Afirmarea specificului national in arhitectura romaneasca din perioada interbelica

Dezvoltarea tarii , mai ales dupa cucerirea independentei de stat a Romaniei , in 1877 , a impus un ritm mai accentuat al constructiilor. In astfel de imprejurari a aparut un stil nou in arhitectura , numit eclectic(care tine atat de elementele din vechea noastra arta constructivaa ,cat si de unele procedee si forme artistice venite din afara, in special din Franta si Austria). In aceste conditii au fost construite la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX Ateneul roman , Palatul de justitie , cladirea C.E.C. din Bucuresti , Cazinoul din Constanta , Teatrul National de la Iasi si altele .

Concomitent cu stilul eclectic s-a simtit nevoia de a se crea o arhitectura romaneasca. De aceea s-au cautat forme si solutii noi , pornindu-se de la traditiile artistice ale poporului roman si combatandu-se conceptiile eclectice ale unor arhitecti. In aceasta directie se inscrie activitatea lui Ion Mincu (1851-1914) , arhitect de seama , creator al unui stil national.

Prima sa lucrare de acest gen este Casa Lahovary din Bucuresti, reprezentand un admirabil exemplu de repartizare corecta a incaperilor , de echilibru si proportii ale volumelor arhitecturale , dar mai ales de distribuire a ornamentelor si elementelor de culoare de pe fatada. Tot pe baza acestor principii , Mincu a facut si planurile cladirii fostei Scoli Centrale de fete si ale Bufetului de pe Soseaua Kisseleff.

Intrebuintand elemente simple si traditionale si tinand seama de vechea noastra conceptie arhitectonica , profesorul si arhitectul Ion Mincu a reusit sa aduca din nou arhitectura romaneasca la vechea ei simplitate si frumusete , legand-o insa de noile cerinte ale vietii moderne.

Lucrari ale arhitectului Ion Mincu

Crearea statului national unitary in 1918 face din Romania una din tarile cu importante perspective de dezvoltare din Europa . In perioada interbelica detinatorii de capital sunt impulsionati sa faca investitii imobiliare , in intentia de a se feri de pericolul devalorizarii. Evolutia situatiei legislative a fost si ea destul de favorabila. S-au acordat credite pentru constructii de locuinte precum si alte inlesniri in legatura cu impozitele in exploatarea acestora. Concomitent are loc patrunderea noilor tehnologii de constructie , in special utilizarea pe scara larga a betonului armat. Toate acestea se conjuga cu spiritul progresist al investitorilor , care considera ca arhitectura moderna raspunde exigentelor de comfort si ca echivaleaza performantele vest-euopene, permitand in acelasi timp realizarea unor investitii eficiente din punct de vedere economic prin utilizarea tehnologiilor eliberate de decorativismul costisitor si laborios. [P1] 

In aceasta perioada se construiesc--- pe langa vechile programe (palate administrative , tribunale , cazarmi )--- sedii moderne pentru banci , societati si intreprinderi sau sedii ale diferitelor reprezentante de firme industriale si comerciale straine , mai ales in Bucuresti---capitala noului stat.

Se afirma foarte puternic curentul national in arhitectura , bazat pe traditiile vechi romanesti. Apar arhitecti tineri dornici de a mentine linia trasata de Ion Mincu. Ideile acestuia au fost aplicate , chiar dinainte de razboi , de cativa dintre arhitectii de seama , care , desi initiati in scoli straine , au inteles conceptele marelui nostru arhitect si le-au aplicat.

La inceputul secolului s-a afirmat ca arhitect- constructor si ca restaurator de monumente istorice Petre Antonescu. El a pus pe primul plan elementele vechii arhitecturi nationale. Remarcabile lucrari realizate in aceasta directie sunt cladirea Municipiului Bucuresti ,Palatul Sfatului Popular ,Consilliul judetean Dolj , cladirea Bancii de Investitii din Bucuresti(1915-1938).

Pe aceeasi linie s-a situat si arhitectul N. Ghika-Budesti , a carui principala realizare este cladirea Muzeului de Istorie a P.C. R.(1912-1927). Aceeasi sursa a stat si la baza inspiratiei lui Grigore Cerchez. El a reusit sa realizeze o arhitectura demna de marii creatori de stiluri la palatul Institutului de Arhitectura (1912-1927) si la unele fatade de la Palatul Copiilor.

Un alt arhitect de seama a fost Cristofi Cerchez , care a adus in arta sa optimism , farmec si pitoresc , legandu-si opera de nesecatul izvor al artei populare(Casa-muzeu Dr. Minovici din Bucuresti).

Cladiri in stilul neoromanesc

In deceniul al lll-lea si al lV-lea din secolul XX s-au construit cateva cartiere cu cladiri de locuinte ieftine. Dominante insa sunt 'casele de raport' (pentru inchiriere) , casele de locuit moderne si numeroase vile foarte comfortabile , in toate orasele tarii. S-au ridicat , de asemenea , foarte multe sedii de Administratii financiare sau pentru alte institutii ale tarii , in special in orasele mai mari , precum si banci sau reprezentante de mari firme cu capital autohton sau strain.

Ca stil , arhitectura aceasta prezinta contrastul ce apare intre curentele moderniste ale arhitecturii mondiale si curentul de arhitectura romaneasca rezultat din prelucrarea elementelor vechi , traditionale , pe linia conceptiei arhitectului Ion Mincu. Cu putine exceptii , aproape toti arhitectii romani ai perioadei interbelice , au atins cu lucrarile lor zone sti listice apropiate de stilurile istorice ale inceputului de secol.

Unii dintre ei au parcurs , prin creatiile lor ,un drum ce evolueaza conceptual , culminand cu realizari de marca , de factura moderna. Alti arhitecti , cum este cazul cu I. D. Traianescu , Traian Smarandescu sau Toma N. Stoicescu , au realizat lucrari echilibrate si simple , sub forma de vile.

Experimentarea stilistica este adesea considerata ca un exercitiu de virtuozitate si ca o intelegere a rolului si impactului social al arhitecturii. Dintre imobilele de locuinte , cel mai reusit se afla pe Soseaua Kisseleff ,in Bucuresti , ridicat pentru salariatii Bancii Nationale de arhitectul Petre Antonescu.

In anii '20 va avea loc procesul de infiltrare a curentului modernist in mediul tinerei generatii de arhitecti. Evoluand oarecum diferit fata de artele plastice , muzica sau literaturaa , arhitectura nu a cunoscut o etapa ce ar putea fi caracterizata ca miscare de avangarda propriu-zisa , in sensul impulsului negativist sau contestatar. Arhitectura moderna romaneasca se va impune printr-o innoire echilibrata ,moderata , gasind insa resurse pentru o intensa forta in exprimare.

Primele constructii moderniste ii apartin pictorului- arhitect Marcel Iancu. Rolul sau in raspandirea ideilor avangardiste in mediul spiritual creativ romanesc se va materializa odata cu aparitia revistei Contemporanul in1922 , al carei animator va fi pe toata durata aparitiei ei. Contemporanul contine analize , referiri si prezentari de proiecte de arhitectura ce consemneaza , prin noutatea lor , o schimbare radicala de atitudine si o optiune estetica ce va lua in curand locul tendintelor conservatoare. Activitatea publicistica si critica de arhitectura din perioada interbelica a facut cunoscute in cele mai diverse medii ale intelectualitatii romanesti ideile curentului modernist , consemnand si o maturizare a atitudinii critice si pozitii teoretice echilibrate , pertinente dar si polemici si divergente de opinii.

In 'lupta ' care s-a dat intre curentul traditionalist si cel modernist s-au distins arhitectii Octavian Doicescu , Duliu Marcu si Horia Creanga , care au reusit sa creeze un stil nou in arhitectura romaneasca.

Horia Creanga debuteaza in forta la inceputul anilor '30 , total independent de Marcel Iancu , fiind considerat adevaratul intemeietor al arhitecturii moderne romanesti. Influenta personalitatii sale asupra colegilor de generatie a fost semnificativa . Horia Creanga si-a luat diploma in1927 la Beaux Arts , bastionul academismului francez la acea data. Totusi el va aduce cu sine ideile avangardei europene pe care le descoperise pe cont propriu si prin contactul direct cu publicatiile vremii. Creanga devine promotorul unei arhitecturi personale , filtrata prin propria sa sensibilitate. Creatia sa nu va putea fi cantonata strict in niciunul din curentele moderniste europene. El a dat arhitecturii o expresie moderna , adesea foarte complexa , ferma ca mod de compozitie si intotdeauna cu rafinament nuantata. In conceptia lui Creanga , miscarea moderna nu constituie o discontinuitate in istoria arhitecturii romanesti , ea regasind simplitatea formala a arhitecturii noastre populare pe care o transpune in noi registre interpretative.

Miscarea moderna din Romania difera de avangarda internationala --- care prin definitie este conceputa ca o delimitare totala fata de trecut. In Romania , modernismul a debutat fara tatonarile unei avangarde in cautare de autodefinire , ci cu lucrari ce au demonstrat de la inceput o maturitate de gandire , o forta de creatie bine stapanita , asezata pe principii noi , care continua insa radacinile unei vechi traditii estetice , indelung experimentata de arhitectura populara. Ideea acestei continuitati se va regasi si in scrierile lui George Matei Cantacuzino : 'arhitectura moderna isi cauta legile la obarsia utilului ,a constructivului si a ideii sociale '.

Proiectul 'manifest' pentru imobilul ARO din Bucuresti , prin care Horia Creanga se va impune , a fost selectionat In 1929 in urma unui concurs. Amplasat pe una din arterele principale ale capitalei , imobilul propune o arhitectura de factura inedita prin modul de conceptie a formei si functiunii. Pana la materializarea lui in 1931 , proiectul a cunoscut transformari successive , ajungand in final la o expresie plastica destul de categorical , cu un limbaj formal simplificat in favoarea unei volumetrii transante. Apreciat , dar si contestat , proiectul a marcat un moment de cotitura , influentand vointa si capacitatea creatoare a contemporanilor sai.

O adevarata explozie de creativitate a inceput dupa anii '30. Se reiau unele forme ale stilurilor europene de la inceputul secolului :Palatul Republicii , reconstruit intre 1929-1937 , fatada principala a Garii de Nord ( opera a arhitectului Victor Stephanescu) , Universitatea din Bucuresti, etc. Tot in aceasta perioada s-a extins constructia de blocuri de locuinte , cu multe etaje , intrebuintandu-se ca si inainte , dar pe o scara mai larga , betonul armat. Reprezentative sunt blocul Patria din Bucuresti(1931) ,cu o fatada foarte clara si blocul Hotel Carpati din Brasov ,ambele , lucrari ale lui Horia Creanga. Se construiesc , de asemenea , cladiri administrative , cum ar fi Palatul Consiliului de Ministri (1939-1952) , Academia Militara (1938-1939) , lucrari ale arhitectului Grigore Ionescu. Un loc important il au constructiile religioase , ridicate in toate provinciile tarii. Dintre acestea se remarca biserica Sf. Elefterie Nou din Bucuresti , Catedrala ortodoxa din Timisoara (arh. Ion Traianescu) , Catedrala ortodoxa din Cluj , la care s-au folosit elemente din arhitectura feudala romaneasca , interpretate in spirit nou.

Perioada interbelica este una benefica si pentru urbanism. Exemplul cel mai elocvent il constituie Bulevardul Magheru-Balcescu , aceasta axa majora in compozitia urbana a capitalei. El a fost trasat inca din secolul trecut ,dupa modelul conceput de Haussman in perioada 1853-1869 pentru Paris. Completarea fronturilor acestei artere in spiritul adus de arhitectura moderna , creeaza o grupare urbana unitara , inedita in comparatie cu alte capitale ale continentului , ale caror centre istorice erau deja construite in acel moment.

Fara a fi contextuallista in raport cu celelalte stiluri istorice , arhitectura moderna interbelica din Romania , determina intr-un fond construit dat , repere spatiale noi , care contribuie la sporirea valorii estetice , compozitionale si functionale a stilului romanesc.

In concluzie , arhitectura interbelica din Romania este departe de a fi o copie a unor curente avangardiste deja consacrate pe plan international. Diferita in semnificatii , ea a asimilat , intr-o sincronizare permanenta cu situatia culturala si spirituala existenta , ceea ce lansau principiile esentiale ale curentului modernist.