Titan - Ti

Titan - Ti.

Titanul si aliajele sale sunt folosite in constructia de avioane, nave marine si in industria chimica pentru confectionarea aparaturii antiacide.

Pericol de:

-incendiu: metal de culoare alb-argintie; in stare de pulbere de culoare cenusie. Densitatea 3,930-4,500. punctul de topire 1725 ^oC. Intocmai ca si aluminiul magneziu, zincul, in stare fin divizata, prin incalzire in aer se aprinde si arde energic cu formare de biioxid de titan. Puterea calorifica 4550 kcal/kg. In conditii statice, titanul se aprinde spontat intr-o atmosfera de oxigen, la o presiune de circa 25 at. Daca oxigenul este diluat cu gaz inert sau abur, astfen incat concetratia lui sa scada sub 35% aprinderea nu mai are loc. In conditii dinamice, intr-un curent de oxifen, el se poate aprinde la o presiune mult mai mica (3 at). O data initiata reactia, arderea continua intr-o atmosfera cu un continut mult mai mic de oxigen si chiar in aer. Aburul, in acest caz, actioneaza ca o sursa suplimetara de oxigen, avand in vedere ca la temperaturi inalte titanul descompune apa, cu formare de oxigen si hidrogen. Aprinderea se poduce la temperaturi incepand de la 20 ^oC. Viteza de ardere depinde de presiunea oxigenului si de concentratia lui in amestec. Daca viteza este destul de mare, astfel incat cantitatea de caldura degajata din reactine sa fie mai mare decat cea transmisa mediului exterior, atunci suprafata metalului se incalzeste pana la punctul de topire. La temperatura de topire, oxidul de titan, pe masura de se formeaza se dizolva in mediu topit lasand astfel o suprafata de metal, libera pentru reactie. In acest fel reactia continua pana cand reactantii (titanul si oxigenul) se consuma. Se poate autoaprinde in prezenta uleiului.

-explozie: praful de titan in suspensie in aer este exploziv. Limita inferioara de explozie 45 g/m³. Presiunea de explozie 5 at in aer si 24,6 at in oxigen. Titanul tratat cu acid azotic, saturat cu oxizi de azot, poate exploda.

Masuri de:

-prevenire: se va evita contactul cu oxigenul, halogenii, sulful. Nu se va depozita impreuna cu acid azotic. Se prefera depozitarea in aer liber. In stare de praf sau strujitura se va depozita in cladiri rezistente la foc, bine ventilate, neincalzite.

-stingere: la stingerea titanului aprins nu se poate folosi aburul, deoarece acesta prin incalzire reprezinta o sursa suplimentara de oxigen. Totodata, prin descompunerea apei rezulta hidrogen, al carui pericol de aprindere este cunoscut. Nu se va folosi nici azotul, formandu-se azotura de titan. Singurii agenti de stingere sunt: trimetoxiboroxina, oxid de magneziu si nisip uscat. In spatii inchise se mai poate folosi argonul sau heliul.