Surse de aprindere de natura termica

Surse de aprindere de natura termica

Sursele de aprindere de acest tip se caracterizeaza prin nivelul termic ridicat, actionand fie in contact direct cu materialul combustibil (conductie termica), fie la distanta prin radiatie si convectie, in ambele cazuri ridicand temperatura materialului la valori superioare temperaturii de autoaprindere. Este o categorie foarte larga care include obiecte incandescente (tigara, becuri electrice, topituri metalice etc.) caldura degajata de aparate termice, caldura degajata prin efectul termic al curentului electric.

Ponderea incendiilor datorate surselor de aprindere de natura termica a fost relativ constanta (8,64% in 1987, 12,01% in 1988, 10,56% in 1989, 9,48% in 1990 si 14,04 in 1991), dar valorile difera considerabil, functie de sezon. In perioada de iarna, incendiile datorate mijloacelor de incalzire ocupa primul loc in statistici (peste 25% din numarul total). Statisticile includ, de regula, separat incendiile datorate tigarilor.

In alte tari, ponderea incendiilor initiate de surse de natura termica este la un nivel asemanator.

1. Prezentarea teoretica a fenomenului fizic

1.1. Radiatia

Orice corp, indiferent, emite radiatii electromagnetice. Aceasta emisie se face prin suprafata si nu depinde decat de natura acestei suprafete si de temperatura sa. Energia radianta ajungand pe un corp, o parte din ea patrunde in corp, transformandu-se in energie termica, iar restul se reflecta la suprafata corpului. Densitatea fluxului energetic emis de corpul radiator (puterea emisiva) este proportional cu puterea a patra a temperaturii acestuia.

Rolul radiatiei este redus in initierea incendiului, dar mult mai important in evolutia sa ulterioara (prin radiatia flacarilor, a corpurilor supraincalzite s.a.).

1.2. Conductia termica

Reprezinta transportul direct al caldurii in interiorul aceluiasi corp material, lipsit de miscari aparente, in masa caruia exista diferenta de temeperatura, sau in corpuri diferite, atunci cand intre acestea exista un contact intim si diferenta de temperatura.

Transmiterea caldurii prin conductie are loc prin transportul efectuat de electroni si prin miscarile oscilatorii ale particulelor componente. Propagarea caldurii prin conductie se face cu o viteza determinata, intensitatea conductiei termice fiind maxima la metale, la care sunt posibile ambele moduri de transport, si minima la gazele neionizate, la care se produce numai prin oscilatia moleculelor.

Acest mod de transmitere a caldurii este caracteristic corpurilor solide (la lichide si gaze intervenind numai in stratul limita sau in grosime foarte mica) si joaca un rol esential in faza de initiere a incendiului.

Pe de o parte, prin contactul direct dintre un corp cu nivel termic ridicat (sursa de aprindere) cu un material combustibil, caldura transmisa acestuia il ridica temperatura pana la valoarea de autoaprindere, cazul cel mai frecvent.

Pe de alta parte, unele corpuri bune conductoare (sub forma de bare, conducte etc.) pot transmite caldura preluata de la un obiect incandescent sau in urma unei actiuni (sudura, taiere etc.) la distanta - inclusiv in alta incinta - pana la contactul cu un material combustibil, provocand aprinderea lui.

Tabelul 7. Conductivitatea termica a unor metale si aliaje la temperatura t = 100sC

1.3. Convectia

Este o transmitere de caldura macroscopica ce are loc datorita unui fluid in miscare, in care elementul conducator (fluidul) vehiculeaza energia termica din zona de temperatura mai mare in locuri de temperatura mai scazuta. Caracteristica fluidelor, convectia este un fenomen complex ce intervine cu deosebire in propagarea incendiului (deplasare fum, gaze arse s.a.).

2. Caldura degajata de corpuri incandescente

Corpurile incandescente - de natura difera (tigari, becuri, topituri metalice etc.) pot atinge temperaturi ridicate - 700 - 1500sC, prin acest nivel termic actionand ca sursa de aprindere a materialelor combustibile. Un indiciu al temperaturii corpurilor il reprezinta culoarea metalului: rosu - 700sC, visiniu - 900sC, visiniu inchis - 1000s, portocaliu - 1200sC, alb - 1300sC, alb sclipitor - 1500sC.

2.1. Tigara

Incendiile datorate neglijentei fumatorilor (tigara uitata sau aruncata la intamplare pe materiale usor aprinzibile) reprezinta 6 - 8% din total in ultimii ani.

Se poate aprecia insa ca rolul tigarilor in initierea incendiilor este uneori supradimensionat. Mucul de tigara reprezinta o sursa slaba de aprindere si nu genereaza intotdeauna arderea materialelor combustibile cu care intra in contact, ci numai a unor tipuri de materiale in conditii deosebite.

Timpul de ardere (pentru 40 mm de tigara) difera in functie de sortiment. Temperatura medie a unei tigari aprinse aruncate este de circa 550 - 600sC. Aceasta temperatura este superioara temperaturii de autoaprindere a multor materiale inflamabile. Se neglijeaza insa, de regula, rolul scrumului, care actioneaza prin efect de ecran, la fel ca ecranul din jurul flacarii la lampa de siguranta tip miner. De aceea o tigara aprinde rar un amestec inflamabil. Fenomenul periculos, care initieaza deseori arderea exploziva este aprinderea tigarii in atmosfera exploziva, de la o flacara de chibrit sau bricheta.

Un muc de tigara nestins va aprinde rareori materiale combustibile pe care ramane (tapiterie, iarba uscata s.a.). Pe majoritatea materialelor de tapiterie o tigara aprinsa va arde pana la sfarsit, fara a le aprinde.

Materialele care se topesc sub influenta caldurii (cauciuc spongios, plastic, fibre sintetice) chiar inflamabile, nu intretin arderea mocnita, deoarece caldura produsa este absorbita in procesul de topire. Ca urmare, vor aparea mici adancituri, dar nu flacari.

La multe materiale contactul cu mucul de tigara provoaca doar parliri sau carbonizari locale.

In general, capacitatea produselor celulozice de a absorbi caldura emisa de o sursa externa si de a-si mari temperatura pana la nivel termic al descompunerii este determinata de produsul dintre conductibilitatea termica λ, greutatea volumetrica γ si caldura specifica c. Astfel, daca valoarea produsului λγc se considera 100 in cazul lemnului de stejar, ea reprezinta doar 34 pentru cartonul obisnuit, 9,7 pentru hartia de ambalaj, 7,2 pentru rumegus si numai 0,6 pentru bumbac. Rezulta ca, pentru aceeasi temperatura, pentru bumbac este necesara o absorbtie de caldura de circa 170 ori mai redusa decat la lemnul de stejar.

Acest fenomen prezinta o importanta deosebita cand caldura provine de la o sursa de energie termica redusa (muc de tigara, flacara unui chibrit etc.).

De aceea bumbacul, ca si alte tesaturi din materiale fibroase, favorizeaza produsul de ardere mocnita a resturilor de tigara. Materialele de timp bumbac 100% si cele in diferite combinatii cu poliester, celofibra, vascoza se aprind si ard mocnit pe diferite suprafete, fara aparitia flacarilor, dar cu degajarea unor cantitati apreciabile de fum si gaze toxice.

Teste efectuate au stabilit ca materialele din bumbac 100% se pot aprinde de la resturi de tigara chiar in 30 secunde, arzand mocnit in intregime. Timpul de initiere a arderii depinde de tipul si calitatea tigarii.

Dintre materialele testate numai putine s-au aprins. Astfel:

- materialele de tip bumbac 67% s-au aprins in medie dupa 6 - 7 minute;

- materialele de tip bumbac 50%, PE 50% s-au aprins dupa 5 - 10 minute si au ars mocnit, pe portiuni limitate;

- materialele realizate in intregime din fire si fibre sintetice (vascoza, relon, PE, PA) se termodegradeaza sub forma de topitura, care nu se aprinde;

- materialele de origine animala (lana, matase naturala s.a.) se carbonizeaza foarte putin si nu favorizeaza arderea mocnita a tigarii;

- vatelina se carbonizeaza fara a prezenta puncte de incandescenta si fara a se aprinde;

- zegrasul se aprinde mocnit influentant aprinderea elementelor de tapiterie cu care se afla in contact;

- rumegusul arde mocnit 2 - 3 ore, dupa care are loc aprinderea cu flacara (probabilitatea fiind insa redusa);

- talasul de lemn si aprinde cu flacara dupa 1 - 2 ore, dar in cazuri rare (functie de gradul de maruntire si cu curenti de aer favorabili);

- hartia se aprinde in circa 40 - 50 minute, functie de umiditate si greutatea volumetrica (cartonul, cartonul ondulat se aprind mult mai greu);

- paie, fan se aprind dupa 30 - 45 minute - numai in stare uscata - daca exista posibilitatea concentrarii caldurii intr-o cantitate suficienta de material si cu conditia curentilor de aer favorabili care sa asigure dezvoltarea arderii;

- materiale usor inflamabile, fin granulate, se aprind dupa un interval de cateva secunde sau minute (nitroceluloza imediat, fosforul rosu dupa 3 - 5 minute, pulberea de aluminiu dupa 3 - 5 minute, sulful topitura dupa circa 5 minute);

- material de liziera de padure (frunze, materiale vegetale s.a.) se aprind dupa 2 - 2,5 ore functie de umiditate; cand aceasta este ridicata, influenta restului de tigara este nula;

- lemnul se aprinde rareori si in conditii cu totul deosebite: grad de maruntire mare, curenti de aer puternici, concentratie mare de caldura; bucati mici, uscate de brad se aprind dupa circa 2 ore;

- materiale pulberulente: faina, amidonul, dextrina, zaharul, praful de carbune, praful de mangal s.a. nu se aprind in contact cu tigara, ci se produc topituri locale nesemnificative.

Aceste determinari experimentale indica posibilitatea teoretica a unui muc de tigara de a initia aprinderea unor anumite tipuri de materiale. Fenomenul real de aprindere depinde de numerosi factori ce trebuie analizati minutios in momentul investigatiei: curenti de aer, umiditate, posibilitatea acumularii caldurii, modul de pozare a materialelor combustibile, cantitatea acestora (suficienta sau nu pentru dezvoltarea arderii), eventuala ignifugare a unor materiale. Insasi aprinderea tesaturilor de bumbac, realizata in conditii de laborator, in timpi scurti, poate dura in realitate 1 - 2 ore. La marea majoritate a materialelor combustibile exista o faza intermediara de ardere mocnita (1 - 3 ore), caracteristica pentru acest tip de incendii.

Initierea incendiilor are loc, de regula, dupa amiaza si noaptea. In intreprinderi, depozite, magazine, sali de teatru si cinema, locuinte s.a. tigarile aprinse sunt aruncate sau lasate din neglijenta la ora inchiderii, respectiv inainte de culcare. Incaperile fiind inchise, aportul aerului proaspat din exterior este redus. In timpul arderii mocnite, ce poate dura cateva ore, se degaja o mare cantitate de caldura ce incalzeste aerul din interior, favorizand procesele de descompunere termica a materialelor combustibile, ceea ce duce la intensificarea arderii. Arderea mocnita se transforma brusc intr-o ardere cu flacara si apoi intr-un incendiu dezvoltat numai in cazul unei alimentari bruste cu aer (spargere geam, deschidere usi sau ferestre, curenti de aer, ventilatie s.a.).

Prin urmare, in cele mai multe cazuri, intr-o incapere inchisa, un rest de tigara lasat pe un material combustibil (cu exceptia substantelor chimice mentionate mai sus) nu poate initia un incen diu dezvoltat intr-o perioada scurta de timp (15 - 20 minute), cauza unui incendiu rapid fiind cu totul alta. Perioada de 1 - 3 ore este mai probabila in considerearea tigarii drept sursa posibila de aprindere in incendiu produs. Trebuie intotdeauna luata in consideratie si posibilitatea initierii incendiului de la flacara chibritului utilizat pentru aprinderea tigarii.

Pot fi mentionate si unele cazuri particulare mai des intalnite:

- rest de tigara aruncat in cos de hartie - nu produce in toate cazurile incendii; dimpotriva, in majoritatea cazurilor, arderea inceteaza intr-o faza incipienta datorita gazelor de ardere si fumului acumulate intr-un spatiu restrans si care impiedica un aport satisfacator de aer;

- rest de tigara aruncat intr-un lan de cereale - prezinta un pericol deosebit, exemplificat in numeroase cazuri de incendiu. Paiele de cereale fiind preincalzite si uscate de razele soarelui, avand temperatura de aprindere de circa 200sC, sunt aprinse relativ usor de un muc de tigara;

- incendiile datorate fumatorilor adormiti in pat cu tigarile aprinse reprezinta un grav pericol social. Asternutul este de obicei, din bumbac (tesaturile din in prezentand un pericol mai mic) care, asa cum s-a aratat mai sus, este indelungat. Materialul de umplutura a pernelor (cu exceptia pufului si penelor de pasari) este la fel de usor aprinzibil.

Posibilitatile de acumulare a caldurii favorizeaza si ele initierea unui incendiu.

De regula, aceste incendii sunt insotite si de fenomene secundare periculoase: fie intoxicare cu dioxid de carbon - agravat de faptul ca multi din acesti fumatori sunt in stare avansata de ebrietate, fie stari psihologice de confuzie si panica la trezirea brusca, ce au ca urmare aruncarea patului in flacari pe geam sau pe coridor cu risc de propagare a incendiului la alte structuri combustibile (in loc de inchiderea ferestrelor si usilor si incercare de stingere cu apa sau anuntarea pompierilor).

2.2. Pipa, trabucul

Atat pipa, cat si trabulcul nu difera fundamental de modul de actiune al tigarilor. Scrumul de pipa constituie, in acest caz, elementul cu potential termic ridicat ce poate initia aprinderea unor materiale combustibile (cos de hartie, rumegus s.a.). De regula, restul de trabuc si scrumul de pipa produc doar carbonizari (parliri) locale ale materialelor textile cu care intra in contact si rareori aprinderea cu flacara a unor sortimente de hartie. Cum trabucul si pipa sunt extrem de rare, posibilitatea de a aparea ca surse de aprindere este nesemnificativa.

2.3. Becuri incadescente

Spre deosebire de lampile cu fluorescenta (asa numita lumina rece) becurile incandescente se caracterizeaza prin temperatura ridicata la suprafata balonului de sticla.

Temperatura suprafetei depinde de puterea becului, marimea balonului si pozitia becului.

Tabelul 8. Valori maxime ale temperaturii dezvoltate la suprafata becurilor incandescente.

Valorile obtinute prin determinari sunt mai mici decat cele indicate in alte lucrari (400sC), dar suficiente pentru ca becurile incandescente sa se manifeste ca surse de aprindere in unele situatii, cum ar fi:

- aprinderea unor materiale combustibile cu punct de autoaprindere coborat (hartie, unele textile s.a.) cu care intra in contact; probabilitatea ca aceste materiale sa ajunga in contact direct cu balonul de sticla este insa destul de redusa.

Incendiile de acest tip sunt posibile in magazii, depozite, pivnite, unde prin aglomerarea marfurilor, indeosebi prin asezare in stive inalte, ambalaje vechi sau alte materiale combustibile ajung in apropiere de becuri incandescente. Producerea incendiului este favorizata si de ventilatia restransa ce impiedica evacuarea caldurii becului, precum si depunerile de praf, pulberi, scame s.a.

Desi tendinta, in ultimii ani, a fost de utilizare in spatiile amintite a unor becuri de puteri reduse, riscul nu trebuie eliminat total, mai ales pentru elemente de lemn aflate permanent in apropierea unor becuri de putere mare (formare lemn piroforic).

Experimentari realizate au aratat ca ete imposibila initierea unor incendii de catre becuri cu puteri sub 150 W.

Un risc mai mare il prezinta amenajarile din vitrine, unde este favorizata acumularea caldurii (spatiul fiind inchis) si unde, uneori, pot fi prezente substante inflamabile (parfumuri, spray-uri etc.);

- utilizarea abajururilor din materiale combustibile, indeosebi plastice si hartie - care se aprind supuse o perioada mare de timp caldurii becului;

- utilizarea becurile incandescente in medii explozive;

- arce provocate de becuri in dulii;

- suspendarea becurilor de cablu (ce favorizeaza aparitia unor defectiuni in cablu).

Gasirea, in cursul investigatiei, a unor urme (resturi) de filament impreuna cu fragmente topite de sticla, constituie un indiciu ca becul a fost aprins inainte de incendiu. Daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de filament, becul nu era sub tensiune.

2.4. Topituri de metale sau alte substante

Sursele de aprindere datorate unor substante topite se intalnesc rar, dar prezinta un nivel termic deosebit de ridicat. Astfel de pericole sunt asociate cu operatii tehnologice desfasurate in incinte, de regula supravegheate de aparatura de masura si control, fiind datorate, de regula unor manevre gresite sau defectiuni (fisuri, dezetansari s.a.). In cazul in care cantitatea de material topit deversat este mare, propagarea incendiului este rapida, iar interventia dificila.

2. Brocuri de sudura si particule incandescente

Brocurile de sudura si particulele de metal topit in urma operatiunilor de lipire, taiere, sudare formeaza o categorie aparte, ce nu poate fi identificata cu scanteile mecanice (rezultate din operatiuni mecanice si care au un potential termic mai scazut) sau particulele incandescente proiectate de gazele arse prin cosuri.

Multe aliaje, inclusiv cositorul, nu inmagazineaza suficienta caldura pentru a aprinde un material. Aliajele feroase si indeosebi otelul prezinta un risc sporit, dar numai in prezenta materialelor combustibile cu punct de autoaprindere scazut si suprafata specifica mare (hartie, talas, rumegus, lichide inflamabile, dar nu grinda de lemn sau corpuri solide masive).

Cum cele mai multe metale au densitate mare, particulele de metal topit cad repede (spre deosebire de bucatile de lemn sau hartie aprinsa ce pot fi purtate de vant sau curenti de aer) - exceptie, uneori aluminiul si magneziul - si pot patrude in cele mai mici fisuri sau crapaturi. Un astfel de broc de sudura poate ajunga pana la o distanta de 10 m de punctul de lucru si la o temperatura de 500 - 800sC.

Incendiile datorate acestei surse de aprindere au inca o frecventa mare si provoaca deseori pagube importante.

2.6. Scantei de locomotive si vehicule auto

Scanteile de locomotive au disparut complet din statistici ca sursa de aprindere, putand fi evidentiate doar ca posibilitate, in cazul unor trasee secundare, muntoase, izolate.

Tractoarele si autocamioanele si mai putin alte tipuri de vehicule folosite necorespunzator pe lanuri, miristi, depozite de furaje, paduri au provocat deseori incendii. Iesirea scanteilor pe teava de esapament este greu vizibila in cursul zilei, iar aprinderea este favorizata de gradul de uscaciune si inaltimea vegetatiei, natura solului, taria si directia vantului.

2.7. Jar, cenusa, zgura de la sobe

In conditiile in care depozitarea si stingerea acestor reziduuri solide ale arderii nu are loc conform normelor si instructiunilor, datorita potentialului termica insa ridicat pe care-l poseda, poate avea loc, prin contact accidental (vant, curenti de aer sau deversare) cu materiale combustibile, aprinderea acestora (fan, talas, resturi vegetale, menajere sau textile). De regula, majoritatea incendiilor de acest tip sunt exterioare.

2.8. Scantei de la cosuri

Scanteile care ies pe cosurile cladirilor de locuit sau ale unor ateliere industriale au potentialul termic necesar pentru a initia aprinderea invelisului combustibil al acoperisului respectiv sau al unei cladiri invecinate, precum si materiale combustibile de pe terenul inconjurator. Distanta de actiune este de circa 10 - 30 m. Arderea violenta a funinginii in cos genereaza scantei mari, cu potential termic ridicat.

3. Caldura degajata de aparate termice

In aceasta categorie sunt incluse sobele, alte aparate de incalzit, precum si aparatele industriale care ating un nivel termic ridicat in procesul tehnologic. In acest ultim caz, eventualele incendii se datoreaza unor defecte (fisuri, neetanseitati etc.) sau manevre gresite ce duc la supraincalziri, fiind de interes restrans.

3.1. Sobe metalice

Sobele metalice, indeosebi cele cu combustibil lichid, prezinta un pericol mai ridicat de incendiu decat sobele cu acumulare de caldura, cu o constructie si o functionare mai robuste.

Analiza datelor statistice din ultimii ani indica, in lunile de iarna, ca o principala cauza de incendiu (19 - 20%) utilizarea mijloacelor de incalzit defecte, improvizate sau lasate fara supraveghere pe timpul functionarii.

Un numar important de incendii au izbucnit in gospodarii individuale, organizari de santiere, unitati social-culturale, magazine, inregistrandu-se numeroase victime - printre care multi copii - decedati, asfixiati sau cu arsuri.

In general, din punct de vedere termodinamic, constructia sobelor aflate in conditia respectarii stricte a instructiunilor de folosire.

Testele efectuate pentru urmarirea functionarii sobelor cu combustibil lichid au determinat, in conditii normale de instalare, ca temperatura maxima 450 C la arzator, 380 C la plita, 250 C la peretii laterali. La functionarea prelungita, aceste nivele termice se mentin relativ constante. Comparativ cu temperatura de autoaprindere a unor materiale solide se poate considera ca amplasarea unor materiale combustibile langa sobe metalice, chiar supraincalzinte, nu produce cu necesitate incendiu, nu produce cu necesitate incendiu, fiind necesare conditii favorizante.

Temperatura maxima a peretilor sobei (250 C) este inferioara temperaturii la care incepe, de regula, termodegradarea majoritatii substantelor. Temperatura masurata la distanta de 5 - 30 cm de soba coboara la 80 C.

Temperatura de autoaprindere a materialelor, nu este o valoare constanta, stabilita sigur si variaza mult, functie de umiditatea continuta, de diferite tratamente, de constituienti s.a. De asemenea, nu pot fi excluse anumite situatii, cum ar fi: amplasare mobilier care sa favorizeze acumularea caldurii, curenti de aer favorabili, scurgeri de lichide combustibile, vapori inflamabili in aer, materiale pulverulente (scame, talas s.a.) in apropiere, surse de foc deschis etc. in care pot fi intrunite conditii favorabile pentru declansarea incendiului.

Se poate aprecia ca, prin functionarea timp indelungat a sobei, probabilitatea de a fi sursa de aprindere a unor materiale combustibile situate in apropiere, prin temperatura peretilor, este relativ redusa, datele statistice nefiind suficient de edificatoare in aceasta privinta.

In cercetarea cauzelor de incendiu se impune examinarea atenta si responasbila a tuturor urmelor existente. In multe cazuri, prezenta elementelor combustibile in apropierea sobei, nefiind cauza de incendiu intrinseca, a dus la propagarea rapida a incendiului izbucnit datorita functionarii anormale a sobei.

Sobele metalice apar ca surse de aprindere in incendii, indeosebi ca urmare a unor situatii anormale de functionare:

- fenomenul "fuga flacarii" - disparitia brusa a flacarii in arzator, ca urmare a contracurentului in cos sau a depresiunii accentuate. Fenomenul poate fi intalnit in conditiile in care cosul nu este dotat cu aparatoare contra vantului, in conditii favorizante: locuinte in locuri deschise sau locuinte particulare situate izolatintre blocuri mari de apartamente, intre care se formeaza curenti de aer puternici. In caz de stingere a flacarii in arzator, instructiunile fabricantului de recomanda inchiderea accesului combustibilului in arzator, racirea acestuia si abia apoi reaprinderea lui. In caz contrar, combustibilul, ajuns in arzatorul incalzit, se evapora imediat si la reaprinderea arzatorului se produce explozie;

- amplasarea gresita (nu in afara spatiului circulabil) - cazuri suficient de dese de rasturnari ale sobelor de catre persoane in stare de ebrietate sau copii - cu inflamarea materialelor combustibile intrate in contact cu flacara;

- alimentarea necorespunzatoare cu combustibil: folosirea unui combustibil cu impuritati, cu apa si, mai ales a unui combustibil neindicat pentru tipul sobei.

Utilizarea unui combustibil cu impuritati duce la infundarea regulatorului de debit, intreruperea alimentarii corecte a arzatorului, intreruperea functionarii sobei cu riscul exploziei la reaprindere in stare calda.

Utilizarea unui combustibil fara urme de apa are ca rezultat decantarea apei datorita arzatorului, o noua cantitate de combustibil patrunde prin regulatorul de debit in arzator, cu riscul de explozie.

Utilizarea altui combustibil decat cel indicat de fabricant, de exemplu motorina in loc de petrol lampant, datorita vascozitatii mai mari, la infundarea regulatorului de debit.

Pe de alta parte, datorita susceptibilitatii la aprindere mai scazuta a motorinei, se produce o acumulare de combustibil in arzator, prin neaprinderea cantitatilor initiale - ceea ce duce la o ardere foarte violenta, cu degajare de caldura, cu flacari de inaltime mare (20 cm) care vine in contact direct cu peretii, ducand la suprasolicitarea termica a acestora.

Utilizarea unor amestecuri de combustibil ducce la regimuri termice ridicate, supraincalzirea peretilor si celorlalte elemente ale sobei, precum si la o functionare nesigura, cu flacara variabila.

Utilizarea carbidului sau altor substante similare are ca efect sigur explozia cu urmari tragice in toate cazurile inregistrate pana in prezent.

- neetanseitati la imbinarile conductelor (indeosebi conducta de legatura intre regulatorul de debit si arzator), fisurarea conductelor datorita exploatarii necorespunzatoare duce laa scurgeri de combustibil pe elementele supraincalzite ale sobei cu posibilitatea initierii unui incendiu.

In investigarea incendiilor de acest tip, trebuie stabilit, inca de la inceput, daca instalatia de incalzire era montata si exploatata conform instructiunilor fabricantului si normelor in vigoare.

Sobele metalice cu combustibil solid apar ca surse de aprindere atat prin temperatura peretilor (in jur de 200 - 250 C), jarul si cenusa provenite din ardere, cat, mai ales, prin scanteile si particulele aprinse ce ies pe usita deschisa a focarului, usita de curatire sau usita cenusarului.

Numarul incendiilor datorate instalatiilor de incalzire cu combustibil solid este in crestere.

Desi podeau este dificil de aprins, existenta unor materiale combustibile amplasate necorespunzator (covoare, mochete, paturi, chiar elemente de mobilier) favorizeaza aprinderea si apoi propagarea incendiului. In acest caz, zonele arse mai pronuntat ale podelei din apropierea sobei constituie un indiciu sigur pentru elucidarea cazului incendiului.

3.2. Cosuri defecte, burlane supraincalzite

Cosurile se manifesta ca sursa de aprindere indeosebi prin scanteile si particulele incandescente ce ies prin cos si mai putin prin temperatura peretilor care rareori atinge valori importante. Pot fi mentionate urmatoarele cazuri in care sobele actioneaza ca surse de aprindere:

- scantei si particule aprinse ce ies prin cos: este situatia care genereaza cel mai des incendii, indeosebi acoperisul casei (sau acoperisurile cladirlor vecine) este combustibil sau prezinta depuneri de praf, funingine, rumegus (fabrici de lemn) etc. Scanteile pot ajunge la o distanta de 25 - 30 cm. De la acoperis, arderea se propaga la restul casei. Incendiile de acest tip au loc, de regula, primavara, cand datorita vremii mai calde acoperisurile sunt mai uscate, iar depunerile de funingine maxime, dupa perioada de iarna. Uneori sunt afectate si terenurile din jur cu vegetatie uscata.

- caldura, scantei prin fisurile unui cos deteriorat; cel mai adesea fisurile se datoreaza cutremurelor, mult mai rar unor alunecari de pamant, vibratiilor datorate circulatiei stradale intense sau metroului (zonele apropiate de suprafata), ori vechimii casei. In cazuri rare, consecintele sunt importante, indeosebi daca, in zona fisurilor exista elemente de constructie sau structura din lemn. Prin expunerea la caldura, timp indelungat, in conditiile absentei unei cantitati suficiente de oxigen si impiedicarea disiparii caldurii datorita unor straturi exterioare din alte materiale (mortar) se poate ajunge la formarea lemnului piroforic si la autoaprinderea acestuia.

Pe de alta parte, lemnul, in special in forma masiva, necesita o importanta cantitate de caldura pentru piroliza si aprindere, iar temperatura locala trebuie sa ajunga la temperatura de autoaprindere. Cercetarile au stabilit ca riscul de incendiu poate fi luat in considerare doar cand temperatura in cos depaseste 280 C. Acestea sunt valori rar atinse in cazul cosurilor obisnuite.

In investigarea cauzei trebuie evaluata si posibilitatea formarii fisurilor in cursul interventiei pompierilor - din cauza supraincalzirii datorate incendiului si apoi racirii bruste in cursul stingerii focului.

Urmele mai pronuntate de arsura in regiunrea fisurilor sunt determinate in stabilirea cauzei:

- incalzirea pana la temperatura de autoaprindere a materialelor usor aprinzibile care se gasesc in apropiere de cos. Pericolul cel mai mare il reprezinta structurile din lemn, mai ales in cazul unor executii neglijente sau defectuoase a izolatiei termice a cosului.

Riscul de incendiu creste in situatiile cand funinginea depusa pe peretii interiori se aprinde, temperatura putand ajunge la 800 - 1000 C;

- burlane din tabla in contact direct cu pereti din materiale combustibile; pe langa temperatura ridicata a peretilor, posibilitatea initierii unui incendiu este data si de defectiuni la montare si exploatare. In cazul imbinarilor suficiente, legatura dintre bucatile de burlane se desface din cauza incalzirii si dilatarii, permitand disiparea caldurii, gazelor arse si, in unele cazuri, a flacarilor. Burlanele arse si perforate in cursul unor exploatari indelungate prezinta un risc similar.

3.3. Instalatii de incalzire centrala

In cazul retelelor de termoficare urbana, temperatura-tur a apei fierbinti fiind, in ultimii ani, mult sub valoarea de reglaj necesara teoretic, nivelul termic al suprafetei elementilor de calorifer nu a prezentat vreun risc de aprindere a materialelor combustibile.

Acest risc devine semnificativ in cazul instalatiilor de incalzire cu abur din unele obiective economice, in conditiile favorizante ale depunerilor de praf (mai ales de lemn), scame etc. sau a amplasarii materialelor combustibile timp indelungat prea aproape de acest mijloc de incalzire. In acest caz ventilatia insuficienta si temperatura ce poate ajunge la 150 - 170 C (functie de agentul termic utilizat) determina acumularea rapida de caldura si atingerea temperaturii de autoaprindere.

3.4. Aparate de incalzit electrice

Aparatele de incalzit electrice (aeroterma, calorifer, resou, radiator, perna electrica s.a.), cat si aparatele electrocasinice (fier de calcat, televizor s.a.) pot initia incendii atat prin producerea unor defectiuni de natura electrica, cat si prin caldura transmisa de aparatul respectiv - prin conductie sau radiatie - obiectelor si materialelor combustibile pe care sunt plasate sau care sunt in imediata lor apropiere.

Calorifer electric cu ulei, confectionat prin ambutisare cu un numar variabil de elementi, prezinta o functionare cu termostat sigura. Temperatura peretilor, de circa 75sC nu prezinta un risc de aprindere a materialelor combustibile. In cazul functionarii fara termostat, are loc supraincalzirea peretilor, dupa o stabilizare partiala a temperaturii la 135sC si atingerea temperaturii maxime admise de 150sC. De la aceasta temperatura intervine formarea si apoi inflamarea vaporilor de ulei (ulei mineral tip T.16 cu temperatura de inflamare 165sC), ce are ca urmare distrugerea prin rupere a aparatului, uleiul aprins fiind sursa de aprindere pentru materiale combustibile cu care intra in contact.

Resourile constituie o sursa frecventa de aprindere, indeosebi in obiective social-economice, prin plasarea necorespunzatoare - sub birouri, sub tejghele si rafturi etc. unde exista o probabilitate mare de a intra in contact cu materiale combustibile (lemn, textile etc.). Un risc marit il prezinta resourile improvizate, de putere mare, executate artizanal, datorita si pericolului generat de suprasarcina si improvizatii de stechere. Incendiile de acest tip sunt usor de evidentiat, chiar dupa incercarea de a inlatura obiectul delict de la locul incendiului.

Radiatoare electrice (eleveuze) utilizate la crescatorii de pasari (si mai rar de animale) au generat un numar mare de incendii prin:

- ruperea legaturilor de suspendare (franghii vechi, imbatranite, in loc de lanturi), aceste corpuri in stare supraincalzita intrand in contact cu brusc cu paiele de asternut, aprinzandu-le;

- asezarea prea aproape de asternutul de paie sau formarea unui strat prea ridicat; prin radiatie sau conductie (la contact direct), temperatura paielor atinge valoarea de autoaprindere;

- scurtcircuit - datorita corodarii conductoarelor sau executiei defectuoase;

Aprinderea prafului depus pe suprafetele supraincalzite sau desprinderea rezistentei electrice (chiar in lipsa gratarului de protectie) nu determina de regula, initierea unui incendiu.

Radiatoare electrocasnice au initiat deseori incendii, indeosebi fiind lasate sub tensiune in cursul noptii, la distante prea mici de paturi, imbracaminte pusa la uscat, alte materiale combustibile.

Alunecarea asternutului pe pardoseala, aruncarea lenjeriei din patuturi de catre copii mici si intrarea in contact cu radiatii au avut, in multe cazuri, urmari tragice.

Fiarele de calcat, indeosebi cele fara termostat sau cu termostat defect, uitate sub tensiune pe materiale combustibile au produs cele mai multe incendii din gama aparatelor electrocasnice. Daca amplasat pe suport atinge temperaturi de 150sC (fara termostat) si 70 - 140sC (cu termostat - functie de pozitia acestuia) in momentul pozarii pe un material, talpa fierului de calcalt permite accesul aerului pe margini si nu mai are loc racirea. De regula, incendiul nu se produce imediat, ci dupa o ardere mocnita cu carbonizarea masei lemnoase, in momentul patrunderii aerului la partile incandescente.

Suporturile din sarma cu inaltimi de numai 4 - 5 cm nu inlatura transmiterea caldurii si initierea incendiului.

4. Efectul termic al curentului electric

La trecerea curentului electric prin orice conductor se degaja o cantitate de caldura care, in cazul unei izolatii corecte se disepeaza in mediul inconjurator cu valori normale. In cazul unor proiectari sau exploatari gresite (regim de supracurenti) amplasarea pe materiale combustibile (lemn) favorizeaza aprinderea in timp a acestora, cat si a unor lichide inflamabile sau altor materiale combustibile din apropiere.

Din cauza supraincalzirii conductoarelor, are loc si deterioarea izolatiei cu favorizarea unor defectiuni electrice de tip arc electric sau scurtcircuit, la randul lor potentiale surse de aprindere.

Exemple de incendii datorate surselor de aprindere termica

6. Recomandari preventive

- Interzicerea fumatului in locuri cu pericol de explozie si incendiu;

- Amenajarea unor locuri speciale pentru fumat, in apropierea locului de munca, dotate corespunzator cu: lada de nisip, vas cu apa, stingator s.a.;

- Executarea lucrarilor de sudura numai pe baza permisului de lucru cu foc - ce presupune:

- stabilirea locului de sudat; supravegherea acestuia;

- inlaturarea materialelor combustibile la o distanta de cel putin 10 sau ecrane de protectie;

- instruirea personalului;

- cercetarea locului dupa terminarea lucrului (cel putin la jumatate de ora);

- asigurarea mijloacelor de interventie;

- Montarea, amplasarea si functionarea sobelor si cosurilor se vor efectua numai conform instructiunilor fabricantului si standardelor in vigoare (STAS 6793 - 86, STAS 9072 - 72, STAS 3607 - 72);

- Repararea si curatirea periodica a sobelor si cosurilor;

- Neamplasarea materialelor combustibile langa instalatiile de incalzire, respectarea distantei de protectie;

- Curatirea instalatiilor de incalzire periodic de deseuri, scame, praf s.a.;

- Interzicerea improvizatiilor la instalatiile de incalzit si a lasarii lor nesupravegheate;

- Interzicerea functionarii cu defectiuni a acestora;

- Depozitarea in gropi speciale a cenusii, jaratecului, iar pe vreme de vant, stingerea cu apa;

- Supravegherea permanenta a operatiunilor tehnologice cu materiale in stare de incandescenta;

- Interzicerea utilizarii lampilor cu incandescenta neprotejate in zone cu pericol de explozie;

- Protejarea lampilor cu incandescenta cu globuri si gratare de protectie;

- Dimensionarea corecta a cablurilor si conductoarelor electrice;

- Verificarea permanenta a suspendarii radiatoarelor electrice tip eleveuza, utilizarea lanturilor si a altor tipuri de legaturi sigure.