Notiuni generale despre aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor combustibile

Notiuni generale despre aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor combustibile

Aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor combustibile se face conform normelor de specialite, in scopul obtinerii datelor initiale pentru clasificarea proceselor de productie dupa pericole de incendiu si pentru elaborarea masurilor de prevenire a incendiilor.

Aprecierea pericolului de incendiu se face pentru:

substantele chimice individuale si compusi in stare pura si sub forma de produs tehnic, livrat dupa standard sau conditii tehnice;

amestecuri de substante chimice individuale cu o compozitie determinata sau dupa o anumita reteta, livrate in conformitate cu standardee sau conditiile tehnice;

materiale naturale si artificiale care nu sunt compusi chimici, dar pentru care exista standarde sau conditii tehnice aprobate;

produse tehnice intermediare si auxiliare, precum si deseuri industriale care pot fi degajate sau acumulate in cantitati care determina pericol de incendiu;

Aprecierea pericolului la incendiu consta in determinarea unei serii de indicii, a caror caracterizare si cantitate depind de starea de agregare a substantei date.

(Metodele descrise mai jos pentru aprecierea pericolului la incendiu nu se extind asupra substantelor necombustibile precum si a celor in stare piroforica sau expliozivelor).

La aprecierea pericolului de incendiu pentru gaze se au in vedere substantele la care presiunea vaporilor saturati, la temperatura de 50°C, este de cel putin 3 kgf/cm² (excedentar) - substantele cu puntul de topire (picurare) de cel mult 50°C si la solide - substante cu punctul de topire (picurare peste 50°C.

Pentru aprecierea pericolului la incendiu al gazelor se determina: domeniul de aprindere in aer; presiunea maxima a exploziei; temperatura de autoinflamare; categoria amestecului exploziv; caracterul reactiei intre substantela aprinsa si mijloacele de stingere cu apa si spuma; energia minima de aprindere; continutul exploziv minim de oxigen; viteza normala de ardere; diametrul critic (de stingere).

La aprecierea pericolului de incendiul al lichidelor se determina: grupa de inflamabilitate; temperatura de aprindere; temperatura de inflamabilitate; temperatura de autoinflamare; caracterul reactiei intre substanta aprinsa si mijloacele de stingere cu apa si spuma; limitele temperaturii de inflamabilitate; concentratia minima de stingere a incendiului cu mijloace de stingere; viteza de ardere; viteza de incalzire la ardere.

Pentru lichidele usor inflamabile se determina suplimentar : domeniul de aprindere in aer; presiunea maxima a exploziei; categoria amestecului exploziv; energia maxima a exploziei; categoria amestecului exploziv; exergia minima de aprindere; continutul minim de oxigen pentru explozie; viteza normala de ardere; diametrul critic (de stingere).

La aprecierea pericolului la incendiu al tuturor substantelor si materialelor solide se determina: grupa de combustibilitate; temperatura de aprindere; temperatura de autoaprindere; caracterul reactiei intre substanta incendiata si mijloacele de stingere cu apa si spuma.

Pentru substantele solide cu temperatura de topire sub 300°C se determina suplimentar: temperatura de aprindere; limitele temperaturii de aprindere a vaporilor de aer; concentratia minima de stingere cu gaze pentru stingerea incendiului intr-un spatiu inchis.

(Parametri dati, de obicei, nu se determina la temperaturi de peste 300°C).

pentru materialele poroase, fibroase si granulate daca este necesar se determina suplimentar: temperatura de autoincalzire; temperatura de ardere mocnita in cazul autoaprinderii; conditile de temperatura pentru aprindere termica.

Pentru substatele pulverizate sau capabile sa formeze praf se determina suplimentar: limita inferioara de aprindere a suspensiei de particule in aer; presiunea maxima a exploziei suspensiei de particule in aer; energia minima de aprindere a suspensiei de particule in aer; continutul minim de oxigen pentru explozie.

La aprecierea pericolului de incendiu al unei substante trebuie studiate proprietatile ei si stabilita posibiilitatea variatiei acestora cu timpul si la utilizare in anumite conditii. Acest lucru trebuie luat mai ales in consideratie mai ales in cazul cand substanta respectiva intra in contact cu alta substanta activa, este incalzita timp indelungat, expusa la iradiere sau la alte solicitari exterioare, in urma carora se pot modifica proprietatile ei fizico-chimice.

Aprecierea pericolului de incendiu al unei substante sau material trebuie facuta, de regula, in cadrul cercetarilor de laborator asupra proprietatilor substantei. Exceptie fac unii indici care pot sa fie precizati in faza de fabricatie experimantala.

Raspunderea pentru aprecierea justa si la timp a pericolului de incendiu al substantei cade in sarcina organizatiei care recomanda substanta sau materialul respectiv pentru utilizarea in economia nationala.

Proiectarea unitatilor industriale si experimental-industriale si a depozitelor respective, precum si a mijloacelor de transport se poate face numai daca exista date referitoare la pericole de incendiu al substantelor si materialelor, folosite in constructii si manipulate in productie.