Capela Insitutului de tehnologie Ilinois, Mies van der Rohe, 1945-1952

Capela Insitutului de tehnologie Ilinois, Mies van der Rohe, 1945-1952

Mies van der Rohe este cel mai bine cunoscut pentru arhitectura sa monumentala din otel si zgarie-nori de sticla. El a fost un maestru al sistemelor de proportionare si multe dintre acesti zgarie-nori sunt foarte asemanatori ca forma si proportii astfel incat pot fii clasificati intr-un singur arhetip. Mies a fost directorul Scolii de Arhitectura la Institutul de tehnologie Ilinois si in acel timp a proiectat intregul campus si multe dintre cladirile acestuia. Capela Institutului este un bun exemplu al utilizarii sale a proportiilor la o scara mai mica. Intreaga fatada a cladirii face parte din sectiunea de aur 1:1.618, sau aproximativ 3:5. Cladirea este de asemenea perfect impartita in cinci coloane ale dreptunghiului de aur si cand aceste dreptunghiuri sunt repetate intr-un model, constructia devine un modul de 5X5 dreptunghiuri orizontale.

Vedere exterioara

a fatadei principale

Vedere interioara

Proportiile sectiunii de aur

Proportia sectiunii de aur poate fii

usor observata in aceste desene.

Fatada principala a capelei poate fii

impartita intr-o serie de dreptunghiuri

ale sectiunii de aur care inconjoara

fereastra mare de sus si ferestrele mai

mici de ventilatie. Ferestrele mari de

jos sunt patrate. Sectiunea interiorului

care este orientata catre altar arata faptul

ca perimetrul fatadei principale poate fii

definit de catre trei dreptunghiuri ale

sectiunii de aur. Planul perimetrului

capelei se incadreaza perfect intr-un

dreptunghi al sectiunii de aur. Patratul

dreptunghiului sectiunii de aur defineste

suprafata intrunirii si dreptunghiul reciproc

al sectiunii de aur defineste altarul si

serviciile si de asemenea spatiile de

depozitare ale capelei. Aceste doua

suprafete sunt separate de o mica inaltare

a altarului si a balustradei. Planul original

al capelei nu avea scaune; totusi, acestea

au fost adaugate mai tarziu.