Aeronautica | Comunicatii | Constructii | Electronica | Navigatie | Pompieri | |
Tehnica mecanica |
Gari, industrie Grand Hornu, metrou
Grand Hornu
Belgia,Bruxell
industrie
Reconversia orasului industrial Grand Hornu
A. Adresa sitului:
82, rue Sainte Louise, B-7301 HORNU / Province du Hainaut, BELGIQUE
B. Contact:
ASBL Grande-Hornu Images, Françoise Foulon-Busine
Maryse Willems, 82, rue Sainte Louise, B-7301 HORNU. Tel. 0033 65 613879
e-mail:maryse.willems@grand-hornu.be
C. Scurta descriere:
Grand-Hornu a fost construit intre 1820-1835 de Henri De Gorge, intreprinzator si inovator,
pentru a-si dezvolta exploatarile de huila. Primul oras industrial, este un exemplu de urbanism
celebru in Europa secolului al XIX-lea pentru conceptia sa arhitecturala unitara, integrand
munca, administratia, locuirea, ca si echipamentele necesare educatiei, sanatatii si loisirului.
Istoria reconversiei
Lasat in parasire dupa inchiderea sa in 1954, apoi condamnat la demolare printr-o decizie regala
din 1969, situl ii datoreaza supravietuirea arhitectului Henri Guchez care rascumpara in 1971
constructiile in ruina si intreprinde primele restaurari pentru a-si stabili acolo biroul de
arhitectura.
La inceputul anilor ’80, Claude Durieux, deputatul permanent al Provinciei Hainaut, formeaza o celula de studiu pentru punerea in valoare si dezvoltarea sitului in continuitate cu vocatia sa
initiala, unind inovatiile tehnologice si sociale.
Aceasta initiativa s-a concretizat in 1984 prin aparitia ASBL Grande-Hornu Images care
propune, in concordanta cu caracteristicile si istoria locului, patru axe de dezvoltare: cultura,
turism, tehnologie si prospectare. Acest proiect a condus in 1989 la rascumpararea sitului de
catre Provincia Hainaut.
Pentru instalarea ASBL Grande-Hornu Images in sit si realizarea programului de activitati
(vizite, expozitii, animatii pedagogice) axate pe istoria locului si relatia dintre arta si industrie
(arhitectura, design, arte aplicate) s-a reabilitat o aripa care inconjoara curtea centrala si s-a
realizat reconversia depozitului de lampi si a pavilionului de pe latura de sud pentru receptie si cafeterie.
Pentru a permite dezvoltarea economica si tehnologica, aripa nordica a curtii eliptice a fost data in locatie antreprizei de telecomunicatii Atea-Siemens, iar Castelul de Gorge celor de la ASBL Technocité, care se ocupa de tehnologiile de varf.
In 1991, Comunitatea Franceza a Belgiei a ales situl de la Grande-Hornu pentru amplasarea
Muzeului de Arta Contemporana. Aceasta realizare, inceputa in 1999 si terminata in 2002, se
inscrie in partea sud-vestica a curtii eliptice si vechea Casa a Inginerilor; aceasta se continua cu cladiri noi implantate in special pe coltul de sud-est.
D. Localizare:
Situat in provincia Hainaut, in apropierea autostrazii Bruxel-Paris si de frontiera franceza,
Grande-Hornu face in prezent parte din comuna Boussu (20.000 de locuitori), in inima
bazinului minier Mons. Ansamblul se afla aproape de Haine si de marile cai de comunicatii
(drum, canal, cale ferata) care leaga Mons de Valenciennes.
E. Datare si arhitecti:
1821-1824. Construirea casei Inginerilor, trasarea drumurilor si proiectele primelor case de
catre arhitectul François Obin din Lille.
1825. Pierre Cardona, arhitect din Termond, ii urmeaza lui Obin si modifica substantial
planurile atelierului de constructii de masini.
1825-1835. Bruno Renard, din Tournai, elev al lui Percier si Fontaine la Paris, aduna diversele elemente intr-un plan de ansamblu, articulate in jurul celor doua curti.
1954. Incetarea activitatilor miniere, inchiderea sitului.
1959. Scoaterea la vanzare a cladirilor si materialelor. Casele au fost cedate ocupantilor.
1971. Arhitectul Henri Guchez rascumpara cladirile centrale amenintate cu demolarea si
opereaza o prima restaurare partiala.
1989. Reconversia depozitului de lampi si a pavilionului de pe latura de sud in receptie si
cafeterie de arhitectul Patrick Malette.
1994-1998. Elaborarea proiectlui pentru Muzeul de Arta Contemporana (MAC’s) de catre
arhitectul din Liége Pierre Hebbelinck.
1999-2002. Construirea MAC’s si reamenajarea receptiei sub conducerea lui Pierre Hebbelinck.
F. Tipologia sitului:
Asa cum stau marturie cartile postale vechi din cartea lui Marcel Capouillez, aspectul actual al
sitului, marcat de calmul si maretia arhitecturii neoclasice, contrasteaza cu ambianta activa si
dinamica data de galerii, antrepozite, sasiuri cu moleta, transportoare aeriene si cai ferate, astazi disparute. In schimb, monotonia drumurilor, cu repetarea caselor identice, este astazi rupta de diferenta de culoare sau de alte semne distinctive realizate de locuitori.
Nucleul orasului este constituit de doua grupuri de cladiri industriale ordonate pe o axa est-vest.
Grupul de est, asezat la intersectia a doua axe majore, formeaza centrul orasului industrial.
Acesta inconjoara o curte eliptica, pe care sunt amplasate fatadele Casei Inginerilor si
Atelierului de constructii masini, in timp ce aripile curbe adapostesc diverse ateliere si depozite de materiale. Grupul de vest, axat pe pavilionul central cu o tripla arcada, inconjoara pe trei laturi o curte ale carei colturi sunt marcate de doua pavilioane proeminente, surmontate de un lanternou. In jurul acestui ansamblu monumental sunt amplasate 450 de locuinte, impartite pe sase strazi marginite de case insiruite formind si doua piete. Piata Saint-Henri formeaza, in lungul strazii din Mons, intrarea in complex, in timp ce piata Verte, spatioasa, lunga, plantata cu arbori, constituie parcul orasului, destinat loisirului. In partea de sud a ansamblului, de o parte si de alta a unui spatiu inaltat care traverseaza strada De Gorge, Casa Administratorului si Casa Inginerilor prezinta fatade pe axa nord-sud. Datorita amplasarii in vecinatatea Casei Inginerilor cu care au o relatie vizuala, cladirile majore ale orasului sunt orientate spre figura protectoare a lui Henri De Gorge a carui statuie este ridicata in centrul geometric al orasului.
G. Intinderea sitului:
Suprafata neconstruita a amplasamentului: 50.000 m
Suprafata ruinelor nereabilitate: 1.960 m ; Suprafata ruinelor reabilitate: 5.540 m
Suprafata construita contemporana: 4.000 m ; Suprafata desfasurata: 10.510 m
H/I Compozitia actuala a sitului si parteneri:
Provincia Hainaut este proprietara sitului.
Casele din oras au devenit proprietatea locuitorilor.
Comunitatea franceza dispune prin contract de inchiriere pe termen lung de jumatate din sit
pentru MAC’s.
Provincia a incredintat ASBL Grande-Hornu Images valorificarea turistica si culturala (design
si arte aplicate) si gestiunea patrimoniala a sitului.
ASBL Technocité dispune de castelul de Gorge pentru formarea tehnologiilor de varf.
In localurile ocupate de Siemens pana in 2003 vor fi instalate salile de animatie destinate
stagiilor.
J. Starea reconversiei:
Ansamblul lucrarilor a fost terminat din 2002.
K. Memoria celor ce muncesc:
Ideea de a infiinta un muzeu al minelor a fost inlaturata din cauza ca materialul a fost vandut ca fier vechi si situl abandonat timp de 15 ani. In schimb a fost instalat un mic muzeu istoric. El este astazi inlocuit cu un ghidaj electronic multimedia, care permite un traseu individual.
MAC’s si-a deschis portile in 2002 cu prezentarea unei opere a lui Christian Boltanski,
memorial dedicat muncitorilor de la Grande-Hornu. Aceasta prima achizitie este emblematica
pentru un demers care isi doreste sa asocieze memoria cu cercetarea, patrimoniul si creatia.
L. Reusite si/sau esecuri:
Situl atrage astazi 100.000 vizitatori pe an.
Pentru a incuraja o democratizare a accesului si o descoperire globala, vizitatorul plateste un
pret unic de 6 € pentru diferitele vizite.
De la instalarea Grande-Hornu Images in 1984, situl a generat in incinta sa si imprejurimile
imediate peste 400 de locuri de munca.
M. Costuri si investitii:
Situl a fost cumparat de Provincia Hainaut cu ajutorul Loteriei Nationale si a Fundatiei Regelui Baudouin.
Finantarea proiectului provine de la diferiti parteneri: Provincia Hainaut, Comunitatea franceza si Regiunea valona.
Realizarea MAC’s a beneficiat de un aport de fonduri europene (FEDER), in cadrul proiectului Objectif 1, destinat regiunilor aflate intr-o situatie economica defavorizata.
N. Bibliografie:
- H. WATELET, Une industrialisation sans développement. Le bassin de Mons et le
Charbonnage du Grand-Hornu du milieu du XVIIIème s. Au milieu du XIXème s., Ed. De
l’Université d’Ottawa et Recueil de la Faculté de Philo et Lettre de Louvain-la-Neuve, 1980
- H. WATELET, Le Grand-Hornu, joyau de la révolution industrielle et du Borinage, Ed. Grand-
Hornu Images, 1993
- FONDATION ROI BAUDOUIN, Des pierres pour le dire. Autour du Grand-Hornu, Ed. Credit
Communal, 1989
- F. ROELANTS DU VIVIER, Les ateliers et la cité du Grand-Hornu de 1820 à 1850, Teza
prezentata la Université Catholique de Louvain, 1971
- M. CAPOUILLIEZ, Le Grand-Hornu en cartes postales anciennes, Ed. Grand-Hornu Images,
- Y. ROBERT, Le complexe industriel du Grand-Hornu, Ed. Scala, 2002
- J.-N. MATHIEU, (lucrare colectiva sub indrumarea), Architecture historique et projets
contemporains. La reprise des monuments. Pratique de la réutilisation sur 40 sites en Europe
aujourd’hui, Ed. Le moniteur, 2003
- R. MATTHU, Pierre Hebbelinck, Le Musée des Arts contemporains au Grand-Hornu, Coll.
Référence, Ed. Institut Supérieur d’Architecture St Luc Bruxelles, 1999
- Ch. DASSONVILLE si M. COHEN, (lucrare colectiva sub indrumarea) MAC’s, Musée des Arts
Contemporains au Grand-Hornu, Coll. Visions, vol. 1, Ed. La lettre volée / Communauté
française de Belgique, 2002
O. Autorul si data elaborarii fisei:
Roland Matthu/ «Euroculture»; aprilie 2004
Fig. 1 Elemente compozitionale ale sitului
Fig. 2 Vedere aeriana a sitului
Fig. 3 Piata centrala
Fig. 4 Cladirea noua si vechiul cos de fum
Fig. 5 Intrarea in sala de expozitie
Fig. 6 Sala de expozitie
Fig. 7 Cartierul muncitoresc
Fig. 8 Triunghiul de supravietuire
La inceput francezii au fost atrasi de un design mai architectural, cu servicii organizate la capatul liniilor in jurul unei mari Sali de intrare cu Sali de asteptare.
Aceasta forma a fost adoptata de Francois Leonce Reynaud(1803-1880) la prima Gare du Nord(1845-6).
2vestibule; 3 birouri de bilete; 42 de locuri pentru bagaje; 5 Sali de asteptare; 7 saloane; 8 birouri a sefilor de statie; 9 toalete
Gare Saint Lazare
Juste Lisch(1828-1910)/ cu hotelul cu care comunica
Gare Saint-Lazare is one of the six large terminus train stations of Paris. It is the second busiest behind the Gare du Nord, and serves several lines to Normandie.
The first station at St Lazare was 200 m north-west of its current position, called Embarcadère des Batignolles. The station was opened by Marie-Amélie (wife of Louis-Philippe, King of the French) on 24 August . The first line served was the single track line to St Germain-en-Laye. In St-Lazare was the terminus for three lines; by this number had tripled. The station had 14 platforms in after several enlargements, and now has 27 platforms sorted in six destination groups. On 27 April the inner suburban lines were electrified with 750 V third rail
. The same lines were re-electrified at 25The Gare Saint-Lazare has been represented in a number of artworks. It attracted artists during the Impressionist period and many of them lived very close to the Gare St-Lazare during the 1870s and 1880s.
St-Lazare station from the Pont de l'Europe
Henri Cartier-Bresson, Behind the Gare St. Lazare (cropped; this is a detail only)
In 1998 the Musée D'Orsay and the National Gallery of Art in Washington, D.C., put on an exhibition called 'Manet, Monet, and the Gare Saint-Lazare' .
Garre d’Orsay
Victor Laloux(1850-1937)
Ses quais devenant trop courts pour l'évolution des transports ferroviaires, l'édifice voit sa fonction limitée au trafic de banlieue en 1939. Le trafic grandes lignes est alors reporté, en amont, à la gare d'Austerlitz.
A doua Gare du Nord
- Jacques Ignace Hittorff
Gare de l’Est
Arh F A Duquesney(1790-1849)
Elev al lui Percier
On 4 October , the Gare de l'Est saw the first departure of the Orient Express for Istanbul.
Garre du Lyon
de tipul garilor terminus
restaurantul Le train Bleu
decoratii de factura clasicista
The station houses the Le Train Bleu restaurant, which has served drinks and meals to travellers and other guests since 1901 in an ornately-decorated setting.
The station was comicly featured in Mr. Bean's Holiday starring Rowan Atkinson.
Le train Bleu
tendinta de mascare a metalului- vizibile detalii care amintesc de piatra
multa vreme neutilizat
a fost considerat un eclectism supraincarcat
a fost depozit
moda redescoperirii sec XIX: restaurant-: acum e singurul restaurant de gara care este frecventat si de persoanele care nu vin pentru gara
Sali pe teme: regiuni / colonii ale Frantei- picturi cu reprezentari alegorice cu referire la geografie
Zona de bistro- banchete, fara garderoba
Modernizare- primele care sufera schimbari drastice sunt instalatiile sanitare
se pastreaza lavoarul si instalatiile autentice
in zona WC exista un salon “oriental”- doar pentru fumat; decoratie de inspiratie maura
vedere catre fata garii- piata si catre interior-: dubla orientare
elementele decorative metalice- fantani din fonta- sf sec XIX
Hector Guimard
statie de metrou care se pastreaza in stare originala
Art Nouveau
Structura metalica
Guimard did not originally have such a high reputation, because he did not have any followers; however, recently, people have come to realize the extraordinary formal and typological profusion of his architectural and decorative work, the best of it done in a relatively short fifteen years of prolific creative activity.
Gara din Budapesta(Nyugati)
statia de vest
Gustave Eiffel
Primul exemplu de statie monumentala
unde holul pasagerilor este expus in fatada fara un geam cu rozeta sau arcade
Gara din Budapesta (Kelety)
ST PANCRAS
Station,
Victoria Station
The National Rail
station is officially named
The GWR remained part owner of the station until 1932, although its trains had long since ceased to use it. Each side of the station had its own entrance and a separate station master; a wall between the two sections emphasised that fact.
A plaque marks the arrival of the body of The Unknown Warrior at platform 8 at 20:32 on 10 November .
Victoria Station concourse
The station was redeveloped internally in the 1980s,
with the addition of shops within the concourse, and above the western
platforms (the '
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
Arhitectura | |||
|
|||
| |||
| |||
|
|||