 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Aeronautica | Comunicatii | Constructii | Electronica | Navigatie | Pompieri |
| Tehnica mecanica |
APARATE SI AGREGATE FOLOSITE IN INSTALATIILE DE INCALZIRE
MEMORIUL JUSTIFICATIV
Se vor prezenta in continuare aparatele se agregatele considerate ca principale in instalatiile de incalzire, insistindu-se asupra caracteristicilor tehnice, particularitatilor de montare, intretinere si exploatare.
In tehnica instalatiilor de incalzire se folosesc foarte multe tipuri de corpuri de incalzire, ca: serpentine, register, radiatoare, convectoare, panouri radiante, aeroterme etc.
Serpentinele
se executa din tevi cu pereti subtiri cu diametric de la
Registrele de
incalzire sant executate dintr-un fascicul de tevi (2-10 buc), avand diametrul
cuprins intre 2 si
Radiatoarele se executa din otel, din fonta si din material ceramic. In tara noastra se produc numai radiatoare din fonta in doua tipuri:
Radiatoare de tip vechi (STAS 7364-66), cu coloane libere si sectiune circulara; produse de fabrica "Feroemail" Ploiesti.
Radiatoare de tip nou (STAS 7363-66), cu coloane unite si sectiune eliptica, produse de Uzina de radiatoare, echipament metallic, obiecte si armaturi sanitare.
Convectorul este un corp de incalzire care cedeaza incaperii caldura prin conventie si este format dintr-un element de incalzire si o imbracaminte (masca).
Pentru prepararea apei calde si a aburului
cu presiune joasa, in tara noastra se folosesc cazane acvatubulare din tevi de
otel tip "Metalica" sau cazane sectionale din fonta. Aceste cazane pot
functiona cu combustibil lichid, gazos sau solid (carbuni cu granulatie peste
Apa calda pentru incalzire se poate prepara si in schimbatoare de caldura fara acumulare (aparate de contracurent).
Intreprinderea de constructii metalice si aparataje (I.C.M.A.) executa aparate in contracurent din mai multi elementi sectionali, multitubulare, identici si demontabil, denumite tronsoane tip, fie direct, fie prin intermediul unor pioni de legatura.
Defectele cele mai obisnuite la cazane sant: fisurile aparute in elemente, scurgerile la imbinarile elementelor, deteriorate zidariei etc.
In afara defectelor mentionate, la cazanele de incalzire se mai pot semnala si altele, de care trebuie sa se tina seama in exploatare. Astfel se pot semnala.
Intrucat aceste corpuri de incalzire, in majoritatea cazurilor, se livreaza asamblate pe marimi de la fabrica constructoare, defectiunile care apar in exploatare se datoresc in mare masura instalatorului executat. Ca defectiuni se pot semnala:
Scurgeri in puncte de iminare a elementelor, din cauza lipsei garniturii de etansare sau a strangerii incomplete a niplurilor. Se cere ca pe santier dupa ce s-a executat corpul de incalzire la numarul de elemente necesar sa se supuna la proba hidraulica.
Dorohoi, data Intocmit,
PIESE SCRISE
Gama de aparate si agregate folosite in instalatiile de incalzire este variata. Parte din acestea fiind commune cu celelalte instalatii (sanitare, gaze) au fost descries in alte capitole, iar altele specifice instalatiilor de incalzire au fost aratate odata cu descrierea sistemelor.
Se vor prezenta in continuare aparatele se agregatele considerate ca principale in instalatiile de incalzire, insistindu-se asupra caracteristicilor tehnice, particularitatilor de montare, intretinere si exploatare.
In tehnica instalatiilor de incalzire se folosesc foarte multe tipuri de corpuri de incalzire, ca: serpentine, register, radiatoare, convectoare, panouri radiante, aeroterme etc.
Cele mai simple corpuri de incalzire folosite la incalzirea tuturor incaperilor la care nu se pune problema de estetica cu precaderea la incaperile din cadrul cladirilor industriale si agrozootehnice, sant serpentinele si registrele.
Serpentinele se executa
din tevi cu pereti subtiri cu diametric de la
Registrele de incalzire
sant executate dintr-un fascicul de tevi (2-10 buc), avand diametrul cuprins
intre 2 si
Radiatoarele se executa din otel, din fonta si din material ceramic. In tara noastra se produc numai radiatoare din fonta in doua tipuri:
Radiatoare de tip vechi (STAS 7364-66), cu coloane
libere si sectiune circulara; produse de fabrica "Feroemail"
Radiatoare de tip nou (STAS 7363-66), cu coloane unite si sectiune eliptica, produse de Uzina de radiatoare, echipament metallic, obiecte si armaturi sanitare (U.R.E.M.O.A.S.)- Bucuresti.
Accesoriile radiatoarelor sant niplurile cu care se imbina elementele, consolele, pe care se sprijina in montare si sustinatori pentru asigurarea contra rasturnarii. Se mai folosesc si picioarele, atunci cand nu este posibila montarea radiatorului pe console.
Convectorul este un corp de incalzire care cedeaza incaperii caldura prin conventie si este format dintr-un element de incalzire si o imbracaminte (masca).
Convectoarele cu masca sant corpuri de
incalzire cu tiraj natural, utilizate in instalatiile de incalzire centrala in
constructii de locuinte, social-culturale, administrative etc. Se executa la
intreprinderea de aparate si accesorii pentru instalatii in constructii din
Aceste aparate folosesc ca agent termic apa
calda sau apa fierbinte la temperaturi de maximum
Agentii termici folositi in instalatiile de incalzire se prepara in aparate speciale montate in centrale termice, puncte termice sau statii de transformare, de unde cu ajutorul unor agregate si retele de conducte se transporta la consummator.
Pentru
prepararea apei calde si a aburului cu presiune joasa, in tara noastra se
folosesc cazane acvatubulare din tevi de otel tip "Metalica" sau cazane
sectionale din fonta. Aceste cazane pot functiona cu combustibil lichid, gazos
sau solid (carbuni cu granulatie peste
a. Cazane pentru apa calda si abur cu presiune joasa. Acestea au de obicei gabarite mici pentru a putea fi montate in subsolul cladirilor.
Cazanele din fonta sant formate din semielemente asamblate prin nipluri. In cazul in care se prepara apa calda, intregul spatiu al cazanului este plin cu apa, in timp ce la prepararea aburului cazanul este partial plin cu apa. Cazanul asamblat este protejat la exterior printr-o manta de tabla. Intre peretii mantalei si elementele cazanului se aseaza foi de azbest sau alte placi izolante care etanseaza cazanul si impedica scaparea gazelor si pierderilor de caldura de la cazan catre spatial inconjurator.
Cazanele din tevi de otel
tip "Metalica" sant executate din elemente confectionate din tevi fierbatoare
sudate si asamblate in exterior prin doua colectoare. La cazanele care produc
abur de presiune joasa colectorul superior este inlocuit cu un rezervor
cilindric avand diametrul exterior de
b) Cazane pentru preparat abur cu presiune medie. Aceste cazane prepara abur atat pentru incalzire cat si pentru nevoi tehnologice. In continuare se prezinta numai acele cazane care se folosesc frecvent la instalatiile de incalzire.
1) Cazanul orizontal de tip "Manotehnica" este
compus dintr-un corp cilindric orizontal in interiorul caruia se gaseste un tub
de flacara cu diametrul de 600-
". Aceste cazane sant construite pentru prepararea aburului saturat cu
presiuni pana la 6 kgf/cm², folosind pacura sau gaze naturale. Suprafata de
incalzire este cuprinsa intre 10 si
2) Cazanul vertical tip "Manotehnica" se construieste
pentru aceleasi scopuri ca si cazanul orizontal prezentat mai inainte.
Suprafata de incalzire este cuprinsa intre 6 si
3) Cazanul de abur CTF-1 are debitul nominal de 2 t/h abur, cu presiunea de 13 kgf/cm², folosind pacura sau gaze naturale.
Apa calda pentru incalzire se poate prepara si in schimbatoare de caldura fara acumulare (aparate de contracurent).
Intreprinderea de constructii metalice si aparataje (I.C.M.A.) executa aparate in contracurent din mai multi elementi sectionali, multitubulare, identici si demontabil, denumite tronsoane tip, fie direct, fie prin intermediul unor pioni de legatura.
Aparatele in contracurent utilizeaza ca agent primar apa fierbinte, avand parametrii maximi temperatura t=150°C si presiunea p=10 kgf/cm².
La aparatele cu fasciculul de tevi interioare de otel, agentul primar (apa fierbinte) circula prin tevi, iar agentul secundar (apa calda pentru incalzire) circula prin tevi.
Elavatorul este un dispozitiv care prepara apa calda pentru incalzire prin amestecarea apei fierbinti cu apa racita din reteaua interioara de incalzire.
Un elevator se compune din urmatoarele parti: corpul elevatorului, camera de amestec prevazuta cu doua racorduri de apa fierbinte si de apa racita si ajutajul prevazut la un capat cu racordul de apa cald.
Randamentul elevatoarelor fiind mic (0,10-0,25), diferenta de presiune in punctele de racordare a instalatiei interioare la reteaua exterioara trebuie sa fie de 5-10 ori mai mare decat presiunea necesara functionarii instalatiei de la consumator.
Pentru prepararea agentilor termici in cazane se folosesc instalatiile de ardere prevazute cu intreaga aparatura necesara, in functie de natura combustibilului ars. Astfel, o instalatie de ardere pentru combustibili lichizi este formata in general din: injectoare, rezervoare, conducte si pompe de combustibil. Pentru arderea gazelor naturale sant necesare: arzatorul, conductele de transport gaze si robinetele de inchidere si de siguranta.
Dupa modul de pulverizare, injectoarele pentru combustibil lichizi se clasifica astfel: 1) prin centrifugare; 2) cu actiune mecanica prin presiune, 3) cu pulverizare prin abur; 4) automate.
a. Injectoare
cu pulverizare centrifuga. Pentru arderea
combustibilului lichid se intrebuinteaza cel mai frecvent injectoarele tip
"Steaua Rosie". Acestea sant injectoare rotative care pulverizeaza
combustibilul prin centrifugare. Prin caderea libera de la o inaltime de 2-
b. Injectoare
cu pulverizare prin presiunea combustibilului. La acest tip de injector pacura este pompata cu
ajutorul unor pompe cu roti dintate la o presiune cuprinsa intre 6 si 20
kgf/cm². Pulverizarea se face cu duza montata in capul injectorului, iar
aprinderea combustibilului se face cu ajutorul bujiei de aprindere. Aerul
necesar arderii este asigurat de ventilatorul cu presiune joasa montat in
carcasa injectorului. Aceasta injectare se foloseste numai pentru arderea
combustibilului curat, fluid si preaincalzit la 50-
c. Injectoare cu pulverizare prin abur. Aceste injectoare fabricate
tot de "Steaua Rosie" se folosesc in special la arderea combustibilului greu (pacura
parafinoasa). Un astfel de injector este compus din trei orificii, unul prin
care patrunde pacura in canalul central, al doilea prin care patrunde aburul cu
presiunea de 1,5-4 kgf/cm² si al treilea unde are loc pulverizarea (amestecarea
celor doua fluide, pacura + abur). Aerul necesar arderii este asigurat prin
tiraj natural. Consumul de abur necesar pentru pulverizarea pacurii este de
circa
d. Injectoare automate. Sant injectoarele cele mai moderne, ele cuprind toate piesele pentru punerea in functiune si oprirea automata, coordoneaza toate comenzile necesare arderii ca: punerea in functiune a pompei si ventilatorului, aprinderea, intreruperea functionarii.
Pentru arderea combustibilului gazos, in special gaze naturale se folosesc o gama variata de arzatoare, diferentierea facandu-se dupa modul in care are loc amestecul de gaze. Acestea se prezinta detaliat la cap. VI.
Pentru depozitarea combustibililor lichizi se folosesc rezervoarele. In instalatiile de incalzire se utilizeaza rezervoarele pentru consum zilnic, montate in general in incinta centralei termice, Aceste rezervoare se executa din tabla otel, de forma cilindrica sau paralelipipedica. Toate rezervoarele sant prevazute cu guri de vizitare acoperite cu capace din tabla demontabil, etansate cu garniture.
Rezervoarele paralelipipedice sau cilindrice STAS 54-70 (tip I.P.C.T.
67/301 - sau I.P.C.T. 67/311-2) se executa in 7-8 marimi cu volumul cuprins
intre 500 si
Rezervoarele pentru depozitarea combustibilului lichid STAS (tip I.P.C.T. 67/351-1) se executa in 7 marimi cu volumul cuprins intre 5000 si 50000 1. La alegerea si montarea rezervoarelor trebuie sa se tina seama de N.P.C.-1972.
In general, rezervoarele trebuie sa fie prevazute cu tevi de aerisire, conducta de glorie, conducta de preaplin, gura de vizitare, dispozitiv pentru masurarea combustibilului, record pentru alimentare si iesirea combustibilului etc.
Filtrele
sant formate dintr-un corp cilindric, din fonta sau din teava de otel, avand in
interior o piesa de filtrare, care este formata la cele grosiere din tabla cu
gauri de circa
Instalatiile de alimentare cu combustibil lichid sant prevazute cu cate doua filter - unul grosier si unul fin. Aceste filter se monteaza pe conductele de pacura in amonte de pompe si injectoare.
Pentru
asigurarea presiunii de regim la cazanele de abur cu presiune si joasa prevad
dispozitive de siguranta (STAS 3614-63) care functioneaza pe principiul garzii
hidraulice. Bratul de racordare al dispozitivului la cazan este orizontal sau
are o usoara panta spre cazan. Montarea la cazan se face perfect verticala. Dispozitivul
se construieste pentru trei marimi diferite corespunzatoare sarcinilor termice
ale cazanelor de abur: marimea I pana la
Aceste dispozitive au rolul de a evacua condensatul de la corpurile de incalzire sau de pe conductele de transport a aburului. Separatoarele sant astfel concepute incat sa nu permita in timpul functionarii trecerea aburului dar sa permita trecerea combustibilului si a aerului.
In instalatiile de incalzire cu abur presiunea joasa se folosesc ca separatoare de condensate sifoanele si oalele de condensate.
a. Sifoane de
condensat. Se utilizeaza la
instalatiile de incalzire cu abur cu presiune pana la 0,3-0,4 kgf/cm². Ele se confectioneaza
in general din teava, diametrul stabilindu-se in functie de lungimea conductei
de abur in cazul in care este amplasat pe traseul acestuia, astfel: pentru
l<
b. Aparate de condensate. Au rolul de a evacua automat condensatul dintr-o instalatie cu abur, fara a provoca o pierdere de abur. Ca tipuri se folosesc: oale cu plutitor, termostatice si termodinamice cu labirint.
Oalele de condensat cu plutitor sant de mai multe tipuri: cu plutitor deschis, cu plutitor inchis si cu plutitor inversat. Cele mai utilizate sant oalele de condensat cu plutitor inchis. O astfel de oala se compune din plutitorul gol in interior prevazut la partea inferioara cu o supapa cu ac, ghidata, totul imbracat intr-o carcasa metalica prevazuta cu ventil de aerisire. Condensatul care patrunde in oala, ridica plutitorul deschizand supapa, astfel incat tot timpul cat se scurge in oala condensat, el se evacueaza in mod continuu. Dezavantajul acestor oale il constituie: dimensiunile mari, sensibilitatea la coroziune si obturare. Se utilizeaza in general la instalatiile de abur de presiune medie. Ele se executa pentru presiuni ale aburului de la 0,5-6 at pentru debite de condensat de la 600 la 1600 1/h.
Aparatele de condensat termostatice functioneaza prin destinderea unui arc ce contine un lichid a carui curba de saturatie a vaporilor este sub curba de saturatie a vaporilor de apa. Ele se folosesc atat la instalatiile de incalzire cu abur de presiune joasa, cat si la cele cu presiune medie.
Aparatele de conensat termodinamice functioneaza pe principiul variatiilor de presiune realizate in oale de condensat datorita variatiei de temperatura a condensatului. Pentru ca aparatele de condensate sa poata functiona normal, trebuie sa fie amplasate in punctual cel mai de jos al instalatiei. Pentru a se da posibilitatea reviziei si curatirii din timp in timp fara a opri functionarea instalatiei, se cere ca ele sa se monteze cu conducta de ocolire.
La instalatiile de incalzire cu apa calda se folosesc aparate care se bazeaza pe masurarea produsului dintre debitul de apa si diferenta de temperatura intre apa din conducta de ducere si cea din conducta de intoarcere. Pentru masurarea debitului se utilizeaza contoare, iar pentru masurarea diferentei de temperature - termodinamice sau termometre cu rezistenta. Cele mai simple contoare sant electrolitice, bazate pe principiul evaporarii mercurului din contor, proportional cu curentul electric produs de termometrele fixate pe corpurile de incalzire (fig. IV.22).
Acestea sant dispozitive care se monteaza in circuitul de termoficare, la intrarea in punctele termice, in scopul decantarii namolului si retinerii suspensiilor mecanice care se gasesc in apa din retea
Separatoarele de namol sant recipiente
mobile sub presiune si se folosesc pentru apa cu temperaturi pana la
Racordarea instalatiilor de incalzire cu abur de presiune joasa la retelele de transport abur de presiune medie se face cu ajutorul reductoarelor de presiune. Acestea se executa cu contragreutate sau cu arc. La amandoua tipurile de reductoare, presiunea reglata deplaseaza prin intermediul unui piston (eventual al unei parghii sau a unui burduf elastic), axul si scaunul ventilului impotriva presiunii exercitate de arc sau contragreutate. Prin schimbarea tensiunii arcului, respectiv a lungimii bratului contragreutatii, presiunea de reglare poate fi modificata dupa necesitati, Cand debitele de abur sant mari se pot monta doua sau mai multe reductoare de presiune. In cazul montarii unui singur redactor de presiune se recomanda montarea unei conducte de ocolire cu organ de inchidere.
Pentru preluarea dilatatiilor conductelor datorita variatiilor de temperatura se prevad compensatoare din teava, mansoane si lenticulare. In instalatiile de incalzire cu parametrii scazuti (apa calda si abur cu presiune joasa) se folosesc compensatoarele din tevi, care au forma diferita (L, U, Z, ). Ele se executa din teava utilizata la executarea conductei pe care se monteaza. Curbele compensatoarelor se executa fie prin indoire la cald, fie prin presare la rece sau la cald, fie prin sudura. Raza de curbura normala trebuie sa fie R=(3 . 4) D, D fiind diametrul exterior al conductei. La montaj compensatoarele sant alungite in mod fortat cu 50% din alungirea maxima in sens contrar alungirii conductei in regimul de lucru.
Dintr-un inceput trebuie sa se faca distinctia intre necesarul de caldura real si necesarul de caldura calculate conform STAS 1907-68. Pierderile de caldura calculate servesc la dimensionarea elementelor instalatiei si nu sant totuna cu pierderile de caldura reale care servesc la determinarea cheltuielilor de exploatare si in primul rand pentru calculele economice legate de exploatarea instalatiilor. Se intelege ca de consumul real de caldura este legat consumul si consumul real de combustibil, elemental de baza in stabilirea cheltuielilor de exploatare.
Avand in vedere ca cheltuelile de exploatare anuale ale incalzirii in cladiri se ridica in present pana la 20-25% din cele investitii, rezulta ca nu este indifferent atat proiectantului, cat si celui care exploateaza instalatia modul cum aceasta lucreaza, care este randamentul ei, consumul de caldura real si implicit consumul de combustibil.
Pentru executarea unei instalatii la o cladire se au in vedere atat cheltuielile de investitii, cat si cheltuielile de exploatare.
Pentru stabilirea investitiilor, se are in vedere necesarul de caldura teoretic, calculate conform normelor in vigoare, raportat la o anumita temperatura exterioara. Pentru ca acest calcul sa corespunda cu realitatea trebuie sa se obtina bilantul termic, adica pentru o functionare continua a instalatiei, necesarul de caldura calculate sa fie egal cu cel piedut, pentru o aceeasi temperatura exterioara aleasa. Ori practica a aratat ca acest lucru nu este posibil.
Necesarul de caldura conform STAS 1907-68 este mai mare decat realitate, deoarece:
Calculele sant facute pentru regim stationar, iar valorile obtinute nu pot di comparabile decat cu cele zilnice (in rest temperaturile exterioare variaza).
Adaosurile la pierderile de caldura care tin seama de racirea deosebita a unor incaperi, nu actioneaza simultan pentru toate incaperile si nu corespund cu conditiile medii existente iarna.
Coeficientii de transfer termic sa variabili, intrucat termenii care-i determina depend la randul lor de o serie de factori, astfel coeficientii de conductabilitate termica sant influentati de umiditatea, iar coeficientii de schimb superficial de caldura sant influentati de viteza aerului si temperatura suprafetelor elementelor de constructii.
Pentru stabilirea cheltuielilor de exploatare, factorul cu ponderea cea mai mare il constituie consumul de combustibil. Din cele aratate rezulta ca la stabilirea necesarului de caldura trebuie sa se tina seama de toti factorii care intervin pe toata durata exploatarii instalatiei, deoarece de consumul real de caldura depinde consumul real de combustibil
Dintre cei doi agenti cu parametric scazuti folositi in instalatiile de incalzire, apa calda este preferata intrucat la instalatiile care o utilizeaza se poate realiza un reglaj central, adica in scopul mentinerii temperaturii interioare la consummator in limitele cerute de confort sau de procesul tehnologic, se pot varia parametrii apei in functie de temperatura aerului exterior. Se evita in felul acesta risipa de combustibil provocata de supraincalzire.
Se recomanda ca pentru fiecare instalatie
sa se traseze cu ajutorul datelor obtinute in timpul exploatarii, curba
caracterisitica de functionare a instalatiei cu apa calda, care reprezinta
legatura dintre temperatura medie a apei de incalzire si temperatura
exterioara. Pentru construirea ei sant necesare efectuarea unor masurari in
anumite intervale de temperaturi (intre +10 si
Aceasta curba caracteristica de functionare, constanta dupa indicatiile sus-mentionate, vine in sprijinul mecanicului pentru o exploatare economica a instalatiei. Parametrii apei calde se regleaza de catre mechanic in functie de conditiile exterioare astfel, pentru temperaturi exterioare scazute sau vant puternic, temperatura medie a apei calde este ridicata, iar pentru temperaturi exterioare ridicate sau efectul radiatiei solare, temperatura medie a apei calde este mai scazuta.
In procesul de exploatare a instalatiilor de
incalzire cu apa calda se foloseste curba caracterisitica de functionare
stabilita teoretic, avandu-se in vedere modul in care se face circulatia apei
in conducte (prin gravitatie sau prin pompare). Pentru fiecare zona de
temperaturi exterioare (
Intre consumul de caldura si consumul de combustibil exista o stransa interdependenta. In general, consumul de combustibil se determinca ca si necesarul de caldura theoretic, luandu-se ca element de baza consumul pe grade zi.
Valoarea corecta a consumului de combustibil se poate stabili numai pe baza de masuratori. Astfel, pentru determinarea curbei caracteristice a combustibilului sant necesare masuratori de consumuri de combustibili in cursul unei perioade mai lungi, cu temperaturi diferite si pentru exploatare rationala a centralei termice. Pentru aceasta, mecanicul din centrala trebuie sa noteze zilnic consumul de combustibil al instalatiei, iar in exterior se va prevedea un termograf pentru inregistrarea variatiilor de temperatura ale aerului exterior.
Pentru compararea consumurilor real in timpul functionarii, cu valorile teoretice ale curbei caracteristice a combustibilului, experienta arata ca cel mai bine se poate utiliz media saptamanala a valorilor zilnice.
O exploatare rationala a instalatiilor de incalzire are loc atunci cand consumul de combustibil nu depaseste cu mult valorile teoretice. In caz contrar, fie ca randamentul cazanelor este necorespunzatoare (ardere incompleta, lipsa de aer, conducerea focului defectuoasa etc.), fie ca pierderile de caldura nu sant in concordanta cu conditiile exterioare (supraincalzita incaperilor).
Practica a demonstrate ca intre incarcarile termice ale cazanelor de incalzire centrala date de firmele constructoare si incarcarile stabilite in exploatare este o diferenta, de multe ori destul de apreciabila. De aceea, pentru stabilirea reala a randamentului cazanului trebuie sa se tina seama de rezultatele din timpul functionarii instalatiei. Aceasta se face diferentiat in functie de natura agentului termic preparat.
La cazanele care prepara apa calda, debitul de caldura este rezultatul produsului dintre diferenta de temperatura, in °C (temperatura de iesire a apei din cazan si temperatura de intrare a apei in cazan) si debitul de apa care circula in instalatie. Pentru stabilirea consumului de combustibil, starea de functionare a cazanului trebuie sa fie indicate pe tot timpul cat se fac masuratorile, adica cresterea sa fie continua, flacara sa fie uniforma, luminoasa si clara. Valoarea consumului se obtine din masurarea (cantarirea, citirea pe mira de nivel etc.) cantitatii de combustibil ars. Randamentul real al cazanului, stability pe baza de masuratori, se determina din raportul caldurii utile si caldura cedata de combustibil prin ardere.
La cazanele care prepara abur, debitul de caldura se poate determina in functie de cantitatea de condensate. Pentru masurarea cantitatii de apa, la instalatiile mari se pot folosi diafragme, iar la instaltiile mici, unde alimentarea cazanelor se face intermittent, cantitatea de apa se determina pe baza scaderii nivelului condensului din rezervorul dintre acumulare. Valoarea cantitatii de caldura se obtine din produsul dintre cantitatea de apa si caldura latenta de vaporizare. Pentru consumul de combustibil si respectiv pentru stabilirea randamentului se procedeaza conform celor indicate in cazanele de preparat apa calda.
In cele de mai inainte au fost evidentiate unele probleme legate de randamentul cazanelor, de care trebuie sa se tina seama in procesul de exploatare a acestora. Este bine ca cei care exploateaza instalatiile de incalzire, sa verifice randamentul cazanelor inainte ca acestea sa intre intr-un regim continuu de exploatare. In acesta mod se pot verifica performanetele cazanului, comparandu-se valorile stabilite pe baza de masuratori cu cele date de firma constructoare, putandu-se totodata stabili cu mai multa exacitate si consumul real de combustibil. Daca se obtin abateri mari de la randamentul indicat in catalogul firmei se va anunta firma constructoare pentru a stabili defectele cazanului.
In timpul exploatarii, din cauza unei functionari defectuoase a instalatiei sau a unor defecte de fabricatii a elementelor acestuia, precum si a faptului ca nu s-au facut reparatiile curente sau capitale la intervalele stabilite, apar o serie de defectiuni in diversele puncte ale instalatiilor. Gravitatea acestor defecte este cu atat mai mare, cu cat ele sant cunoscute de personalul de intretinere si nu sant luate masurile de inlaturare a lor. De multe ori ignorarea acestor defecte poate duce la compromitate intregii instalatii (de exemplu functionarea unei instalatii prin adaugarea continua de apa din reteaua publica fara o tratare prealabila duce la depuneri de piatra atat in cazane, cat si pe retea, inrautatind mult procesul de cedare de caldura). Sant cazuri cand datorita neglijentei in functionare se pot produce explozii (de exemplu lipsa de apa din cazane in cazul instalatiilor cu abur).
In continuare se vor prezenta, defectele care apar si masurile ce se pot lua pentru inlaturarea lor, la principalele elemente ale instalatiilor.
Defectele cele mai obisnuite la cazane sant: fisurile aparute in elemente, scurgerile la imbinarile elementelor, deteriorate zidariei etc.
Fisurile in elemente sant caracteristice cazanelor din fonta. Cazanele care duc la aparitia lor se datoresc atat greselilor de fabricatie sau montaj, cat si unei exploatari necorespunzatoare (tiraj prea puternic, uzura prea mare a elementelor etc.).
Una din cauzele frecvente o constituie
formarea pietrei pe peretii elementelor. Acestea apar de obicei la partea
superioara a cazanului, la 15-
Existenta pietrei pe elementele cazanului duce la un consum suplimentar de combustibil (circa 2% pentru fiecare mm grosime a pietrei depuse).
Masurile care trebuie luate sant in primul rand preventive si in al doilea rand de inlaturare a depunerilor de piatra de pe peretii interiori ai cazanelor. Ca masuri preventive se pot cita: inlaturarea tuturor cazanelor care duc la necesitatea de a completa continuu apa din instalatii cu apa din reteaua publica; inlaturarea tuturor pierderilor de apa din instalatii; folosirea apei in instalatii in alte scopuri decat pentru cel care a fost prevazut. Cazanele se curata de depuneri de piatra prin procedeul chimic, in functie de natura compozitiei pietrei depuse. In majoritatea cazanelor se utilizeaza pentru spalare o solutie de acid clorhidric care inlatura depunerile de carbonate. Pentru inlaturarea depunerilor de silicati, in solutii de acid clorhidric se introduce suplimentar fluorura de aluminiu sau fluorura de sodiu. In cazane, indepartarea depunerilor de sulfati se face numai prin fierberea in acestea a solutiei de acid clorhidric pur.
Operatia de curatire consta in urmatoarele etape:
Se analizeaza mai intai continutul depunerii de piatra cu solutie 10% acid clorhidric (emanatie puternica de acid carbonic cu o abundenta spumegare dovedeste caracterul de carbonat al depunerii; emanatia oxidului carbonic fara formarea spumei arata ca depunerea este mixta; lipsa emanatiei de acid carbonic indica existenta depunerilor de silicati; se face masurarea grosimei depunerii de piatra.
Se trece la prepararea
solutiei, a carei concentratie este in functie de natura compozitiei si de
grosimea pietrii; astfel pentru grosimi de
Se umple cazanul cu apa, inclusiv solutia cu concentratia respectiva si se incalzeste pan ace apa incepe sa fiarba cateva ore (3-5 h).
Se lasa sa se raceasca cazanul si se goleste continutul, dupa care se spala cu apa.
Daca se constata ca nu s-a curatat complet se repeat operatia.
Aceasta operatie de curatire de depunerile de piatra se recomanda sa se faca cat mai des, cel mai mult la 3 ani o data.
In afara depunerilor de piatra, care constituie una din cauzele principale ale aparitiei fisurilor, acesta se poate produce si din cauza:
Deteriorarilor mecanice a elementelor prin lovirea acestora cu unelte de fier, atunci cand se face curatirea cazanului de depunerile de zgura.
Umplerilor rapide cu apa rece a
instalatiei prin cazane, care poate provoca o racire locala a peretilor
elementelor si deci va duce la formarea fisurilor. Se recomanda ca umplerea sa
nu se faca direct prin cazane ci prin conductele de intrare in cazan, la 2-
Tirajului excesiv din cosul de fum, care face sa patrunda in focar cantitati mari de aer rece, ceea ce provoaca o racier locala mai intensa si ca urmare poate aparea fisurarea elementului cazanului.
Montajului necorespunzator, adica strangerea prea puternica a suruburilor de ancoraj care impiedica dilatarea elementelor.
Pozitiei si executiei cazanului de fum, care duce la incalzire neuniforma a elementelor, ceea ce atrage dupa sine formarea de fisurari ale elementelor cazanelor.
Uzurii metalului, ca urmare a duratei lungi de utilizare a cazanului, lucru ce se observa prin ceea ca elementele cazanului se inrosesc. In acest caz se impune inlocuirea nu numai a elementului fisurat, ci a mai multor elemente sau chiar a intregului cazan.
Cauza principala a apatitiei scurgerilor la cazanele din otel se datoreste coroziunii elementelor acestuia in diverse puncte, ca de exemplu:
Partile care vin in contact cu fundatia de caramida, cand aceasta este umezita de apele subterane sau de apele provenite din alte surse.
In acest caz, se impune demontarea portiunilor umede din fundatie, inlaturarea defectiunilor la cazan (partile corodate) si refacerea zidariei.
Se recomanda ca partile sudate sa nu fie inchise in zidarie.
Partile dinspre canalul de fum, aceasta datorita supraracirii locale a gazelor de fum in dreptul crapaturilor inzidirii prin care patrunde aerul rece din exterior; se va cauta inlaturarea fisurilor in zidarie prin tencuire imediat dupa aparitie.
Suprafetele interioare ale
peretilor spalati de apa se corodeaza datorita degajarii din oxigen din apa. Se
stie ca apa rece proaspata contine mai mult oxigen dizolvat in ea, de aceea se
va cauta sa se inlature posibilitatea de completare a pierderilor de apa din
instalatia cu apa rece de la reteaua, introdusa direct in cazan. Se cere in
acest ca alimentarea cu apa sa se faca prin conducta de intoarcere, asa dupa
cum s-a mai aratat la 2-
Partile incalzite care vin in contact cu apa rece de adaus, in cazul umplerii rapide a cazanului incalzit. Pentru umplerea cazanului se va proceda conform indicatiilor de mai inainte.
In ceea ce priveste protejarea suprafetelor exterioare ale elementelor cazanului contra coroziunii, dupa terminarea sezonului de incalzire se vor lua masuri de curatire a cenusei care poate contine compusi sulfurosi.
Pentru curatirea depunerilor de piatra se face spalarea cazanelor cu o solutie slaba de soda caustica.
In afara defectelor mentionate, la cazanele de incalzire se mai pot semnala si altele, de care trebuie sa se tina seama in exploatare. Astfel se pot semnala.
Umflaturile la tevile de fum de la cazanele ignitubulare si la tevile fierbatoare de la cazanele acvatubulare pe partea dinspre spatial de apa care produc fie ca urmare a existentei pe ele a stratului de piatra depusa, fie din cauza supraincalzirii peretilor provocata de nivelul scazut al apei din cazan. Primul indiciu al aparitiei umflaturii il constituie inrosirea puternica a metalului in acel loc. Pentru remediere se scoate din circuit cazanul, se taie prin sudura locul deteriorate si se sudeaza un petec; inainte de punerea in functiune a cazanului se efectueaza o proba hidraulica.
Defectele garniturilor cazanului cum ar fi: lipsa sau spargerea usilor de focar, a ramelor de la usa etc., care prin aspirarea unei cantitati mari de aer in focar, duce la calcinarea combustibilului si creeaza pericol de arsuri pentru fochisti; lipsa sau arderea unor bare de la gratar, precum si tasarea insasi a garniturilor; defectele mantalei cazanelor din otel care duc la pierderi de caldura si la inrautatirea tirajului din cauza absorbirii aerului fals; lipsa unei bune etanseitati intre cazan si canalul de fum care duce la inrautatirea tirajului.
Defectele zidariei fundatiei, care constau in distrugerea canalelor de fum si in neetanseitatea fundatiei. Cauzele acestor defecte sant: calitatea necorespunzatoare a zidariei si functionarea fortata a cazanului dupa reparatii fara ca fundatia sa fi fost bine uscata. Neetanseitatile in fundatia cazanului pot inrautati mult tirajul prin intrarea de aer fals (aer rece).
Defectele zidariei de protectie contra flacarii a elementelor cazanelor sectionale din otel, care au drept urmare o transmitere defectuoasa a caldurii din focarul cazanului. De asemenea, din cauza deteriorii zidariei de samota, flacara poate veni in contact direct cu metalul, ceea ce nu este indicat.
Defectele canalului si cosului de fum care constau din umezirea, neetanseitatea si infundarea lor. Aceste defecte duc la obtinerea unui tiraj nesatisfacator. De aceea, se cere efectuarea unui control periodic a cosului si canalului de fum, curatinindu-l de cenusa si astupand toate fisurile. Inrautatirea tirajului se mai poate datora si urmatoarelor cause: dimensiunile cosului si canalului sant necorespunzatore; patrunderea aerului rece prin registrele cazanelor, lasate din neglijenta deschise de mechanic, cand aceste cazane nu lucreaza; in sala cazanelor nu patrunde aerul necesar arderii.
Defectele focarelor cu tiraj fortat, care constau in neetanseitatea canalelor de tiraj fortat, defectele clapetelor si corodarea canalelor de aer.
Functionarea normala a sistemelor de incalzire este conditionata de buna functionare a utilajelor care le compun.
De aceea, se impune depistarea defectelor si inlaturarea lor in timp cel mai scurt.
In instalatiile de incalzire, pompelor utilizate in mod curent sint: pompele centrifuge, pompele cu piston, pompele cu roti dintate si pompele manuale.
a. Defectele pompelor centrifuge. Sint cele mai des intalnite in instalatiile de incalzire cu apa calda. Deoarece defectele si modul de remediere sint similare cu cele descrise la pompelor din instalatiile de alimentare cu apa, nu se va insista asupra acestora. Detalii asupra acestor aspecte se prezinta la cap. V.
Diferentele constau in executarea unor operatii de intretinere curenta care la pompele folosite in instalatiile de incalzire prezinta unele aspecte specifice, carese vor prezenta in cadrul subcapitolelor urmatoare.
b. Defectele pompelor cu piston. Aceste pompe utilizate la pomparea condensatului in cazanele de abur prezinta in exploatare urmatoarele defectiuni:
1) Joc pronuntat intre pistonul si cilindrul pompei, ca urmare a uzurii pronuntate a fetei interioare a cilindrului si a suprafetei pistonului. In aceasta situatie se face o alezare a cilindrului si se inlocuiesc pistoanele.
2) Pistonul se poate executa cursa completa, din cauza depunerilor de piatra sau a impuritatilor in capetele pistonului se poate rupe, pompa suferind in acest mod defectiuni iremediabile
3) Scurgeri pe la garnituri, ca urmare a jocului pronuntat al pistoanelor uzate sau din cauza uzurii insasi a garniturii. Se cere o verificare atenta a acesteia deoarece in caz contrar pompa isi pierde caracteristicile tehnice (nu mai poate asigura presiunea si debitul necesar).
4) Depuneri de piatra sau de impuritati in locasele supapelor, facand ca acestea san u mai inchida bine orificiile de admisie si evacuare. In acest mod, pompa pierde foarte mult din compresiune, neputind asigura dibitul sau inaltimea de pompare necesara.
c. Defectele pompelor cu roti dintate. Dintre defectiunile mai importante care pot aparea la pompele cu roti dintate se pot enumera:
1) Jocul pronuntat la axele rotilor dintate, ceea ce face cu dintii san u mai calce normal si pompa sa-si piarda din calitatile tehnice. Se impune remedierea imediata prin inlocuirea lagarelor sau confectionarea altor axe. Aceasta defectiune se poate usor constata, prin zgomotul specific pe care-l fac dintii prin lovire.
2) Lipsa de etanseitate a carcasei metalice, care se observa prin scurgerea lubrifianului in exterior.
3) Intepenirea dispozitivului de siguranta prin pietrificarea depunerilor de impuritati de axe. Trebuie sa se faca spalarea acestuia cu petrol sau benzina, o data pe an, in perioada cand nu se lucreaza cu aceste pompe.
4) La pompele cu carcasa dubla (pentru mentinerea pacurii in stare fluida se imbraca carcasa normala cu o a doua carcasa prin care circula abur), exista pericolul patrunderii combustibilului din pompa in carcasa exterioara si o data cu condensatul acesta poate ajunge la cazan producand explozii. De aceea, trebuie un control riguros al acestor pompe, cautansu-se sa se realizeze o etansare cat mai buna a primei carcase (lipsa pierderii de combustibil).
Pentru prepararea apei calde de incalzire se folosesc schimbatoarele de caldura tip I.C.M.A., executate din elemente sectionale. Defectele posibile care pot sa apara in exploatare se pot enumera:
1) Scurgerile pe la placile tubulare anterioara si posterioara din cauza uzurii garniturii sau a stangerii necorespunzatoare a buloanelor care leaga placile de corpul schimbatorului.
2) Depunerile de piatra in interiorul sau exteriorul fasciculului de tevi, care pot produce fisuri in conducte si deci amestecarea agentului primar cu cel secundar. Pentru evitarea acestor depuneri, fasciculele de tevi se spala cu soda caustica la un interval de cel mult 3 ani. In cazul in care s-a depistat fisura se remediaza prin inlaturara portiunii defecte.
3) Obturarea orificiilor de aerisire prin depunerile de impuritati existente in apa. Este necesar ca periodic (cel putin o data pe an) sa se demonteze dopul si sa se curete orificiul.
4) Lipsa de etanseitate la flansele care leaga schimbatorul de caldura cu reteaua de conducte. Aceasta se datoreste uzurii pronuntate a garniturii sau a strangerii necorespunzatoare a buloanelor.
Dintre injectoarele folosite in mod frecvent la arderea pacurii speciale se mentioneaza injectorul cu pulverizare centrifuga, tip Steaua Rosie. La acest tip de injector pot aparea urmatoarele defecte la timpul exploataii:
Infundarea duzei de pulverizare a pacurii, din cauza impuritatiilor existente in combustibil sau a cocsificarii pacurii pe peretii duzei. In acest caz este necesara curatirea filtrului de pacura existent pe conductele de alimentare cu combustibil, precum si a duzei cu un material moale (lemn, plastic etc.), pentru a nu se produce rizuri pe peretii duzei.
Infundarea canalului de admisie a combustibilului in injector, datorita existentei impuritatilor in pacura.
Descentrarea paletelor ventilatorului, din cauza uzurii lagarelor ca urmare a unei lungi perioade de functionare fara control periodic si o intretinere corespunzatoare (curatire, ungere etc). In aceasta situatie este necesara scoaterea din functiune a injectorului pentru reparatii capitale.
Vibrarea intregului agregat, din cauza nefixarii rigide a acestuia de placa frontala a cazanului. Buloanele care leaga injectorul de cazan trebuie stranse.
In afara defectelor semnalate, in perioada de nefunctionare a cazanelor, injectoarelor trebuie sa fie supuse unui control minutios, atat pe circuitul aerului, cat si pe cel al combustibilului, facandu-se in acelasi timp si operatiile de intretinere corespunzatoare (curatire, ungere etc.).
Dintre corpurile de incalzire cele mai utilizate sant radiatoarele, registrele, serpentinele, convectoarele, aerotermele si panourile radiante. Cu toare ca in majoritatea aceste corpuri sant simple, totusi si in exploatare, ca urmare intretinerii necorespunzatoare sau a unei executii defectuoase, pot aparea unele defecte de care trebuie sa se tina seama.
La aceste corpuri de incalzire pot aparea urmatoarele defecte:
La serpentine, din cauza unei suduri defectuoase facute in curbe sau coturi, la dilatari si contractari succesive datorita variatiei de temperatura apar de multe ori fisuri prin care agentul termic se scurge in exterior. Se cere un control riguros la perioada reparatiei si in special a efectuarii probei de presiune.
La register, in afara defectului semnalat la alineatul de mai sus se constata prin masuratori cu termometre sau cu mana, diferente apreciabile de temperatura intre conducte. Acest defect se poate datora unei repartizari neuniforme a agentului termic in conducte (cazul aburului), a unei proaste circulatii a agentului termic in conducte (cazul apei), a existentei aerului in registru (la partea superioara cazul instalatiilor cu apa calda; la partea inferioara cazul instalatiilor cu abur) si care nu s-a evacuate. Existenta lui la partea superioara se poate datora fie pozitiei proaste a registrului care poate forma saci de aer, fapt pentru care se cere verificarea lui boloboc. Existenta aerului la partea inferioara se poate datora infundarii aparatului de condens care nu poate evacua nici aerul si nici condensatul. Se va cauta sa se actioneze imediat asupra aparatului de condensate, inlaturand defectiunea semnalata la acesta.
Intrucat aceste corpuri de incalzire, in majoritatea cazurilor, se livreaza asamblate pe marimi de la fabrica constructoare, defectiunile care apar in exploatare se datoresc in mare masura instalatorului executat. Ca defectiuni se pot semnala:
Scurgeri in puncte de iminare a elementelor, din cauza lipsei garniturii de etansare sau a strangerii incomplete a niplurilor. Se cere ca pe santier dupa ce s-a executat corpul de incalzire la numarul de elemente necesar sa se supuna la proba hidraulica. De multe ori se conteaza pe calitatea executiei fara a mai face probe de presiune, iar daca se executa, ea se face la o presiune mult inferioara celei de regim.
Lipsa unei circulatii a agentului termic la interiorul radiatorului, ca urmare a existentei aerului in corpul de incalzire. Cauzele si modul de remediere a fost indicat la registrele de incalzire.
Lipsa unei circulatii normale a agentului termic in radiator, din cauza infundarii partiale a robinetului cu dubla reglaj sau a turtirii capatului filetului extreme de lung din robinet, reducand mult sectiunea tevii si facilitand depunerile de impuritati (conditii favorabile pentru infundare). Daca nu se iau masurile de remediere prin corectarea executiei si curatirea orificiilor robinetului, cu timpul radiatorul poate fi scos complet din circuit (agentul termic nu mai poate circula prin radiator). Sant cazuri cand circulatia agentului termic este ingreuiata si de faptul ca legaturile la radiatoare au fost executate din teava de 3/8 care, cu timpul, din cauza depunerilor de piatra sau alte impuritati isi micsoreaza sectiunea inrautatind functionarea corpului de incalzire.
Scurgeri pe la robinetul de reglaj, ca urmare a uzarii garniturilor. Se cere ca in fiecare an inainte de punerea in functiune a instalatiei de incalzire si in special dupa perioada in care instalatia a fost golita de apa, sa se faca un control atent al etanseitatii robinetelor, la fiecare in parte inchizand si deschizand de cateva ori robinetul prin actionare rotitei de manevra.
Scurgeri datorite unei corodari puternice a materialului, ca urmare a unei functionari de lunga durata sau a unei functionari in medii corrosive industriale. Singura masura de remediere a defectului consta in inlocuirea radiatorului.
Desi convectoarele cu masca executate de I.A.I.C.A. au fost de curand introduce in circuitul instalatiilor, timpul scurt nu a permis sa se constate ca defecte au aparut la aceste corpuri. Totusi, ca posibile se pot considera urmatoarele defecte:
Temperatura de refulare a aerului prin orificiile superioare este neuniforma, din cauza montarii incorecte a mastii in fata elementului de incalzire (spatiu mare intre masca si element).
Scaderea puterii termice a convenctorului, ca urmare a depunerilor de praf pe aripioare si intre aripioarele elementului incalzitor. Este necesar ca cel putin o data pe an beneficiarul sa se curete elementul incalzitor cu aspiratorul.
Ca defecte se pot sublinia:
Lipsa plasei de sarma de la orificiul de absorbtie aer, care duce la antrenarea unor materii care se pot depune pe baterie, inrautatind cedarea de caldura. In caz de deteriorare sau a lipsei plasei de sarma, trebuie sa se ia masuri de confectionare si de montare a ei.
Scurgerea fluidului din aeroterme, din cauza ca nu s-a realizat o sudura buna la punctele de imbinare ale registrelor de tevi cu distribuitorul. In acest caz, este necesara scoaterea bateriei si remedierea defectului prin sudura sau lipire.
La instalatiile cu abur de presiune joasa, din cauza montarii gresite a dispozitivului de aerisire de pe conducta de condensate, se observa ca dupa un timp de la punerea in functiune a instalatiei, aerotermele nu mai functioneaza, nu mai dau debitul de caldura prescris si nu mai asigura parametrii aerului refulat. Astfel, trebuie verificat daca la aerotermele prevazute cu sifoane pentru evacuarea condensatului dispozitivului de aerisire este montat inainte de racordarea sifonului (montarea corecta) sau pe sifon in bucla acestuia (montarea gresita). Este evident ca in cazul montarii dispozitivului de aerisire in amonte de sifon se da posibilitatea evacuarii aerului din bateria de incalzire; in cazul montarii dispozitivului chiar pe sifon, garda hidraulica (coloana de apa) a acestuia nu da posibilitatea evacuarii aerului.
Descentrarea axului ventilatorului din cauza jocului mare intre ax si lada. Acest defect se poate constata prin zgomotul neregulat produs de ventilator. Daca nu se iau masuri de remediere, cu timpul, din cauza solicitarilor mari se poate arde electromotorul.
Datele fiind caracteristicile tehnice si constructive pe care le prezinta panourile radiante, trebuie acordata o mare atentie defectelor care pot apare in timpul exploatarii, precum si posibilitatilor de inlaturare operativ a lor. La panourile radiante utilizate in instalatiile de incalzire prin radiatie de temperatura joasa, pot apare urmatoarele defectiuni:
Fisuri in peretii conductelor, ca urmare a faptului ca inaintea de montarea acestora in elementele de constructii (plafon, pardoseala etc.) nu s-a facut o proba hidraulica la presiunea prescrisa de normative (≈ 40 kgf/cm²).
Stagnarea circuitului agentului termic prin register, din cauza formarii sacilor de aer in diverse puncte pe traseul conductelor. Acest lucru poate apare la prima functionare a instalatiei din cauza lipsei de orizontalitate a conductelor (o montare fara bula de aer sau dupa terminarea turnarii betonului).
Fisuri pe fata elementelor
de constructii (tencuiala plafonului sau a peretilor), din cauza depasirii
temperaturii apei calde peste
Corodarea registrelor montate in pardoseala direct pe pamant, din cauza infiltratiilor de apa din sol. Pentru a preintampina aceste defecte este necesar ca de la montare sa se ia masurile de izolare hidrofuga si anticorosiva a registrelor.
Infundarea registrelor, din cauza depunerilor de namol sau alte impuritati din conducte. Defectul se poate constata prin masurarea cu termometrele de suprafata sau prin apreciere, cu mana, a temperaturii panourilor radiante in diferite puncte. Pentru a inlatura defectul se recomanda introducerea de apa sub presiune in registrul panoului prin conducta de intrare de la partea superioara si evacuarea acestuia pe la partea inferioara. In acest scop este neceasar sa se intrerupa legaturaa panoului ca restul instalatiei prin inchiderea a altor doua robinete care il separa de aceasta si prin doua stuturi amenajate special pentru introducerea si evacuarea apei in registrele de incalzire.
La panourile metalice unde registrele de tevi sant sudate prin puncte de ecranul de tabla, din cauza dilatarii se pot rupe unele din punctele de contact si ca urmare panoul isi pierde din caracteristicile tehnice.
La
panourile lungi (peste
La panourile lungi cu circulatia agentului termic in serie, pericolul de infundare a conductelor, din cauza depunerilor, apare mai frecvent. De aceea este necesar ca o data la 2-3 ani sa se faca o spalare cu apa sub presiune a registrelor panourilor.
Sub actiunea vaporilor de apa sau a altor gaze nocive, panoruile pot suferi coroziuni intense. De aceea, se cere ca acolo unde aceasta actiune coroziva este mai accentuate sa se faca verificarea panourilor si sa se ia masurile corespunzatoare.
La instalatiile de incalzire defecte frecvente apar la organele de inchidere, retinere, de trecere, de reglaj etc. fapt pentru care acestea necesita o intretinere continua.
La vane, defectele de functionare apa mai des din cauza aderentei neetanse a discurilor vanei pe locasuri, datorita depunerilor pe discuri a sarurilor din apa. Aceasta defectiune se observa mai des la vanele montate pe traseele orizontale ale conductei cu axul principal in sus. In cazul montarii vanelor pe tronsoanele de conducte verticale sau la pozitia orizontala a axului principal al vanei, functionarea acestora se imbunatateste mult. Detalii pentru remedierea sant prezentate la cap. VI.
Defectele acestor armaturi se pot analiza in functie de modul de trecere a agentului termic prin ele la pozitia complet inchis. Cauzele defectului sant in general depunerile de impuritati pe supape, pe scaune, pe scaunele, ventilelor de retinere sau pe suprafetele de etansare ale robinetelor de trecere. Pentru inlaturarea neetanseitatii este necesar demontarea armaturii, curatirea impuritatilor si slefuirea suprafetelor de etansare. Periodic este necesar sa se schimbe garniturile de etansare ale ventilelor.
Aparatele intalnite frecvent in instalatiile de incalzire sant termometrele, manometrele si sticlele de nivel.
In instalatiile de incalzire se folosesc in
mod curent termometrele cu mercur sau cu alcool. Defectele de masurare a
temperaturii sant posibile din cauza instalatii necorespunzatoare a
termometrelor sau a lipsei de ulei din tuburile de fixare. Pentru a da o
indicatie corecta asupra temperaturii termometrele trebuie sa fie montate in
asa fel incat capatul tubului lui sa intre in teava cu minimul
Cele mai frecvente defecte intalnite la aceste aparate sant:
Pierderea elasticitatii arcului din cauza imbatranirii materialului. In astfel de cazuri se inlocuieste manometrul.
Defectarea burdufului, care se poate observa prin aburirea geamului. De asemenea in acest caz se inlocuieste aparatul.
Pentru buna functionare a manometrelor acestea se verifica o data pe an. Operatia se executa pe loc fara a le demonta, folosind un robinet cu trei cai si un manometru de control. Este indicat ca la toate manometrele sa fie insemnat ca o linie rosie pe cadran presiunea maxima de lucru din zona pe care o deservesc.
Acestea sant utilizate la cazanele de abur si functionarea lor corecta este necesara pentru asigurarea sigurantei in functionare a cazanului la care sant montate. Defectiunile principale si modul de remediere se prezinta detaliat la cap. VI.
Principalele defecte care apar pe retelele de conducte ale instalatiilor de incalzire sant urmatoarele: neetanseitatea conductelor, deteriorarea izolatiei termice si aparitia contrapantelor. Defectele de neetanseitate se analizeaza mai pe larg in capitolul urmator. In continuare se prezinta defectele specifice conductelor de incalzire.
Orice defect la izolatia termica a conductelor atrage dupa sine o pierdere insemnata de caldura si implicit cantitati de combustibil consummate in mod inuti. De aceea este necesar ca orice defect aparut la izolatia termica (desfacerea izolatiei, patrunderea apei in stratul izolant, deteriorarea stratului izolant prin loviri etc.) trebuie sa fie remediat urgent.
Contrapantele se formeaza din cauza fixarii insuficiente de rigide a conductelor datorita executarii necorespunzatoare a lucrurilor de montare si de reparatii sau datorita unor deformatii mecanice a conductelor. Din cauza acestor contrapante se pot forma saci de aer care intrerup circulatia agentului termic. Apare necesar, deci, lichidarea acestor contrapante printr-o remontare a lor sau prevederea de vase de aerisire in punctele cele mai inalte.
In afara defectelor care apar local la elementele instalatiilor de incalzire, pot apare defecte pe portiuni sau zone ale instalatiilor. Cauzele acestor defecte depend de natura sistemului de incalzire, de modul cum este intretinuta instalatia, de modul cum a fost proiectata si executata si in special de modul cum este exploatata aceasta.
Ca defecte posibile la sistemele de incalzire cu apa calda se pot indica urmatoarele:
Caderea de temperatura prea mare intre temperatura apei de ducere si cea de intoarcere, in comparative cu caderea de temperatura normala prevazuta in proiect, datorita urmatoarelor cause: pompa nu corespunde ca debit si presiune, in system circuland o cantitate insuficienta de apa si se produce o racire accentuala a ei; diametrele conductelor sant mai mici decat cele prevazute in proiect, ceea ce face ca circulatia apei in sistem sa fie ingreunata; lipsa izolatiei termice sau calitatea necorespunzatoare a acesteia si indundarea cu apa a conductelor montate in canale subterane. In cazul cantitatilor insuficiente de apa sau circulatiei necorespunzatoare este necesara inlocuirea pompelor sau a tronsoanelor de conducte subdimensionate. Pentru inlaturarea celorlalte defecte se va cauta, de la caz la caz, se ia masurile corespunzatoare in functie de natura defectului.
Caderea de temperatura intre conducta de ducere si cea de intoarcere mai mica decat cea prevazuta in proiect, datorita existentei unei pompe cu inaltimea de pompare mai mare decat cea necesara sau a scurtcircuitarii instalatiei, adica lipsa circulatiei agentului termic in toata instalatia. Remedierea consta in reglarea corespunzatoare a instalatiei.
Corpurile de incalzire de la nivelurile superioare nu cedeaza caldura, datorita lipsei de apa in instalatie (scaderea nivelului de apa sub nivelul acestor corpuri de incalzire) si pozitiei incorecte a vasului de expansiune in raport cu aceste corpuri de incalzire, sau existenta aerului in instalatie.
In primul caz se verifica nivelul apei in instalatie deschizand robinetul de la conducta de semnalizare a vasului de expansiune si daca se constata lipsa apei, se trece imediat la umplerea instalatiei (in acelasi timp se vor gasi si cauzele pierderilor de apa). In cel de al doilea caz se verifica daca vasul de expansiune se gaseste montat la inaltimea corespunzatoare, fata de corpurile de incalzire de la nivelul superior. Pentru a evacua aerul din instalatie se recurge la deschiderea robinetelor de la vasele de aerisire, inchiderea facandu-se dup ace prin ele va curge cu un jet continuu de apa.
4) O incalzire neuniforma a corpuriloe de incalzire montate pe o coloana la instalatiile de incalzire cu circulatia prin pompe. Acest fenomen se observa astfel: cand instalatia functioneaza cu temperatura apei pe conducta de ducere si intoarcere la valorile maxime, circulatia apei in corpurile de incalzire de la nivelurile superioare este mai activa, in schimb in corpurile de incalzire de la nivelurile inferioare circulatia este mai slaba si cedarea de caldura mai mica; cand instalatia functioneaza cu temperaturi moderate ale agentului termic, fenomenul are loc invers, adica o incalzire normala a corpurilor de incalzire de la nivelurile inferioare si o incalzire mai slaba a celor de la nivelurile superioare. Acest defect se datoreste si calculului gresit de dimensionare a conductelor de pe coloana. De asemenea, pot fi o urmare a lipsei de reglaj a corpurilor de incalzire de pe coloana.
Pentru primul caz singura solutie de remediere este refacerea calculului si daca este cazul, inlocuirea caonductelor. Pentru reglaj se folosesc robinetele du dublu reglaj, montate la fiecare corp de incalzire.
5) Neincalzirea completa sau partiala a unor coloane, din cauza micsorarii sectiunii de trecere in punctual de record a coloanei la conducta de distributie orizontala, datorita exectutiei incorecte a racordarii si anume a patrunderii prea adanci a unei conducte in interiorul celeilalte. Lipsa de circulatie a agentului termic pe coloana se poate datora si infundarii acesteia cu diferite materiale ramase, din timpul executiei, care se depun pe pereti.
6) Functionarea neuniforma a unor corpuri de incalzire, adica acestea functioneaza normal, iar periodic fara alte interventii se opresc din functionare. Aceasta functionare intermitenta se datoreste existentei aerului in aceste corpuri si lipsei dispozitivelor de evacuare a aerului sau executiei necorespunzatoare a acestora.
7) Cresterea temperaturii apei in system peste valoarea admisibila, din cauza intreruperii circulatiei sau a pierderilor mari de apa din instalatii, datorita: defectarii pompei, formarii sacilor de aer, blocarii vanelor principale ale sistemului etc. Prima masura care trebuie luata in cazul in care se constata cresterea temperaturii apei peste valoarea admisibila, este inchiderea focului la cazan, trecandu-se apoi la localizarea defectului din aproape in aproape.
PIESE DESENATE
Fig. 1 Montarea tubului de incalzire:
1-conducta de incalzire; 2-lant de suspendare; 3-spituri; 4-otel-beton.
Fig. 2 Punct fix executat pe un tub de incalzire.
Fig. 3 Grup de tuburi de incalzire montate.
Fig. 4 Serpentina ocolita o data.
Fig. 5 Serpentina ocolita de doua ori.
Fig. 6 Detaliu de confectionare a unei serpentine.
Fig. 7 Detaliu de confectionare a unei serpentine cu bucle multiple.
Fig. 8 Modul de fixare provizorie a serpentinelor:
1-spit; 2-cusac de 5-
Fig. 9 Corp de radiator montat aparent.
Fig. 10 Corp de radiator cu etajera deasupra.
Fig. 11 Vedere de jos a unui corp de radiator montat pe console.
Fig. 12 Corp de radiator montat pe suporturi speciale.
Alexandrescu Florin Conducte si armaturi 1963
Burchiu V. Instalatii de pompare
Editura didactica si pedagogica 1982
Chimion G si altii Pompe centrifugale
Editura tehnica Bucuresti 1964
Chioveanu T. Cartea instalatorului
Editura Tehnica 1989
Dunitrescu L Instalatii sanitare pentru ansambluri
de cladiri
Editura tehnica Bucuresti 1970
Dunitrescu L Instalatii sanitare pentru ansambluri
de cladiri (editia a
Editura tehnica Bucuresti 1980
Florescu Al Exploatarea lucrarilor de alimentare cu apa
si canalizare
Editura tehnica 1979
Mihail N. Materiale de constructie si instalatii
Editura didactica si pedagogica 1975
Mateescu Th. Calculul instalatiilor sanitare, apa, canal, gaze
Editura Gh. Asachi Iasi 1996
Pislarasu I Alimentari cu apa
Editura tehnica Bucuresti 1981
Pricop Gh si altii Indrumator pentru alimentari cu apa prin
foraje
Editura Agro - Silvica 1963
Simonetti A. Cartea muncitorului de instalatii sanitare interioare
Editura Tehnica 1980
Simonetti A. Agenda instalatorului de apa si canal
Editura Tehnica 1984
Vintila St si altii Instalatii de alimentare cu apa, canalizare,
Sanitare si de gaze
Ed. Didactica si pedagogica Bucuresti
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Instalatii | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
