul descarca greutatea la planseu printr-o talpa care se pune in lung peste cele 3 grinzi adiacente ale planseului de lemn. In cazul unui de beton armat, talpa scaunului trebuie sa aiba o lungime egala cu trei latimi de pop. La acoperisurile cu panta sub 30 grade, arbaletrierii nu mai sunt necesari.

b)Ferme cu doua scaune

Fermele cu doua scaune se executa cu doi stalpi si patru pane. Se folosesc in cazul latimilor mai mari de cladiri, cu conditia ca lungimea capriorului intre cele doua pane sa nu depaseasca 4,5m iar deschiderea capriorului, de la pana superioara pana la intersectia capriorilor la coama, sa nu intreaca 2,5m.

Daca panta acoperisului este mai mare de 30 grade, se prevede ferma cu doi arbaletrieri. Sub panta de 30 grade se suprima arbaletrierii.

Pentru a face podul vizibil, se suprainalta cele doua pane de reazem pe popi scurti.

c)Ferma cu trei scaune

Fermele cu trei scaune se compun din trei stalpi si cinci pane;una din pane se monteaza chiar la coama, pentru a se realiza un reazem pentru capriori a caror lungime depaseste 7 m. Una din variantele acestui tip de ferma are stalpii sub cele doua pane intermediare. Pana de coama isi descarca greutatea pe al treilea stalp cantral, care are capatul de jos chiar pe planseu. Aceasta ferma are doi arbaletrieri, care pornesc de sub panele intermediare.

O alta varianta a fermei cu trei scaune are stalpul central al panei de coama taiat in planul de sub clestii stalpilor alaturati. Transmiterea greutatii pe care o suporta stalpul central se efectueaza prin cei doi arbaletrieri, care in aceasta varianta de ferma pornesc chiar din apropierea panei de coama.

A treia varianta de ferma cu trei scaune foloseste particularitatile constructive ale cladirii, prin introducerea a doua diagonale (arbaletrieri). Rostul acestor diagonale este de a usura stalpii laterali, prin prelucrarea de greutati, pe care le conduc la zidurile interioare.

d)Ferme cu patru scaune

Fermele cu patru scaune au patru stalpi si sase pane. Acest tip de ferma se foloseste in cazul cand distanta dintre zidurile exterioare de rezistenta este de aproximativ 15 m, iar in interior se gasesc doua ziduri longitudinale, capabile sa suporte greutatile provenite din acoperis.

Cei patru stalpi reazama pe planseu. Stalpii laterali incarca zidurile exterioare si interioare arbaletrierilor si al diagonalelor. Stalpii centrali transmit sarcinile de pe acoperis direct la cele doua ziduri interioare.

Rigidizarea transversala a fermei se realizeaza in afara de barele inclinate si prin cele trei randuri de clesti, care solidarizeaza capriorii din planul fermei, de sub panele superioare si de sub celelalte doua pane intermediare cu stalpii alaturati.

e)Fermele cu contrafise in planul transversal al sarpantei

Fermele de acest tip se aplica la constructiile cu zid median si a caror latime transversala este cuprinsa intre 6,50 si 13,00 m. Ferma are cinci pane, din care una de coama, doua intermediare si doua inferioare. Cele doua pane intermediare sunt sustinute de doua contrafise care se intalnesc la partea inferioara deasupra zidului median-longitudinal. La deschiderile peste 7,00 m se introduce si un pop sub pana de coama.

Rigidizarea transversala a fermei se asigura cu trei randuri de clesti, si anume, sub pana superioara, sub panele intermediare si la nodul inferior al contrafiselor.

Rigidizarea longitudinala se obtine prin contravantuire in planul contrafiselor, la fermele fara pop, si cu contrafise sub pana de coama, in cazul fermelor cu pop.

SARPANTA DIN LEMN SI ACOPERISURI CU SARPANTA

Acoperisurile cu sarpanta se utilizeaza la cladiri de locuit (case familiale, hoteluri, blocuri) social-culturale, administrative etc., precum si in cazul constructiilor industriale pentru birouri, anexe, etc. Sunt acoperisrui inclinate.

Sarpanta reprezinta structura de rezistenta a acoperisurilor cu pod realizata deasupra ultimului nivel, avand rolul de a crea pantele si forma acoperisului si de a prelua incarcarile ce revin acoperisului. In mod obisnuit sarpantele se realizeaza din elemente de lemn datorita avantajelor pe care le ofera lemnul:greutate redusa si usurinta de prelucrare si executie.

Mai rar se utilizeaza sarpante din elemente prefabricate dein beton armat sau din profile metalice.

Alcatuirea sarpantelor depinde de dimensiunile in plan ale cladirii si de structura de rezistenta a acesteia. Astfel, in cazul in care exista pereti portanti interiori se adopta sarpante pe scaune, iar in cazul cand peretii portanti sunt la exterior (longitudinali) se adopta sarpanta cu macaz daca deschiderea permite acest lucru. Daca deschiderea este mai mare, se adopta alte tipuri de acoperis, printre care si cele cu grinzi transversale. In cazul utilizarii grinzilor cu zabrele(ferme), se poate considera ca ansamblul fermelor formeaza sarpanta acoperisului. In cazul unor deschideri mici se adopta sarpanta din capriori, fara scaune.

-sipcile, dispuse perpendicular pe linia de cea mai mare panta, servesc cu reazeme pentru elementele invelitorii(tigle, placi de azbociment etc.). Distanta dintre sipci este determinata de marimea elementelor invelitorii, tinand seama ca acestea se suprapun cu cativa centrimetri. Sipcile reazema de capriori si preiau greutatea invelitorii si a zapezii, presiunea vantului si incarcarile accidentale ce apar pentru intretinerea invelitorii.

-astereala este formata din scanduri dispuse alaturat (pe aceeasi directie cu sipcile), constituind suportul invelitorilor flexibile (fara rigiditate), cum sunt cele din tabla plana(mai rar pentru invelitori bituminoase). Asterelile reazema pe capriori si preiau aceleasi incarcari ca si in cazul sipcilor.

-capriorii sunt elemente ce se dispun inclinat, dand panta acoperisului. Distanta dintre capriori este de 60-80 cm, fiind impusa de rigiditatea mica a sipcilor sau asterelei, care reazema pe capriori.

Capriorii reazema la partea inferioara pe pana de streasina(dispusa pe peretii exteriori portanti), iar la partea superioara capriorii ce formeaza cele doua ape reazema reciproc (unul pe celalalt). In functie de deschiderea cladirii se prevad doua sau patru pane curente care constituie reazemele intermediare ale capriorilor.

-panele sunt formate din grinzi de lemn, fiind reazeme pentru capriori. Panele de strasina se dispun in lungul peretilor exteriori sau pe inaltari ale acestora (pentru a mari inaltimea utila a podului), iar panele curente reazema popi.

-popii reprezinta reazeme pentru panele de curent(intermediare). Sunt elemente verticale ce reazeme pe peretii portanti ttransversali, fiind dispusi la distanta de 3-5 m(egale cu distantele dintre peretii pe care reazema). In cazul cladirilor cu unul sau doi pereti longitudinali centrali(pe directia transversala din pereti de contravantuire la distante mai mari), se prevad popi inclinati.

-clestii sunt formati din cate doua elemente ce leaga capriorii corespondenti din cele doua ape din dreptul popilor, formand un sistem plan nedeformabil. Clestii nu preiau incarcari directe, insa sunt solicitati la eforturi de intindere.

Clestii, cei doi capriori legati si popii corespunzatori formeaza fermele sarpantei care sunt elementele principale de rezistenta ale acoperisului.

-contrafisele sunt elemente care reduc deschiderea panelor curente sii rigidizarea nodurilor in sens longitudinal(in sensul directiei panelor)

-contravanturile sunt elemente care solidarizeaza elementele sarpantei asigurand rigiditatea, stabilitatea si conlucrarea spatiala a sarpantei.

Fig. 8.7. Plan sarpanta

1 - capriori 5 - popi

2 - pana de streasina 6 - clesti

3 - pana curenta 7 - sipci

4 - pana de coama 8 - invelitoare

In fig. 8.7 se reprezinta o portiune din planul unui acoperis avand sarpanta pe scaune. Pana de coama solidarizeaza capriorii inclinati din dreptul coamelor inclinate.

In fig. 8.8 se reprezinta un detaliu de streasina si de rezemare a panei curente la un acoperis cu sarpanta pe scaune si invelitoare din tigle profilate.

Fig. 8.8. Detalii de acoperis cu sarpanta si invelitoare din tigle:

a - rezemarea panei curente

b - detaliu de streasina

1 - caprior 12 - carlig

2 - pana de streasina 13 - jgheab

3 - pana curenta 14 - captuseala streasinei

4 - perete exterior 15 - tencuiala

5 - pop 16 - placa de rezistenta

6 - clesti 17 - bariere de vapori

7 - contrafise 18 - termoizolatie

8 - scoabe 19 - strat de circulatie

9 - sipci 20 - suprainaltare a peretelui

10 - tigle profilate 21 - armaturi pt. ancorarea panei

11 - pazie

Planseul de pod este format din urmatoarele elemente:

elementul de rezistenta (plaseul brut) cu structura similara cu cea a planseelor curente

sapa de egalizare din mortar de ciment

bariera contra vaporilor, care chiar daca nu este necesara din calcului higrotermic, se poate prevedea ca izolatie impotriva eventualelor ape meteorice ce pot ajunge accidental in pod. La cladiri mai putin pretentioase se poate renunta la sapa de egalizare si la bariera de vapori;

izolatie termica, formata din materiale in vrac(zgura, deseuri poroase, beton usor etc)

stratul de circulatie din beton usor cu un continut redus de ciment pentru a fi poros si a permite migratia in atmosfera a vaporilor din interior.

E. EXIGENTE SI CRITERII DE PERFORMANTA

Elaborarea si aplicarea in constructii a conceptului de performanta reprezinta un mod organizat de stabilire a caracteristicilor calitative ale constructiilor astfel incat constructia sa corespunda tututor exigentelor formulate de cei implicati in utilizarea ei.

O prima etapa a analizei de performanta o reprezinta stabilirea exigentelor utilizatorilor pentru o constructie in functie de tipul activitatii desfasurate de utilizatori, tinand seama de posibile modificari in timp.

Astfel pentru cladiri de locuit se pot forma urmatoarele exigente:

-exigente de siguranta(rezistenta structurala, stabilitate, siguranta la foc, securitate in exploatare etc.)

-exigente de confort(functionalitate, ambianta climatica, acustica, luminoasa, igienica, estetica, etanseitoare etc.)

-exigente economice(durabilitate, consum de energie in exploatare cost de intretinere etc)

A doua etapa a analizei de performanta o reprezinta stabilirea exigentelor de performanta pentru elementele ce formeaza constructia. La acest grad de generalitate nu se precizeaza mijloacele concrete de realizare a elementelor (materiale, solutie constructiva, solutie tehnologica etc.). Astfel pentru un element nestructural de inchidere se pot formula urmatoarele exigente:

-de stabilitate (la presiunea vantului sua la socuri accidentale posibile)

-de siguranta la foc

-de etanseitate la apa

-higrotermice (rezistenta la transfer termic, risc de condens etc.)

-acustice (izolare acustica)

-vizuale, realizate prin ferestre care la randul lor reprezinta elemente distincte carora li se stabilesc, in mod independent, propriile criterii de performanta

-economice (raport, calitate, pret avantajos, intretinere, reparatii simple si necostisitoare etc.)

Fiecarei exigente de performanta i se ataseaza unul sau mai multe criterii de performanta care se exprima cantitativ prin valori normate. Astfel pentru rezistenta la transfer termic se impun valori normate care reprezinta valori minime necesare ce trebuie indeplinite de orice solutie concreta, indiferent de material si mod de alcatuire.

Compararea fiecarei performante efective (reale) a unei solutii propuse sau realizate pentru elementele de constructie cu valorile normate (date in prescriptiile oficiale) reprezinta modul concret de apreciere si realizare a criteriilor de performanta.

Legea 10-1995 privind calitatea in constructii institue, in mod diferentiat in functie de categoriile de importanta ale constructiilor, sistemul calitatii in constructii care imoune relizarea si mentinerea in intreaga durata de existenta a constructiilor a urmatoarelor cerinte:

a) rezistenta la stabilitate

b) siguranta in exploatare

c) siguranta la foc

d) igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului

e) izolatie termica, hidrofuga si economia de energie

f) protectia impotriva zgomotului

Respectarea acestor cerinte devine obligatorie pentru investitori, cercetatori, proiectanti, verificatori de proiecte, fabricanti si furnizori de produse pentru constructii, executantii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu executia, expertii tehnici precum si autoritatile publice si asociatiile profesionale de profil.

Totodata Legea 10-1995 impune componenta sistemului calitatii in constructii care cuprinde:

a) reglementarile tehnice in constructii

b) calitatea produselor folosite in realizarea constructiilor

c) agrementele tehnice pentru noi produse si procedee

d) verificarea proiectelor, a executiei lucrarilor si expertizarea proiectelor si a constructiilor

e) conducerea si asigurarea calitatii in constructii

f) autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in activitatea de constructii

g) activitatea metrologica in constructii

h) receptia constructiilor

i) comportarea in exploatare si interventii in timp

j) postutilizarea constructiilor

k) controlul de stat al calitatii in constructii

3. Documentatie tehnico-economica

3.1. ANTEMASURATOARE

3.2. EXTRAS DE MATERIALE

BIBLIOGRAFIE

1. Horia Andreica - Constructii civile, UT Cluj, 2001
2. E. Comsa, L. Tutu - Constructii civile, IP Cluj Napoca, 1977
3. Delia Prundeanu - Desen tehnic de constructii, EDP Bucuresti, 1993
4. Vasile Sarbu - Desen de constructii, EDP Bucuresti, 1993
5. A. Coliu - Desen de constructii si instalatii, EDP Bucuresti 1978
6. Constantin Pavel - Beton armat, EDP Bucuresti, 1994
7. C. Rosoga - Indrumarul zidarului - Matrix Rom, 1996
8. Iulian Cassell - Placarea, editura Aquila, 1993
9. Anatolie Mihul si colectiv - Utilajul si tehnologia lucrarilor de constructii, EDP Bucuresti, 1993
10. C. Pestisan - Constructii civile
11. Indicator de norme de deviz comasate "C"
12. Doina Dumbrava - Economia si organizarea productiei in constructii montaj, EDP Bucuresti, 1995