Hale metalice a doua generatie generatie (Milano, Napoli, Baltard, Traian la Bucuresti)

Hale metalice a doua generatie generatie (Milano, Napoli, Baltard, Traian la Bucuresti)

A doua generatie de hale comerciale

- la jumatatea secolului XIX vom asista la a doua generatie de galerii, de dimensiuni mai mari decat cele din prima generatie

Vittorio-Emanuele

Milano

Giusseppe Mengoni

Anticamera Europei

Arcade connecting Piazza del Duomo with the Piazza delle Scala

Galeria Umberto

Napoli

organizare rectangulara- cupola

Inserare in structura urbana

Sus- locuinte

Arh. Emanuele Rocco

Galeriile Baltard. (1853)

Les Halles furent construites sur la maison des Frères Pithou par Bataille, Périsse et Moisant, dans le pur style Baltard qui conjugue le fer, la fonte et le verre.

Dix pavillons furent construits entre 1852 et 1870, la construction des deux derniers s'acheva en 1936.

Il furent démolis en 1971 et 1973 pour permettre la construction de la gare RER et du Forum des Halles

Dans le Paris tentaculaire des années 1960, l'asphyxie devint si gênante pour la ville qu'il fallut créer un marché moderne, géant, adapté aux contraintes d'une ville qui avait doublé de volume en quelques décennies.

En 1969, on créa donc l'immense marché de Rungis et on entreprit la démolition du quartier historique des Halles, si typique de l'architecture métallique du XIXème siècle avec ses pavillons de fer signés par l'architecte Victor Baltard  

Deux pavillons furent sauvés et réinstallés l'un à Nogent-sur-Marne (France) et un autre transporté à Yokohama au Japon.

A la place fut construit en souterrain sur 7 hectares: une grande gare du métro et du RER, des voies routières, des parkings, un  centre commercial le Forum des Halles et divers autres équipements.

Hala Baltard St. Denis

Halele Traian(Bucuresti)

anii 20-30

fatada clasicista, modul de rezolvare al ferestrelor tradeaza modernismul

Galeriile Collona

Roma- pe Corso

Acoperis plan

Plan in Y

Vulturul-Negru, Oradea

Pasajul Vulturul Negru din Oradea

Palatul Vulturul Negru, amplasat pe Strada Independentei din Oradea, a fost construit intre 1907- de arhitectii oradeni Marcell Komor si Jakob Dezso, in varianta austriaca a stilului Art Nouveau (cunoscuta si sub numele de Sezessionstil) fiind cea mai importanta cladire a stilului sau, din Oradea. Antreprenorul lucrarii a fost Ferencz Sztarill. Cladirea este multifunctionala, cuprinzand, la vremea inaugurarii, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate in trei corpuri asimetrice. In prezent, in cladire functioneaza un hotel, un cinematograf, trei cluburi, cateva magazine si o banca

Cladirea este de colt, cu parter inalt si patru etaje, format din doua corpuri intre care se gaseste un pasaj vitrat cu trei intrari din spre Strada Independentei, Piata Unirii si Strada Vasile Alecsandri. Fatada principala dinspre Piata Unirii este asimetrica, fiind formata din doua corpuri mari, inegale. Fatada corpului din Strada Independentei este mai ordonata si sobra. Motivul central il reprezinta un corp iesit, impartit in doua registre, care se termina in atic trilobat, avand un vitraliu in timpan. Vitraliul cu vulturul negru, devenit o emblema a ansamblului, a fost executat in , in atelierul oradean K. Neumann.

Pasajul Victoria,Bucuresti

   

In 1855, giuvaergiul Joseph Resch, care sosise de la Viena in , a construit pe Podul Mogosoaiei casa Resch, situata in fata locului pe care avea sa se inalte mai tarziu Teatrul National. Casa a fost vanduta in lui Grigore Eliade, care o transforma in 'Hotelul English'.

Cu acest prilej a fost realizat si pasajul de langa hotel, care leaga Calea Victoriei de Strada Academiei. Pasajul construit dupa moda pasajelor din capitalele Europei occidentale, era inalt, cladirea avand un parter si trei etaje, dar foarte ingust. si era acoperit cu un acoperis de sticla pe schelet metalic. Hotelul avea o fatada relativ scurta pe Calea Victoriei, cea mai mare parte a camerelor fiind situate in lungul pasajului. Pe ambele parti ale pasajului, exista un balcon realizat dintr-un schelet metalic inchis din cu un geamlic. Dela numele hotelului, pasajul a capatat numele de 'Pasajul English', tradus apoi in 'Pasajul Englez'.

Pasajul Englez in 2006 (Miruna Stroe)

Cladirea si-a pastrat functia de hotel doar pentru cativa ani. Camerele erau prea mici pentru a putea rezista concurentei altor hoteluri mai noi. El a fost transformat in bordel de mare lux.

Geamurile balcoanelor de la etaj erau potrivite pentru ca femeile de moravuri usoare sa se poata arata clientelei care trecea prin pasaj. Existenta pasajului permitea si un acces mai discret pentru clientii care preferau sa nu fie vazuti de pe Calea Victoriei intrand intr-un loc de moravuri usoare. In tineretea sa, in 1904, Panait Istrati a lucrat aici pentru o vreme, ca valet. Dintre clientii de vaza ai bordelului se mentioneaza regele Carol II-lea si scriitorul Alexandru Paleologu. Bordelul a functionat pana in 1947 cand a fost inchis, in acelasi timp cu celelalte, de autoritatile comuniste, care au interzis prostitutia. Atmosfera locului i-a servit drept inspiratie lui Ion Mateiu Caragiale pentru Craii de Curtea-Veche.

In continuare, cladirea a fost transformata in locuinte, folosinta pe care o are si in prezent.

In lungul restului pasajului Englez exista si in prezent diferite mici magazine sau ateliere, chiar si un mic bar.

Situatia actuala

Videoclipuri in care apare Pasajul Englez

'Cuibul de Viespi' [1]

Dracula II: Ascension. [2]

Yamasha [3]

Astazi, pasajul este greu de gasit, fie de pe Calea Victoriei fie de pe calea Academiei, deoarece intrarile sunt mascate de mizerie la vedere. Pasajul, care odinioara era destinat sa deserveasca protipendada, este in prezent un loc prin care nu e bine sa treci ziua, dar mai ales noaptea. Se mai pot vedea balcoanele unde se expuneau odinioara vanzatoarele de placeri. Dar cladirea, desi este clasificata monument istoric este paraginita si total neintretinuta. Balcoanele metalice, mancate de rugina mai au putin pana sa se prabuseasca.

Putin mai jos este Pasajul Victoriei, care face legatura intre Calea Victoriei, din dreptul Palatului Telefoanelor, cu strada Academiei, drept in fata fiind 'Biserici Dintr-o zi' (este biserica construita in aceeasi zi cu sfintirea, dar la un an distanta). Pasajul Victoria pare mai ingrijit. Alte doua pasaje din zona, pasajul Comedia si pasajul Majestic, au o istorie care cauta sa o revigoreze printr-o tinuta moderna si ingrijita. Dar niciunul dintre aceste pasaje, mult mai noi, nu are farmecul pe care il are pasajul Englez si nu poate sa evoce atmosfera Bucurestiului de alta-data.

Galeriile din Odessa

Hala din Budapesta

langa vama orasului si port

"bazilica cu capele laterale"- un spatiu central dintr-un capat in altul, nave laterale si din loc in loc ridicate de la cota parterului

Halele Unirii

Hala Obor

cum ar fi halele alimentare (hala Unirii - 1865-1870 demolara in 1985+86 si hala Traian, arh. Giulio Magni - 1896, ambele in Bucuresti Intre 1939-1945 au fost construite Halele Obor din Bucuresti, cele mai mari si mai moderne din sud-estul Europei, (de catre arhitectul Horia Creanga).

St. Eustache